Pavaza Credintei Nr.7 by Pavăza Credinței

Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești

n Serie nouă - Anul II, Nr. 7 - august 2015

n ISSN 1641 - 9682

Pavăza Credinței în fața noilor provocări

A trecut un an binecuvântat de Dumnezeu şi iată-ne ajunşi din nou în luna lui Gustar în aşteptarea marii sărbători a Maicii Domnului. Un an în care ne-am străduit cât ne-a fost cu putință să oferim prin periodicul parohiei noastre informaţii, sfaturi, adevăruri de credință, poezii, reflectii şi maxime, promovarea unor personalităţi din cultura românească, în speranţa că, puţin câte puţin, putem clădi zidul, pavăza în apărarea valorilor legii noastre strămoşeşti. Vremea noastra este vremea tineretului. O lume veche se destramă, o lume nouă îşi caută formele de vieţuire. Pulsul ei zvâcneşte în venele tinerilor. Puls iuţit de nelinişte, întretăiat de nesiguranţe, biciuit de enigme. Între generația veche si cea nouă exiată un hiatus. Neliștitea generației anterioare se transformă în suspine după lumea care amurgește, zbuciumul generației noi sunt nadejdi aruncate spre lumea care vine. continuare în pagina 4

Începând cu acest număr, din dorința de a ajunge la cât mai mulți credincioși, revista noastră poate fi citită și în format online. Posesorii de dispozitive inteligente (smartphone/tableta) pot scana codul QR alăturat.

„

Între logica puterii și a slujirii

† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

Mândria ne împinge discret spre arătata slavă deşartă de care nu scăpăm prea uşor. Această buruiană incomodă - mândria - odrăsleşte întru multă bogăţie florile slavei deşarte pe care cei mai mulţi dintre noi o întâlnim în toate mediile în care umblă şi lucrează oamenii. Care dintre noi n-a fost cuprins barem o dată de această urâciune? Chiar şi la noi, atunci când ne facem că am avea ceva evlavie, deja răbufneşte spurcata de slavă deşartă.

ceastă stare, când o vedem la alţii agăţată ca scaiul de oaie, ne apucăm de cârtire şi judecată. Semn vădit că şi pe la noi se află o astfel de lepră care macină bruma de bună cuviinţă ce ar trebui să avem din belşug. Iată că şi la Iisus vin cei doi fii ai lui Zevedei: Iacob şi Ioan. Şi ce credeţi că au cerut? Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta întru slava Ta (Marcu 10, 35- 37). Gândurile lor de ucenici răsfăţaţi şi încrezuţi că au pe Iisus de partea lor, leau dat ghes să-şi arate măsura gândirii lor. Nici o mirare să nu ne cuprindă. Din vremi bătrâne avem mărturia că Lucifer a îndrăznit şi mai mult atunci când a zis: Ridica-mă-voi în Ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului Celui puternic voi pune jilţul meu! ... Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea Celui Preaînalt voi fi. (Isaia 14, 13-14). În clipa aceea fulgerele lui Dumnezeu s-au arătat pe cer şi au lovit trufia Satanei. Prorocul Isaia a zis plin de uimire: Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost

doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! (Isaia 14, 12). Acelaşi duh a ispitit şi pe ucenicii Domnului, cum ne ispiteşte şi pe noi, din când în când, duhul cel viclean al vrăjmaşului diavol. Ca unor copii neştiutori, Iisus le zice: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi bea paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? (Marcu 10, 38), iar ei au zis, fară ezitare: „Putem!” Glasul lui Iisus s-a auzit de îndată: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza. (Marcu 10, 39). Nu peste multă vreme, Iacob a fost ucis de Irod, iar Ioan a fost surghiunit în Patmos de împăratul Dometian al Romei. Aşa au băut paharul suferinţei pentru Iisus şi Evanghelia Sa, dar a şedea de-a dreapta Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. (Marcu 10, 40). Răspunsul lui Iisus avea să liniştească pe cei doi ucenici care au îndrăznit dar şi pe noi care citim şi auzim. Dacă cei doi, Iacob şi Ioan, au fost ispitiţi de slavă deşartă, pe cei zece avea să-i apuce ispita mâniei: Auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacob şi pe Ioan! (Marcu 10, 41). În iubirea Sa părintească Iisus dorea ca să fie şi ei câştigaţi. Astfel, le zise: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. (Marcu 10, 42-44). Este de la sine înţeles că Iisus a dorit să-i salveze pe cei doisprezece ucenici ai Săi, pe cei doi de la mândrie, iar pe ceilalţi zece de la mânie. Sufletul lui Iisus s-a întristat! Mai târziu, la Cina cea de Taină, Iisus avea să le dea lor şi nouă, de bună seamă, cel mai strălucit exemplu de umilinţă: Voi Mă numiţi pe Mine Domn şi învăţător, şi bine ziceţi, că sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, V-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi pi-

Nr. 7, august 2015

cioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. (Ioan 13, 13-15). Dacă ucenicii lui Iisus au înţeles să gândească şi să lucreze cu logica puterii şi a mâniei, Iisus Domnul le îmbie logica umilinţei şi a slujirii. Despre această logică omenească a puterii şi a mâniei ar fi multe de spus şi pricepe ce trebuie orice minte omenească ce stă în perimetrul bunei cuviinţe. Aceste două odrasle ale mândriei nu se pot tămădui decât în cazanul încins al pocăinţei adevărate, lacrimile fiind apa de leac ce ajută la fierberea puterii şi a mâniei. Iar apa de la spălarea picioarelor ucenicilor a potolit gărgăunii slavei deşarte care ne tulbură viaţa în fiecare ceas şi zi. În şcoala cea mai înaltă a lumii dintotdeauna, Şcoala Pocăinţei, trebuie să ne aflăm cu toţi pentru a ajunge la bucuria izbânzilor duhovniceşti. Cel mai tipic exemplu îl avem mai ales în drumul pocăinţei pe care 1-a făcut celebra păcătoasă Maria Egipteanca. După 17 ani de trai spurcat în cele mai grave apucături întru ale desfrânării, au trebuit 47 de ani de sinceră şi curată pocăinţă. Prin postul şi rugăciunea ei a ajuns să pună o punte de pe pământ către Dumnezeu. Ea a auzit adesea şoapta lui Iisus la ureche: Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfa! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi! (Matei 9, 13). Aşa s-a înţeles de-a pururi că, oricât ar fi de păcătos un om, nevoinţele întru post, rugăciune şi voinţa de a nu mai păcătui îl ridică mai presus de iertarea păcatelor. Maria Egipteanca este unul dintre exemplele pilduitoare în acest sens. Ea va fi proslăvită de Dumnezeu cu nimbul sfinţeniei. Va rămâne pentru noi exemplul ideal de pocăinţă, de lacrimi fierbinţi, de nădejde, de post, de iubire vie pentru Dumnezeu, Maria Egipteanca poate fi numită dascălul nostru duhovnicesc în această lume plină de urâciunea păcatelor şi tot felul de scăderi!

Iisus Domnul ne cheamă la Sine pe toţi! El ne doreşte recuperaţi din viiturile păcătoase ale lumii! El şi-a dat sângele Său preţ de răscumpărare pentru noi toţi! Noi suntem ai Lui pe veci! El ne dă demnitate de fii ai Cerului! Să ne purtăm, aşadar, ca fiii iubiţi ai Părintelui Iubirii, Care ne aşteaptă în împărăţia Luminii! 3

- a credintei în fata noilor provocari Pavaza , ,

trecut un an binecuvântat de Dumnezeu şi iată-ne ajunşi din nou în luna lui Gustar în aşteptarea marii sărbători a Maicii Domnului. Un an în care ne-am străduit cât ne-a fost cu putință să oferim prin periodicul parohiei noastre informaţii, sfaturi, adevăruri de credință, poezii, reflecții şi maxime, promovarea unor personalităţi din cultură românească, în speranţa că, puţin câte puţin, putem clădi zidul, pavăza în apărarea valorilor legii noastre strămoşeşti.

Vremea noastră este vremea tineretului. O lume veche se destramă, o lume nouă îşi caută formele de vieţuire. Pulsul ei zvâcneşte în venele tinerilor. Puls iuţit de nelinişte, întretăiat de nesiguranţe, biciuit de enigme. Între generația veche și cea nouă există un hiatus. Neliniștea generației anterioare se transformă în suspine după lumea care amurgește, zbuciumul generației noi sunt nădejdi aruncate spre lumea care vine. De aceea tineretul este azi preocuparea universală. Tineretul nostru românesc, în bătaia curentelor contradictorii ce ne vin, atât din Apusul Europei, cât şi din sincretismul euro-asiatic se găsește în situația de alua o atitudine sau alta față de creștinism. Bisericii îi rămâne sarcina să capteze și să filtreze valurile afirmative ce îl năvălesc în prag și să împrejmuiască valurile negative și rebele ce-l bat în coaste. Este ştiut că în educația omului buna tradiție și ordinea severă sunt mult 4

mai hotărâtoare şi mai binefăcătoare decât o cultură lipsită de sistem și oferită fără verificare, fără nicio precauție. O mulţime de factori contribuie astăzi la slăbirea avieţii de familie, la degradarea stării morale, provocând chiar o criză morală: practica prostituţiei, a avorturilor, adulterul, apoi divorţul, pornofilia şi homosexualitatea. La această mulţime de factori, mai vechi sau mai noi, snătatea tinerilor este ameninţată (SIDA), piaţa de droguri cunoaşte o desfacere fără precedent (canabisul, etno-botanicele, amfetaminele, heroina), consumul lor a devenit o modă. Pe acest fond se ajunge la instabilitate politică, care duce la cursa înarmărilor, război ecologic, meteorologic, chimic, nuclear, economic şi mediatic. Absenţa disciplinei familale conduce la refuzul autorităţii şcolare militare şi socilae. Ruptura de societatea cultă se exprimă prin haine,

modul de viaţă, muzică, dans. De aici se ajunge la alcool, drog legal şi mortal cu urmări în domeniul sănătăţii: cancer şi infertilitate. Tinerii de azi au nevoie de modele. Modelul suprem este Hristos. Poate până acum nu a fost chemată Biserica la o acţiune de o asemeea amploare şi profunzime. E chemarea lui Hristos la viaţa creştină, la verificarea ei în realitatea socială. Concepţia creştină ne spune că toţi oamenii sunt egali, liberi şi fraţi, care trebuie să se iubească unii pe alţii, trăind în iubire şi frăţietate, conlucrând la realizarea unei vieţi fericite pentru toţi cei care locuiesc pe pământ. Misunea formatoare a creştinismului, de reconstituire a personalităţii umane trebuie să devină idealul explicit al tinerilor de azi. Cum vom putea să sporim pe Hristos în rân-

Reflecții și maxime

Nr. 7, august 2015

dul elevilor este marea problemă a noastră a tuturor. Biserică, şcoală, armată, poliţie, medicină, toate instituţiile trebuie să fie în dialog şi în consesns pentru a ajuta la o educaţie solidă. Biserica a ieşit cu demnitate pe arena socialului. Ea construieşte conştiinţe, suflete, are iniţiative caritabile, programe de catehizare, multiple întreprinderi culturale şi sociale. La un an de la apariţia revistei „Pavăza credinţei”, căreia îi urăm „La mulţi ani şi mai multe ediţii!”, îndemnul nostru al preoţilor slujitori din parohia Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Ierarh Nectarie din care faceţi parte, este să ne unim cu toţii ca o „pavăză”, să facem zid împotriva indiferentismului religios, ateismului secularist umanist, autosuficienţei, pentru ca tinerii noştri să crească frumos, bucurându-se de darul vieţii.

n Pagini realizate de Pr. Ionuț - Codruț SOVEJA

Despre patriotism

n Am fost îngenunchiat, dar pe pământul ţării mele. De câte ori genunchele meu a atins pamântul, eu am fost mai apropae de sânul mamei mele... Auzeam mai limpede şi mai clară şoapta părinţilor şi a străbunilor din morminte şi glasul lor îmi mângâia inima arsă.(I. Agârbiceanu)

n Fiecare om conştient se simte responsabil şi faţă de sine însuşi şi faţă de societatea şi poporul său, în mijlocul căruia trăieşte. (I. Agârbiceanu) n Un popor care, supus fiind veacuri întregi la tot soiul de întâmplări crude, ştie să îşi apere naţionalitatea ca românul, păstrându-şi, ca dânsul, năravurile, portul, limba şi legea părinţilor; ... un popor ca acela este menit a se urca pe treaptă cât La noi, ca seva din copaci... de înaltă... un popor ca dânsul este chemat la o E ţara noastră trup de veacuri, soartă măreaţă şi vrednică de el... stejarul deşi se Făcut din piatră şi pământ, usucă, trunchiul său rămâne tot puternic; şi... din a Cu ochi de lacuri, dinţi de piscuri sa tulpină cresc alţi stejari înalţi ca el şi ca el de puŞi ceru-albastu drept veşmânt... tot ce-i românesc ternici! (V. Alecsandri) se leagă Cu lanţuri care nu se rup, n Strămoşii mei trăiesc şi azi Făcând în faţa veşniciei, În vremea noastră ei sunt vii. Ei stau de veghe şi Un siungur timp, un singur trup. păzesc În neamul nostru fără margini Cu drag pământul României. Şi azi strămoşii mai trăiesc Se-adăpostesc în firea noastră Ca să ne apere pamântul Întâii geţi; frumoşii daci Şi visul nostru românesc. Şi sângele din ei se urcă (H. Furtună) 5

„

Maria Brâncoveanu

Personalităti ,

păstrătoare a valorilor morale și religioase Dacă bărbatul înfruntă suferința, femeia i se abandonează și cel care suferă mai bine urmările, nu este bărbatul.

Paul Evdochimov, Femeia și mântuirea lumii

Doaman Maria Brâncoveanu, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu, era nepoată de fiu a voievodului Anton din Popești. S-a căsătorit în 1675. În timpul anilor de belșug și pace viața doamnei s-a scurs liniștit. Când soțul său urcă pe tronul țării Românești avea renumele de mamă bună, soție credincioasă și o ființă foarte evlavioasă. Domnul Contantin Brâncoveanu (1688 1714) era un foarte bun gospodar și permanenent a găsit un sprijin prețios în doamna Maria, care știa rostul fiecărei moșii, al fiecărei case și al tuturor primelor de bani trimise la băncile din Viena, Veneția și Amsterdam. Când ai unsprezece copii, plus o domnie de păstrat, trebuie să te pricepi să-ți administrezi averea. Doamna Maria este una dintre acele femei modeste și la locul lor care nici cu gândul nu gândesc că ar putea ajunge la bogație, la mărire și la putere. Dar odată ajunse acolo, își încordează puterea și voința și reușesc să facă față situației, să depășească greutațile și dramele cu demnitate, câștigând un mare prestigiu și dreptul de a intra în istorie. S-a vazut că nicio femeie din lume n-ar fi fost mai potrivită pentru el. A trecut, alături de el prin toate rangurile și măririle. Doamna Marica (așa cum i se mai spunea uneori) l-a ajutat cum nu se poate mai bine pe acest drum. Ea a știut să schimbe scurteica de miel de mică boieroaică cu moloteaua de jderi de mare jupâneasă și apoi cu 6

n Mioara M.

samururile de doamnă a țării și odată cu aceasta a schimbat și obiceiurile, putând să-i stea alături domnului. Nu și-a lăsat însă nici „scurteica”, mărirea nu i-a dat fumuri. A voit să rămână și a rămas, o bună gospodină, numai că acum gospodăria era imensă și creștea mereu. Și ea trebuia să-și ajute soțul, atât de ocupat cu treburile politicești. (Paul D. POPESCU) În timpul lungii domnii a lui Brâncoveanu au fost măritate cele țapte fete. „Dar în viață nu sunt numai nunți, chefuri și bucurii. Iar din multa-i amărăciune este una fără leac: moartea.” (C. Gane, Trecute vieții de doamne și domnițe) Politica de echilibru pe care a dus-o domnitorul între marile imperii (Austriac, Otoman, Rus) a înclinat la un moment dat spre Rusia. Această politică, dar și bogățiile domnitorului (turcii îl numeau Altân Bey - Prințul aurului) a determinat mazilirea domnului (scoaterea din domnie). În Săptămâna Patimilor din anul 1714, când creștinii mergeau marți la denie, au apărut turcii în Bucurețti, conduși de Mehmet -Aga. Miercuri dimineața, în fața Divanului bisericesc și a mitropolitului, s-a citit firmamentul de mazilire a domnului. „Apoi, sosiră la curte doamna Maria și fetele ei venind de la Mogoșoaia. Găsind porțile păzite și aflând cele întâmplate, rămaseră mute de spaimă.” (C. Gane) Vineri, pe la 9 seara, au pornit carele cu doisprezece prizonieri; în 17 aprilie au sosit la Istambul și au fost închiși la Ediculé (Închisoarea celor 7 Turnuri). În turnul cel mare, Turnul Ambasadorilor, au fost întemniţaţi şi batjocoriţi, din luna aprilie şi până în iulie 1714, domnitorul Constantin împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, alături de Enache, sfetnicul şi ginerele său. Timp de patru luni, în turn sau în Groapa Sângelui, domnitorul avea să fie torturat neîncetat pentru a mărturisi unde-şi avea ascunse averile.

Nr. 7, august 2015

nora și nepotul de șapte luni sunt exilați în Caucaz, la Kutias. În octombrie 1716 reușesc să scape de exil, iar în noimbrie ajung la București. Aici doamna Maria era așteptată cu multă venerație și respect. Prima grijă a doamnei a fost să-și adune averile înstrăinate pe care apoi le împarte copiilor și nepoților. Cu voia domnitorului Nicolae Mavrocordat, trupul soțului său a fost adus la București și îngropat în iulie 1720 în biserica Sf. Gheorghe, ctitoria sa. Piatra de mormânt nu are inscripție pentru că a fost făcut totul în mare taină. O fumoasă candelă de argint, care atârnă deasupra mormântului poartă o discretă inscripție, descoperită abia în 1914 de Virgil Drăghiceanu, pe baza căreia s-a identificat ultimul lăcaș al domnitorului. Mai departe viața doamnei Marica s-a scurs destul de amărâtă până în decembrie 1729. A fost îngropată alături de soțul ei în biserica Sf. Gheorghe din București. Doamna Maria Brâncoveanu se înscrie în galeria femeilor creștine care și-au apărat familia și credința cunoscând gloria și suferința. Ea era o femeie bună și credincioasă. Il ajutase pe soțul ei să ctitorească atâtea locașuri sfinte și îi ceruse învoirea și sprijinul să ridice și ea pe unul din locurile ei din București (primit de zestre) încă unul. Așa a apărut „Biserica dintr-o zi”, pe care însă istoria o înscrie tot între înfăptuirile lui Brancoveanu. În zilele noastre menirea femeii creștine este de a lua atitudine în fața descumpănirii morale, a inegalității sociale, drogurilor și pornografiei. „Frumusețea va salva lumea, dar nu orice fel de frumusețe, ci frumusețea Duhului Sfânt, cea a Femeii înveșmântată în Soare” Paul Evdochimov

Conform istoricilor, a fost întins pe roată, i s-a pus pe cap un cerc de fier încins, a fost ars cu fierul înroşit pe piept şi pe spate, a fost străpuns în mâini şi în picioare, iar după cumplitele chinuri, turcii i-au smuls semnătura pentru aurul depus în băncile de la Veneţia. Apoi, în ziua de 15 iunie 1714, bărbaţii Brâncoveni au fost mutaţi din Groapa Sângelui la Ceauş Emini, o altă temniţă din teribila Închisoare a celor Şapte Turnuri, dar mai aproape de lumină. Aici erau închise şi Doamna Maria, Domniţa Bălaşa şi cumnata ei, Anica, soţia lui Constantin, împreună cu fiul lor de doar câteva luni. Declarate mai întâi roabe şi apoi condamnate la închisoare pe viaţă, au fost şi ele torturate. Pe Doamna Maria au adus-o şi la nenumărate schingiuiri ale soţului şi copiilor ei. Ea însăşi a fost chinuită pentru a mărturisi tot ce ştia despre locul unde se găseau averile familiei. Dar, după câteva săptămâni de chinuri, când turcii s-au convins că de la ele nu pot afla nimic despre bani, femeile au fost mutate într-un alt turn. După o detenţie de aproape un an, femeile au fost răscumpărate la sfârşitul lunii martie 1715, pentru 100 de pungi de aur şi au părăsit Stambulul. În 15 august 1714, ora 9 dimineața, chiar în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, Brâncoveanu, cei patru fii și ginerele au fost decapitați în Piața Seraiului, înconjurată de ieniceri care păzeau ordinea într-o mare de oameni care asistau la execuție. Cele șase capete au fost înfipte în sulițe și plimbate pe străzile Stambulului. Trupurile au fost aruncate în mare. Ele au fost recuperate cu ajutorul Patriarhiei și duse în Insula Halki, la sud de Constantinopol (Istambul), în - C. Gane, Trecute vieți de doamne și Marea Marmara. Aici au fost depuse într-o mâdomnițe năstire din sec. al XV-lea, ctitoria împăratului Ion - Paul D.POPESCU, Doamna Marica BrânPaleologul. coveanu: povestea vieţii După acest tragic eveniment, și după răs- Paul Evdochimov, Femeia și mântuirea cumpărarea sa, Doamna Maria împreună cu fiica, lumii

Maica Domnului

în Rugaciunea eminesciana-

n Prof. Dr. Duminică Daniela Colegiul Național Ion C. Brătianu - Pitești

ihai Eminescu, „Luceafărul poeziei universale și naționale”, rămâne fundamentul creației lirice româneşti, „sfântul preacurat al ghiersului românesc”, cum l-a numit Tudor Arghezi, dar mai ales „marele poet naţional, purtătorul unui mesaj înalt în istorie” [1] . Criticii, istoricii literari dar și marii teologi români au prefigurat filonul religios al creației eminesciene. În acest context, Părintele Profesor Constantin Galeriu spunea că Mihai Eminescu este un mare poet religios, o expresie a sufletului românesc creştin, poetul însuşi recunoscând, într-un articol din martie 1881, că Sfânta Scriptură este cartea esenţială şi fundamentală a lumii creştine: „Iată, 2000 de ani, aproape, de când biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea” [2].

Rugăciune

Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupra-ne coboară, O, Maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie!

Noi, cei din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne îndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie!

Observând esența religioasă a operei eminesciene, Părintele Profesor Constantin Galeriu afirma că Eminescu „prin gândirea lui şi teologică, atât de profundă, răspunde odată mai mult titlului acordat de omul deplin al culturii româneşti. Iar în viitoarele sinteze ale gândirii şi filosofiei creştine, chiar ale teologiei noastre, va trebui să se ţină seama şi de el ca un adânc gânditor creştin ortodox” [3]. Cel puţin cinci texte de o sensibilitate creştină autentică îi aparțin lui Eminescu - susținea într-un studiu despre Poezia religioasă română modernă, Înaltpreafinţitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania: Rugăciune, Colinde, colinde, Învierea, Christ, Răsai asupra mea. Și alte creații lirice conțin diverse acte de credință din care se resimte prezența sacrului, deşi sentimentul religios nu este afirmat direct. De aceea, uneori critica literară - Constantin Ciopraga - susţine că în opera eminesciană pot fi idenficate forme ale psalmilor şi pseudopsalmilor. Poeme precum Luceafărul, Melancolie, Scrisoarea I, Venere şi Madonă, Mortua est, Rugăciunea unui dac, Cu mâne zilele-ţi adaogi, Sara pe deal, Atât de fragedă..., Speranţa, Dumnezeu şi om, Din cerurile-albastre, De ce nu-mi vii sunt doar câteva dintre creațiile cu substrat religios. Așadar, Eminescu este un poet autentic religios, a cărui operă prelucrează elementul creştin și presupune prezenţa sacrului şi trăirea religioasă a poetului influenţat de filosofia clasică germană a lui Schopenhauer sau Kant. Această prezenţă a divinului este covârșitoare și „ne apropiem astfel de esenţa sacrului eminescian, poetul definindu-se ca un homo religiosus în sens larg, la care sacrul asociat deopotrivă miticului şi magicului, e principiu de coerenţă cu universalul, iar profanul un mod al aplatizării” [4]. Mihai Eminescu păstrează în creațiile sale acea sete a căutării autenticului, a izvoarelor, a originilor. Atitudinea poetică dezvoltă fiorul mistic, forma sub care el percepe religiosul. Într-un discurs epigonic, poetul vorbește despre vremurile de început, ale dialogului care se instituie între Dumnezeu și om, și vremurile contemporane lui. Reechilibrarea ființei umane și regăsirea începuturilor pot fi stabilite doar de Fecioara Maria, singura care naște și re-naște. Imaginea Fecioarei

Nr. 7, august 2015

este aureolată, ea fiind Împărăteasa cerului și a pământului, a celor văzute și a celor nevăzute. Cea mai cunoscută poezie religioasă eminesciană, Rugăciune, presupune un autentic sentiment religios, presupunând similitudini cu o pravilă de rugăciune pentru că ea dezvoltă elementele unui Paraclis[5] sau Acatist închinat Maicii Domnului prin lexemele identice sau parțial asemănătoare, ,,scut de întărire, zid de mântuire ”. Critica literară a considerat această poezie o prelucrare poetică a imnului liturgic marial Cuvine-se cu adevărat („Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii/ Şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”). La nivel compozițional, poezia presupune structuri lingvistice specifice rugăciunii: de cerere, exprimată prin cuvintele ,,Înalţă-ne, ne mântuie; Fii scut de întărire şi zid de mântuire”, ,,Privirea-ţi adorată, asupra-ne coboară”, ,,Ascultă a noastre plângeri”; de preamărire - Maica Domnului este numită printr-o serie de metafore ,,Crăiasă, Maică Preacurată, Pururea Fecioară Maria, Luceafărul mărilor, Regină peste îngeri, Lumina dulce clară ”. Cele trei virtuţi creştine, credinţa, nădejdea 9

şi dragostea, amintite de Sfăntul Apostol Pavel (I Corinteni, 13,13) sunt exprimate la plural, poetul identificându-se cu toți credincioșii care se roagă Maicii Domnului, ,,Lumină dulce clară”. Concepția lui Eminescu este pur ortodoxă, ,,salvarea colectivă, ca o coborâre a harului din bolta cerului şi a bisericii în bolta sufletului colectiv”[6]. Arhiepiscopul de Cluj, Bartolomeu Anania, referindu-se la întreaga poezie afirmă că ,,aceste versuri sunt specifice doctrinei ortodoxe, aceea a conlucrării dintre Dumnezeu şi om (Synergia). Aproape un secol mai târziu, Nichifor Crainic o va teoretiza în teologia theandriei, iar Lucian Blaga în filosofia transcendentului care coboară ambele teorii, convergănd către organicitatea viziunii ortodoxe asupra relaţiei Dumnezeu-om” [7]. Toate clipele de rătăcire, revolta faţă de Creatorul suprem în anumite momente de nelinişte sufletească, exprimată în multe opere lirice, identificarea lui cu fiul risipitor din Evanghelie constituie legătura care se instituie între poet şi Dumnezeu, o reconciliere ce întrevede calea mântuirii. Virtutea teologică supremă, dragostea, este redată de poet printr-un limbaj înduioşător, ,,Crăiasă, Luceafărul mărilor”, nu întâmplător marinarii o au ca Protectoare, ,,Regina peste îngeri”, ,,Lumină dulce”, ,,Maică Preacurată şi Pururea Fecioară ”. Ne apropiem prin acest tablou de Axionul cântat la Sfânta Liturghie după momentul epiclezei, cuvinte dumnezeieşti familiare lui Eminescu din copilăria petrecută la Mănăstirea Agafton. ,,Cuvine-se cu adevărat să te fericim,

Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fară de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim ”[8]. Maica Domnului, numită de către Biserică, ,,Doamnă şi Împărăteasă ”[9], ,,Crăiasă ” mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, ,,Regină peste îngeri”. este așezată mai presus de îngeri, pentru că a născut ,,Calea, Adevărul şi Viaţa ” (Ioan 14,6). Eminescu își exprimă dragostea faţă de Maica Domnului, pe care o adoră (,,privirea-ţi adorată”), printr-un gest ancestral care dovedește smerenia poetul manifestată deplin faţă de Fecioara Maria. În poezia eminesciană, Maica Domnului este prezentată ca ,,Lumină dulce clară”, în deplină concordanță cu slujba Utreniei, în care Maica Domunui este numită Maica Luminii, mama ce-a născut Lumina ,,Eu sunt Lumina lumii ” (Ioan 8,12). Adresarea directă sub forma unei invocații retorice, de la finalul textului, adresare a poetului către Împărăteasa cerului, ,,Maică preacurată şi pururea Fecioară”, subliniază și întăreşte credinţa, nădejdea şi dragostea pe care poetul le are faţă de Maica Domnului. Fecioara Maria inspiră întotdeauna bunătate, dragoste, compasiune, jertfelnicie, fiind acoperitoarea noastră în faţa tuturor ,,valurilor” acestei existențe efemere.

Note bibliografice : [1] Alexandru, Ioan, Iubirea de Patrie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 78 [2] Eminescu, Mihai, Şi iarăşi bat la poartă, ziarul Timpul, 12 aprilie 1881, în Opere, XII, p. 134 [3] Pr. Prof. Galeriu, Constantin, Biografia Fiului lui Dumnezeu, a Blândului Nazarinean, în conştiinţa lui Eminescu, revista Ortodoxia, nr. 1, ianuarie-aprilie, 1995, p. 9 [4] Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Institutul European Iaşi, 1997, p. 92 [5] Micul Ceaslov cu Sinaxarul de peste an, Editura Agapis, Bucureşti, 2003, p. 330 [6] Lect. univ. dr. Anghelescu, Gheorghe, Universul religios al lui Mihai Eminescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, p. 18 [7] Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Poezie religioasă romănă modernă. Mari poeţi de inspiraţie creştină, Revista ,,Studii teologice”, Revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română, Seria a II-a, Anul. XLVI, Nr. 1-3, ianuarie-iunie, 1994, p. 4, apud, Panazan, Maria, Poezia religioasă românească. Eseu monografic, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p. 45 [8] Micul Ceaslov cu Sinaxarul de peste an, ed.cit., p. 343 [9] Pr. Prof. Dr. Todoran, Isidor, Arhid. Prof. Dr. Zăgrean, Ioan, Dogmatica Ortodoxă, Editura Renaşterea Cluj, 2000, p. 267 10

Știri eparhiale

Nr. 7, august 2015

Să trăiți în lumină, răspândind lumină 1 august 2015

Seara zilei de 1 august a fost pentru iubitorii de muzică, și nu numai, prilej de bucurie și de trăire a îndemnului "Să trăiți în lumină, răspândind lumină" pentru mai bine de două ore, în grădina Catedralei Arhiepiscopale, în cadrul unui spectacol extraordinar de muzică. Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului se desfășoară activități social-filantropice, cultural-educative și sportive ce dau viață proiectului general “Campionii Bucuriei”, coordonat de Părintele Arhidiacon Caliopie Cristian Ichim, consilier eparhial. În cadrul acestui proiect de anvergură, o filă de cultură a fost scrisă, în cadrul spectacolului grandios, de către minunații artiști Paula Seling, Marcel Pavel, Vlad Miriță și Iordache Basalic, acompaniați de Camerata Argesis, dirijată de Daniel Jinga. Grădina Catedralei din Curtea de Argeș a devenit neîncăpătoare pentru sutele de iubitori de artă, cultură și frumos, iar emoția artistică a făcut

sufletele celor prezenți să vibreze pe acordurile muzicii. Valurile de aplauze, chipurile pline de bucurie, ochii înlăcrimați de emoție și sufletele fericite, au fost o mărturie de netăgăduit a reușitei acestui moment cultural de elită desfășurat sub stindardul Campionilor Bucuriei.

Rugăciunile poetilor ,

Maria Domnului

Mircea Streinul

Lăsaţi pânza pe faţa Măriei, Maria Domnului; numai una e lacrima bucuriei, Maria Domnului; saltă vântul la fereastră vrea s-o vadă pe Maria Domnului; Şi s-o ducă-n raclă-albastră, ca să şadă în dumbrava somnului; Maria Domnului să-i slujească îngerii de nea, cu aripi de catifea cu picioare de mătasă, sgomot să nu facă-n casă. Maria Domnului.

Rugăciune pentru mântuirea sufletului

Vasile Militaru

Prea-curată Maică, pururea Fecioară Sufletul din mine nu-l lăsa să moară, Ci revarsă, Sfânto, peste el, de sus, Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune, Să-mi arate calea către cele bune, Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei, Şi la ceasul nopţii, şi la ceasul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele Ce pândesc în drumul vieţuirii mele, Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă, Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...

Frânt de umilinţă, cu adânci suspine, Sufletu-mi la Tine vine să se-nchine: Mila Ta din ceruri peste el coboară, Maică Prea-Curată, pururea Fecioară!

CEL CE ÎNȘALĂ

Pilde creștine

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran mai nevoiaș şi i-a spus: - Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine? - Sigur, boierule, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac? - Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii. Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus? „E, şi aşa nu mă vede, cear fi să-l înşel?!” Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască pentru sine banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica. Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus: - Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi

Nr. 7, august 2015

într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această

casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o constru-

ieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala

sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, sin-

gur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-

ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine

lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic. În sinea

lui, omul a promis să nu mai înşele nicio-

dată pe nimeni.

„După cum ne purtăm noi cu aproapele,

aşa se va purta Dumnezeu cu noi.”

Medicina lui Dumnezeu:

Alimente care seamănă cu organele pe care le vindecă

atura creată de Dumnezeu nu încetează să ne fascineze prin desăvârșirea sa, prin varietate, frumusețe și perfecta compatibilitate cu organismul uman. Descoperiți alimentele care se aseamană organelor și beneficiile lor uimitoare asupra sănătății. În zilele noastre circulă tot mai des informații despre alimente care se aseamănă unor organe asupra cărora prezintă beneficii inegalabile. Unii specialiști sunt sceptici în privința acestor teorii, alții le critică iar alții le aprobă. Însă un lucru este cert: natura ne-a oferit întotdeauna cele mai bune soluții, iar aceste alimente în niciun caz nu ne fac rău!

Dacă ați auzit zicala Ești ceea ce mănânci și nu știți de ce, veți afla că alimentele și organele din corp seamănă mai mult decât credeți. De fapt, suprapunând avantajele a mai multor alimente în ceea ce privește sănătatea, forma lor, precum și cea a organelor pe care le vindecă, se pare că multe produse alimentare și organe se aseamănă extrem de mult. Chiar dacă unii susțin că este o simplă coincidență, esential este faptul că trebuie să profităm de acest aspect pentru a avea grijă de corpul și de sănătatea noastră. 14

Șanțurile și pliurile nucilor se aseamănă creierului. Ele sunt chiar împărțite în 2 și reflectă emisfera dreaptă și emisfera stângă a creierului uman. În afară de această asemănare, oamenii de știință au demonstrat că nucile pot fi benefice pentru acest organ, pentru că sunt bogate în omega 3, un acid gras esențial care stimulează funcționarea creierului. Nucile

Tăiați transversal un morcov și acesta va semăna cu ochiul. Morcovii sunt plini de vitamine Morcovii

Nr. 7, august 2015

și de antioxidanți, cum ar fi beta-carotenul, care diminuează riscul degenerării mușchilor oculari și a maculei, principala cauza a pierderii vederii la persoanele în vârstă. Morcovii ajută la reducerea riscului de a dezvolta cataracta. Totodată, aceste legume conțin și vitamina A, esențiala pentru păstrarea ochilor sănătoși.

Dacă tăiați un champignon în 2, veți remarca forma acestuia, și anume că se aseamănă cu urechea umană. O carență în vitamina D poate antrena problemele auditive. Ciupercile sunt unele dintre cele mai rare alimente care conțin vitamina D. Această vitamină este mai ales importantă pentru sănătatea oscioarelor urechii, cele mai mici oase aflate în ureche care transmit sunetul la creȚelina Tulpina lungă a țelinei se aseamănă oaselor ier. Pentru a atenua problemele de auz, este recocorpului uman. Este un aliment benefic pentru mandat sa consumați o dată pe săptămână ciuperci rezistența osoasă. Țelina este o sursă consistentă sau orice alt aliment bogat în vitamina D pentru a de siliciu, care face parte din structura moleculară ameliora auzul. Strugurii care oferă oaselor forță. O altă „coincidență”: oaPlămânii sunt constituiți din ramuri ale unor sele conțin 23% sodiu și țelina de asemenea. Dacă alimentația dumneavoastră nu conține sodiu, iar mici căi aeriene care se termină cu ciorchini micorpul dumneavoastră îl cere pentru menținerea nusculi dintr-un țesut numit alveole pulmonare. unei sănătăți bune a oaselor, această legumă vă Aceste structuri care se aseamănă unor chiorchini de strugure permit oxigenului să treacă din plapoate ajuta. mâni în sânge. O alimentație bogată în fructe, cum Roșiile Dacă veți tăia o roșie în 2, veți remarca niște ar fi strugurii, ar putea reduce riscul cancerului de cămăruțe care seamănă cu structura unei inimi, plămâni și a emfizemului pulmonar. Boabele de cămăruțe ca atriile și ventriculele. Roșia contine strugure contin totodată o substanță numită proano substanță chimică, un antioxidant, numit lico- tocianidină, despre care se poate spune că s-a depen, ce reduce riscul bolilor cardiace și a mai mul- monstrat ca reduce gravitatea astmului declanșat tor forme de cancer. Datorită conținutului mare de de alergie. potasiu și fier, roșia reprezintă un aliat puternic pentru a alunga bolile cardiace.

Cu forma sa bombată și prezența sâmburelui oval în centru, avocado se suprapune într-un mod straniu cu silueta unei femei însărcinate. Medicii ginecologi recomandă consumul de avocado în timpul sarcinii, pentru că acest fruct va ajuta pentru menținerea unei mai bune sănătăți a colului uterin. În plus, acest fruct este capabil să combată dezechilibrele hormonale. O altă „coincidență”: fructului de avocado îi sunt necesare 9 luni pentru a ajunge la maturizare (începând de la floare până la fruct). Consumând avocado în timpul sarcinii, veți fi sigure că vă veți reveni rapid după naștere. Elimină după sarcină excesul de grasime. Acest fruct este la fel de benefic și dacă nu sunteți însărcinată, pentru că, în cazul în care îl consumați o dată pe săptămână, el previne boli cum ar fi cancerul de col uterin sau de ovare. Avocado este o sursă bogată de acid folic. Acesta reduce riscul de displazie cervicală, o afectiune precanceroasă. Avocado

Ciupercile champignon

Forma unei migdale se aseamana ochiului uman. Și aceasta, ca și morcovul, este benefică pentru sănătatea ochilor. Migdala conține o vitamină esentială pentru o piele sănătoasă, vitamina E, care este benefică și pentru păr și ochi. Este o sursă de grasimi monosaturate și contribuie la micșorarea conținutului de colesterol. Migdalele conțin, de asemenea, seleniu, un antioxidant puternic, și permite reducerea procesului de îmbătrânire. Aceste fructe ajută totodată și la diminuarea cearcănelor și a umflăturilor ochilor dacă introduceți câte un pumn de migdale în alimentație în fiecare zi, dar și pentru a stimula acuitatea vizuală. Migdalele

Rădăcina de ghimbir se aseamana cu stomacul. Este, deci, interesant de luat în seamă că unul dintre cele mai mari beneficii ale ghimbirului este de a facilia digestia. Chinezii l-au utilizat timp de peste 2000 de ani pentru calmarea durerilor de stomac și pentru reducerea grețurilor, astfel că această plantă este un remediu popular pentru diverse afecțiuni. Ghimbirul

De aceea, dacă veți introduce ghimbirul în alimentația zilnică, veți putea să profitați de numeroase avantaje ale acestui aliment. El vă permite: -eliminarea toxinelor din stomac și a radicalilor liberi care deranjează activitatea stomacului; -digerarea hranei mai rapid prin eliberarea tranzitului; -să luptați împotriva grețurilor și a eructațiilor acide.

aceste legume, printre altele, ajută la menținerea funcționării renale la o cota normală. Broccoli

Micile puncte verzi ale broccoli-ului se aseamănă cu sutele de celule canceroase. Studiile recente au demonstrat că o porție de broccoli consumată săptămânal este suficientă pentru a reduce riscul de cancer de prostată.

Ceapa seamănă cu celulele corpului. În zilele Profitați la maximum de beneficiile bananei, noastre, cercetările au arătat că ceapa ajută la ce are forma unui zâmbet, pentru că acest fruct curățarea tuturor celulelor. Această legumă produce lacrimi care spală straturile epiteliale ale conține o proteina numită triptofan, care este transformată într-un neurotransmițător chimic, ochilor. numit serotonină, asociat sursei de bucurie și de Fasolea Fasolea se aseamănă rinichilor, de aceea, bunăstare. Ceapa

Banana

Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de

n ISSN 1641 - 9682

Serie nouă - Anul II, Nr. 7 - august 2015 16

PAROHIA SF. IER. NICOLAE ȘI SF. IER. NECTARIE Pitești, Str. Depozitelor, Canton CFR, Km 110

/PavazaCredintei

Încercăm prin acest material să încurajăm mai mult consumul de legume și fruncte în locul cărnii. Nu susținem neapărat ideea că trebuie înlăturată definitiv din alimentație, dar nici nu trebuie să abuzăm. În același timp trebuie să înțelegem că natura a fost creată de Dumnezeu în mod perfect, iar omul are posibilitatea de a folosi roadele pământului pentru sănătatea sa trupească.