DIALOG ÎNTRE GENERAţII

Interviu cu părintele Paul-Dragoș Mîrț

• Părinte Paul, întrucât ați fost elevul liceului nostru, noi, elevii de astăzi, suntem curioși să aflăm câte ceva din viața dumneavoastră și din parcursul drumului pe care l-ați ales. Pentru început, am dori să ne spuneți la ce vârstă ați intrat în seminar și cum ați identificat chemarea, glasul Domnului? I-ați auzit vocea precum Samuel din Vechiul Testament?

Întâi de toate, mă simt onorat de invitația Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Asissi” de a împărtăși cu elevii „de astăzi” din bogățiile spirituale cu care Dumnezeu m-a binecuvântat. Modul cum Dum - nezeu s-a apropiat de mine a fost prin intermediul prieteniei pe care o aveam cu un verișor,

care, după clasa a VIII-a, a urmat cursurile liceului seminarial de la Bacău. Vorbindu-mi despre experiențele pe care le-a trăit acolo, m-a pus pe gânduri și m-a determinat să urmez și eu același drum. Dumnezeu mi-a arătat însă altă cărare și, prin intermediul unor prieteni care erau membri ai Liceului Franciscan, am ajuns, în toamna anului 1999, să încep clasa a X-a și drumul de formare umană și spi rituală în cadrul acestui li ceu. Faptul că provin din comu ni - tatea Săbăoani, care a dat foarte multe vocații la preoție și la viața consacrată, a fost un ajutor în plus pentru mine, pentru că, trăind acest drum al formării alături de alți tineri, am putut lega prietenii frumoase, multe dintre ele străbătând anii și ajutându-mă astfel să schimb cu ei experiențe, visuri, proiecte de viață și moduri prin care putem fi alături de omul de astăzi în căutarea reperelor spirituale. Nu știu câți au primit vocația asemenea lui Samuel, dar sunt sigur că Dumnezeu vorbește prin oameni, prin evenimentele vieții și ne cheamă pe fiecare dintre noi să colaborăm cu El în a înfăptui, într-un mod sau altul, lucruri mărețe în această viață. Aruncând o privire în trecut, îmi dau seama că a fi mereu în căutare sau a trăi viața fiind atenți la tot ceea ce ni se întâmplă, putem ajunge, cu aju - torul încrederii pe care i-o acor - dăm lui Dumnezeu, să descoperim calea care duce la fericire. Dumnezeu vorbește prin oameni, prin evenimente, iar glasul lui îl putem auzi în istoria noastră. Am crezut mereu că merită „să pariezi” pe Dumnezeu pentru a fi fericit în această viață.

• Cum au fost anii de liceu pentru dumneavoastră? Ce fel de elev ați fost?

Nu cred că am fost un elev model, dar anii petrecuți la Li - ceul Franciscan au fost cei care mi-au creionat caracterul și au dat naștere celor mai înalte aspirații, într-un cuvânt mi-au deschis orizontul în viață. Formatorii și profesorii pe care i-am avut, activitățile pe care le-am desfășurat, cum ar fi zilele de reculegere sau de formare, alături de oamenii pe care am avut ocazia să-i întâlnesc în acea perioadă, au colorat viața mea în modul cel mai frumos posibil.

• După finalizarea studiilor liceale ați continuat să mergeți pe drumul vieții consacrate și al sfintei Preoții. Ați avut ezitări până să luați această decizie? V-a ajutat cineva să o duceți la îndeplinire?

Atunci când vorbim de alegeri care îmbrățișează întreaga viață, dificultățile și încercările sunt firești. Pentru mine ar fi o problemă dacă ele nu ar exista. Cel mai important lucru care ține de acest drum este acela de a avea alături de tine persoane pe care poți conta, cărora le poți cere ajutorul și de la care știi că poți primi un sfat. Ele vor ră - mâne mereu în inima ta și vei păstra pentru ele o recunoștință sacră. Acești oameni pentru mine au fost cei care mi-au lărgit orizontul, ajutându-mă să văd orice dificultate sau problemă în contextul ei, lăsându-mi libertatea neatinsă și mereu opor - tunitatea de a face alegerea cea mai bună. Aceste persoane, asemenea lui Dumnezeu, m-au 8

însoțit, m-au ajutat să găsesc mereu calea, lumina și bucuria. „Lui Dumnezeu să-i povestești tot ceea ce trăiești și, în sinceritatea inimii tale, El îți va răspunde” este motoul care mă călăuzește și astăzi.

• În ce an ați fost hirotonit preot, ce trăiri ați avut și care a fost prima misiune care v-a fost încredințată de superiorul dum - neavoastră?

În anul 2011 am fost hirotonit preot, dar deja ca diacon am avut posibilitatea să urmez pentru doi ani și jumătate cursurile de masterat în Italia. Aici am avut ocazia să mă întâlnesc cu profesori care mi-au inspirat o viziune nouă despre relația omului cu Dumnezeu, despre lumea în care trăim, despre ce înseamnă credința și care este rolul celui care studiază teologia în contextul actual. Bucuria care m-a însoțit în acești ani a fost dată de faptul că, aprofundând studiul teologiei, nu mi-am încărcat memoria cu teorie, ci

a fost un timp în care am reușit să reflectez la problemele omului de astăzi, la faptul cum credința în Dumnezeu îl poate ajuta în căutarea sensului vieții, al bucuriei de a fi și de a găsi în Dumnezeu un prieten în momentele dificile. Cred că nu e suficient să-i arăți omului ce este bine și ce este rău, nu ajunge doar să-i spui care este calea de urmat, ci, asemenea lui Dumnezeu, trebuie să încerci să-i vii în întâmpinare, să-l înțelegi și să-l ajuți.

• Știm că ați fost o perioadă și în Franța. Care a fost scopul șederii acolo?

Încă din perioada primilor ani de studenție, Franța a fost pentru mine ca a doua casă. În fiecare vară, două luni de zile le petreceam prezentând pelerinilor viața sfântului Maximilian Maria Kolbe. Această experiență m-a ajutat să mă întâl nesc cu pelerini din toată lumea și să cunosc un context cultural și religios diferit de cel de acasă. Orizonturi * nr. XLVII

Prima mea comunitate a fost aceea a fraților franciscani de la Narbonne, nu departe de Toulouse, în sudul Franței. Comunitatea terțiarilor franciscani de aici m-a impresionat foarte mult. Acești laici, cu diferite preocupări și obligații, erau cei care pregăteau tinerii pentru căsătorie, cei care se întâlneau cu familiile care voiau să-și boteze copiii, erau primii care luau contact cu familia atunci când o persoană dragă trecea la cele veșnice. Faptul că mulți dintre ei străbăteau kilometri pentru a începe ziua cu Sfânta Liturghie, pasiunea și devotamentul lor, modul cum știau să unească viața cu rugăciunea, faptul de a-i găsi mereu ancorați în realitate, setea lor după o viață plină de mulțumire sufletească, deși mulți dintre ei aveau tot ce-și doreau din punct de vedere material, sunt și astăzi lecții de viață pentru mine.

• Acum sunteți profesor la Institutul Teologic Franciscan și președintele Academiei „Petru Tocănel”. Spuneți-ne, pe scurt, în ce constau aceste responsabilități pe care le aveți?

În cadrul Institutului Teologic Franciscan sunt profesor de Teologie funda mentală, adică acea ramură a teologiei care încearcă să pună față în față omul de astăzi și căutările lui, și Dumnezeu care este în căutarea omului pentru a-l conduce la o viață care trece dincolo de moarte. De asemenea, sunt și profesor de Ecleziologie, acea ramură a teologiei care vorbește despre Biserică, despre comunitatea tuturor credincioșilor convocați de Dumnezeu să

mărturisească cu viața iubirea pe care El o are pentru fiecare om. În egală măsură sunt și pre - ședintele Academiei „Petru Tocănel”. Lună de lună încerc, alături de alți frați, să propun tuturor oamenilor, nu numai un moment în care să reflecteze la viața și la problemele cu care se confruntă lumea de astăzi, dar și să se întâlnească cu bucuria de a crede în Dumnezeu.

• Care sunt valorile și principiile după care v-ați propus să trăiți, fără să le încălcați niciodată?

Cred că „succesul” în viață e dat de cuvântul „pasiune”, pasiune pentru Dumnezeu și pasiune pentru oameni.

• Cum vedeți elevii seminariști de astăzi? De ce credeți că nu mai sunt interesați să aleagă viața consacrată? Care ar fi cauzele?

Nu ar fi corect să comparăm seminariștii de astăzi cu cei de ieri. Societatea în care trăim este în continuă mișcare, dar cred că trebuie să rămânem optimiști. Timpurile în care trăim nu-i mai ajută pe tinerii de astăzi să facă alegeri fundamentale de viață la sfârșitul anilor de liceu. Pe lângă lipsa modelelor, o altă cauză ar fi și mentalitatea mercantilă sau pragmatismul zilelor noastre, care fac ca viața consacrată să nu mai fie atractivă pentru adolescenții de astăzi. Până când tărâmul egoismului nostru nu va deveni din ce în ce mai mic, lăsând spațiul altruismului, gratuității și generozității, nu putem vorbi de alegeri la viața consacrată și nici de fericire în viața de familie.

9 • Ce mesaj aveți pentru elevii liceului nostru, de la teologie și de la pedagogie?

Ce poate fi mai frumos decât faptul că acum ei trăiesc cea mai frumoasă perioadă din viața lor?! Să aibă curajul să viseze la ce e mai frumos pentru ei. Apoi, trebuie să fie atenți și să știe că nu putem să ne ascundem mereu în spatele vieții virtuale. Să căutăm să ne bucurăm de întâlnirea cu celălalt, o întâlnire care ne umple de bucurie, ne aduce pace și încredere în noi. Le-ar fi de mare folos tinerilor noștri să se implice în experiențe de voluntariat, să se întâlnească cu cei bătrâni, abandonați, cu cei care vin din medii defavorizate, pentru că aceste experiențe le vor deschide ușa acelei logici care îi va face cu adevărat fericiți. Viitorul va fi rezultatul alegerilor pe care le fac astăzi. Să nu uite că sunt mereu liberi, dar nu există libertate acolo unde nu există responsabilitate pentru acțiunile pe care le fac. Să fie mereu oameni căutători, iar pe acest drum să se lase însoțiți de acele persoane cărora le pot deschie ușa inimii și cu care pot fi sinceri. Numai astfel problemele se rezolvă mai ușor, dificultățile devin oportunități, pentru ca bucuria și speranța să nască mereu un orizont și mai frumos.

• Vă mulțumim din suflet pentru că ați avut bunăvoința și amabilitatea de a ne răspunde. Harul și binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoțească mereu și pretutindeni! Vă mulțumesc și eu! A consemnat Andrei Senteș Clasa a X-a A