PACES.ro Nr.6 - Septembrie 2011 by Patronatul Medicinei Integrative

PACES Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

A venit, a venit toamna...

Nr. 6, septembrie 2011

Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative © PMI, 2011

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

EDITURA SCRIB, 2011

Echipa de redacţie Redactor-şef:

dr. Aurel Storin

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina Redactori: Florin Condurăţeanu Octavian Andronic Irina Ghiţă-Cioroba Cornelius Popa Clement Sava Beatrice Iordache Larisa Toader Editor imagine foto Silvia Mandler Administrator WEB Mihai Breahnă Traducător engleză: George Wainer Editor: Gabriel Ionescu

aurel.storin@patmedin.ro iancu.elena.catalina@patmedin.ro ﬂorin.condurateanu@patmedin.ro octavian.andronic@patmedin.ro irina.cioroba@patmedin.ro cornelius.popa@patmedin.ro clament.sava@patmedin.ro beatrice.iordache@patmedin.ro larisa.toader@patmedin.ro silvia.mandler@patmedin.ro mihai.breahna@patmedin.ro geogwww@yahoo.com gabi@etipograﬁe.ro

Tipărit în România de SC SIMPLU PRINT SRL GHEŢA ROBERT • 0743-027955 • contact@tipograﬁe-oﬀset.ro

ISSN 2247 – 0565

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial

Capitalismul democratic

u trecut aproape 22 de ani de la evenimentele petrecute în istoricul an 1989. Nu putem uita niciodată că, atunci, un popor întreg a luptat pentru o cauză dreaptă, pentru libertate, și mulţi oameni au plătit cu jertfa lor supremă năzuinţa spre o viaţă mai bună, opusă totalitarismului comunist. Poporul a visat o nouă societate, o economie de piaţă democratică, favorabilă pentru toate straturile sociale. Oare la asta s-a ajuns? Sigur că există un fel de libertate, a vieţii și a opiniei (a opiniei personale), mai ales atunci când această persoană nu este subordonată unui anumit partid politic. Dar în rest? Un grup s-a îmbogăţit rapid, aproape peste noapte. În același timp, un alt grup social, mult mai numeros, a sărăcit dramatic. Nu sunt îngrĳorat de faptul, care mi se pare normal într-o societate capitalistă, că există bogaţi și săraci. Îngrĳorarea mea pornește de la realitatea că cei bogaţi se îmbogăţesc într-un ritm ameţitor, în timp ce săracii devin din ce în ce mai săraci. Unde-i clasa de „mĳloc“? Aceasta se „subţiază“ în mod îngrĳorător, până aproape de dispariţie, alăturându-se continuu clasei sărace. Am citit undeva o declaraţie a lui Alain Greenspan, fostul președinte al Rezervelor de Stat ale USA care declară că „diferenţa de venituri dintre cei bogaţi și restul populaţiei unei ţări devenind foarte mare și continuând să crească atât de repede, constituie o ameninţare pentru capitalismul democratic și pentru stabilitatea societaţii democratice“. Un stat cu o majoritate de oameni săraci, fără o clasă de mĳloc, și cu un grup de cetăţeni din ce în ce mai bogaţi, ar putea ﬁ asemuit cu un om cu cap, mâini şi picioare dar fără trup. Clasa de mĳloc s-ar putea spune că este „trupul“ unei societăţi cu adevărat democratice. Lipsa acestuia ne afecteaza pe toţi, aș spune și pe cei săraci, dar și pe cei bogaţi. Săracii nu au altă cale decât de a solicita ajutorul Statului, al Guvernului, al politicienilor. Cu acest ajutor, în continuă creștere, nici un guvern, nu numai de la noi, dar și de pretutindeni, nu ar ﬁ capabil să gestioneze în mod corespunzător o economie socială. Semenii mei, nu vă bazaţi pe asta. Bazaţi-vă

pe voi și numai pe voi, învăţaţi educaţia ﬁnanciară de la cei care o cunosc și știu cum trebuie aplicată cu succes. Învăţaţi să vă gestionaţi propiul buget, chiar atât de neîndestulător cum este, și căutaţi să vă găsiţi mĳloacele legale de a-l îmbogăţi prin propria dumneavoastră capacitate, competenţă și talent. Există însă un domeniu în care Guvernul și autorităţile statului pot face mult mai mult; mă adresez acestora cu apelul stăruitor de a nu neglĳa persoanele vulnerabile ale societăţii, ei sunt semenii noștri, ei au dreptul la o viaţă normală, ei fac parte din comunitatea noastră socială. Militaţi pentru aplicarea proiectelor externe (nerambursabile, din UE) capabile să ofere ajutor ﬁnanciar acestei categorii de persoane şi altor domenii unde probabil că este necesar, dar nu atât de imperios ca în ceea ce privește viaţa persoanelor vulnerabile, cu dizabilităţi sau bolnave de boli necruţătoare. Aceste persoane au nevoie de acest ajutor, ca să supravieţuiască. Bugetul statului nu dispune de fondurile necesare pentru ajutorarea reală a acestor persoane; la Bruxelles sunt alocate fonduri substanţiale României pentru aceste proiecte, POSDRU, pe axa 6, cu un grup predilect al persoanelor vulnerabile. (Continuare în pagina 4)

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Editorial

Capitalismul democratic (Urmare din pagina 3) Nu renunţaţi la proiectele strategice pe această axă și nici la celelalte proiecte gestionate de POSDRU. Dacă consideraţi că nu orice ONG este apt să gestioneze aceste proiecte, faceţi o selecţie, o mai riguroasă alegere între aceste ONG-uri, dar nu renunţaţi la proiectele atat de necesare și de stringente. Proiectele de tip Grant sunt bune, dar nu pentru proiecte majore, care cuprind două-trei regiuni în același timp. Voi oameni buni, semenii mei, cei care construiţi societatea civilă, arătaţi-vă interesul pentru persoanele vulnerabile și ajutaţi-le (nu neapărat material), dar cu înţelegere și apropiere, ajutaţi-i să se simtă oameni normali. Acești oameni sunt la fel ca şi voi, poate că uneori mai buni și mai înţelepţi, dar ei suferă pentru că sunt condamnaţi la soartă pentru o vină

care nu-i a lor. Sunt „vinovaţii“ fără vină. Dăruindu-le căldura și întelegerea noastră, a tuturor, ne ajutăm pe noi, devenind o societate mai bună, mai conciliantă, mai generoasă. Nu uitaţi că bogăţia adevărată se află în sufletul vostru și nu numai în conturile la bancă. Patronatul Medicinei Integrative, unicul Patronat din România care se ocupă de economia socială și de problemele sociale ale persoanelor vulnerabile, se află la dispoziţia Dumneavoastră. Suntem pregătiţi să primim orice fel de întrebări privind specialitatea noastră, din domeniul medical, psihologic, juridic, economic și de asistenţă socială și vă asigur că vom folosi cele mai competente autorităţi de care dispunem pentru a răspunde întrebărilor și eventual nelămuririlor dumneavostră. Vă doresc tot binele din lume. Liviu Mandler

Trei centre pentru persoane cu dizabilitãþi în cadrul PMI

n număr de trei centre pentru persoane cu dizabilităţi au fost înfiinţate în Bucureşti, Braşov şi Constanţa, în cadrul proiectului intitulat „Reţea regională pentru Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni. Grupul ţintă al proiectului este format din 800 de persoane cu dizabilităţi, dintre care 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv vizuale, 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv auditive, 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv motorii şi 200 de persoane cu alte tipuri de dizabilităţi. Toate aceste persoane vor beneficia de consiliere profesională şi psihologică în cadrul centrelor înfiinţate, iar 420 dintre acestea vor participa la cursuri de formare profesională.

I. Centrul din Braşov este situat pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 23, bloc C7, P1. El beneﬁciază de prezenţa a doi experţi comunicare, a doi asistenţi sociali şi a doi psihologi, precum şi de cea a coordonatorului de centru. Printre activităţile desfăşurate în cadrul centrului de la Braşov se numără şi întâlniri cu reprezentanţi ai ONG-urilor locale, precum Asociaţia Catharsis, Fundaţia Ge-Ro (pentru cei suferinzi de scleroză multiplă), Centrul de Nevăzători, Fundaţia Rafael pentru derulare de activităţi în comun şi susţinere reciprocă. Următorul eveniment care a avut loc în cadrul centrului Braşov s-a desfăşurat sâmbătă, 27 august. Este vorba de un concurs de pescuit sportiv pentru persoane cu disabilităţi din Regiunea Centru la lacurile de la Rotbav, din judeţul Braşov, acţiune organizată împreună cu SC Doripesco SA şi la care au fost prezenţi 50 de participanţi. Alte preocupări în cadrul centrului de la Braşov includ întâlniri de lucru cu autorităţile publice şi

Noi credem în fericirea voastrã! administraţiile locale din cele şase judeţe arondate regiunii Centru, dar şi schimbul de experienţă cu ONG-uri specializate din Europa. II. Centrul din Constanţa este situat pe str. George Enescu, nr. 12, şi are în componenţa echipei un coordonator de centru, doi asistenţi sociali, doi psihologi, un expert comunicare şi relaţii publice. Serviciile pe care acest centru le oferă persoanelor cu dizabilităţi sunt de consiliere psihologică, de orientare şi formare profesională, de informare şi conectare cu mediul de afaceri şi de oferire de informaţii de pe piaţa muncii. La acestea se adaugă activităţi de tutorat şi mentorat, activităţi de voluntariat, activităţi de consiliere în dezvoltarea abilităţilor TIC şi activităţi de conectare la reţele de socializare interne şi internaţionale. Există mai multe avantaje pentru persoanele cu dizabilităţi care apelează la consiliere în cadrul Centrului Teritorial Constanţa: • accesul la servicii de consiliere personală şi la activităţi de socializare care favorizează reinserţia socială; • participarea la cursuri de calificare/recalificare gratuite (creaţie publicitară, resurse umane şi în domeniul IT), în urma cărora persoanele cu dizabilităţi vor primi certificate de calificare recunoscute la nivel naţional şi european, avizate de instituţiile abilitate. Centrul de la Constanţa îşi propune mai multe obiective pentru persoanele cu dizabilităţi, cum ar fi: • dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi a competenţelor profesionale care vor favoriza şi facilita integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi; • calificarea persoanelor cu dizabilităţi în me-

serii căutate pe piaţa muncii, ceea ce va asigura creşterea competitivităţii şi va facilita integrarea profesională a acestora; • conectarea la reţele de socializare interne şi internaţionale în scopullimitării izolării persoanelor cu dizabilităţi. III. Şi regiunea Bucureşti-Ilfov beneficiază din această vară de un centru pentru persoane cu dizabilităţi situat în Bucureşti, Sectorul 1, pe strada C-tin Dobrogeanu Gherea, nr. 150, la etajul 4, apartamentul 8. În cadrul centrului lucrează trei asistenţi sociali, un jurist, un psiholog şi doi comunicatori, echipa fiind sub îndrumarea coordonatorului de centru. Activitatea echipei constă, în principal, în consilierea juridică, socială şi psihologică pentru persoanele cu dizabilităţi. Un accent special se pune, conform şi cerinţelor proiectului, pe reintegrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi, ca şansă reală de integrare socială şi de realizare a unei vieţi normale. Centrul va oferi de altfel şi cursuri pentru persoanele cu dizabilităţi care să le ofere o specializare şi o şansă în plus pentru reintegrarea pe piaţa muncii. Astfel, la centru se vor desfăşura cursuri de pregătire în IT, în domeniul resurselor umane precum şi în cel al creaţiei publicitare. Toate cursurile vor fi acreditate din partea CNFPA şi a Ministerului Muncii şi sunt gândite să se potrivească cu abilităţile şi necesităţile persoanelor cu dizabilităţi. În felul acesta, persoanele cu dizabilităţi vor avea o şansă în plus pe piaţa muncii şi, cu ajutorul specialiştilor de la centru, îşi vor găsi mai uşor un loc de muncă care să le ofere şansa la o viaţă normală.

O propunere de luat în seamã: un loc de drept în Parlament pentru persoanele cu dizabilitãþi

reşedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor, Nicolae Păun, a propus recent ca persoanele cu dizabilităţi să beneﬁcieze în mod legal de un loc de deputat, aşa cum au şi minorităţile naţionale. „Persoanele lovite de soartă trebuie să aibă un loc de drept în Parlament, aşa cum au minorităţile naţionale, pentru a putea lupta pentru drepturile lor, întrucât nu le sunt respectate aşa cum ar trebui. Voi introduce un amendament în acest sens

în noua lege electorală, în aşa fel, aceşti oameni să poată accede în forul de decizie”, este declaraţia preşedintelui Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor. Ideea nu este nouă decât în România, pentru că există deja un efort la nivel european pentru a obţine asemenea locuri speciale pentru persoanele cu dizabilităţi şi în Parlamentul de la Bruxelles, al căror rol să ﬁe acela de a apăra şi proteja drepturile acestei categorii.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Un pas spre normalitate

tudiile realizate de experţii Centrului Teritorial Braşov al Patronatului Medicinei Integrative au scos în evidenţă date îngrĳorătoare: în România, la 31 martie 2011, existau întregistrate 691.482 de persoane cu dizabilităţi, asistate de la bugetul public, dintre care un număr de 45.000 de persoane fiinţează în regiunea Centru. Adică în judeţele Sibiu, Alba, Covasna, Braşov, Mureş, Harghigta. Pornind de la aceste realităţi, Patronatul Medicinei Integrative îşi propune să contribuie substanţial la realizarea reintegrării sociale a acestor persoane, astfel încât o bună parte dintre acestea să se transforme din consumatori neţi de buget public în producători de buget, ceea ce presupune un întreg pachet de beneficii de ordin moral şi material, pentru ele, aparţinătorii acestora şi comunităţile din care fac parte: • formarea de noi mentalităţi pentru mediul socio-economic local; • dezvoltarea pluralismului pieţelor economice; • dinamizarea dezvoltării economice; • contribuţia la implementarea priorităţilor Uniunii Europene, în special a Strategiei Lisabona; • construcţia unei economii producătoare de coeziune socială; • contribuţia la dezvoltarea inovativităţii şi flexibilităţii în domeniul incluziunii sociale; • creşterea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă; • schimbarea accentului de pe asistarea socială pe promovarea practicilor de incluziune socială; • persoanele din grupul ţintă se transformă din consumatori de resurse în generator de valoare adăugată; • participarea activă la diseminarea principiilor economiei sociale; • degrevarea bugetelor de asistenţă socială; • dezvoltarea economiei sociale atrage după sine îmbunătăţirea serviciilor de interes general şi contribuie astfel la creşterea nivelului de trai al comunităţilor locale; • creşterea gradului de implicare a societăţii civile, ce va conduce la rezolvarea mai multor probleme de ordin social; • stimularea dezvoltării durabile şi implementarea eficientă a politicilor/strategiilor europene; • avantaje fiscale pentru angajatori; • dezvoltarea economiei sociale contribuie la

reducerea sărăciei, creşte nivelul de trai al comunităţilor locale şi, pe cale de consecinţă, duce la creşterea consumului de produse/ servicii; • reinserţie socială; • dezvoltarea stimei de sine; • viaţă dinamică, normală. Acestea sunt valorile şi beneficiile de la care porneşte Centrul Teritorial PMI Braşov în implementarea Proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” - POSDRU/84/6.1/S/58636. Centrul Braşov a luat fiinţă din dorinţa şi, mai ales, din necesitatea unei mai bune comunicări şi din nevoia colaborării autorităţilor implicate în economia şi protecţia socială cu ONG-urile şi asociaţiile din domeniu şi cu persoanele care au nevoie de o asistenţă şi protecţie socială care, nu doar să le compătimească sau să le ofere un minim sprijin, de cele mai multe ori financiar, ci să le aducă în societate şi să le inspire şi să le ghideze capacităţile. Şi pentru că, până la reinserţia socială propriu-zisă a persoanelor cu dizabilităţi, este nevoie de schimbarea mentalităţii unei întregi comunităţi, obiectivul nostru secundar este acela de a crea, prin intermediul Centrului Teritorial Braşov, o punte relaţională între autorităţi, ONG-uri şi persoanele cu dizabilităţi. Primele demersuri în acest sens le-am şi materializat prin întâlniri cu reprezentanţi ai celor mai importante organizaţii nonguvernamentale din Braşov: Asociaţia Catharsis, Fundaţia Ge-Ro (suferinzii de scleroză multiplă), Centrul de Nevăzători, Fundaţia Rafael, pentru derularea unor activităţi în comun şi susţinere reciprocă. „Era nevoie de o entitate care să lucreze cu specialiştii pentru reinserţia socială a persoanelor cu dizabilităţi. Ştiţi cum se întâmplă, fiecare ONG lucrează pe planul ei de acţiuni, însă nimeni nu a avut până acum iniţiativa de a ne pune laolaltă. În plus, eram fiecare cu beneficiarii lui, însă oameni cu dizabilităţi diferite nu ajungeau să se cunoască şi să îşi împartă experienţele, bucuriile, necesităţile. După primele întâlniri cu echipa de la centru, cred că vom reuşi să redăm acestor oameni stima de sine. Asta e foarte important pentru ei”, declara Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Chatarsis. Nevoia de a le reda persoanelor cu dizabilităţi încrederea în sine a fost exprimată şi de membrii echipei din Centru: „E foarte greu să arunci direct pe piaţa muncii o persoană care toată viaţa a cerut ajutor şi a avut parte fie de persoane care au

Noi credem în fericirea voastrã! făcut totul pentru ea, fie de discriminare. E normal ca ei să se simtă neajutoraţi şi aici trebuie să lucrăm noi în primul rând, la încrederea de sine. Odată ce vor putea crede în propriile lor forţe, beneficiarilor noştri le va fi foarte uşor să îşi dezvolte abilităţile şi aptitudinile pentru o meserie”, spunea, la întâlnirea cu ONG-urile, psihologul centrului, Milena Popa. Echipa centrului a avut mai multe întâlniri şi cu autorităţile publice şi adminstraţiile locale din cele şase judeţe arondate regiunii Centru şi nu numai. Centrul Teritorial Braşov a devoltat relaţii cu mai multe asociaţii din Europa Scandinavă, zonă recunoscută pentru reuşita în integrarea per-

soanelor cu dizabilităţi în societate şi pentru puterea decizională de care se bucură asociaţiile neguvernamentale la nivelul unor ţări ca Norvegia sau Danemarca. „Suntem încântaţi de creditul pe care PMI România, prin Centrul Teritorial Braşov ni l-a acordat. Suntem o asociaţie foarte mică, însă am putea lucra la nivelul creării unor proiecte bilaterale de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, declara Adolf Ratzka, de la Institute of Independent Living din Norvegia, ONG care activează, cu o bună experienţă, în pregătirea persoanelor cu disabilităţi pentru o viaţă independentă.

Cititorul întreabã, PACES rãspunde 1. De când s-a înfiinţat şi unde funcţionează centrul Dvs. pentru regiunea Bucureşti-Ilfov? În cadrul proiectului „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” dezvoltat de Patronatul Medicinei Integrative există trei centre regionale: în zona de S-E cu sediul la Constanţa, în zona Centru, cu sediul la Braşov şi în zona Bucureşti-Ilfov cu sediul în Bucureşti. Centrul din Bucureşti-Ilfov a fost deschis la 1 iunie 2011 şi este situat în strada C-tin Dobrogeanu Gherea, nr 150, etaj 4. 2. Care este scopul înfiinţării acestui centru şi cui se adresează el? Obiectivul general al proiectului „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” îl reprezintă facilitarea accesului pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Proiectul are o durată de trei ani şi se derulează în perioada 01 iunie 2010–31 mai 2013. Ne dorim ca prin activităţile noastre să sprĳinim 800 de persoane cu dizabilităţi auditive, vizuale, motorii şi alte tipuri de dizabilităţi. 3. Câţi oameni lucrează în centru şi în ce constă activitatea lor? Fiecare centru are o structură formată din asistenţi sociali, psihologi, jurişti, experţi în comunicare şi câte un coordonator de centru. Ne-am propus să oferim beneficiarilor proiectului servicii complete de consiliere psihologică, formare profesională şi cursuri de perfecţionare în diferite domenii de activitate. 4. Ce strategie de comunicare are în vedere echipa care coordonează centrul regional Bucureşti-Ilfov? Strategia de comunicare a centrului regional

Bucureşti-Ilfov are drept scop anunţarea beneficiilor oferite de activităţile centrului. 5. Când va începe activitatea centrului regional Bucureşti-Ilfov? Intenţionăm să începem activitatea centrului regional Bucureşti Ilfov la data de 15 septembrie 2011 (mai devreme decât se prevedea în graficul proiectului - noiembrie 2011). Centrul va funcţiona zilnic, între orele 10 şi 18. 6. Cum aţi plănuit să se desfăşoare activitatea centrului? Activitatea centrului va fi, de fapt, o zi a porţilor deschise, astfel încât persoanele cu dizabilităţi şi însoţitorii lor să poata beneficia de facilităţile oferite în cadrul acestui proiect. 7. Ce rezultate estimaţi că va avea activitatea din centrul regional Bucureşti-Ilfov? Aşa cum văd eu în acest moment că decurg lucrurile la centru, mă aştept ca cele aproximativ 300 de persoane cu dizabilităţi din regiunea Bucureşti Ilfov, să fie mulţumite de activităţile de consiliere şi de serviciile pe care le vor primi din partea specialiştilor noştri. Ţin să menţionez că atât psihologii, cât şi asistenţii sociali pe care îi avem în centru au o vastă experienţă în relaţia cu persoanele cu dizabilităţi.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Succese româneºti la paracanoe

porturile competitive pentru persoanele cu dizabilităţi sunt o şansă pentru acestea de a-şi dovedi ambiţia şi capacitatea de a-şi depăşi limitele. Românii se pot lăuda cu merite în acest gen de competiţii. Astfel, sportivul Iulian Şerban a cucerit medalia de aur în proba de K1 200 m, din cadrul întrecerilor de paracanoe, rezervate persoanelor cu dizabilităţi, contând pentru Campionatele Mondiale 2011 de kaiac-canoe de la Szeged. Nu e primul succes de acest fel al ui Iulian Şerban, el cucerind aceeaşi medalie şi acum un an la Poznan. De altfel, în ultimii doi ani, sportivul a reuşit să cucerească un număr impresionant de medalii: 4 de aur, dintre care 2 mondiale şi 2 europene. Şi la cursa feminină de K1 200 m, românca Mihaela Lulea, o debutantă la o mare competiţie de paracanoe, s-a clasat pe locul 4.

Un atlet fãrã picioare concureazã alãturi de sportivii sãnãtoºi

n atlet sud-african, Oscar Pistorius, de 24 de ani, supranumit şi “Blade Runner”, are ambele picioare amputate şi foloseşte proteze din lamele de oţel. Acest lucru nu l-a împiedicat să concureze la probe alături de sportivii sănătoşi, cu rezultate atât de bune încât, în urmă cu doi ani, autorităţile din domeniu i-au interzis să alerge în alte probe decât cele pentru paralimpici, pe motiv că protezele de oţel îi conferă un avantaj faţă de ceilalţi alergători. Un luptător până la capăt, atletul dizabil care le-a dat frisoane sportivilor sănătoşi şi-a câstigat în instanţă dreptul de a alerga la competiţiile generale. Sportivul a atins până în prezent 26 de recorduri mondiale la probe pentru persoane cu dizabilităţi. Însă nu s-a oprit aici. El a participat de curând la seriile cursei de 400 m de la Campionatul Mondial din Coreea de Sud, unde s-a clasat al treilea, obţinând caliﬁcarea în semiﬁnale. Este primul exemplu de acest nivel despre felul în care o persoană cu dizabilităţi nu doar că-şi poate găsi locul în societate, dar poate deveni competitiv şi chiar să aibă rezultate ieşite din comun.

Noi credem în fericirea voastrã!

Informaþii utile pentru persoanele cu dizabilitãþi din Sectorul 3 al Capitalei

ersoanele cu dizabilităţi sunt scutite prin lege de impozite. În Capitală, în Sectorul 3, de la începutul acestui an până în prezent, au fost depuse 442 de cereri pentru scutiri de impozit pe clădiri şi terenuri, conform Codului Fiscal, art. 284, al. 4 din partea persoanelor cu dizabilităţi. Este util să ﬁe cunoscute actele necesare pentru depunerea dosarului la Primăria Sectorului 3: - actul de proprietate al casei sau terenului (copie şi original); - certiﬁcat de handicapat sau de invalid eliberat de Consiliul local - comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap adulte; - buletin de identitate/carte de identitate (copie şi original);

- cerere. Scutirea de impozit pe clădire sau teren se va aplica din luna următoare celei în care au fost depuse documentele complete. Direcţia impozite şi taxe locale Sector 3 îi invită pe cei care încă nu şi-au depus dosarele să se prezinte la sediile din: - str. Lucreţiu Pătrăşcanu nr. 3-5 (tel. 021.341. 17.60); - str. Câmpia Libertăţii nr. 36 (tel.021.324.71.9496); - str. Sf. Vineri nr. 32 (tel. 021.327.51.44/46). Program de lucru cu publicul: luni, marţi, miercuri, vineri între orele 8.00-16.30 şi joi orele 8.00-18.30.

A fost lansatã o petiþie naþionalã pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilitãþi

loganul petiţiei lansate pe internet pentru sprĳinirea persoanelor cu dizabilităţi este „De semnătura TA depindem NOI, persoanele cu dizabilităţi din România”. Conform datelor, până în prezent, au semnat această petiţie peste 12.000 de români, care sunt de părere că persoanele cu disabilităţi nu sunt tratate cum se cuvine. „Pentru şansa lor de a avea o viaţă egală cu a ta. Dacă nu vei semna, legea pentru persoanele cu dizabilităţi se va modiﬁca din septembrie aşa cum cer guvernanţii şi nu aşa cum au nevoie persoanele cu handicap din România”, este mesajul organizatorilor petiţiei. Pe site-ul petiţiei suntem informaţi că „ţară membră a Uniunii Europene, România ar trebui să se alinieze, să facă mai multe eforturi în ve-

derea protejării reale a persoanelor cu handicap, astfel încât acestea să-şi poată exercita drepturile în condiţii de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni. Legea Nr 448/ 2006 trebuie să fie schimbată, să fie îmbunătăţită, să ţină seama de punctele cuprinse în Petiţie”. Mesajul petiţiei, la care sunt invitaţi să adere toţi cei care doresc este: “Mă alătur şi susţin această iniţiativă cu dorinţa de a fi de ajutor tuturor celor care au avut neşansa de a avea un handicap”. Petiţia poate fi accesată la adresa: http://www. petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_pentru_ modificarea_legii_nr_448_2006_privind_protectia_ si_promovarea_drepturilor_persoanelor_cu_handicap-p41158046-pg90.html Clement Sava, Expert Publicitate

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Târgul naþional al Unitãþilor Protejate

undaţia Alături de Voi a organizat, în perioada 27-29 august, la Mamaia, ediţia a II-a a Târgului Naţional al Unităţilor Protejate. La pavilionul expoziţional au fost amenajate 41 de standuri unde au putut fi admirate decoraţiuni, accesorii vestimentare, confecţii şi bĳuterii hand-made realizate de persoane cu dizabilităţi în unităţi protejate sau ateliere vocaţionale. În cadrul manifestării s-a desfăşurat şi Conferinţa Internaţională „Politici şi tendinţe în economia sociala”. Participanţii din Italia, Germania, Olanda şi Finlanda au împărtăşit din experienţa lor în economia socială şi au subliniat faptul că instituţiile publice din ţările dezvoltate ale UE finanţează în proporţie de 50% programele pentru persoanele aflate în dificultate. Cu totul altfel stau lucrurile în România, au afirmat vorbitorii români. Aceştia

sunt profund nemulţumiţi de legislaţia românească pentru persoanelor cu dizabilităţi. Ei speră ca iniţiativele legislative pe care le-au propus să se concretizeze în legi sau în modiﬁcări ale legilor deja existente. Dacă lucrările conferinţei s-au desfăşurat într-o atmosferă uşor pesimistă, cu totul alta era situaţia când păşeai pragul Pavilionului Expoziţional. Îţi încântau privirea şi suﬂetul obiectele din standuri, a căror calitate nu era cu nimic mai prejos decât cele create de oameni „normali“. Însă, mai presus de orice, te impresiona determinarea cu care, şi în acest mod, persoanele cu dizabilităţi doreau să-şi facă simţită prezenţa în gândurile şi preocupările noastre, ale „celorlalţi“ . Marina Şeuleanu

Noi credem în fericirea voastrã!

53 de companii, ONG-uri ºi instituþii publice sprijinã Patronatul Medicinei Integrative în vederea reintegrãrii persoanelor cu dizabilitãþi

eţeaua Naţională de Suport demarată de Patronatul Medicinei Integrative în vederea sprĳinirii incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi a ajuns la un număr de 53 de parteneri. Membrii reţelei sunt ONG-uri, patronate, companii private şi instituţii publice din România care şi-au propus să sprĳine reinserţia socială a persoanelor cu dizabilităţi. Reţeaua Naţională de Suport (RNS) are ca scop consolidarea relaţiei cu mediul de afaceri şi desfăşurarea campaniilor de conştientizare cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Dintre cei 53 de membri ai Reţelei Naţională de Suport, 16 se află în Regiunea Sud-Est (Constanţa), 24 în Regiunea Centru (Braşov) şi 13 în Regiunea BucureştiIlfov. „Suntem impresionaţi de rapiditatea cu care organizaţiile (fie că sunt non-profit, instituţii de stat sau companii private) şi-au manifestat dorinţa de a sprĳini integrarea socio-economică a persoanelor cu dizabilităţi, prin implicarea în Reţeaua Naţională de Suport. Faptul că au răspuns atât de repede solicitărilor noastre ne îndreptăţeşte să sperăm că vom reuşi să schimbăm o mentalitate greşită a societăţii în ceea ce priveşte drepturile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi. Ne aşteptăm ca numărul de membri ai Reţelei Naţionale de Suport să crească în viitor, deoarece tot mai multe organizaţii încep să conştientizeze importanţa acestei categorii sociale”, a declarat Liviu Mandler, preşedinte Patronatul Medicinei Integrative.

Despre proiect Reţeaua Naţională de Suport este o activitate în cadrul proiectului european „Reţea regională pentru Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie

socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni. Proiectul se derulează în perioada 2010–2013 şi are ca obiectiv central crearea unei reţele de centre cu acoperire multiregională în zonele BucureştiIlfov, Centru şi Sud-Est, pentru facilitarea accesului pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Beneficiarii proiectului sunt persoane cu dizabilităţi diferite care vor beneficia de consiliere profesională şi psihologică, precum şi de cursuri de formare profesională în cadrul centrelor regionale.

Despre Patronatul Medicinei Integrative Patronatul Medicinei Integrative – PMI este o organizaţie nonguvernamentală, non-profit şi apolitică, ce reuneşte persoane fizice autorizate, cabinete medicale, clinici care prestează servicii medicale şi/sau terapeutice în cadrul organizaţiilor din care fac parte. Organizaţia se ocupă de medicina alopată tradiţională, alături de medicina complementară (prestată de medici specialişti care utilizează toate terapiile demonstrate ca fiind sigure şi eficiente). Preşedintele Patronatului Medicinei Integrative este Liviu Mandler.

Larisa Toader

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Mami, ce talent am?

ceasta este întrebarea pe care am primit-o într-o seară când mă uitam la Discovery împreună cu fiica mea (diagnosticată cu AUTISM ASPERGER şi cu ADHD). Întrebarea m-a surprins, deoarece tocmai îi explicam că un fluture este o insectă din ordinul Lepidoptera şi că fluturii sunt de remarcat pentru ciclul lor de viaţă neobişnuit, cu un stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupă şi o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate. De unde acest gând? Ce se întâmpla oare în creierul ei drăgălaş şi ce a îndemnat-o să-mi pună această întrebare? Am tras aer adânc în piept şi m-am pregătit de bătălie. Am început să îi înşir calităţile ei: bunătatea, sinceritatea, dărnicia, amabilitatea faţă de cei din jurul ei… Ea nu m-a lăsat să termin şi, cu o undă de iritare, mi-a zis: „Nu talentele cereşti. Un talent pământesc vreau şi eu să ştiu dacă am.” Ce înţelegi tu prin talent pământesc am întrebat eu nedumerită? „Priveşte la colegii mei de şcoală. Ei consideră că sunt proastă dacă mă port frumos în societate şi dacă nu vorbesc urât sau dacă nu sunt ca ei. Dacă nu te remarci negativ, nu poţi să faci parte din grup. Sunt câteva fete şi vreo doi băieţi care mă acceptă. Acum la şcoală ar trebui să înveţe cum să se transforme în fluturi. Ei sunt în competiţie unul cu altul, dar nu sunt şi cu ei înşişi pentru a deveni mai buni (aceasta este o noţiune pe care i-am inoculat-o în memorie pentru a nu fi rănită de insultele celorlalţi). Ai aflat ce s-a întâmplat la examenul de bacalaureat, 60% dintre elevi au rămas omizi şi nu le pasă. Eu ce o să fac?“ Eu am încurajat-o şi i-am zis: „Când un copil se naşte, el este ud, gol, orb şi flămând. După aceea, brusc lucrurile se înrăutăţesc. Dar tu nu fi îngrĳorată, deoarece mama are grĳă de tine.” Mă uitam la faţa ei tristă şi am început să mă îngrĳorez. Ca orice părinte, am căutat modalităţile practice de ajutor. Avem legi, dar nu avem norme metodologice de aplicare pentru drepturile autiştilor. Despre educaţie incluzivă, despre profesori itineranţi aţi auzit? Eu am auzit şi că drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Legiuitorii îl cunosc bine…

Îţi place de mine? Această întrebare a copilului meu m-a determinat ca, în ﬁecare clipă a vieţii ei, să îi arăt iubirea mea necondiţionată pentru ea şi să i-o demonstrez. În 1938, Hans Asperger zicea că „Tot ce este ieşit din comun, pe care noi îl considerăm ca anormal, nu este neapărat inferior”.

Adesea, însă, se constată o neconcordanţă între ceea ce am dori să fim şi ceea ce credem că suntem la un moment dat. Acest conflict poate duce la frustrare, stres şi o scăzută stimă de sine. Pentru unii dintre oameni, conflictul poate părea copleşitor şi conduce la depresie, pentru alţii un asemenea conflict constituie modalitatea mobilizării resurselor necesare în vederea atingerii idealurilor propuse. Dacă te uiţi în oglindă, ce vezi? Ce părere ai despre tine stă la baza hotărârii care determină, ideile, sentimentele, voinţa şi acţiunile tale sau, mai bine zis, contează foarte mult imaginea de sine. Pornind chiar de la celebrul îndemn „Cunoaşte-te pe tine însuţi!“, putem afirma că autocunoaşterea şi imaginea de sine au implicaţii asupra educaţiei şi autoeducaţiei, a dezvoltării şi a integrării socio-profesionale şi morale a personalităţii. Să studiem şi să analizăm caracteristicile imaginii de sine la o categorie specială de copii, defavorizaţi de oameni şi de soartă din anumite puncte de vedere. Este vorba despre copiii cu autism. „Cum se formează imaginea de sine în cazul copiilor speciali?“ este întrebarea la care încercăm să răspundem, ştiind şi sperând că acest răspuns al nostru ne va ajuta să-i înţelegem mai bine pe aceşti copii, dar şi că ne va ajuta pentru o mai bună organizare a procesului educaţional.

Veni, vidi, vici ! Am venit, am văzut, am învins! Uneori ai impresia că eşti o ediţie modernă şi revizuită a lui Sisif. În ﬁecare zi îţi iei piatra şi o duci până în vărful muntelui, iar în ziua următoare îl găseşti la poalele lui. Uneori noaptea este albă şi nu eşti în Leningrad şi nici nu eşti eschimos şi te întrebi de ce tu? Pentru acei părinţi care nu văd nici o rază de speranţă, doresc să le spun că, indiferent de timpul de care au nevoie aceşti copii pentru a progresa, merită să faceţi totul pentru ei. Satisfacţia este cu atât mai mare cu cât nu vă aşteptaţi la acest lucru. În funcţie de nivelul de afectare, progresul există. În cazul copilului meu, îi spuneam că e autistă şi să ﬁe mândră de acest lucru. Una din caracteristicile lor şi pentru care merită respectaţi este aceea că nu există pic de răutate în creierele lor. Poate că noi mergem sau nu mergem într-un loc mai bun după moarte, dar ei sigur vor ajunge. Nu trebuie urâţi, respinşi de societate, ci trebuie trataţi ca nişte mesageri din partea Creatorului. Pământeni, vi se pregăteşte ceva! Beatrice Iordache

Noi credem în fericirea voastrã!

Comportamentul opoziþional la copii

rimele semnalări venite din partea educatorului/învăţătorului sau părintelui cu privire la existenţa unor probleme comportamentale de hiperactivitate sau opoziţionale aduc în lumină primele întrebări referitoare la manifestările şi problemele comportamentale ale unui copil. E drept că, în contexte diferite, copiii se comportă diferit, însă la fel de valabil este şi faptul că atunci când apar plângeri cu privire la comportamentul unui copil din toate direcţiile (gradiniţă, şcoală, familie, mediul de joacă etc.) e necesar să acordăm o atenţie deosebită posibilităţii de examinare a copilului şi de depistare a manifestărilor hiperactive şi opoziţionale. Adesea, mulţi părinţi se întreabă „Ce poate să facă familia cu manifestările şi comportamentele nedorite ale copilului?” şi constat că, în spatele acestei întrebări, stă de fapt o altă îngrĳorare/o altă întrebare: în ce măsură familia chiar e dispusă să se implice şi să facă realmente un prim pas spre a ﬁ mai aproape de înţelegerea problemelor cu care se confruntă copilul? Întrebarea susţine conştientizarea faptului că manifestările nedorite şi neînţelese adoptate de un copil nu se pot ameliora şi transforma în comportamente adecvate decât în măsura în care familia e dispusă nu doar să investească (resurse, eforturi, timp, energie) într-o formă sau alta de terapie şi intervenţie pentru copil, ci e dispusă şi să parcurgă un demers de autocunoaştere şi conştientizare a relaţiilor (de multe ori de natura conﬂictogenă) între membrii familiei (în cuplul parental, în relaţiile dintre părinţi şi copii, între relaţiile dintre generaţiile apărute în familie etc.). Cu alte cuvinte, familia însăşi reprezintă aspectul central – esenţial în cazul copiilor cu manifestări hiperactive şi opoziţionale în familie. Care sunt cauzele comportamentelor opoziţionale ale copilului? Ce ne transmit manifestările copilului? Ce îi este lui foarte greu de suportat încât nu poate gestiona? Ce trăieşte copilul în relaţia cu părinţii? De ce are copilul performanţe scăzute la şcoală? Oare se poate integra copilul într-un colectiv? De ce refuză copilul să se joace cu cei de vârsta lui? Toate acestea şi multe alte întrebări vin şi trag un semnal de alarmă despre stările de anxietate ridicată şi nesiguranţa pe care le trăieşte un copil şi cărora nu le poate face faţă decât cu eforturi foarte mari prin intermediul manifestărilor şi comportamentelor de tip opoziţional şi hiperactiv. De asemenea, intervenţia terapeutică la copilul cu manifestări comportamentale opoziţionale şi

hiperactive aduce în prim plan necesitatea de a lucra intensiv pe următoarele aspecte: - activitatea ludică (prin care se urmăreşte creşterea atenţiei şi duratei de joc, pe de-o parte, şi scoaterea la suprafaţă a conţinuturilor emoţionale despre care copilul vorbeşte cu mai multă uşurinţă în semirealitate); - dezvoltarea şi concentrarea atenţiei pe o anumită sarcină dată; - înţelegerea cauzelor care determină un comportament agresiv şi gestionarea/canalizarea acestuia în scop constructiv; - exprimarea emoţiilor şi consolidarea stimei de sine printr-un demers psihoterapeutic; - totodată, consolidarea legăturilor şi relaţiilor dintre membrii familiei, printr-un demers psihoterapeutic pentru familie, care să poată conferi copilului un sentiment securizant şi liniştitor. De cele mai multe ori, cuplul parental ajunge în pragul disperării, la răscruce de drumuri şi decizii majore, mai ales atunci când nu face faţă comportamentelor copiilor, ajungându-se astfel la relaţiile problematice între părinţi şi copii. Din cauza comportamentului copilului, au loc adesea dispute între părinţi şi copii, iar relaţia părinte-copil devine una foarte problematică şi greu de suportat. Părinţii au sentimentul că nu mai pot stăpâni copilul, că au eşuat complet în educaţie, iar pe de altă parte copiii nu se mai aşteaptă decât la respingere din partea părinţilor, dezvoltând cu timpul teama, nesiguranţa şi din ce în ce mai puţină încredere în sine. Lansăm astfel câteva întrebări pentru părinţi, al căror răspuns poate ﬁ descoperit împreună cu un profesionist în psihologie: 1. Ce consideraţi ca ﬁind o problemă de comportament la copilul dvs? 2. Cum reacţionaţi de obicei la problemele comportamentale ale copilului dvs? 3. Cum gestionaţi accesele de furie ale copilului? 4. Când şi cum trebuie luate măsuri de intervenţie asupra comportamentului opoziţional al copilului? Psih. Clinician Diana O. MORARU Articol publicat în Revista PSYVOLUTION PEOPLE, Nr. 7, Decembrie 2010-Ianuarie 2011

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

MARI PERSONALITĂŢI ALE LUMII, CU DIZABILITĂŢI

RAY CHARLES, PIONIERUL MUZICII SOUL

ântăreţul american Ray Charles a dezvoltat un gen necunoscut până atunci, muzica soul, o combinaţie de stiluri compusă din ritm, blues şi gospels. De asemenea, a contribuit, prin înregistrările sale, la răspândirea muzicii pop şi country. Faptul că şi-a pierdut vederea nu l-a împiedicat să ﬁe una dintre cele mai mari personalităţi ale lumii muzicale şi show business-ul american. Ray Charles Robinson (a renunţat mai târziu la acest ultim nume ca să nu ﬁe confundat cu boxerul Sugar Ray Robinson), s-a născut la 23 septembrie 1930, într-o familie nevoiaşă. Mama lui lucra pământul în arendă iar tatăl era muncitor la căile ferate. A început să aibă probleme cu ochii la cinci ani, iar la şapte ani ajunses orb, se pare că a suferit de glaucom. A frecventat o şcoală pentru nevăzători din St. Augustine – Florida, unde i s-a descoperit şi şi-a cultivat talentul muzical. Deja în timpul şcolii a fost invitat să cânte la postul de radio local. Între timp părinţii lui au decedat. La şcoală, Charles a învăţat numai muzică clasică dar el vroia să cânte jazz şi blues pe care le-a auzit acasă la radio. Şi-a

făcut prima lui formaţie: „RC Robinson and the Shop Boys” pentru spectacolele de Crăciun date de şcoală, cu care a prezentat propriul aranjament al cântecului „Jingle Bell Boogie”. După moartea mamei sale, în 1945, şi-a abandonat studiile şi a locuit la Jacksonville la o familie cu care mama lui a fost în relaţii apropiate. Aici s-a angajat ca pianist, apoi a cântat în diferite formaţii din Orlando şi Tampa. Dar visul lui a fost să-şi aibă propria orchestră, de aceea s-a decis să plece din Florida. A ales Seattle (deocamdată nu avea curajul să cânte în oraşe mari ca Chicago şi New York). Foarte repede a ajuns cunoscut şi a început să înregistreze, mai întâi pentru compania Down Beat. Aici a produs primul lui hit, în 1949, „Confession Blues” care a ocupat locul doi pe lista naţională a şlagărelor „R&B”. Cu aceasta a început şirul marilor succese. A avut contracte cu casa de discuri „Atlantic Records” şi apoi cu „ABCParamount Record”, a cântat cu propria orchestră în întreaga lume, devenind cel mai apreciat cântăreţ american de soul dar şi de alte genuri muzicale. A fost nu numai un cântăreţ ci şi un pianist talentat. Nu şi-a uitat niciodată originea şi s-a remarcat prin luările de poziţie în favoarea drepturilor civile pentru afro-americani, l-a susţinut pe Martin Luther King jr. şi Mişcarea Americană pentru Drepturile Civile. De aceea, a provocat consternare şi critici când a acceptat în 1981 să facă un turneu în Africa de Sud, în perioada în care a existat un boicot internaţional al acestei ţări din cauza politicii ei de apartheid. Ray Charles a fost invitat să cânte la Casa Albă, cu prilejul instalării preşedinţilor Ronald Reagan în 1985 (al doilea mandat) şi Bill Clinton în 1993. Publicul român l-a putut vedea şi auzi ca invitat la Festivalul „Cerbul de aur” de la Braşov din 1994. În afara lipsei de vedere, cântăreţul s-a confruntat cu o mare problemă – drogurile. A fost dependent de heroină 20 de ani, a şi fost arestat până la urmă, dar s-a internat într-o clinică de dezintoxicare şi a reuşit să se vindece. A murit la 10 iunie 2004. A fost căsătorit de două ori şi a avut 12 copii, nouă ﬁind concepuţi în afara căsniciei. Încă în timpul vieţii le-a dăruit câte un million de dolari. Azi, instituţii, fundaţii şi străzi poartă numele lui iar pentru americani dar nu numai, melodiile interpretate de el sunt nemuritoare. Eva GALAMBOS

Noi credem în fericirea voastrã!

DISCRIMINARE: 45% dintre români nu vor sã trãiascã lângã persoanele cu dizabilitãþi intelectuale, 33% nu vor sã-i aibã colegi de muncã

nstitutul pentru Politici Publice (IPP) a realizat primul sondaj de opinie din ţara noastră privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi. Rezultatul – mai bine de trei sferturi dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate, însă 45 la sută resping posibilitatea de a locui lângă o astfel de persoană, în vreme ce 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze cu o astfel de persoană. IPP, prin IPP DATA RESEARCH, a realizat, în perioada 9–16 aprilie, primul sondaj de opinie naţional privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi locul lor în societate. În urma centralizării răspunsurilor, a rezultat că românii nu percep persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fiind egale celorlalţi oameni din societate, ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88 la sută), persoane având nevoie de sprĳin în luarea deciziilor (64 la sută), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pentru propriile fapte (59 la sută). Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 1.018 persoane, reprezentativ pentru populaţia adultă a Romniei, indică în mod clar faptul că, în prezent, deşi formal, se declară toleranţi cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale, în realitate românii nu sunt de acord ca acestea să se găsească şi să trăiască în imediata lor apropiere. „Românii au tendinţa de a răspunde cu un grad ridicat de conformism la întrebările care privesc toleranţa/nondiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: 88 la sută spun că ar trebui să avem un grad mai mare de toleranţă faţă de aceste persoane, 75 la sută declară că nimeni nu ar trebui să separe de familie sau de societate persoanele cu dizabilităţi intelectuale, iar 74 la sută afirmă că cea mai bună terapie pentru aceste persoane este să facă parte din comunitate. În realitate, ei practică în continuare o atitudine segregaţionistă. Întrebaţi concret despre dreptul la un loc de muncă ca al oricărei

persoane din societate, 33 la sută nu sunt de acord cu acest lucru, iar 43 la sută nu sunt de acord cu faptul că persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi-ar putea întemeia familii şi creşte copii”, rezultă din cercetare. În schimb, 18 la sută dintre români pretind că mila sau compasiunea ar fi primele cuvinte la care se gândesc referitor la o persoană cu dizabilitate intelectuală. Peste 75 la sută dintre respondenţi consideră că Statul nu susţine suficient aceste persoane, însă, din păcate, răspunsul indică mai degrabă o atitudine de asistare pasivă decât una care să sugereze necesitatea creării unui cadru social care să le dea şansa la o viaţă normală pe care să şi-o poată administra singure. Cei mai mulţi spun că Statul ar trebui să aloce mai mulţi bani (42 la sută), numai 27 la sută apreciind că trebuie sporit suportul pentru familie în vederea integrării persoanei cu dizabilităţi intelectuale în comunitate. Doar 16 la sută dintre românii chestionaţi sunt pentru creşterea accesului la educaţie şi la celelalte servicii publice, 15 la sută considerând că ar trebui create locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale. De asemenea, deşi peste jumătate dintre români declară că locul persoanei cu dizabilităţi ar trebui să fie în familie (56 la sută), există încă un număr semnificativ care cred că persoanele cu dizabilităţi intelectuale ar trebui să stea în instituţii – în mĳlocul comunităţii, dar cu supraveghere permanentă (24 la sută). Totuşi, doar şapte procente dintre români mai consideră că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au dreptul la o viaţă normală în societate şi că ar trebui să fie izolate cât mai departe de comunitate şi puse sub supraveghere. Cercetarea a fost realizată cu finanţare din partea Open Society Institute prin Mental Health Initiative.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Dacã toþi tinerii din lume !!!

mi plac cei tineri şi atunci când ne sﬁdează cu o privire insolentă din fuga unui zbor pe patine cu rotile şi când iau Bac-ul cu zece sau îl pică lamentabil in corpore, cu profesorii alături pe post de „bomboană pe colivă“. I-am iubit în 1989, când au stat printre gloanţe, cu lumânările aprinse în mână pe treptele Catredalei din Timişoara, cu speranţa inocentă că lumea poate deveni mai bună dacă ei, cei tineri, se implică în schimbarea ei. Recent, o poveste din Timişoara mi-a aprins în suﬂet candela speranţei. Pentru Lavinia, o frumoasă studentă din Timişoara, anul 1997 va rămâne un dar de la Dumnezeu, era anul când a obţinut titlul de Miss World University. Cariera de topmodel părea să se transforme din vis într-o realitate seducătoare, anul următor găsind-o pe podiumul câştigătorilor concursului de frumuseţe Miss West. Un teribil accident de maşină îi fracturează coloana vertebrală împreună cu visurile de a deveni manechin de succes. Imobilizată într-un scaun cu rotile, atât de frumoasa Lavinia Conopan pleacă în Germania pentru tratament, unde îşi cunoaşte viitorul soţ şi devine

cea mai frumoasă mireasă dintr-un scaun un rotile, tânăra Doamnă Lavinia Rausch. Recent, Lavinia se întoarce împreună cu soţul ei la Timişoara, în vizită la rude. Într-o sâmbătă seara, împreună cu o prietenă, soţii Rausch se decid să asculte puţină muzică şi să bea un suc, alegând pentru asta o discotecă de fiţe, Clubul Heaven. Ajunşi la intrare, să le cadă tot cerul… cu „heaven“ cu tot în cap, bodygardul, măsoară lung din priviri tânăra în scaun cu rotile… şi decide că pot intra în local soţul Laviniei şi prietena lor, iar persoana în scaun cu rotile NU!! În timp ce bâiguie jalnic cum că n-ar fi loc în discotecă pentru scaunul cu rotile, au loc să mai intre în local vreo 50 de şmecheri… pe picioarele lor. Până aici povestea e amară, colorată într-un gri jegos obţinut din 50% discriminare şi restul nesimţire. Finalul poveştii în schimb e cu adevărat ca-n basme. Mai mulţi tineri din Timişoara, copii celor care au aprins lumânările pe treptele Catedralei Timişorene, au iniţiat o pagină specială de protest pe facebook în care strigă – Spunem NU discriminării, boicotaţi Clubul Heaven din Timişoara! Când eram copil am văzut un film despre o minunată poveste de solidaritate umană. Naufragiaţi în largul oceanului, câţiva tineri au drept singură şansă de salvare un S.O.S. trimis de la un radiotelegraf. În cealaltă parte a globului un adolescent nu are somn, recepţionează mesajul şi începe o disperată cursă contracronometru între tineri radio amatori din toate colţurile pământului, care reuşesc minunea salvării naufragiaţilor fără speranţă. Filmul se numea „Dacă toţi tinerii din lume“. M-am trezit zâmbind complice lui Dumnezeu, aşa cu certidudinea că Facebook-ul e mai rapid decât radiotelegraful şi că această lecţie de demnitate a tinerilor din Timişoara ar înflori pământul cu iubire şi toleranţă… dacă toţi tinerii din lume… Angela S.

Noi credem în fericirea voastrã!

Dreptul la transport în comun al persoanelor cu dizabilitãþi

omânia, ca ţară membră a Uniunii Europene, are obligativitatea de a respecta un context legislativ speciﬁc domeniului persoanei cu handicap, şi de a aplica aceleaşi norme ca şi celelalte ţări membre în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu handicap. În România este în vigoare Legea 448/2006, republicată în 2008, care prevede, printre altele, următoarele articole: Art. 64. - (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea tuturor mĳloacelor de transport în comun aﬂate în circulaţie; b) adaptarea tuturor staţiilor mĳloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mĳlocul de transport; c) montarea panourilor

de aﬁşaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mĳloacele de transport public. Mai mult, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, transportatorii autorizaţi care desfăşoară activitatea de transport în regim de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant şi se consideră discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers. Aşadar legea există, mai greu este cu aplicarea ei. Persoanele cu dizabilităţi se confruntă, nu de puţine ori, cu diﬁcultăţi în transport şi aceasta se întâmplă, de fapt, prin nerespectarea legii.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Alzheimer-nu e totul pierdut…

at Summitt este cunoscută în lumea baschetului american, unde echipa studenţească (neprofesionistă) antrenată de ea, echipa din Tennessee, a cucerit Campionatul naţional în ultimii nouă ani la rând. Recent Pat şi-a dat seama că uită: în momente cruciale ale meciurilor uită. Uită ce vroia să le strige jucătorilor, uită ce meciuri urmează să joace echipa, uită ce are de făcut, astfel că în unele zile rămâne acasă în loc să se ducă la an-

trenamente. La finele sezonului Pat, relativ tânără, la 59 de ani, pentru diagnosticul primit de la medici a rămas descumpânită: era în faza primelor simptome de Alzheimer. Medicii de la cunoscuta Clinică Mayo au încurajat-o să continue să antreneze echipa cât timp se află sub tratament, considerând că activitatea aceasta o va stabiliza pentru un timp. Pat Summitt antrenează aceeaşi echipă de 38 de ani, cu care a obţinut 1079 de victorii. Experţii americani susţin că fiecare caz de Alzheimer e diferit şi nu se poate anticipa viteza cu care progresează boala. Pat ştie că este vulnerabilă fiindcă una din bunici a fost bolnavă de demenţia gravă. Dar e decisă să antreneze, să lupte cu ajutorul medicamentelor şi al exerciţiilor mentale. Conform datelor oficiale în Statele Unite 5.000.000 de persoane suferă de această boală incurabilă, dintre care 200.000 sub 65 de ani. După cum a declarat Joan Connan, administratorul clubului, „ea este un simbol pentru femeile din baschet dar şi pentru toate femeile din sport. Pentru Pat a-şi declara deschis starea sănătăţii e un continuu exemplu de curaj. Viaţa e o necunoscută şi niciunul dintre noi nu are un glob de cristal în care să îşi citească destinul. Dar eu ştiu că Pat Summitt e un exemplu de excelenţă, tărie, onestitate şi curaj”. Andrei Banc

Protecþia persoanelor cu dizabilitãþi nu trebuie sã conducã la izolarea ºi marginalizarea lor

n definirea generală a dizabilităţilor, trebuie ţinut cont de faptul că există mai multe perspective din care poate fi circumscris sensul acestora. Conform lucrării publicate de Simona Ponea, „O lume diferită, o lume la fel”, apărută la Editura Lumen în 2009, o perspectivă de definire a dizabilităţilor ar fi cea pornind de la sensul pierderii şi lipsei, prin care înţelegem lipsuri de natură fizică sau psihică, fie că le identificăm ca fiind ale unor părţi ale sistemului anatomo-fiziologic, fie ale sistemului nervos şi psihic. O altă identificare a dizabilităţii, conform autorului citat, se referă la condiţia maladivă de diferite categorii ce provoacă întreruperi ale funcţionării normale a sistemelor

omului. Limitările unei vieţi normale iau aspect cotidian atunci când se referă la reducerea capacităţii unei persoane de a-şi îndeplini sarcinile zilnice necesare unei funcţionări normale, nu neapărat sociale, dar cel puţin personale. Aici se încadrează persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de însoţitor şi îngrĳitor, mai dureros ﬁind atunci când persoana respectivă s-ar putea descurca şi singură dacă ar avea parte de facilităţile tehnice şi aranajamentele speciale care ar elibera-o de nevoia unei alte persoane. La fel, spune Simona Ponea, dizabilitatea mai poate lua şi forma unei devianţe de la normele grupului sau de la normele sociale, ﬁe că vorbim

Noi credem în fericirea voastrã! de norme ﬁzice (înălţime, greutate, alte caracteristici ﬁzice), sau de unele abstracte (comportament, obiceiuri, amprentă psihică). Un alt element al enumerării noastre se referă la dizabilitate ca formă de neadaptare sau de adaptare în condiţii speciale la statutul social. Aceasta pentru că, chair şi atunci când societatea reuşeşte să găsească o formă de adaptare şi de rol social unei persoane cu dizabilităţi, acest rol este în concordanţă cu dizabilitatea respectivă şi, pe lângă faptul că se asigură un loc protejat, însăşi această protecţie poate conduce la izolare şi marginalizarea persoanei dizabile. Tocmai de aceea, scopul proiectului „Reţea regională pentru Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale în vederea creşterii şanselor

19 de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” are în vedere nu numai integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi, ci şi modalităţile prin care integrarea grupului ţintă să nu ducă la o protecţie izolatoare şi marginalizantă a persoanelor respective, ci la o integrare reală şi la lipsa oricărei discriminări. Trebuie avut în acest sens în vedere că discriminarea poate îmbrăca forme subtile, iar „protejarea” prin excludere este una dintre ele. Este o formă mai greu de identiﬁcat tocmai datorită aparentei sale generozităţi, şi care se poate strecura chiar în formele pline de bunăvoinţă ale efortului de a-i integra pe dizabili. Clement Sava

Interviu cu Ileana Cercel, psihologul Centrului pentru persoanele cu dizabilitãþi Bucureºti-Ilfov Care este experienţa dvs. anterioară cu persoanele cu dizabilităţi? Am început să lucrez zilnic cu astfel de persoane în urmă cu trei ani, când am înfiinţat Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – Filiala Dâmboviţa. Chiar dacă denumirea face referire doar la autism, prin statut, dar şi prin activităţile concrete desfăşurate, pot spune că am lucrat cu toate categoriile de persoane cu dizabilităţi. Timp de trei ani am evaluat peste 100 de copii şi adulţi, dintre care peste 70 au urmat diverse terapii în centrul nostru. Cum se vor desfăşura întâlnirile cu persoanele cu dizabilităţi? La intrarea în centru, fiecărui beneficiar i se va completa o fişă de înscriere, şi, după caz, va fi direcţionat către psiholog şi/sau asistent social (în funcţie de necesităţile persoanei). La psiholog va beneficia de consiliere/terapie specifică problemelor cotidiene: terapie cognitiv-comportamentală, consiliere de suport, consiliere vocaţională, dezvoltare personală, muzicoterapie, art-terapie, integrare senzorială, tiflopsihologie, surdopsihologie, logopedie etc. Consilierea/terapia poate fi individuală sau de grup în funcţie de dorinţa beneficiarilor. De aceste intervenţii pot beneficia atât persoanele cu dizabilităţi, cât şi familiile acestora. Ce probleme majore credeţi că vă vor fi sesizate de către persoanele cu dizabilităţi pe care le veţi consilia la centru?

În general, persoanele cu dizabilităţi au una sau mai multe din următoarele probleme: anxietate, fobii diverse, depresie, probleme emoţionale, de comportament, de comunicare, imagine şi stimă de sine scăzută, izolare socială etc. Pe lângă aceste probleme din punct de vedere psihic, mai apar probleme fizice datorate dizabilităţii, probleme sociale (de izolare, discriminare, marginalizare, excludere), acces limitat la educaţie, probleme ocupaţionale. În ce fel puteţi ajuta persoanele cu dizabilităţi să se integreze în câmpul muncii? Un moment de dificultate îl reprezintă integrarea lor pe piaţa muncii şi, eventual, găsirea unui loc de muncă. Actualmente, un număr mare de persoane cu dizabilităţi nu au loc de muncă, ceea ce le creează dificultăţi în găsirea unor surse de venit. De cele mai multe ori capacităţile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt evaluate şi apreciate la justa lor valoare de către potenţialii angajatori. În cadrul centrului, beneficiarii vor avea parte de orientare profesională, cursuri de formare, consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, terapie ocupaţională etc., iar în funcţie de abilităţile, studiile şi gradul de handicap vor fi îndrumaţi către una dintre următoarele forme de ocupare: - pe piaţa liberă a muncii; - la domiciliu; - în forme protejate (loc de muncă protejat sau unitate protejată autorizată).

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

Cancerul de sân Mit: Pilulele contraceptive pot cauza apariţia cancerului de sân. Realitate: Majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că nu cresc riscul cancerului la sân, chiar dacă ai astfel de antecedente în familie.

ancerul de sân este boala de care femeile se tem, probabil, cel mai mult. Chiar dacă nu este letal, consecinţele sale, posibila îndepărtare chirurgicală a unui sân şi efectele ﬁzice şi psihologice ale acesteia sunt deosebit de traumatizante pentru o femeie. Incidenţa cancerului de sân a crescut în special la femeile mai înaintate în vârstă, trecute de menopauză, rata supravieţuirii femeilor a crescut, iar numărul deceselor cauzate de alte afecţiuni a scăzut. Cu alte cuvinte, femeile trăiesc în prezent suﬁcient de mult cât să se îmbolnăvească de cancer al sânului. Doar 5% dintre cazuri apar la femei mai tinere de 40 de ani, doar 25% la cele sub 50 de ani.

Evoluţia cancerului de sân Cancerul de san evoluează ca urmare a unor modificări graduale, de la un ţesut normal al sânului la un cancer pe deplin dezvoltat. Prima fază este cea a afecţiunii fibrochistice proliferative, numite şi hiperplazie (însemnând creştere excesivă), această afecţiune nu este canceroasă. Următorul stadiu este numit hiperplazie atipică. Celulele au o creştere şi diviziune anormal de rapidă (hiperplazie), iar unele din acestea au caracteristici neobişnuite (atipii). Acest stadiu este un semnal de alarmă timpuriu. Stadiul următor este carcinomul in situ, unele celule ale sânului prezintă modificări canceroase, fără ca aceste celule anormale să invadeze însa celulele învecinate. Carcinomul invaziv, celulele anormale invadează ţesutul învecinat, având capacitate de a infiltra şi vasele sangiune şi ganglionii limfatici. Tipuri de cancer: 1. Carcinomul ductal – cancer dezvoltat în canalele galactofore care transportă laptele matern. 2. Carcinomul lobular – se dezvoltă în lobii care produc laptele matern. 3. Carcinomul inflamator – se dezvoltă în ganglionii limfatici din stratul subcutanat.

Factorii de risc a) Factorii de risc din afara sferei tale de inﬂuenţă

- Vârsta: aproximativ 77% dintre femeile cu cancer la sân au peste 50 de ani la vremea diagnosticării. - Prezenţa cancerului de sân la o rudă de gradul întâi (mamă, soră, fiică), reprezintă un risc familial determinat genetic. - Femeile albe: riscul este uşor mai crescut faţă de femeile afro-americane, femeile asiatice şi hispanice prezintă un risc mai mic. - Menstruaţie timpurie şi menopauza târzie: producţia de estrogeni (hormoni sexuali) în timpul vieţii fiind mai lungă fiind susceptibile să dezvolte cancer la sân. La fel şi femeile care n-au avut nicio sarcină. b) Factorii de risc din sfera ta de influenţă - Tratament de suplinire a estrogenului: creşte riscul dacă este urmat pe o perioadă de 10 până la 15 ani. - Alcoolul: s-a dovedit că creşte nivelul de estrogeni ceea ce favorizează apariţia cancerului. - Obezitatea: ţesutul adipos produce estrogeni, astfel încât greutatea excesivă pe care o porţi cu tine este o fabrică de estrogeni. - Poluarea: substanţe precum DDE (înrudit chimic cu DDT) sau DPC (difenil policlorinat). - Regimul alimentar nesănătos: un regim alimentar bogat în grăsimi poate contribui la apariţia cancerului.

Autoexaminarea şi mamografiile Cele trei modalităţi de diagnosticare timpurie a cancerului de sân sunt: autoexaminarea, examenul realizat de un medic şi mamografia. Niciuna din aceste metode nu este eficientă singură. Toate femeile trebuie să apeleze în mod regulat la toate trei. Este recomandabil să se înceapă autoexaminările lunare încă din timpul pubertăţii. Fiecare îşi cunoaşte cel mai bine sânii şi aspectul lor, fiind capabile să palpeze orice modificare mai eficient decât oricine altcineva. Chiar dacă nu recunoaştem un nodul malign se poate depista orice modificare, oricât de subtilă, pe care trebuie anunţată imediat medicului, pentru a fi evaluată. După începerea menstruaţiei este indicată efectuarea anuală a unui examen al sânilor, cu ocazia examenului clinic sau ginecologic de rutină, preferabil de către acelaşi medic în fiecare an. Cea de-a treia metodă de diagnosticare este mamografia, care poate depista leziuni sau nod-

Noi credem în fericirea voastrã!

uli, prea mici sau subtili pentru a putea ﬁ palpaţi. Mamograﬁile trebuie asociate cu autoexaminările şi examinările realizate de medic, pentru a asigura protecţie maximă.

Biopsiile sânului Biopsiile reprezintă prelevarea unor fragmente de ţesut, cu scopul diagnosticării. Scopul lor poate fi stabilirea cauzei anomaliei indicate de mamografie, care este însă prea mică pentru a putea fi palpată, sau identificarea naturii unui nodul sau a unei leziuni suficient de mare pentru a putea fi palpate.

Tratament Scopul intervenţiei chirurgicale este de a îndepărta tumora, pentru a preveni răspândirea de celule canceroase în alte regiuni ale organismului. În funcţie de dimensiunea tumorii sau de stadiul cancerului, pacienta trebuie să ia, împreună cu medicul ei, anumite decizii în privinta modalităţilor de tratament. Prima se referă la dimensiunea ţesutului care urmează să ﬁe îndepărtat: se va opera doar

tumora, tumora şi o parte din regiunea înconjurătoare a sânului sau întregul sân. În cazul în care cancerul este depistat la nivelul unei tumori relativ mici (3–4cm), opţiunile de tratament includ excizia tumorii (tumorectomia), excizia sânului (mastectomia) cu reconstrucţia imediată a sânului, cu reconstrucţie amânată sau lipsită de reconstrucţie. De regulă, femeile care au suferit tumorectomii urmează radioterapie, cu scopul de a distruge toate celulele canceroase, care nu au fost îndepărtate odată cu tumora. Chimioterapia este deseori utilizată ca tratament ulterior unei tumorectomii sau mastectomii. Scopul chimioterapiei este de a elimina toate celulele canceroase răspânadite din regiunea sânului şi disemniate în organism. Şulea Camelia Larisa Student Medicina Anul V

Un gest de normalitate umană: o persoană cu dizabilităţi la o partidă de pescuit. Rotbav, jud. Braşov, 27 august 2011. Acţiune organizată de Patronatul Medicinei Integrative împreună cu SC. Doripesco SA. După partida de pescuit, domnul Cornelius Popa, coordonatorul centrului Braşov, din partea Patronatului Medicinei Integrative, împarte diplome de participare celor 50 de persoane cu dizabilităţi care au luat parte la eveniment.

Adrese importante: www.paces.ro www.informatiicancer.ro