PACES Nr.10 - Ianuarie 2012 by Patronatul Medicinei Integrative

PACES Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Nr. 10, ianuarie 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126 Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative © PMI, 2011

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

EDITURA SCRIB, 2011 Echipa de redacţie Redactor-şef:

dr. Aurel Storin

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina Comentatori: Octavian Andronic Florin Condurăţeanu Redactori: Irina Ghiţă-Cioroba Cornelius Popa Clement Sava Beatrice Iordache Larisa Toader Editor imagine foto Silvia Mandler Administrator WEB Mihai Breahnă Traducător engleză: George Wainer Editor: Gabriel Ionescu

ISSN 2247 – 0565

aurel.storin@patmedin.ro iancu.elena.catalina@patmedin.ro octavian.andronic@patmedin.ro ﬂorin.condurateanu@patmedin.ro irina.cioroba@patmedin.ro cornelius.popa@patmedin.ro clament.sava@patmedin.ro beatrice.iordache@patmedin.ro larisa.toader@patmedin.ro silvia.mandler@patmedin.ro mihai.breahna@patmedin.ro geogwww@yahoo.com gabi@etipograﬁe.ro

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial

Capitalism, democraþie, educaþie f inanciarã, transparenþã…

n editorialul meu „Capitalismul democratic“ am vorbit despre pericolul democraţiei în România ca urmare a pierderii clasei de mĳloc. Astăzi, aș dori să vă spun câteva cuvinte despre gândirea mea economică și despre educaţie financiară. În România de astăzi se pot distinge trei categorii de cetăţeni: 1. Săracii (care se bazează pe asigurările sociale, pe ajutoarele de la guvern). 2. Clasa de mĳloc, formată fie din aceia care muncesc mult și trăiesc sub posibilităţile existente (ceea ce îi determină să se alăture clasei sărace), fie aceia care trăiesc la nivel mediu și care încearcă să economisească ceva bani pentru viitor. Dar, pentru ei, apar imediat consilieri financiari care îi conving să investească pe termen lung în fonduri mutuale și diversificate. Astfel că aceștia devin investitori pasivi, oameni care își investesc economiile nu cu gândul de a realiza profit, ci ca să nu le piardă. 3. Bogaţii. Aceștia sunt investitori activi, care investesc rezultatul muncii lor, ca să câștige, să obţină profit. În lumea afacerilor și a banilor există un cuvânt adesea rostit: transparenţă. Fondurile mutuale nu sunt obligate la transparenţă. Acolo, voi nu vedeţi nimic, nu luaţi hotărâri, nu vi se dezvăluie adevăratele cheltuieli. S-ar putea să vă menţineţi sumele modeste investite, dar fără siguranţă și fără asigurarea unui profit. Vă mărturisesc că în acest editorial eu nu vă promit să vă rezolv problemele, vreau numai să vă avertizez cum să evitaţi să deveniţi victimele problemelor voastre. Nu așteptaţi ca numai politicienii și oficiile guvernamentale să vină cu soluţii. Gândiţi-vă că, voi înșivă, prin viziunea voastră proprie, puteţi fi parte a soluţiei și nu a problemei.

Poate că cei mai mulţi dintre cei bogaţi nu vor ca voi toţi să știţi ceea ce știu ei, să cunoașteţi ceea ce cunosc ei, cum s-au îmbogăţit și, mai ales, se abţin să vorbească despre eșecurile lor. Eu doresc ca voi să cunoașteţi totul. Eu vreau ca voi să știţi că atât bogaţii cât și săracii au probleme financiare. Am avut în străinătate, acum 40 de ani, o eminentă profesoară, doamna dr. Tarzi, care m-a învăţat multe lucruri minunate pentru toată viaţa. Trei lucruri mi-au rămas însă adânc întipărite în minte: 1. Nu există copii răi sau cu probleme. Singura problemă sunt părinţii, educatorii, mediul înconjurător. Copilul este modelabil, ca un fel de plastilină, dacă știi să îl modelezi de mic ajungi la rezultate excelente. 2. Există două lucruri în viaţă pe care nu ţi le dă nimeni, trebuie să ţi le iei singur: Responsabilitatea și Puterea. 3. Nu păstra pentru tine tot ce ai învăţat, transmite mai departe, astfel știinţa și experienţa ta vor deveni bunuri ale tuturor. Am citit de curând o carte a lui Donald Trump. E un om minunat, pe care-l stimez și îl admir. El scrie acolo, undeva: „Ce sens are să cunoști multe lucruri și să le ţii numai pentru tine?“ Într-un editorial trecut, despre „Capitalismul democratic“ îmi exprimam regretul că, din păcate, educaţia financiară nu este prezentă, în cadrul orelor de cultură generală din școli și Universităţile noastre. Educaţia financiară înlocuiește teama de probleme cu găsirea soluţiei pentru rezolvarea lor. Cu o planificare și o educaţie financiară adecvată poţi rezista turbulenţelor care au loc în lumea financiară, poţi găsi soluţii pentru rezolvarea acestora.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Editorial Una dintre cele mai mari companii din lume, General Motors, a fost într-o cădere majoră și mulţi experţi americani nu au înţeles de ce, având la dispoziţie atâţia oameni experimentaţi, a ajuns într-o situaţie atât de dificilă. Întrebat cum se poate explica acest lucru, dr. Warren Buffet, de la Harvard University, cel mai bogat american în 2009, a raspuns: ,,Nu au educaţie financiară“ Se complică în ecuaţii acolo unde este de ajuns o matematică simplă. Am avut mii de studenţi care au absolvit școlile de business cu mentalitatea că nu este de nici un folos să gândești. Acest lucru poate explica de ce niște oameni atât de inteligenţi care lucrează la General Motors pot lua niște decizii atât de prostești… Dacă ar fi nevoie de analiză matematică, eu ar trebui să mă apuc din nou să vând ziare (…ca student și la începutul carierei sale, Warren vindea ziare..). Acolo nu am avut niciodată nevoie de algebră.“ Am înţeles de la Warren Buffet că, pentru a deveni bogat, este nevoie de o judecată logică, de bun simţ și de o matematică simplă. Când a fost întrebat cum pot atât de mulţi oameni educaţi să fie convinși să investească într-o Companie care folosește o matematică sofisticată în locul unei matematici simple și logice, Warren a răspuns cu umor: „Wall Streetul este singurul loc din lume unde oamenii vin în Rolls-Royce ca să ceară consiliere de la cei care circulă cu metroul“. Warren este un om fascinant pe care am avut onoarea să îl cunosc în 2005, la un congres în Washington; este foarte bogat și în aceeași măsură foarte modest, plin de bun simţ și de umor. Nu l-am mai întâlnit de atunci; el are astăzi 81 de ani și este încă în activitate. Mă întorc la noi și nu se poate să nu recunosc două lucruri asemănătoare: 1. O familie cu un salariu mediu de 1000 de ron pe lună, își rezolvă problemele financiare împrumutându-se la bancă, ipotecând casa, mașina sau celelalte bunuri, în speranţa că va rezolva aceste probleme… Gravă eroare. Problemele nu se rezolvă ci se amână și se complică. 2. Probabil că în mod asemănător procedează și guvernele noastre, care, în lipsa unor soluţii pertinente, se împrumută de la diverse instituţii și la bănci, amânând rezolvarea

problemelor și ipotecând viitorul nostru. În Biblie se amintește o lege de aur care nu trebuie încălcată niciodată: „Să nu faci altora ceea ce nu ţi-ar plăcea să ţi se facă ţie“… Astăzi această lege de aur este complet diferită: cei care deţin aurul fac legea. Mă tem că pătura săracă și mĳlocie a poporului nu sunt reprezentate astăzi în mod riguros în Parlament. Prea mulţi „oameni de afaceri“ care s-au îmbogăţit peste noapte și care-și pot permite să își cumpere locul în Forul Legislativ. Pe cine poate mira astăzi faptul că cei aleși în Parlament nu se preocupă deloc de persoanele vulnerabile și bolnave? Patronatul Medicinei Integrative a luat asupra lui responsabilitatea să educe, să consilieze și să pregătească aceste persoane pentru o viaţă normală, cu o viziune mai bună asupra viitorului și chiar a prezentului. Noi mobilizăm comunităţile locale pentru a-i ajuta pe semenii noștrii vulnerabili și bolnavi care au nevoie de ajutor material și moral. Noi nu-i putem ajuta cu bani, ci ne străduim să-i aducem în situaţia de a-și putea câștiga singuri, pe căi legale și oneste, mĳloacele zilnice de trai. Le-am spus și unora dintre colegii noștrii din alte Patronate precum și unor lideri sindicali: „Noi suntem puterea, noi suntem poporul, noi trebuie să găsim împreună soluţiile, să nu le așteptăm zadarnic de la alţii. Guvernul este doar spectator, el se uită la noi din tribune: în acest meci „pe viaţă și pe moarte“ ei sunt sus, în lojele stadionului, dar noi suntem jucătorii, noi ne aﬂăm pe teren și de noi depinde rezultatul meciului. Iar mie nu-mi rămâne acum decât să vă urez, la început de an 2012, multă sănătate, prosperitate și îndeplinirea dorinţelor voastre și ale celor dragi. La mulţi ani!

LIVIU MANDLER, Preşedintele P.M.I.

Noi credem în fericirea voastrã!

Colegul Ando

ndrăznesc să-l consemnez în jurnalul meu de astăzi pe Ando, un vechi și strălucit prieten, cu care sunt coleg acum în Patronatul Medicinei Integrative și care expune, în Sala de Expoziţii din Calea Victoriei 33, un număr de caricaturi absolut originale și pline de talent. La vernisajul expoziţiei sale, ce a avut loc de curând, a participat și Liviu Mandler, președintele P.M.I. Cu Octavian Andronic am fost, în câteva rânduri, coleg. Ne-am cheltuit tinereţea prin paginile unui ziar care se numea „Informaţia Bucureștiului”, cel mai citit cotidian de prânz, fiind în acelaș timp și singurul. Ando era un tânăr redactor de perspectivă, iar eu deţineam o rubrică de prima pagină, un fel de editorial, care se numea „Apropo” și care conţinea fel de fel de apropouri. De fapt, à propos este în limba română un franţuzism. Cine știe carte îl scrie cu accent pe a și cu s final. Noi îl scriam în Informaţia otova, fără accent și fără s final, nu pentru că nu știam carte, dar, pe atunci, à propos de carte, era mai sănătos să nu știi prea multă. Suntem colegi și astăzi, consilieri ai Președintelui Patronatului Medicinei Integrative din preferată a lui Ando mi se pare a fi absurdul. Nimic România, datorită sentimentelor de caldă prietenie nu solicită mai mult fantezia artistului. Uitaţi-vă și de subtilă preţuire de care ne bucurăm din partea numai câtă fantezie cheltuiesc oamenii uneori pendomnului Liviu Mandler, Președintele Patronatului. tru a crea absurditatea lumii în care trăim. Cum l-am „descoperit” pe Ando? Acum mai Dar Ando este un artist. Ando nu este numai bine de 35 de ani mi-a arătat, cu sfială, câteva cari- un desenator de caricatură; el este un inventator caturi ale sale care, acum vă pot mărturisi, mi s-au de idei comice, de situaţii absurde, încât parcă-mi părut excelente. vine să-l numesc un Eugen Ionesco al caricaturii. ‒ …Și ce să fac cu ele? m-a întrebat. Din această cauză artistul aproape că se sfiește să ‒ Să le expui! Un artist care nu expune nu le spună caricaturi. Le numește, cu un cuvânt parcă există. inventat de el, „carigrafii”, adică, altfel spus, „calig‒ Unde să le expun? rafia caricaturii”… Și unde i-am arătat eu. În foaierul Cât despre Ando, el mi se pare auJurnal Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. torul unor lucrări excepţionale. de @front Acolo vine lume multă. Uneori nimic nu Dar cea mai de seamă lucrare artistică mi se pare mai aglomerat pe lume decât a sa este fiica lui Ana Ștefania Andronic, foaierul Teatrului de Revistă. care, deși încă tânără, se manifestă ca o L-am recomandat directorului Teatrumare personalitate artistică. lui de Revistă, care și-a transformat pentru Cu toată exigenţa lui faţă de artiști, o vreme foaierul în sală de expoziţie. Dumnezeu se arată uneori atât de generos Nu mai ţin minte cine era director pe încât dă câte doi mari artiști într-o singură atunci, pentru că așa e la revistă, lucrurile familie. E cea mai înaltă formă de risipă sunt schimbătoare, cu o singură excepţie: succesul. dumnezeiască și vreau să vă asigur că Dumnezeu Toate se schimbă, succesul rămâne. știe ce face. Se împlinesc, iată, 35 de ani de la primul Fericiţi artiștii care creiază Artă. Dar cei mai vernisaj al lui Ando, care a avut loc aproximativ în fericiţi dintre ei rămân artiștii care creiază alţi acelaș loc în care se desfășoară și astăzi. Aproape artiști. alături. Ando, Fericitule… Vă invit să-i priviţi cu atenţie lucrările. Caricaturile lui au idei, nu numai desene. Sunt stârniDR. AUREL STORIN toare de un umor special, subtil și inteligent. Tema

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Celebrul cântãreþ George Nicolescu s-a lansat ºi în Club A

tiaţi că George Nicolescu, un solist nevăzător, foarte talentat s-a lansat în Club A? Mega hit-ul său „Cântec pentru sănătatea ierbii” se ascultă intens și azi la petrecerile din cluburi. Iată cum un artist cu o carieră muzicală îndelungată ajunge să fie admirat și de tinerii din ziua de azi. În 1972 a susţinut examenul de admitere la facultatea de Limbi Romanice, secţia FrancezăRomână. A intrat al 24-lea cu media 9,12; au fost 100 de locuri și peste 600 de candidaţi. A absolvit facultatea în 1976, apoi a stat acasă aproape un an până când a primit un post de profesor la școala de nevăzători din Buzău. A fost profesor în perioada 1 aprilie 1977 și până în 1985, când a fost angajat solist vocal al Casei Tineretului din Buzău. După decembrie 1989 a fost angajat câteva luni (martie–noiembrie 1990) ca solist al Ansamblului „Optimiștii”, practic până în momentul desfiinţării ansamblului. Club A (Clubul Arhitecturii) a fost și a rămas un club al studenţilor de la înfiinţarea lui în 1969 până în ziua de azi. Poate nu știaţi, dar este cel mai vechi club studenţesc din România și chiar din Europa. George Nicolescu este unul dintre artiștii de success din galeria selectă a celor care s-au lansat în Club A. Lista celor care au urcat pe scena Clubului este un Who’s Who a tot ce a dat mai bun acest popor în domeniul culturii: studenţi la teatru, conservator şi arte plastice, muzicieni de jazz, pop, rock şi muzica clasică, coruri şi grupuri satirice, actori şi regizori, DJ şi oameni de presă. Mulţi au debutat pe scena din Blănari şi păstrează în suflet emoţia

începutului. Aici s-au lansat majoritatea trupelor de pe scena rock românească: Timpuri Noi, Metrock, Sarmalele Reci, Șuie Paparude, Travka etc. Activ 42 de ani, Club A rămâne în continuare preferatul studenţilor care participă entuziaști la concertele trupelor tinere de rock sau folk, la serile de ﬁlm și de teatru. Florian Pittiș, Johnny Răducanu, Nicu Vladimir, Mircea Florian. Iată alte mari nume ale unor personalităţi care au scris istorie în Club A… Club A rămâne o instituţie culturală studenţească, un forum viu și nonconformist. Sloganul clubului preluat de zeci de generaţii de studenţi a fost și rămâne: Club A… și devii altcineva! IRINA CIOROBA

Drumul spre credinþã

ând pornești pe drumul vieţii încerci să găsești profesiunea cea mai potrivită, să-ţi descoperi potenţialul, să cultivi pasiunea, talentul, aptitudinile. Uneori tânjești toată viaţa după un lucru, poţi să visezi și să speri că vei reuși într-o zi să realizezi ceea ce ţi-ai dorit. TEODOR TĂNASE, un tânăr cu SINDROM DOWN și-a dorit să devină preot. Încă din copilărie a descoperit rugăciunea cu ajutorul familiei, înţelepciunea din Biblie, BISERICA, SPOVEDANIA, ÎMPĂRTĂȘANIA, rânduiala credinţei ortodoxe. A simţit că numai alături de DUMNEZEU poate învinge neputinţa, convingerile celor din jur, poate

să spere și să realizeze ceea ce și-a propus. Credinţa în DUMNEZEU E UIMITOARE ȘI NE ÎNALŢĂ SULETUL, ne face mai buni, răbdători, iertători, darnici. BISERICA ORTODOXĂ, prin cărţile sfinte ne ajută să avem cugetul în lumină, departe de întuneric și răutate, ne ajută să înţelegem și să respectăm sacrificiul lui IISUS HRISTOS și al SFINŢILOR MARTIRI. Credinţa ne mântuiește pe noi toţi! TEODOR TĂNASE, un tânăr cu dizabilităţi, citește zilnic rugăciuni, pasaje din BIBLIE, ascultă muzică religioasă și prin puritatea sufletului său îl cinstește pe DUMNEZEU,

Noi credem în fericirea voastrã! încearcă să cunoască cât mai multe lucruri despre credinţa ortodoxă. Prin bunavoinţa și binecuvântarea PREA SFINŢITULUI PĂRINTE GALACTION, EPISCOPUL ALEXANDRIEI și TELEORMANULUI, care păstorește pe ﬁecare enoriaș, care propovăduiește zilnic cuvântul din SFINTELE SCRIPTURI și ori de câte ori e nevoie, a îngăduit ca o persoană cu dizabilităţi să-și îndeplinească visul. Pe 25 decembrie 2011, de CRĂCIUN, la BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI din ALEXANDRIA, Teodor a devenit ipodiacon. Emoţionat, cu lacrimi de bucurie în ochi, înveșmântat cu haine alese a pășit în altar. E alături de DUMNEZEU și de preoţii care l-au primit cu bucurie și încredere

în rândurile lor. Nu contează că ai o problemă de sănătate, ci să-l porţi cu smerenie și sincer pe DUMNEZEU în suflet. Biserica Ortodoxă are porţile deschise pentru fiecare creștin indiferent de starea de sănătate, materială, socială, etnică. E BINE SĂ PĂȘIM CU EVLAVIE ȘI ÎNCREDERE ÎN CASA DOMNULUI, să lăsăm deoparte cele lumești și să le adoptăm pe cele sfinte care reprezintă „biletul nostru“ de călătorie spre veșnicie. Să ne apropiem de CREDINŢA și BISERICA STRĂMOȘEASCĂ care ne-a fost alături tot timpul, să cerem ajutorul și binecuvântarea preoţilor. Să nu uitam de cele sfinte căci ele ne salvează mereu. În faţa lui DUMNEZEU, toţi suntem egali ! psiholog ILEANA CERCEL

Zidul de sticlã

esigur că sticla nu e material de construcţie convenţional. Din sticlă se fac cel mai ades figurine, vaze pentru flori, pahare, borcane pentru dulceaţă sau ştrasuri sclipitoare pentru costume de carnaval. Şi totuşi, recent, am ascultat fără voia mea, povestea unei mame disperate, al cărui copil tocmai fusese diagnosticat cu autism. Stăteam pe o bancă alăturată când mama îi explica unei bune prietene, cred, cum a depistat starea de boală a fiului ei. Era aşa ca şi cum ne despărţea un zid de sticlă, eu îl vedeam, el nu, eu îi vorbeam el nu mă auzea, nu-mi răspundea, pipăiam cu disperare căutînd zidul de sticlă care ne împiedica să comunicăm şi totuşi nu se afla numic între noi… nici măcar un zid de sticlă. Am ajuns acasă cu un nod în gât şi am căutat date despre autism. Aşa am aflat povestea uimitoare a lui Radu, un copil diagnostiat cu autism la doi ani, pentru care părinţi au răscolit pământul ca să-i găsească leac, şi l-au găsit. Au adus din Marea Britanie terapeut expert în terapia ABA (terapie comportamentală aplicată) care a instruit alţi 10 studenţi la psihologie şi împreună au realizat miracolul. Astăzi, Radu are 13 ani, ia premii la şcoală, are un IQ certificat de specialişti de peste 135, schiază, pictează, învaţă engleza, râde şi este recuperat 99%. Radu povesteşte cum a învăţat el „Lecţia despre fericire“, noţiune abstractă greu de înţeles şi e cele mai multe ori atât de greu de întâlnit. Părinţii lui, după ce l-au salvat pe Radu, au continuat să-i ajute pe ceilalţi părinţi aflaţi în acelaşi tărâm al disperării provocate de această boală care depăşeşte puterea de înţelegere a medicinei actuale. Centrul în care copii cu autism sunt tratati cu ajutorul terapiei ABA se numeşte „Horia Moţoi“ şi părinţii lui Radu, Cristina şi Damian Nedescu, fac

eforturi importante pentru a obţine sponsorizări care să ieftinească tratamentul, ce se poate întinde pe durata a trei-patru ani, timp de opt-nouă ore în ﬁecare zi, cu ﬁecare copil. Acum, Radu ajută alţi copii să găsească drumul către lumină, pe care el l-a parcurs ca într-un joc de puzzle lipind alături… fărâmiţe, bucăţele şi cioburi de imagini, cuvinte şi sentimente. Între noţiunile pe care le mai are de învăţat Radu, ca să-şi completeze acel 1% în drumul spre normalitate este şi noţiunea de minciună şi necesitatea ei. NU înţelege el, copil scăpat prin minune de la Dumnezeu, pentru ce ar trebui să-şi ascundă din nou făptura în întunericul dezgustător al minciunilor de tot felul. Poate că minunaţii lui părinţi, care l-au condus cu dragoste până la limanul celor 99% din procentajul normalităţii… recunoscute de oameni, ar trebui să-l lase pe Radu aşa, frumos, curat, neatins de ceaţa minciunilor cere ne guvernează viaţa… noastră cea de toate zilele. ANGELA S.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Trãieºte sãnãtos!

reocuparea pentru sănătate trebuie să deţină un loc important în viaţa noastră şi este necesar să conştientizăm că multe dintre bolile cronice pot fi prevenite printr-un stil de viaţă sănătos, în care alimentaţia ocupă unul dintre primele locuri. Alimentul ideal, dacă ar exista, ar trebui să îndeplinească o serie de condiţii: să aibă valoare energetică mică, să fie concentrat din punct de vedere al nutrienţilor esenţiali (aminoacizi esenţiali, vitamine, minerale, acizi graşi polinesaturaţi esenţiali), să conţină fibre alimentare şi glucide complexe, să conţină o cantitate redusă de colesterol şi sare. Deoarece alimente ideale nu există, pentru a-şi menţine sănătatea, omul trebuie să consume o varietate de alimente care să aducă organismului nutrienţii de care acesta are nevoie. Alimentele care nu trebuie să lipsească din meniul zilnic al unei persoane sănătoase sunt: cerealele integrale; legumele colorate în verde închis, roşu, portocaliu şi leguminoase (fasole uscată, mazăre); fructele; laptele şi produsele lactate semidegresate sau degresate; uleiurile vegetale (floarea soarelui, măsline, porumb, soia, arahide); carnea slabă de pasăre sau peştele. Dr. Maria Niţescu ne recomandă o listă de alimente pe care trebuie să le consumăm în cantităţi cât mai mici sau cât mai rar: alimente / băuturi răcoritoare ce conţin zahăr adăugat; grăsimile solide (unt, untură, seu), inclusiv margarina ce conţine acizi graşi trans, alimente preparate cu grăsimi saturate, grăsimi hidrogenate şi zahăr (prăjituri, patiserie, îngheţată etc.); produsele de panificaţie şi cerealele rafinate (pâine albă, sortimente de panificaţie din făină albă, paste din făină albă, orez decorticat etc.); sarea şi toate produsele

procesate ce conţin sare (conserve în saramură, mezeluri, snacksuri etc.); băuturile alcoolice. „Trebuie să ştim că o alimentaţie sănătoasă nu înseamnă numai ce consumăm, ci şi cât consumăm, cum le combinăm, cum preparăm alimentele, de câte ori mâncăm şi când mâncăm. De asemenea, nu trebuie să uităm cât de importantă este activitatea fizică, unul dintre principalele ingrediente ale sănătăţii noastre, care ajută la reducerea semnificativă a riscului apariţiei bolilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a accidentelor vasculare cerebrale, a diabetului zaharat al adultului şi a obezităţii” ne spune Dr. Maria Niţescu, şef lucrări UMF Carol Davila. Caravana ”Trăieşte sănătos” din cadrul proiectului strategic ”Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” a poposit şi în judeţul Ilfov, la Baloteşti, Cornetu unde persoanele vârstnice au avut ocazia să primescă informaţii despre un stil de viaţă sănătos, li s-au măsurat greutatea, tensiunea, glicemia, au primit materiale promoţionale. Specialiştii din cadrul centrului CONSIM au vorbit despre importanta unui stil de viaţă sănătos, despre necesitatea controalelor medicale periodice, despre cum putem să ne păstrăm sănătatea, despre ce activităţi fizice sunt permise la vârsta a treia. Activitatea s-a încheiat cu o tombolă la care cei mai norocoşi participanţi au primit tricouri care le vor aduce aminte despre un stil de viaţă sănătos.

Noi credem în fericirea voastrã!

Dr. Rãzvan Mãnescu

Interviurile PACES

Absolvent al „Universităţii de medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu Cluj Napoca“, actual medic urolog al Spitalului Clinic Municipal Cluj–Napoca, secţia condusă de Prof. dr. Ioan Coman, Dr. Răzvan Mănescu are în grĳa sa nenumăraţi pacienţi bolnavi cu patologii oncologice ale aparatului genito–urinar. Datorită amabilităţii dânsului, ne-a cordat un interviu extrem de util zilelor noastre. Camelia Şulea: Care este incidenţa cancerului testicular şi care sunt simptomele acestei boli? Dr. Răzvan Mănescu: Impactul asupra pacientului este cu atât mai mare cu cât perioada de incidenţă maximă a bolii este situată în decada trei şi patru de viată. Dintre pacienţii cu această afecţiune 1-2 % au neşansa de a dezvolta boala bilateral. C.Ş.: Care ar fi modalităţile de prevenţie a acestei boli? Dr. R.M.: Nu cred că putem vorbi despre anumite măsuri de prevenţie, ci mai degrabă de o atenţie mai mare acordată urmăririi pacienţilor cu risc pentru a dezvolta această boală: pacienţi cu istoric de criptorhidie, infertilitate, istoric familial de cancer testicular sau o tumoră testiculară contralaterală. C.Ş.: Există investigaţii de rutină care ar putea ridica suspiciunea acestei boli neoplazice? Care ar fi acestea? Dr. R.M.: Un set de teste de rutină pentru detectarea cancerului testicular presupune că am vorbi practic despre un screening al cancerului testicular, ceea ce nu se realizează. Cancerul testicular debutează de foarte multe ori prin apariţia unei formaţiuni scrotale. Practic prima investigaţie este reprezentată de examenul fizic făcut chiar de pacient care, dacă palpează o formaţiune suspectă la nivel scrotal are datoria să se prezinte la medicul urolog pentru un consult de specialitate. Durerea scrotală poate reprezenta un alt simptom de debut în această patologie, dar şi în acest caz primul pas care trebuie făcut de pacient este să consulte un specialist. Insist asupra prezentării la medic cât mai repede atunci când există suspiciunea unei mase tumorale scrotale pentru că şansele de vindecare cresc o dată cu detectarea precoce. O dată ajuns într-un serviciu medical, bilanţul pacientului va fi completat prin examen fizic, ecografie scrotală, dozarea markerilor tumorali şi mergând până la explorarea inghinală şi orhiectomie cu stabilirea unui rezultat histopatologic.

C.Ş.: Ce presupune tratamentul în cazul cancerului testicular? Dr. R.M.: Atât diagnosticul cât şi tratamentul presupun un abord multidisciplinar la care participă medicul urolog, oncologul, radioterapeutul, anatomo-patologul, cât şi psihologul. Pacientul trebuie să ştie că putem lupta împotriva cancerului testicular, că putem învinge boala, studiile făcute şi literatura de specialitate demonstrează acest lucru şi că armele noastre sunt chimioterapia, radioterapia şi chirurgia. Pacientul trebuie să mai ştie că rezultatele obţinute depind foarte mult de stadiul bolii in momentul diagnosticului şi că urmărirea pe termen lung este esentială, lupta aceasta fiind de ordinul anilor. C.Ş.: Printre cazurile întâlnite de dvs., există persoane care au apelat la proteză testiculară? Ce presupune această intervenţie? Dr. R.M.: Aşa cum am spus, incidenţa maximă a bolii se regăseşte în decada trei şi patru de viaţă, aşadar vorbim de oameni tineri, cu o viaţă socială, o viaţă sexuală activă şi care nu de rare ori doresc o asfel de proteză testiculară. Intervenţia chirurgicală presupune practic montarea unei proteze din diferite materiale biocompatibile la nivelul scrotului de unde a fost extirpat testiculul canceros, proteza fiind aleasă în aşa fel încât dimensiunile să fie asemănătoare cu partea contralaterală. C.Ş.: Care este impactul asupra psihicului pacientului în cazul unui asemenea diagnostic? Dr. R.M.: La aflarea diagnosticului atitudinea în faţa bolii a pacientului imbracă forme variate. Indiferent de reacţia lui iniţială, acesta trebuie să primească suportul psihologic necesar pentru a depăşi momentul şi a căpăta tăria necesară pentru lupta cu boală, o luptă de durată şi nu tocmai uşoară. De aceea, consilierea psihologică din abordul multidisciplinar al tratamentului capătă o deosebită importanţă. CAMELIA ŞULEA

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

D-na dr. Cristina Vitoc

Interviurile PACES

Medic primar oncolog radioterapeut, atestat în imagistica sânului, doctor în ştiinţe medicale Cu o carieră de aproape 40 de ani în tratamentul cancerului mamar, dr. Cristina Vitoc a avut amabilitatea să ne împărtăşească din experienţa sa bogată. «Am avut ca pacient o profesoară de psihologie care în momentul diagnosticului a decis că a început numărătoarea inversă şi mai are foarte multe de făcut. Şi-a dat diferite grade, şi-a luat doctoratul, şi-a luat funcţii administrative în instituţia în care lucrează. Astfel, ea a luat această experienţă şi a transformat-o în ceva pozitiv, practic şi-a luat viaţa în propriile mâini. Este o plăcere să vorbesc cu ea. Această atitudine a săltat-o din punct de vedere psihologic deasupra bolii. Acestea sunt momentele de maximă satisfacţie profesională ca medic oncolog». Cel mai important aspect în relaţia dintre medic şi pacient este, conform dr. Vitoc, încrederea reciprocă. «Atunci când pacientele refuză consultaţia sau vin târziu, îmi creează un sentiment de compasiune sau un sentiment de tandreţe – nu au avut deschiderea să vină mai repede. Şi atunci eu îi comunic adevărul cu blandeţe şi astfel pacienta îl acceptă. În contextul acesta devenim mai apropiate şi putem stabili traiectoria terapeutică. Atunci când pacienta vine în stadiu incipient am bucuria să o anunţ că există tratamente moderne care să îi ofere un confort, ca ea se va întoarce la o viaţă normală în familie şi societate şi o felicit că s-a îngrĳit de sănătate. Când faci acest lucru, nu mai eşti o povară pentru familie, te îngrĳeşti singură de tine şi devi tu un ajutor familiei. Din această cauză privesc cu optimism acest ﬂagel al secolului şi nu m-am simţit timorată.»

PACES: Cum aţi descrie relaţia medic – pacient? Dr. Cristina Vitoc: Aş putea să spun că întotdeauna m-am simţit alături de pacientele mele, întotdeauna mi-am dorit ca ele să nu mai aibă cancer, şi dacă totuşi soarta a decis ca ele să aibă, atunci să caut ca diagnosticul să fie cât mai devreme descoperit, să nu existe ezitări de diagnostic şi prelungiri. Acest fapt m-a responsabilizat faţă de fiecare pacient care îmi solicita o consultaţie la sân. Pentru că de fiecare dată am încercat să fiu cât mai onestă cu ea şi încerc să fac şi consultaţii cu colegii în momentul în care am o ezitare, m-am simţit confortabil să discut şi să ma consult asupra unui diagnostic cu colegii. Atunci e frumoasă medicina, şi chiar dacă boala asta e acompaniată de un pronostic atât de sumbru, poate să ofere şi satisfacţii atunci când o infirmi sau o confirmi într-un stadiu precoce.

Noi credem în fericirea voastrã! Paces: De ce este cancerul la sân un diagnostic atât de des întâlnit? Dr. Cristina Vitoc: Incidenţa cancerului mamar a crescut datorită unor factori generali care se discută în etiologia cancerului cum ar fi stilul de viaţă, stresul, poluarea. Aceşti factori acţionează la o vârstă fragedă şi boala se manifestă în opt sau 10 ani. Totodată dimensiunea genetică nu trebuie nici ea ignorată. Au aparut şi laboratoare de genetică unde se poate stabili moştenirea genetică a fiecăruia. Acum mentalitatea în familie trebuie schimbată, eu am luptat pentru asta cu pacientele mele, să îşi cunoască bolile în familie. Ideea că boala este o ruşine nu mai este actuală, pacienta are datoria să îşi cunoască trecutul medical, informarea este responsabilitatea fiecăruia. La persoanele cu un istoric de cancer în familie perioadele la care se fac consultaţiile şi stilul de viaţă trebuie să difere faţă de persoanele care nu au această boală în familie. Mai există un aspect: fetele tinere aleg să se ocupe de carieră şi amână momentul maternităţii mult mai mult ca mamele sau bunicile lor. Sânul, printr-o sarcină şi prin alaptare, îşi maturizează structura şi este mai puţin sensibil la factorii cancerigeni. Totuşi controalele regulate sunt o necesitate ce le poate scuti de multe neplăceri. După cum am mai spus, descoperirea şi tratarea precoce în stadiu 0 sau 1 pun aceste femei pe aceeaşi curbă a mortalităţii ca şi femeile care nu au întâlnit acest diagnostic. PACES: Cât de receptive la tratament sunt femeile în faţa unui astfel de diagnostic? Dr. Cristina Vitoc: Majoritatea sunt receptive la tratament şi sunt mândră de ele că sunt aşa. Asta şi datorită faptului că am mers pe ideea de a nu ascunde diagnosticul. Când oferi deschidere şi optimism primeşti acelaşi lucru înapoi. Sigur că într-un anumit procent, mult mai mic, sub 5%, sunt paciente care sunt atât de speriate de diagnostic încât refuză colaborarea şi în aceste cazuri nu ai soluţie. În momentul în care ne luăm o pacientă în tratament trebuie să stabilim un transfer pozitiv de informaţii prin care să avem încredere una în cealaltă. Când pacienta refuză această colaborare transferul este negativ din punct de vedere psihologic şi atunci este mai bine să predai pacienta altui coleg care are o altă abordare cu care aceasta să rezoneze. Pe primul loc trebuie să fie rezolvarea problemei pacientei. PACES: Ce ne puteţi spune despre multitudinea de tratamente naturiste existente pe piaţă? Dr. Cristina Vitoc: Tratamentele naturiste sau energetice sunt indicate însă doar ca adjuvante, nu trebuie să înlocuiască tratamentul oncologic. Eu am o vorba: dacă ai ţine doar posturile creştineşti de peste an ai avea un regim de viaţă echilibrat şi te şi apropii de spiritualitate, fapt ce ajută la aborda-

11 rea tridimensională a bolii. Există trei dimensiuni: cea spirituală, cea fizică – de care ne ocupăm ca medici – şi cea psihologică unde este nevoie de sprĳinul persoanelor calificate. Noi, ca medici, nu avem uneltele psihologului, a cărui prezenţă este vitală în echipa oncologului pentru a obţine rezultate optime şi a facilita depăşirea acestui obstacol. Din păcate, sunt puţine cazurile când se abordează această problemă tridimensional. PACES: Care sunt paşii după încheierea tratamentului? Dr. Cristina Vitoc: După ce se finalizează tratamentul, pacienta intră în programul de urmărire, pentru a putea monitoriza îndeaproape starea de sănătate pe anumite intervale de timp care se lungesc odată cu trecerea timpului. Dar în cazul unei recidive pacienta riscă o cădere, caz în care atât prezenţa medicului curant cât şi cea a psihologului este vitală. După cum am mai spus, psihologul nu trebuie să lipsească din echipa de specialişti în cazul unui asemenea diagnostic. La cancerul de sân se vorbeşte de supravieţuire la 5 ani, 10, 15 şi 20. În contextul acesta noi avem permanent sub observaţie pacienta. PACES: Care sunt principalele obstacole sociale pentru un bolnav de cancer? Dr. Cristina Vitoc: Din relatările pacientelor trebuie să spun că multe dintre ele s-au întâlnit şi cu o răutate la locul de muncă, cu manifestări lipsite de întelegere, nişte lucruri cu care nu ne mândrim ca oameni. Dar principalul obstacol este din punct de vedere financiar: pensionările ridică probleme, sunt paciente care sunt purtate pe la comisii pentru că nu au suficient grad de handicap, chiar dacă au mastectomie protezele nu sunt asigurate prin Casa de Asigurări de Sănătate şi sunt destul de scumpe. O reformă legislativă ar fi vitală pentru a facilita tratamentele oncologice dar şi costurile suplimentare necesare pacientelor. PACES: Care este impactul acestui diagnostic asupra familiei? Dr. Cristina Vitoc: Familia are o atitudine diferită. Sunt membri care au o totală compasiune faţă de persoana diagnosticată pe de altă parte există şi soţi care nu se interesează sau care divorţează. Cred totuşi că majoritatea sunt alături de ele. 80 sau 90% dintre membri familiei încearcă să crească moralul persoanei diagnosticate, să o susţină pe toată durata tratamentului. Şi în acest caz intervenţia psihologului este binevenită. O consiliere adecvată a membrilor familiei este necesară pentru ca ei să primească uneltele necesare în abordarea persoanei dragi, pentru a o susţine şi a o scoate din depresie în momentele critice.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Dialoguri despre cancer Dialoguri despre cancer cu dr. Ana-Maria Boeru, medic primar Oncologie Medicală, competenţe în acupunctură, homeopatie, ecograﬁe generală şi îngrĳiri paleative, doctorand în terapia durerii oncologice

Definiţie şi natură Rep.: Ce înseamnă cancerul? Dr. Ana-Maria Boeru: Mă voi referi la termenul cancer ca la un grup de boli în cadrul cărora celulele din structură au dezvoltat un caracter special şi unic de înmulţire necontrolată. Aceste celule au un specific unic prin aceea că, spre deosebire de alte înmulţiri normale, ele şi-au pierdut controlul asupra unei înmulţiri normale la locul iniţial, anormalitate urmată ulterior de o împrăştiere în întregul corp. E important aici să reţinem noţiunea de împrăştiere a acestei înmulţiri necontrolate în intregul corp atunci când ne vom referi la apariţia metastazelor, tipic pentru tumorile maligne (cancer) spre deosebire de cele benigne unde înmulţirea necontrolată nu se dezvoltă mai departe. Atunci când încercăm să răspundem la întrebarea ce înseamnă cancerul, este esenţial să cunoaştem noţiuni elementare în legătură cu natura, diagnosticul, cauzele, prevenirea (sau mai corect depistarea în stadii vindecabile) şi tratamentul holistic (integrativ, cel care combină tratamentul clasic – chirurgie, chimio-radio-terapie – cu celelalte tratamente legate de nutriţie şi de abordarea complexă psiho-socială a pacientului suferind total de această boală). În acest ultim punct aş insista pe legătura minte-spirit-suflet şi întregul corp, valabilă în toate afecţiunile umane şi cu atât mai mult în cazul cancerului. Rep.: Să luăm aceste elemente pe rând pentru a le explica mai bine. Ce trebuie să înţelegem prin natura cancerului? Dr. A.-M.B.: Există diferite tipuri de cancer. Cancerul se poate dezvolta în aproape toate componentele corpului uman, şi, în funcţie de locul în care se dezvoltă înmulţirea necontrolată iniţială, avem patru tipuri clare de cancer: – carcinoamele – reprezintă cele mai obişnuite forme de cancer, se dezvoltă din celulele care acoperă suprafeţele interne (cancer pulmonar, mamar, al corpului şi colului uterin, al ovarului, prostatei, al colonului) şi externe ale corpului (piele-cancerul cutanat). – sarcoamele – se dezvoltă din ţesuturile de susţinere ale organismului uman, adică oase, cartilagii, ţesut adipos (gras), ţesut conjunctiv, muşchii. – limfoamele – se dezvoltă din ganglionii limfatici şi din ţesuturile sistemului imun, aceştia fiind responsabili de protecţia organismului în lupta cu factorii agresivi, nefavorabili,

interni sau externi – leucemiile – sunt forme de cancer ale celulelor tinere, imature, ale sângelui, care se înmulţesc în măduva osoasă şi care tind să se acumuleze în cantităţi mari în întregul ﬂux sanguin.

Diagnostic şi cauze Rep.: În privinţa diagnosticului, cum trebuie să înţelegem denumirile ştiinţifice ale diferitelor tipuri de cancer? Dr. A.-M.B.: Pentru a înţelege termenii diagnosticului, persoana trebuie să fie familiarizată cu câţiva termeni specifici, folosiţi de medici cu scopul de a distinge diferitele tipuri de carcinoame, sarcoame, limfoame şi leucemii. Denumirile respective sunt create folosindu-se prefixe care reprezintă tipul de celule afectat. De exemplu, prefixul „osteo” se referă la ţesutul osos, deci cancerul dezvoltat din oase se va numi osteosarcom. La fel, prefixul „adeno”, care înseamnă glandă, este utilizat pentru a identifica acel tip de cancer dezvoltat din celulele glandulare şi care poartă denumirea de adenocarcinom, de unde utilizarea denumirii de adenocarcinom mamar, de prostată sau colonic. Rep.: Ce trebuie să ştim despre cauza apariţiei cancerului? Dr. A.-M.B.: Răspunsul la această întrebare implică explicarea pierderii controlului asupra înmulţirii celulare normale. Când s-a pierdut acest control, atunci începe cancerul. În ţesuturile sănătoase există un echilibru între înmulţirea celulelor noi, tinere, necesare şi moartea celulelor îmbătrânite, uzate, echilibru care constituie ciclul vital şi fiziologic normal. Această balanţă este dezechilibrată în cancer. Dezechilibrul poate fi rezultatul înmulţirii necontrolate a celulelor sau al pierderii capacităţii normale de moarte a celulelor uzate. În acest ultim caz, avem fenomenul de apoptoză sau „sinuciderea celulelor”, mecanismul normal prin care celulele îmbătrânite se autodistrug pentru a lăsa loc celulelor noi. Ca să înţelegem necesitatea înmulţirii celulelor din organismul uman, hai să ne imaginăm procesul de la nivelul pielii, acel ciclu de înmulţire celulară necesară pentru a înlocui pierderea de celule uscate, deteriorate, fenomen care are loc vizibil în cadrul procesului de igienă cotidiană. Atunci când această balanţă între dezvoltarea celulară normală şi pierderea celulară s-a dezechilibrat, apare cancerul de piele.

Noi credem în fericirea voastrã!

Prevenirea cancerului Rep.: Este cu putinţă prevenirea cancerului? Sau doar tratarea lui în formele incipiente? Dr. A.-M.B.: Între prevenirea cancerului, atunci când sunt cunoscute câteva dintre cauze şi când se aplică încercarea de a reduce expunerea la aceşti factori, şi depistarea cancerului în forme incipiente vindecabile, este o mare diferenţă. Cea de a doua posibilitate este mai eficientă dacă se ştiu exact paşii de urmat, dacă populaţia are şansa să fie informată şi să o poată aplica chiar şi în ciuda marilor deficienţe ale sistemului sanitar românesc, care, din păcate, nu facilitează aplicarea gratuită a programelor de screening, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Sfatul meu este să aplicăm ambele posibilităţi pentru a lupta mai bine împotriva acestei boli cumplite. Rep.: Ar trebui să luăm întâi cauzele directe. Sunt cunoscuţi asemenea factori declanşatori în mod direct ai maladiei? Dr. A.-M.B.: Cancerul este adesea perceput a nu avea cauze aparente, poate tocmai pentru că oamenii de ştiinţă nu cunosc exact toate cauzele declanşatoare. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt bine identificate. În afară de componenta genetică ereditară, bine studiată, cercetătorii subliniază existenţa a trei mari categorii de factori care contribuie la dezvoltarea cancerului: chimici (de ex. fumatul, alimentaţia), radiaţiile şi viruşii sau bacteriile. Oamenii de ştiinţă au realizat studii asupra populaţiei, cercetând totul despre diverse comportamente, expunerea la anumiţi factori de risc din mediul înconjurator, în legătura cu zona geografică, ei constatând legături între ereditate şi factorii geografici ai comportamentelor alimentare sau de alt tip. De exemplu, în Japonia, rata de îmbolnăvire prin cancer de colon este mai redusă, dar cea de îmbolnăvire prin cancer de stomac este mai mare comparativ cu populaţia Statelor Unite ale Americii. Aceasta diferenţă dispare la japonezii care se mută şi locuiesc în SUA. Ceea ce sugereaza că riscul de îmbolnăvire prin cele două forme de cancer nu este primar determinată prin ereditate. Rep.: Ce rol au fumatul si folosirea tabacului în declanşarea cancerului? Dr. A.-M.B.: Printre factorii care pot dezvolta cancerul, cele două amintite au cea mai mare prevalenţă. Fumatul de ţigarete şi cel de tabac (pipă), au împreună mai mult de şase factori chimici care pot induce cancerul. Fumatul de ţigarete este cauza principală a cancerului de plămân şi contribuie de asemenea la apariţia altor tipuri în aproape aceeaşi măsură, de exemplu cancerul cavităţii bu-

13 cale, laringian, esofagian, gastric, pancreatic, renal şi al vezicii urinare. Folosirea tabacului sub diverse forme, poate dezvolta cancere ale limbii, buzelor, cavităţii bucale, faringelui, esofagului, pancreasului şi vezicii urinare.

Alţi factori de risc crescut pentru cancer: radiaţiile, viruşii, bacteriile şi ereditatea Rep.: Ce ne puteţi spune despre expunerea la radiaţii? Dr. A.-M.B.: Radiaţiile cu frecvenţă joasă, dacă sunt prelungite şi repetate, pot să favorizeze cancerul de piele. Acelaşi risc există şi pentru cei care petrec ore întregi în lumina puternică şi fierbinte solară, fiind vorba de acumulare de radiaţii ultraviolete. Posibilităţile de prevenţie în acest caz sunt reducerea timpului de expunere, folosirea de haine speciale, de protecţie, precum şi unele loţiuni cu factori de protecţie solară care pot reduce riscul de apariţie la unele dintre tipurile de cancer de piele. Periculoase sunt şi radiaţiile cu frecvenţă înaltă, ca razele X, Roentgen, folosite la diferite investigaţii medicale, radioscopii, radiografii, tomografii computerizate şi radioizotopii (radiaţii nucleare). Ele sunt mai nocive decât radiaţiile ultraviolet datorită capacităţii de pătrundere prin haine şi piele în interiorul corpului, provocând cancere ale organelor interne. Rep.: Cum se explică decalajul între momentul expunerii la factorii de risc şi cel al dezvoltării efective a cancerului? Dr. A.-M.B.: Factorii chimici şi radiatiile care pot dezvolta aceasta boală (intitulaţi carcinogeni), acţionează pe o perioadă lungă şi continuă asupra genelor, modificându-le şi stimulând astfel celulele să se dividă necontrolat. Toate aceste evenimente biologice necesită un timp lung, aceasta explicând decalajul între expunerea la factori şi iniţierea cancerului. De exemplu, tinerii expuşi la fumat se îmbolnăvesc după 20, 30 de ani. Rep.: Ce alţi factori pot provoca maladia în discuţie? Dr. A.-M.B.: Mai sunt viruşii, agenţi infecţioşi care nu se pot înmulţi decât dacă pătrund în celule în viaţă, şi a căror informaţie sau încărcătură genetică se transcrie genetic celulelor sănătoase din organismul în care se înmulţesc. Cele mai cunoscute cancere dezvoltate de către viruşi sunt cel al colului uterin şi cel hepatic. Apoi, bacteriile, una dintre cele mai cunoscute şi care poate creşte riscul de dezvoltare al cancerului gastric, fiind H. pylori.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Rep.: Cum rămâne cu rolul eredităţii? Dr. A.-M.B.: Cancerul nu este considerat o boală ereditară pentru că în general apare la pacienţi ale căror rude de gradul I, II sau chiar III n-au prezentat cancer. Cu toate acestea, persoanele cu rude cunoscute că au suferit această boala au un risc crescut de a avea mutaţii genetice nonbeneﬁce transmise ereditar. Aceste mutaţii ereditare care cresc riscul de cancer sunt valabile pentru cancerul mamar, de colon, renal, al pielii, precum şi în alte cazuri mai puţin întâlnite. Procentul celor care dezvoltă cancer datorită eredităţii este unul scăzut. Rep.: Cum putem lua măsuri de prevenire a cancerului? R: Sunt câteva măsuri simple şi directe, ceea ce nu înseamnă că sunt uşor de aplicat:

- evitarea fumatului; - protecţia faţă de radiaţiile ultraviolete solare; - renunţarea la consumul de alcool şi de fumat, mai ales dacă e vorba de combinarea lor, extrem de periculoasă; - alimentaţia sănătoasă; - evitarea întâlnirii cu viruşii incriminaţi; - evitarea factorilor carcinogeni la locul de muncă şi acasă; - evitarea poluării industriale; - gândirea pozitivă. CLEMENT SAVA, Expert publicitate

Mai bine judo decât medicamente care blegesc ºi a doua ureche

roiectul fiinţei omeneşti este chiar o sumă de genialităţi. Te uimesc mecanismele de mare rafinament care pun în mişcare organismul omului. O splendidă alcătuire are şi urechea. În urechea interioară se petrec fenomene sofisticate. Acolo sunetele, ca unde mecanice, se transformă în unde neuronale, adică nu mai reprezintă vibraţii mecanice, ci se dirĳează spre creier ca semnale prin neuroni şi aşa se face că auzim cu creierul, urechea fiind doar receptorul sunetelor. Dar, în urechea internă se realizează şi echilibrul. În labirintul urechii interioare se află un lichid, o limfă de anume viscozitate şi componenţă. În cohlee, în labirint prin lichidul limfatic plutesc nişte cristale fine, nişte „pietricele”. Aceşti otoliţi ating crestele labirintului şi astfel se realizează echilibrul. În mintea populaţiei se confundă adesea ameţelile cu vertĳele. Unii medici fac o distincţie netă între ameţeală şi vertĳ. Ameţeala înseamnă şi o proastă irigare cu sânge a creierului. Ameţelile apar la cei care se ridică brusc de jos, la cei cu tensiune mică, la cei care suferă de spondiloză cervicală, adică de acea presiune a depunerilor osoase asupra fasciculelor de vase şi nervi care traversează coloana vertebrală în drum spre creier. Ameţeli apar şi la cei care n-au mâncat dimineaţa şi la cei care stau nemişcaţi lungi ore în faţa calculatorului, la cei cu poziţii rele ale gâtului, la cei care au suferit traumatisme la cei cu diabet, dar şi cu hipertensiune, la cei care iau unele medicamente. Vertĳele înseamnă că se învârt lucrurile în jurul

suferindului sau se învârte şi el cu lucrurile din jur sau se învârte doar el în jurul lucrurilor. Aceste vertĳe pornesc din urechea internă. Echilibrul ţine nu numai de urechea internă, ci şi de creierul mic, dar şi de musculatură. În muşchi există nişte receptori care trimit semnale şi se redobândeşte echilibrul pierdut de exemplu de o oprire bruscă, se recapătă echilibrul fiindcă muşchii intră în acţiune restabilind poziţia normală. Şi văzul are un rol în echilibru fiindcă ochii compensează pierderea poziţiei de echilibru. Iată o listă de boli vinovate de vertĳe. Produc vertĳe osteoporoza ivită la oasele urechii, otoscleroza care produce o bătătură între osul scăriţă şi fereastra ovală, defect remediat prin chirurgie. Sindromul Menier e vinovat important de vertĳe, dar şi neurinomul acustic (tumoră la nivelul nervului auricular), dar conduc la vertĳe şi răul de mişcare şi răul de mare. Cele mai dese vertĳe sunt provocate de vertĳul paroxistic poziţional benign, care durează 5-10 secunde şi nu se însoţeşte de greţuri, vărsături, iar auzul nu se diminuează. Soluţia în acest caz este mişcarea bruscă a capului de către ORL-ist, semănând cu o figură de judo. Prin această poziţionare bruscă a capului se reaşează corect cristalele în lichidul labirintului şi vertĳele dispar ca prin minune. Dacă s-ar recomanda medicamente de liniştire, mai mult de 2-3 zile, efectul ar fi rău, s-ar blegi şi urechea bună, nu numai cea generatoare de vertĳe.

Noi credem în fericirea voastrã!

Cele mai bune f ilme despre cancer

u toţii am fost impresionaţi de filmele emoţionante în care unul dintre personaje suferă de cancer. Însă aceste filme pot constitui pentru bolnavii de cancer adevărate manuale în mişcare, ghiduri de comportament şi lecţii de viaţă. Iată aşadar, un top al celor mai apreciate filme despre cancer: „Wit” cu Emma Thompson. Prezintă povestea unei femei puternice şi de temut, care a fost diagnosticată cu cancer ovarian de gradul IV. „Stepmom”. Un film emoţionant despre o mamă, Susan Sarandon, care moare de cancer, iar mama vitregă, Julia Roberts, trebuie să aibă grĳă de copii. „Crazy Sexy Cancer” – un documentar în care actriţa Kris Carr trece în faţa camerei şi prezintă experienţa de a fi diagnosticată cu o formă incurabilă de cancer. „The bucket list”, celebrul film cu Morgan Freeman şi Jack Nicholson în care cele două personaje suferinde de cancer în fază terminală îşi îndeplinesc ultimele dorinţe înainte de moarte. „Love story”- emoţionanta poveste de dragoste

în care personajul feminin se îmbolnăveşte şi moare de cancer. „Brians song” – un film mai vechi despre o prietenie solidă inter-rasială, care se întăreşte odată cu diagnosticarea unuia dintre personaje cu o formă incurabilă de cancer. „Dying young” este povestea unui tânăr bogat, Campbell Scott, care angajează o asistentă, Julia Roberts, de care se îndrăgosteşte. Filmul ilustrează povestea de dragoste greu încercată a acestora pe perioada chimioterapiei. „Life like a house” – Personajul principal, suferind de cancer în fază terminală, încearcă să reînnoade relaţia conflictuală cu fiul său. „Letters to God” – Povestea unui băieţel de opt ani cu tumoră pe creier, care îi scrie cu regularitate lui… Dumnezeu. „One more kiss” – A femeie diagnosticată cu cancer pleacă în Scoţia pentru a resuscita relaţia cu fostul iubit.

Cãlãtorii în timpul tratamentului de chimioterapie

himioterapia este unul dintre aspectele care îi îngrĳorează cel mai mult pe bolnavii de cancer. Aceasta este în general percepută ca un tratament extrem de dur şi care presupune numeroase interdicţii şi schimbări majore ale modului de viaţă. De fapt, aﬁrmaţiile nu sunt întru totul adevărate. Cu puţină grĳă şi planiﬁcare se pot desfăşura în continuare activităţi plăcute, cum spre exemplu călătoriile. Iată câteva sfaturi pentru o călătorie reuşită: Vorbeşte cu medicul înainte să pleci în vacanţă. El poate îţi oferi cele mai bune sfaturi, întrucât cunoaşte în amănunt starea pacientului. Ia cu tine mai multe medicamente decât ţiar trebui în mod normal. În timpul unei călătorii probabilitatea de a pierde, a rătăci sau a uita medicamentele este foarte mare, de aceea este bine să existe o rezervă, întrucât nu toate farmaciile au la dispoziţie medicamente pentru afecţiuni atât de serioase.

Găseşte un oncolog bun la destinaţie. Nu se ştie când poţi avea nevoie de sfatul sau ajutorul unei medic. Verifică dacă ai asigurare medicală, pentru ca în caz de consult sau de alte intervenţii să nu trebuiască să plăteşti sume exorbitante. Ai grĳă ca medicamentele pe care le iei să nu fie interzise în ţările în care călătoreşti, altfel pot apărea probleme la graniţă şi cel mai probabil vei rămâne fără ele. Nu uita să te odihneşti. Alergătura şi culcatul la ore târzii, precum şi expunerea prelungită la soare nu trebuie să fie în programul tău, daca vrei să ai parte de o vacanţă odihnitoare şi împlinită. Odată îndepliniţi aceşti paşi, orice pacient bolnav de cancer, inclusiv cei care urmează tratament de chimioterapie, pot avea parte de vacanţe interesante şi reuşite!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Sãrbãtorile pentru persoanele diagnosticate cu cancer

ărbătorile sunt, de regulă, un prilej de bucurie pentru toţi oamenii şi un pretext de a petrece mai mult timp cu familia şi prietenii. Pentru persoanele care suferă de cancer însă, perioada sărbătorilor trezeşte o serie de întrebări tulburătoare precum: Cum mă pot bucura de sărbători când am atâtea chestiuni importante şi grave de rezolvat? Voi mai ﬁ în viaţă la anul? sau Cum pot să mă ocup de organizarea petrecerilor de sărbători şi să am grĳă şi de mine în acelaşi timp? Primele două întrebări trebuie tratate personal şi preferabil, după sărbători. Cât despre ultima întrebare, iată o serie de sfaturi: Încearcă să îţi petreci sărbătorile cu familia şi cât mai mulţi prieteni şi colegi. Să treci prin această perioadă de unul singur este foarte greu şi pentru persoanele sănătoase, cu atât mai mult pentru un bolnav de cancer. Cu toate aceastea, nu exagera cu petrecutul, nu exagera cu agitaţia şi nesomnul şi de ﬁecare dată

când te simţi obosit, retrage-te pentru o perioadă, până îţi revii. Nu-ţi asuma rolul de organizator. Să pui la punct toate detaliile petrecerii de sărbători ar ﬁ o pierdere de energie enormă şi un stres inutil pentru organism. Aşadar, lasă familia şi prietenii să se ocupe de pregătirea mesei festive, de cumpărături şi de spălatul vaselor şi curăţenia de după. Fă cumpărături la telefon. În nici un caz nu te avânta prin aglomeraţia din magazine. Încearcă să faci cumpăraturi online sau prin telefon şi optează pentru serviciul de livrări la domiciliu. Vei vedea că astfel ai salvat un munte de energie. Pe lângă amănuntele practice, nu uita să iei în seamă factorul afectiv. Nu uita că cei din jur ţin la tine şi vin să-ţi ţină companie de sărbători tocmai din acest motiv. Nu uita să le răspunzi cu aceeaşi monedă.

Frumuseþea nu se teme de cancer

na dintre temerile majore legate de cancer, resimţită în special de către femei, este cea legată de efectele pe care tratamentul îndelungat le poate avea asupra frumuseţii şi aspectului fizic. Este binecunoscut faptul că unul dintre efectele rapide şi sigure ale chimioterapiei este căderea părului. Deşi pare greu de crezut, multe femei ezită sau chiar renunţă la acest gen de tratament, de altfel foarte eficient, din pricina acestei grĳi. Într-adevăr, teama femeilor nu e neîntemeiată. Până nu demult, găsirea unor peruci bune sau a unor accesorii care să acopere căderea părului se dovedea a fi un proces lung şi de multe ori fără efectele scontate. Însă astăzi, femeile care au fost diagnosticate cu cancer pot urma tratamentul chimioterapeutic liniştite, fără să-şi piardă frumuseţea ori stilul, ci dimpotrivă. Mai nou, există o adevărată industrie care se ocupă cu crearea de accesorii pentru persoane care suferă de cancer, în special legate de pierderea

părului. Este vorba despre firme, aflate de regulă în preajma sau în legătură cu spitalele de oncologie. Astfel de magazine prezintă o serie impresionantă de accesorii pentru femei: de la clasicele peruci de foarte bună calitate, executate numai din păr natural, până la cele mai extravagante turbane, totul este dispoziţia doritoarelor. Totodată, în astfel de magazine puteţi găsi pălării de toate culorile şi dimensiunile, batice şi năframe din materiale exotice, bandane retro sau şepci sport. Odată ce veţi descoperi un astfel de magazin, veţi înţelege că există modalităţi comode, dar foarte elegante de a pune capăt crizelor estetice care însoţesc tratamentele de cancer. Veţi descoperi că frumuseţea nu este sacrificată, ci dimpotrivă pusă în valoare în moduri în care poate nu v-aţi fi gândit vreodată.

Noi credem în fericirea voastrã!

Meditaþia liniºteºte bolnavii de cancer

n societatea modernă, în care stresul, aglomeraţia şi poluarea sunt cuvintele-cheie, activităţi relaxante precum yoga şi alte tipuri de meditaţie devin din ce în ce mai populare. Şi în cazul cancerului, s-a demonstrat că meditaţia, prin efectul ei de relaxare a minţii şi a trupului, are efecte beneﬁce. Desigur, meditaţia nu are nicio legătură cu vindecarea propriu-zisă a cancerului, însă este recomandată ca o activitate complementară menită să îmbunătăţească dispoziţia generală a bolnavului. Un prim efect al meditaţiei este înlăturarea stresului. Diagnosticarea cu cancer aduce cu sine un nivel foarte ridicat al stresului şi al consumului lăuntric. Câteva minute de meditaţie pe zi, iar stresul este ca şi şters cu buretele. Buna dispoziţie este aşadar, un efect imediat al înlăturării stresului. După meditaţie, cel puţin pentru o perioadă, pacientul se simte foarte bine, foarte relaxat. Meditaţia reduce riscul depresiei. Este impresionant cum numai cinci minute de meditaţie zilnică au un atât de puternic efect revigorant asupra sistemului nervos. Acesta din urmă se echilibrează şi posibilitatea căderii în depresie devine minimă. Nu doar sistemul nervos are de câştigat, dar şi cel imunitar. Se pare că meditaţia ajută la întărirea sistemului imunitar, facilitând crearea de noi celule. Totodată, meditaţia măreşte capacitatea de

concentrare, despre care se ştie că are tendinţa să slăbească la bolnavii de cancer. În plus, se pare că meditaţia creşte suportabilitatea corpului la durere. Datorită echilibrării sistemului nervos şi a întăririi sistemului imunitar, apare efectul secundar, dar binevenit, de creştere a suportabilităţii durerii. După cum am aﬁrmat iniţial, meditaţia nu funcţionează în scopul prevenirii sau tratării cancerului, însă merită efortul. În schimbul a numai cinci minute din timpul dumneavoastra, veţi avea parte de efecte beneﬁce de necrezut. CLEMENT SAVA

Probleme psihosociale în cancerul testicular

tunci când se discută despre efectele psihologice ale cancerului, se au în vedere femeile şi problemele emoţionale cu care acestea se confruntă. Însă şi bărbaţii se confruntă cu o serie de probleme emoţionale şi chiar sociale odată ce sunt diagnosticaţi cu cancer. Într-adevăr, studiile demonstrază că bărbaţii abordează cu mai multă tărie problema cancerului şi nu se lasă afectaţi prea tare de partea emoţională. Însă, când este vorba despre tipuri de cancer care afectează masculinitatea sau stima de sine, lucrurile se schimbă. Este vorba despre cancerul la testicule. Fireşte, diagnosticarea cu acest tip de cancer constituie un şoc imens pentru bărbat, ﬁind speriaţi mai mult de pierderea masculinităţii şi a statutului în familie şi societate. Teama cea mai mare este îndepărtarea chirurgicală a testiculelor. Aceasta reprezintă cea mai

mare angoasă a bărbaţilor suferinzi de cancer testicular, motiv pentru care aceştia amână cât mai mult momentul operaţiei. Studiile arată că bărbaţii sunt îngrĳoraţi de pierderea statului lor social printre ceilalţi bărbaţi şi de alterarea imaginii lor în ochii celorlalţi. Însă, mai presus de toate, aceştia sunt măcinaţi de faptul că îndepărtarea testiculelor va inﬂuenţa în mod negativ viaţa sexuală şi eventualele relaţii cu partenerele. S-a demonstrat însă, pe baza declaraţiilor supravieţuitorilor cancerului la testicule, că îndepăratarea testiculelor nu a avut absolut nici un impact asupra vieţii sociale. De asemenea, nici viaţa sexuală nu este afectată în nici un fel. Aşadar, efectele psihosociale la acest tip de cancer sunt de fapt minime, însă stresul lăuntric aferent este cel care cauzează adevăratele probleme.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Pot adopta un copil dacã sufãr de cancer?

ancerul nu trebuie să inﬂuenţeze modul în care oamenii îşi trăiesc viaţa, aceasta incluzând şi viaţa de familie şi dorinţa de a avea copii. Există anumite tipuri de cancer care cauzează în mod direct infertilitate, cum ar ﬁ cancerul tasticular, uterin sau ovarian. De asemenea, cancerul de prostată, de sân, de tiroidă sau de piele poate avea ca efect secundar infertilitatea temporară sau permanentă.

Este posibilă o adopţie? Desigur, problema principală este una morală. Este corect să adoţi un copil, ştiind că suferi de o maladie care poate ﬁ fatală? Atunci când adopţi sau dai naştere unui copil iei asupra ta obligaţia morală de a-l creşte până la maturitate. Fireşte, şansele unui accident neprevăzut există pentru toată lumea, însă cancerul este o altă situaţie. Înainte să iei decizia de a adopta un copil, trebuie să-ţi răspunzi la următoarele întrebări: Eşti în remisie? Dacă da, care sunt şansele de recuperare? Dacă şansele sunt mai mici de 75 %, este

un gest de imaturitate să te angajezi în creşterea unui copil. Există alţi membri în familie care ar putea avea grĳă de copil, în cazul în care nu reuşeşti să învingi boala? Ce vârstă vrei să aibă copilul adoptat? Dacă adopţi un nou-născut, atunci trebuie să te asiguri că vei avea o durată de viaţă de cel puţin douăzeci de ani, pentru a sprĳini copilul până ce termină facultatea.

Este permisă adopţia? Fiecare ţară are politici proprii legate de adopţii, având stipulări clare legate de persoanele bolnave de cancer sau alte maladii cu risc mare. Însă, în general, rămâne la latitudinea asistenţilor sociali să aprecieze dacă o persoană bolnavă de cancer poate sau nu adopta un copil. De regulă se iau în calcul, factori ca stadiul în care se aﬂă persoana în cauză şi sănătatea celuilalt partener. De cele mai multe ori, entuziasmul şi dorinţa de a avea un copil sunt suﬁciente.

Cancerul la copii

n ce constă cancerul la copii? Toate tipurile de cancer, inclusiv cele ale copiilor, au acelaşi mecanism: celulele cresc necontrolat, dezvoltă anomalii, evoluează neconform cu legile organismului. De regulă, factorii declanşatori ai cancerului la copii sunt diferiţi faţă de cei de la adulţi, precum fumatul, alcoolul, expunerea în medii toxice. De obicei, la copii este vorba de mutaţii genetice, de alte boli sau tratamente anterioare care au creat predispoziţia pentru cancer. Ce este de făcut? Implicarea părinţilor este esenţială. Odată ce copilul a fost diagnosticat cu cancer, este important ca părinţii să-l ducă la un oncolog pediatru, experimentat în tratamentul şi vindecarea copiilor. Tratamentul cancerului poate include chiar şi la copii numeroase intervenţii chirurgicale şi chiar chimioterapie, elemente ce schimbă radical cursul vieţii unui copil. În această situaţie, părinţii trebuie să dezvolte atât pentru ei înşişi, cât şi pentru copil, un program de viaţă special, bazat pe susţinere ﬁzică, dar mai ales psihică.

Adaptarea copilului la noul regim de viaţă În primul rând, copilul nu trebuie în nici un caz minţit cu privire la condiţia sa. Primul pas constă în explicarea într-un limbaj potrivit vârstei copilului a specificului bolii şi a schimbărilor pe care le presupune. Desigur, prezentarea trebuie făcută într-o lumină optimistă, considerând cancerul nu o anomalie, ci o boală care trebuie depăşită. Mulţii copii se simt vinovaţi, considerând că sunt cumva responsabili pentru ceea ce li se întâmplă. Aici este de datoria părintelui să-l asigure pe copil că nu are nicio vină în contractarea bolii şi să-i inspire curaj şi încredere la fiecare pas. De multe ori, părinţii şi ceilalţi membri ai familiei cad pradă fricii şi neîncrederii. Psihologii avertizează asupra faptului că evitarea acestei capcane este vitală pentru confortul psihic al copilului. Lupta contra cancerului este un proces îndelungat, la fel ca şi la adulţi, însă părinţii unor astfel de copii nu trebuie să-şi piardă speranţa, întrucât şansele de însănătoşire la copii sunt foarte mari, în 70 % dintre cazuri aceştia ajungând adulţi normali, complet refăcuţi fizic şi psihic.

Noi credem în fericirea voastrã!

Riscurile solarului

onform noilor canoane ale frumuseţii, bronzul a devenit unul dintre ingredientele principale a unei imagini de succes. Statisticile arată că în ultimii câţiva ani, numărul persoanelor care se bronzează artificial a crescut simţitor, cele mai multe dintre acestea fiind tineri, de multe ori chiar sub vârsta majoratului. Deşi tinerii sunt convinşi că bronzul artificial îi ajută să arate mai bine, efectul pe termen lung este exact invers, tinerii ajungând să se confrunte cu o îmbătrânire accelerată şi cel mai probabil cu cancer de piele. Aparatele de bronzat artificial emit o cantitate de radiaţii de ultraviolete de cel puţin zece ori mai mare decât cantitatea survenită în mod natural, prin expunerea la soare. Mai mult, radiaţiile UV sunt un factor cancerigen demonstrat, fiind asociate cu un risc foarte mare de contractare a cancerului la piele şi a melanomului malign. Pagubele produse în organism de către bronzul artificial sunt cumulative şi ireversibile. Efectele sunt de asemenea foarte complexe: riduri fine, deformări ale pielii,

pigmentări şi depigmentări, piele îmbătrânită. Astfel de probleme pot apărea chiar şi la tineri de 20 de ani, dacă aceştia s-au expus la radiaţii în mod constant. Cercetătorii îi avertizează, aşadar, pe tineri, că pe lângă riscul imens de a se îmbolnăvi de cancer la piele (risc pe care de regulă tinerii nu îl iau în seamă, considerând cancerul apanajul unei vârste mai înaintate), bronzul artiﬁcial îmbătrâneşte pielea cu circa şapte ani.

Biblioteca bolnavului de cancer

in momentul în care o persoană este diagnosticată cu cancer, viaţa sa se schimbă complet. Cancerul nu este o boală simplă pe care o tratezi numai cu ajutorul medicului şi fără să te intereseze detaliile tehnice. Tratarea cancerului poate dura ani la rândul şi ne place sau nu, el devine o parte a vieţii persoanei diagnosticate. Ca atare, nu putem rămâne în ignoranţă. Odată diagnosticat, bolnavul trebuie să înceapă să studieze în detaliu problema cancerului. Se presupune că neﬁind medic oncolog, un om obişnuit are eventual o serie de informaţii generale despre cancer, dar nimic concret. De aceea este necesar ca acesta să înceapă să-şi clădească o bibliotecă de specialitate pe tema cancerului. Mai întâi, bolnavul trebuie să citească o serie de cărţi de popularizare, adică acele cărţi care conţin informaţii generale despre ceea ce înseamnă cancerul şi cum se manifestă. După ce a fost depăşit acest nivel, se trece la cărţi mai specializate, cu informaţii detaliate. De

asemenea, trebuie procurate şi cărţi specializate pe tipul de cancer de care suferă bolnavul. Acolo veţi găsi informaţii precise despre modul în care se manifestă şi se poate trata şi vă puteţi monitoriza cu precizie evoluţia. În sfârşit, după ce s-a pus la punct cu detaliile tehnice ale bolii, se trece la cărţile cu proﬁl motivaţional. Este vorba despre acele cărţi care tratează modiﬁcările psihice care apar odată cu instalarea cancerului. Astfel de cărţi, scrise de specialişti, conţin sfaturi foarte bune depre cum se pot depăşi diferite obstacole emoţionale şi despre cum îţi poţi modela caracterul în aşa fel încât să duci în continuare o viaţă normală. Iată câteva titluri de referinţă în materie de cancer: „A cancer battle plan” – Ann E. Frahm, „ Cancer As a Turning Point: A Handbook for People with Cancer, Their Families, and Health Professionals ” - Lawrence Leshan şi “Cancer: The recovery guide” – Jonathan Chamberlain.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

Prevenþia cancerului

ste bine cunoscut faptul că în cazul cancerului nu există certitudini şi că acesta nu poate fi cu adevărat prevenit. De aceea este necesar ca el să fie descoperit cât mai devreme pentru a se începe cât mai curând tratamentul adecvat, mărind exponenţial şansele de vindecare. Există două lucruri pe care fiecare dintre noi trebuie să le facă periodic pentru monitoriza starea de sănătate şi a ne asigura că nu suferim de cancer: - mergi periodic la control. Consultă imediat un medic de specialitate în cazul în care observi vreun simptom suspectâ; - efectuează toate examinările şi controalele pe care le recomandă medicul, în intervalul pe care acesta îl indică. De ce este nevoie de controale periodice şi când trebuie efectuate?

Majoritatea tipurilor de cancer pot fi detectate cu uşurinţă în stadiu incipient, putând fi tratate cu uşurinţă atâta timp cât nu sunt încă foarte răspândite în organism. Aceste controale nu ţin de vârstă. Persoanele de toate vârstele trebuie să verifice regulat starea sănătăţii, să se informeze, iar în cazul primelor suspiciuni trebuie să meargă de urgenţă pentru investigaţii amănunţite. Care pot fi simptomele? – umflături sau edeme care nu se vindecă; – tuse şi răguşeală care nu trec; – pierderi în greutate inexplicabile; – schimbări legate de excreţie. De asemenea, persoanele care au în familie mai multe persoane care au suferit de cancer trebuie să acorde o atenţie sporită controalelor de rutină.

Oboseala în cancer

boseala este unul dintre cele mai obişnuite şi mai neplăcute efecte secundare ale prezenţei cancerului în general şi ale cancerului la plămâni în special. Ce înseamnă oboseala în cancer? Oboseala la persoanele suferinde de cancer este diferită de oboseala obişnuită experimentată de persoanele sănătoase. Oamenii sănătoşi se simt obosiţi în urma unei zile grele sau a unei nopţi în care nu au dormit suficient. Persoanele bolnave de cancer se simt în permanenţă vlăguite şi lipsite de energie, în ciuda unei zile excelente, a unui somn lung sau a cantităţii de cofeină ingerate. Ce presupune oboseala în cancer? – un sentiment copleşitor de oboseală, definit ca o oboseală „totală”, a întregului corp; – oboseală care nu poate fi „vindecată” prin mĳloacele normale (somn, relaxare, cafea); – senzaţie puternică de oboseală chiar şi la efectuarea unor activităţi simple precum ducerea gunoiului sau deplasarea până la magazinul de la colţ; – dificultăţi de concentrare; – pierderea de a participa la

activităţi până atunci obişnuite şi îndrăgite. Ce provoacă oboseala în cancer? Există mai mulţi factori care duc la starea de oboseală. O parte din vină îi revine cancerului propriu-zis, însă cea mai mare parte a oboselii provine de la diferitele tratamente invazive, dar absolut necesare, care solicită foarte mult organismul. Din păcate, cele două cauze nu pot fi eradicate. Însă, o altă cauză a oboselii poate fi stresul provocat de lupta pentru supravieţuire şi problemele emoţionale survenite din aceasta. Din fericire, acesta este un aspect care poate fi controlat şi redus la minimum, mai ales cu ajutor de specialitate.

Noi credem în fericirea voastrã!

Nimic nu-i imposibil…

mportant este sa-ţi doreşti cu adevărat. Sună stereotip dar aşa este. E greu să-i scoţi din cochiliile lor. Opun rezistenţă la început, sunt timizi, reticenţi, dar celor mai mulţi le este greu să iasă din izolare, izolare voită sau impusă, de lumea în care trăiesc. Ca asistent şi uneori participant la întâlnirile de socializare organizate în cadrul centrului simt că avem de dus o luptă . Colegele mele, specialişti în psihologie şi asistenţă socială, îmi spun că tot ce eu cataloghez drept „jocuri“ sunt metode şi tehnici menite să înfrângă anumite bariere, să dezvăluie caracterele, abilităţile etc. E frumoasă „joaca“, cu atât mai mult cu cât încet, încet îi vezi că se deschid spre comunicare. E şi interesant, ca observator, să asişti la schimbarea de atitudine. Iniţial, majoritatea acceptă provocarea la „joacă“, cu stânjeneală şi privind pe sub sprâncene,

ca venind parcă din partea unor extratereştrii. Puţin câte puţin se destind, li se lumineză chipul şi intră în joc şi cu sufletul. Nu toţi, este adevărat! Unii abia de la a doua întâlnire îşi schimbă atitudinea. Un lucru este sigur au uitat cum „să primească“, pentru că au fost aruncaţi în uitare de noi ceilalţi. Au uitat şi „să dăruiască“ pentru că nu mai ştiu cum să o facă sau nu mai vor să o facă. Şi au foarte multe de dăruit. Pot să dăruiască iubire, blândeţe, înţelepciune, experienţă de viaţă. Îi rugăm să-şi împărtăşească experienţele, să-şi deschidă sufletele, să ne spună ce le-ar plăcea să facă în cadrul întâlnirilor. Au idei minunate şi tot ce-şi doresc este să comunice, să lege prietenii, să înveţe lucruri noi, dar mai presus de orice, să fie acceptaţi şi respectaţi de „ceilalţi“. MARINA ȘEULEANU

Deodorantul, un pericol pentru sãnãtate?

u siguranţă că aţi auzit nenumărate zvonuri legate de faptul că folosirea zilnică a deodorantului este un factor major de declanşare a cancerului la sân. Să fie oare deodorantul un motiv de îngrĳorare pentru femei? De fapt, suspiciunile au apărut în urma unor emailuri care au circulat în toate colţurile lumii, răspândind această veste tulburătoare şi după spusele cercetătorilor, falsă. Teoria, care încă mai circulă pe internet, se bazează pe faptul că deodorantul, prin efectul său antiperspirant, împiedică eliminarea toxinelor şi a substanţelor nocive prin intermediul transpiraţiei. Astfel, toxinele s-ar acumula în glandele limfatice de la axilă, rezultând în cancer la sân. Substanţele toxice despre care se crede că ar fi răspunzătoare se numesc parabeni şi constituie unul dintre ingredientele deodorantului. Într-adevăr, în multe dintre tumorile canceroase ale femeilor diagnosticate cu cancer la sân au fost găsite urme de parabeni, însă medicii susţin că nu poate fi vorba despre paraben ca factor declanşator al cancerului. Conform acestora, parabenii sunt asemănători estrogenului. În comparaţie cu estrogenul, parabenii sunt mult mai slabi şi orice acţiune ar putea declanşa aceştia, cu siguranţă ar fi combătută de

estrogen, sau de alte substanţe chimice existente în corp. Un alt ingredient al deodorantelor pus sub semnul întrebării este aluminiul. Este adevărat că multe clinici de oncologie interzic femeilor uzul deodorantului şi a altor substanţe care conţin săruri de aluminiu, însă nu din pricina vreunui pericol, ci pur şi simplu pentru că acestea obturează vizibilitatea ecograﬁei şi poate duce la rezultate greşite. Astfel, medicii asigură că a stabili o legătură între uzul deodorantului şi cancer este o exagerare mult prea mare. CLEMENT SAVA

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 10/Ianuarie 2012

„Ce fatã dulcicã”, aveþi grijã aduce dulcica diabet!

i auzi pe brbaţi admirând o păpuşă de fată , „e dulce de-ţi vine s-o mănânci”! S-au molipsit de vorbele astea bărbăteşti şi domnişoarele alea mai sclifosite şi în ton cu scălămbăielile frazelor în cafenelele Dorobanţilor „îmi place băiatul ăla, are bani mulţi, maşină tare şi e dulcic, nu se zgârceşte la cheltuitul banilor cu mine!” Dulcică, dulcic, aveţi grĳă că faceţi diabet din vorbele astea şi diabetul e dandanaua naibii. Bineînţeles, glumesc. Aşa cum am miştocărit când i-am zis unui coleg că nu pot sămi pun cablu de la firma Dolce că am diabet. Până una alta, populaţia trebuie să fie lămurită şi de noţiunea lansată de medici şi numită indice glicemic. Cum adică există alimente dulci rele şi alimente dulci bune, acceptate cât de cât de medicii specializaţi în dibet, dar şi în nutriţie. Simplificând glucidele cu indice glicemic mic sunt glucide bune, iar glucidele cu indice glicemic mare sunt glucide rele. De exemplu, un cartof cam cât un ou de mare, cartof de circa 40 de grame conţine 10 grame de glucide şi crează o glicemie mai mare decât 40 de grame de linte care are aceleaşi 10 grame de glucide. Şi asta pentrucă lintea are un indice glicemic mic, iar cartoful fiert are

un indice glicemic mare. Alt exemplu, un morcov crud de 30 de grame are 10 grame de glucide. Acest morcov crud produce o glicemie cu 30% mai mare decât aceeaşi cantitate de morcov, însă gătit are tot 10 grame de glucide. Cu alte cuvinte morcovul crud are un indice glicemic mai mare decât morcovul gătit şi ca atare morcovul crud aduce o glicemie mai mare. Iată câteva alimente cu indice glicemic mare care provoacă glicemii mari: pâinea de multe categorii, orezul fiert, îngheţata, crema de castane, biscuiţii, foietajele, floricelele, morcovii cruzi, cartofii, mazărea, strugurii, bananele, cola etc. Iată alimente cu indice glicemic mediu: pastele făinoase, fructele dulci adică merele, perele, pepenele, caisele, curmalele, smochinele. Iată unele alimente cu indice glicemic mic: nucile, fasolea boabe, citricele, roşiile, ardeiul, dovleceii, fasolea verde, lactatele. Alte lămuriri: pâinea albă are indice glicemic 95, iar pâinea de secară 40. Biscuiţii au indice mare 70, dar legumele verzi au indice mic sub 15. FLORIN CONDURĂŢEANU

Esofagul, o þeavã deºteaptã

unt unii fraieri, care fac băşcălie de esofag. „E un tub oarecare prin care mâncarea ajunge din gură în burtă”. În realitate esofagul este el o ţeavă, dar o ţeavă deşteaptă şi rafinat construită. Esofagul este o conductă alcătuită din mai multe straturi musculare, cu mănunchiuri (plexuri) nervoase care este ţinut sub un control complex şi de nervi şi de hormoni. Cel mai mare chirurg pe esofag este profesorul doctor Silviu Constantinoiu, şeful clinicii de chirurgie de la Spitalul Sf. Maria. Cel mai des esofagul este afectat de refluxul gastro-esofagian. Conţinutul din stomac se reîntoarce la unii în esofag, o apucă pe contrasens până în gură. Necazul este că esofagul are o mucoasă care nu este prevăzută să facă faţă sucurilor din stomac. Când refluxul vine strict din stomac, secreţiile sunt acide, e vorba de refluxul gastro-esofagian. Dar reîntoarcerea poate veni şi

mai de jos, în refluxul duodeno-gastric având sucurile caracter alcalin fiindcă există şi secreţii biliare şi secreţii din pancreas. Esofagul nu se simte bine cu agresiunea sucurilor acide din stomac sau alcaline din duoden şi stomac. Parcă sucurile acide sunt mai puţin agresive cu mujcoasa esofagului decăt cele alcaline. Dar, dacă sucurile acide stagnează mai mult timp în esofag în contact cu căptuşeala esofagului, apar leziuni pe mucoasa esofagului. Cu timp, traumatizată, mucoasa esofagului se metamorfozează în mucoasă gastrică sau în mucoasă de tip intestin (esofag Barett). Această modificare a mucoasei esifagului în esofag Barett sporeşte riscul de cancer de esofag. În refluxul gastro-esofagian omul are arsuri, disconfort la aşezarea în pat.

Strada Dornei, nr. 79-81 (Piaţa Chibrit) Sector 1, Bucureşti Informaţii si programări: 021 230 46 66 Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15 Program: L-V: 8-21, S: 8-19 E-mail: oﬃce@diperiavitamed.ro www.diperiavitamed.ro

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Suflet pentru suflet!”. • Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON • Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON • Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON În doar 25 minute poţi afla care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la numerele de telefon afişate sau pe email şi vei beneficia de informaţii suplimentare. De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii. Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !