Iulian SărățanuSfânta Cecilia, patroana muzicienilor

Sfânta Cecilia, patroana muzicienilor

6 Deseori auzim despre sfinți, care, prin viața lor, prin carisma lor, prin darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu s-au de - dicat unei cauze. După ce au fost trecuți în rândul sfinților, Biserica le-a încredințat și misiunea de a fi „patroni”. Care este semni - ficația Sfinților Patroni și de ce acești oameni au fost aleși să devină patronii unor anumite țări, profesii sau circumstanțe? Termenul „patron” este folosit în religia creștină, inclusiv confesiunea romano-catolică, pentru a descrie bărbați și femei sfinte care sunt considerați apărătorii unui grup specific de oameni sau ai unei țări. Practic există un patron pentru orice cauză, țară sau profesie. Sfânta Cecilia este o astfel de patroană.

Cine a fost sfânta Cecilia? În cartea „Viețile sfinților” se amin - tește de lucrarea „Passio sanctae Ceciliae”, care datează din secolul al V-lea și care ne arată că sfânta Cecilia era o tânără patriciană romană foarte cultivată, dintr-o familie a cărei strămoși iluștri intraseră în istoria Romei. Luând cunoștință de credința creștină, a cerut să fie botezată și atât de mult l-a îndrăgit pe Cristos, încât a făcut un vot de curăție pentru toată viața. De - seori se ducea la catacombele din Via Appia pentru a lua parte la slujba celebrată de papa Urban. Potrivit obiceiului de atunci, părinții ei au logodit-o cu necredinciosul Valerian. În noaptea nunții, pe când instrumentele muzicale răsunau în cântările vesele ale petrecerii, inima Ceciliei înălța imnuri de laudă și rugăciuni către Dumnezeu, cerându-i să o ajute. Rămasă doar cu soțul ei, Cecilia îi mărturisește lui Valerian despre promisiunea făcută lui Dumnezeu. Mișcat și transformat de puterea harului divin, îmbrățișează și el idealul propus de Cecilia, cere să fie botezat și devine un înflăcărat apostol al credinței printre tinerii romani. Primul îl urmează fratele său Tiburțiu, însă prefectul Romei, înfuriat de convertirea și râvna celor doi frați, îi decapitează. În cele din urmă a fost adusă și Cecilia în fața tribunalului și, pentru că nu a renunțat la credința ei, a fost condamnată la moarte.

„Passio sanctae Ceciliae” cuprinde următorul pasaj: „În timp ce instrumentele muzicale intonau cântecele de nuntă, Cecilia cânta în inima ei un imn de iubire lui Isus, adevăratul ei mire”. O traducere greșită a acestui pasaj a luat forma: „Cu instrumente muzicale Cecilia cântă un imn de iubire...” și astfel sfânta Cecilia a devenit patroana muzicii sacre și a tuturor cântăreților. Fericită greșeală, am pu tea spune, întrucât, de atunci și până astăzi, numeroase

Orizonturi * nr. XLVII coruri, formațiuni muzicale sunt puse sub patronajul ei. Greșeala este doar de formă, deoarece, în realitate, prin viața și moartea ei, Cecilia a făcut să răsune în lume o sublimă cântare a inimii curate.

Sfintei Cecilia îi este dedicată una dintre bazilicile vechi ale Romei, Santa Cecilia in Trastevere, bazilică ridicată în veacul al V-lea, pe ruinele palatului nobilei familii romane a Ceciliilor. Cu toate aceste expresii de venerație, documentele scrise referitoare la viața și la moartea tinerei martire cuprind unele confuzii și neclarități, astfel încât nu se pot stabili cu precizie datele biografice pe baza lor. Este sigur faptul că în jurul anului 230, sub împăratul Alexandru Sever (222-235), a fost martirizată o tânără romană din familia ilustră a Ceciliilor.

Până în Evul Mediu, patro - nul muzicienilor era sfântul papă Grigore cel Mare, însă, odată cu fondarea Academiei de muzică de la Roma, în anul 1584, încredințată protecției sfintei Cecilia, ea a fost recunoscută oficial ca protectoare a muzi cienilor, a compozitorilor, cântăreților, lutierilor și poeților.

Sfânta Cecilia, prin exemplul ei de credință și fidelitate față de Cristos, se oferă ca exemplu al zilelor noastre și ne învață că sfințenia este posibilă dacă avem curajul de a-l mărturisi pe Cristos prin viața noastră și prin darurile pe care le-am primit de la El. Iulian Sărățanu Clasa a XII-a A