Practica pedagogică – un drum al înțelegerii

Practica pedagogică – un drum al înțelegerii profesiei de dascăl

Ne-am pus cu toții întrebarea, la un moment dat, ce înseamnă de fapt educația? Ei bine, este foarte important să conștientizăm că educația stă la baza tuturor proceselor care ne conduc către statutul de om civilizat, de ființă ce aparține unei comunități, dezvoltându-ne totodată și latura spirituală. Platon definea educația ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile narative pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. O persoană educată știe că, în fiecare zi, are de învățat câte ceva, știe că trebuie să profite la maximum de ceea ce are, știe cum e normal să se poarte și știe că „educația este cea mai puternică armă pe care fiecare dintre noi o poate folosi pentru a schimba lumea”. Cu toate acestea, educația nu se poate realiza fără învățători, fără profesori.

A fi învățător, profesor, înseamnă a avea pe obraz o lacrimă pentru bucuria și mândria de a vedea cum un copil reușește să rezolve și cea mai mică sarcină, pentru singurătatea copiilor cărora le este greu să se adapteze, pentru compasiunea față de sentimentele părinților. Meseria de învățător, profesor, este o mare și frumoasă îndeletnicire, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara, odată cu hainele de lucru. Este o meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, o meserie în care „a ști” nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forță spirituală, o meserie când

apăsătoare, ingrată, când plină de farmec. Mulți cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informații în fața învățăceilor, a evalua nivelul acestora și a realiza un clasament pe baza notelor. Această ocupație este mult mai profundă, solicită calități speciale. Cei care doresc să urmeze o carieră didactică trebuie să se gândească foarte bine înainte de a face acest pas. Trebuie să fie conștienți de importanța profesiei, pentru că a fi dascăl înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi dragostea și respectul tău, să ai sentimente pozitive față de ei. Ești răspunzător în fața lor, a părinților și a societății de felul în care le influențezi viața. Cariera didactică nu este ,,o manta de vreme rea”; o urmezi numai dacă îți place, dacă ai vocație, nu doar atunci când viața te refuză în alte locuri.

În rândurile de mai jos, doresc să împărtășesc cu voi una dintre cele mai frumoase experiențe pe care am trăit-o în cadrul prac ticii pedagogice. Am avut bucuria de a susține o frumoasă lecție de educație civică alături de elevii Școlii Gimnaziale ,,Mihai Eminescu”, din Roman, sub îndrumarea profesorului metodist Gabriel Ștefănucă, dar și a doamnei profesoare Ionela Vătămănelu, coordonatoarea practicii noastre pedagogice. La momentul organizatoric din cadrul lecției, am pregătit materialele Orizonturi * nr. XLVII

necesare: fișele de lucru, chestionarele, coșulețul cu surprize și materialul power point. Lecția pe care am predat-o copiilor a fost ,,Atitudinea noastă față de plante și animale”. În cadrul acesteia am urmărit ca elevii să găsească soluții pentru protejarea și ocrotirea animalelor și a plantelor, să descopere importanța pe care o au animalele și plantele, să-și expună propriile păreri în legătură cu anumite comportamente ce vizează animalele și plantele și să demonstreze efectele prezenței oamenilor în viața acestora. La reactualizarea cunoștințelor anterioare am adresat elevilor câteva întrebări, cum ar fi: De ce cumpără oamenii fructe și legume? De unde provin laptele, carnea și ouăle? De ce sunt importante alimentele pentru om? Pentru a realiza captarea atenției m-am folosit de un coșuleț în care am pus șapte bilete, fiecare fiind scris cu o culoare diferită. Am invitat câte un elev în fața clasei pentru a extrage un bilet și a-l citit, iar apoi un alt elev a trebuit să ordoneze cuvintele găsite în funcție de culorile curcubeului. La sfârșit, elevii au descoperit

titlul noii lecții. După ce am notat titlul și data pe tablă, am prezentat un material power point în legătură cu noua lecție. Prezentarea a început cu definiția atitudinii, după care am citit și am explicat elevilor de ce viața noastră ar fi imposibilă fără plante și animale, de ce acestea au dreptul la viață și de ce trebuie să le respectăm și să le îngrijim. După ce am fixat aceste noțiuni, le-am prezentat ima - gini cu diferite plante și animale ocrotite de lege, cum ar fi: Floarea-de-colț, Papucul Doamnei, Capra Neagră, Cocoșul de munte, Egretele ș.a., iar apoi elevii și-au notat în caiete ideile principale. Pentru a mă asigura că au în - țeles și au asimilat noile cunoștințe, am împărțit fiecăruia câte o fișă de lucru. La prima sarcină au avut de completat spațiile punctate cu informațiile cerute, la a doua au avut un joc care se numește ,, Așa da, așa nu”, iar la ultima sarcină au avut de formulat un slogan prin care să convingă oamenii că plantele și animalele trebuie ocrotite. La asigurarea feedback-ului am propus elevilor un chestionar, urmând ca la sfârșitul acestuia

să încercuiască emoticonul care reprezintă starea lor de spirit. Lecția s-a încheiat prin aprecieri verbale individuale și colective cu privire la participarea și implicarea elevilor la oră.

Activitatea desfășurată la clasă a fost una dintre cele mai frumoase și emoționante experiențe din viața mea, experiențe pe care practica pedagogică mi le-a ofe - rit începând cu clasa a XI-a.

Ce anume m-ar determina să aleg această cale didactică, deși poate fi grea și epuizantă? Progresul pe care îl realizează copiii prin sprijinul acordat de mine, interesul și implicarea lor în a cunoaște cât mai multe lucruri, zâmbetul și bucuria lor, afectivitatea cu care mă înconjoară. Un profesor trăiește prin reușitele elevilor săi și cred că asta este cea mai mare satisfacție.

Cunoscutul filosof grec Aristotel spunea: ,,Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea, pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i”

Lorena Baciu Clasa a XII-a B