ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI PROTOIERIA PITEȘTI
PAROHIA SF. IER. NICOLAE ȘI SF. IER. NECTARIE Pitești, Str. Depozitelor, canton CFR Km 110
Scăldătoarea Vitezda
1
Scăldătoarea Vitezda ‐ Ierusalim
Scăldătoarea Vitezda este locul unde Hristos l‐a vindecat pe omul care zăcea la pat de 38 de ani. Această scăldatoare se află așezată imediat lângă Poarta Oilor, la nord de Templul din Ierusalim și opusă scăldătorii Siloam‐ului, în orașul sfânt Ierusalim, în Țara Sfântă. Pericopa evanghelica ce aminteste despre minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos, langa apa de la Vitezda, este citita de fiecare data la slujba Sfestaniei. Vitezda este un nume de origine ebraică, el fiind compus din două cuvinte, anume din „beth”, care înseamnă „casă”, și din „hesda”, care înseamnă „bunătate, milostenie”. Numele acestui loc a fost primit, probabil, de la apele care se adunau în bazinele de aici, renumite ca fiind ape tămăduitoare și benefice neputințelor trupului. Calitatea acestor ape se datorează poate și faptului că aici se vărsau și apele ce ieșeau din Templu. În limba latină, locul se numea „Fântâna Oilor”, în apropiere fiind amenajat un loc special, pentru spălarea oilor ce se aduceau jertfă la Templu. Acest nume se datorează și faptului că locul se afla imediat lângă poarta numita „a Oilor”. Se preferă totuși numele dintâi, care înseamnă „Casa apelor celor milostive”. Numele acestui loc nu apare în Vechiul Testament, însă locul este cu siguranță cunoscut, el fiind numit „fântâna de sus”; această fântână
2
se crede a fi fost bazinul nordic de la Vitezda. În vremea de până la Irod, apele de la Vitezda satisfăceau nevoile de la Templu. În imediata apropi‐ ere a bazinelor de la Vitezda se aflau atât baia publică, unde a avut loc minunea amintită în Evanghelie, cât și un centru de tratament. Mai târziu, peste o parte a scăldătorii de la Vitezda a fost ridicată o bazilică bizantină. Mai apoi, cruciații vor ridica și ei o micuță capelă, aproape de locul cu pricina, cât și o mare biserică, închinată Sfintei Ana. Ruinele celor doua bazine de la Vitezda, aflate în nord‐vestul orașului Ierusalim, se pot vedea și astăzi, imediat pe partea dreaptă, după trecerea prin Poarta Sfântului Ștefan, numită și „a Leilor”, datorită celor două vechi basoreliefuri (doi lei) păstrate pe ea.
Scăldătoarea Vitezda, în Sfanta Scriptură În cărțile Vechiului Testament, scăldatoarea numită de evanghelist „Vitezda”, ne apare sub numele de „canalul lacului celui de sus”, referindu‐se probabil la partea nordică a scăldătorii actuale. Regele Ahaz, pregătit pentru război, verifică locul de lângă bazinul cu ape, în vederea unui eventual asediu. „Si a grăit Domnul către Isaia, zicând: Ieși întru întâmpinarea lui Ahaz, tu și Sear‐Iasub, fiul tău, la
3
capătul canalului lacului celui de sus, pe drumul țarinii nălbitorului” (Isaia 7, 3). „Și a trimis regele Asiriei din Lachis pe Tartan, pe Rabsaris și pe Rabsache cu oștire mare asupra Ierusalimului și, sosind, s‐au oprit la canalul iazului de sus, care se află lângă drumul ce merge spre țarina nălbitorului” (IV Regi 18, 17). „După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S‐a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldatoare, care pe evreieste se numește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boala era ținut. Și era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându‐l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i‐a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I‐a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i‐a zis: Scoală‐te, ia‐ți patul tău și umblă. Și îndată omul s‐a făcut sănătos, și‐a luat patul și umbla.” (Ioan 5, 1‐9).
4
Scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, de‐a lungul istoriei
În vremea primului Templu din Ierusalim, conductele pe care apa venea în curtea acestuia, erau foarte bine puse la punct. Rezervoarele de apă din Vitezda asigurau apa necesară la Templu. Prima fântână a fost construită în vremea primului Templu, pe urma unei adâncituri în piatră, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgând mai apoi în valea de la poalele muntelui. Din acest bazin, apa era dirijată spre Templu printr‐un canal deschis. În secolul al III‐lea i.Hr, în vremea celui de‐al doilea Templu, fântâna de la Vitezda a fost reconstruită, spre a asigura mai multă apă trebuințelor de la Templu. De această dată, locul a fost împărțit în două, din cauza reliefului. Astfel, cele două bazine de la Vitezda, amenajate, au fost despărțite printr‐un dig zidit din piatră. În jurul celor două bazine se aflau coloane de susținere. Bazinul cel mare avea o lungime de 120 de metri și o lățime de 50 de metri, în vreme ce bazinul cel mic avea o lungime de 120 de metri și o lățime de 15 metri. Mai târziu, între anii 150‐70, locul cu pricina a fost extins și transformat într‐un centru de tratament. În urma excavațiilor efectuate în anul 1956, arheologii au scos la lumină ruinele unor clădiri din perioada respectivă, considerate a fi cele în care s‐a amenajat centrul. În perioada de ocupație romană, scăldătoarea Vitezda și‐a pierdut din importanța de odinioară. Astfel, când Irod cel Mare a construit un nou sistem de apeducte, puțin mai spre nord de Vitezda, aceasta din urmă a rămas părăsită.
5
Până în secolul al V‐lea, locul a mai fost folosit totuși ca baie publică, apele de aici, puține însă, fiind renumite pentru puterea lor tămăduitoare. Tot în perioada romană a avut loc și minunea săvârșită la Vitezda de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Povestind minunea, Sfântul Ioan Evanghelistul amintește că scăldătoarea de la Vitezda avea cinci pridvoare. Aceste pridvoare au fost scoase la lumina de arheologi. În anul 44, Irod Agrippa a construit în apropiere un nou zid, lucru ce a dus la oprirea definitivă a alimentării cu apă a scăldătorii de la Vitezda. La ceva timp după aceea, romanii au construit foarte aproape de Vitezda un templu păgân, închinat zeului Asclepios, un erou grec, devenit zeu al medicinii și al vindecării, sau egipteanului Serapis. În vremea de ocupație bizantină, scăldătoarea de la Vitezda a devenit un mare centru creștin de pelerinaj. În perioada anilor 422 ‐ 458, când Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, în apropierea scăldătorii a fost zidită o mareata biserică bizantina (45 x 18 metri). Această structură de piatră era susținută de șapte arce, fiind construită peste digul central și peste bazinele de apă.
6
Catedrala bizantină de la Vitezda a fost închinată Maicii Domnului din „Probatic”, adică din „Scăldatoare”, aceasta apărând și în renumita hartă în mozaic, datând din secolul al VI‐lea, păstrată până astăzi în Biserica din Madaba. Catedrala a fost distrusă în anul 1010. În perioada cruciaților, după cucerirea orașului, în anul 1099, se va dori rezidirea măreței basilici, însă lucrul necesita mari eforturi materiale. Astfel, acesteia i se va adăuga numai o smerită și nouă capelă, avand o lungime de 20 de metri și o lățime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni mânăstire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o nouă și măreață basilică, în partea sud‐estica a capelei, închinând‐o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
7
Apare cu binecuvântarea I.P.S. CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului
ISSN 1641 - 9682
8
Periodic de informare și educație creștin-ortodoxă editat de Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie - Pitești
Serie nouă - Anul IV, Aprilie 2018