SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI INTRODUCERE Autorul. Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în anul 51 ºi a rãmas un an ºi jumãtate acolo, apoi s-a întors la Ierusalim. Între timp, au apãrut o serie de probleme în comunitatea corintenilor, la care Apostolul rãspunde prin mai multe scrisori (se considerã cã ar fi fost în total 4), din care ne-au rãmas doar douã. Scopul. Dupã un schimb de scrisori cu corintenii ºi mai ales dupã informaþiile primite de la „cei din casa Cloei” (1,11), Apostolul aflã cã în comunitate sunt probleme grave: un caz de incest (5,1-13); procesele dintre fraþi la tribunalul pãgânilor (6,1-11) ºi prostituþia (6,12-20). Dupã ce dezbate aceste probleme, rãspunde întrebãrilor concrete puse în scrisori de corinteni: cãsãtoria ºi celibatul (7,1-40), carnea jertfitã idolilor ºi participarea la viaþa socialã a cetãþii (8,1–11,1), participarea la adunãrile creºtine (11,2–14,39), învierea morþilor (15,1-58) etc. Destinatarii. Comunitatea creºtinã din Corint era alcãtuitã în mare parte din greci. Era o comunitate vie ºi ferventã, dar expusã influenþei ambientului: moravuri decãzute ca într-un port cosmopolit, rivalitate ºi certuri, influenþe culturale sincretiste ºi idei filozofice pãgâne, politeismul ºi religia misterelor cu dezordini ce puteau apãrea ºi în adunãrile creºtine (manifestãri extatice ºi pretinse inspiraþii urmate de discursuri fãrã sens practicate de femei, ca ºi moravurile uºoare). Structura. Dupã salutul adresat destinatarilor ºi o rugãciune de mulþumire pentru darul credinþei (1,1-9), Apostolul trateazã problema diviziunilor din Bisericã, arãtând cã înþelepciunea lui Dumnezeu îi cheamã la unitate (1,10–4,21). În continuare, îºi exprimã indignarea pentru cazul de incest (5,1-13), pentru recurgerea la tribunalul pãgân (6,1-11) ºi pentru desfrâu (6,12-20). Rezolvã unele dubii ale corintenilor cu privire la valoarea cãsãtoriei ºi a celibatului (7,1-40), cu privire la carnea jertfitã idolilor (8,1–11,1), cu privire la rolul femeii în adunãrile liturgice (11,2-16), cu privire la celebrarea euharisticã (11,17-34), cu privire la folosirea carismelor (12,1–14,39). În sfârºit, înþelegând dificultatea corintenilor de a accepta învierea trupurilor datoritã mentalitãþii greceºti dualiste, nu cautã o demonstrare filozoficã, ci aratã direct absurditatea unui astfel de refuz care face zadarnicã
372 credinþa lor: fãrã înviere nu se mai poate vorbi nici de Cristos ºi nici de Bisericã (15,1-58). În încheiere, sfântul Paul dã instrucþiuni cu privire la colecta pentru Ierusalim, îºi prezintã proiectul activitãþii misionare ºi face o serie de recomandãri (16,1-24). Locul ºi data. Scrisoarea este trimisã din Efes (16,8), la începutul celei de-a treia cãlãtorii misionare, probabil în primãvara anului 56, dacã nu chiar 55. Teologia – Spre deosebire de Scrisoarea cãtre Romani, aceasta nu conþine probleme tipic intelectualiste, ci avem o teologie aplicatã la viaþa concretã. Corintenii sunt obiºnuiþi sã formeze mici grupãri religioase care au în frunte un conducãtor. Aceastã tendinþã se observã ºi în Biserica lor: unii fac referinþã la Paul, alþii, la Apolo etc. Sfântul Paul proclamã adevãrata înþelepciune ºi aratã cã edificarea comunitãþii presupune rolul de cultivator ºi constructor al lui Dumnezeu însuºi (1,1–4,21). La o altã tendinþã a corintenilor de a se considera inspiraþi ºi plini de înþelepciune, sfântul Paul precizeazã care este adevãrata cunoaºtere: înþelepciunea lui Dumnezeu este rodul acþiunii Duhului Sfânt care, prin carisme, daruri adevãrate ale harului, ºi nu manifestãri excepþionale, permite comuniunea de viaþã cu Cristos în cadrul comunitãþii de credinþã. Arãtând cã rolul femeii în adunarea liturgicã nu este acela de a se etala dupã modelul preoteselor din cultele pãgâne, Apostolul recomandã o atitudine de ascultare plinã de evlavie în Bisericã, templul cel nou, care este trupul lui Cristos. Continuând aceastã temã a trupului lui Cristos, în care fiecare îºi are rolul propriu, sfântul Paul prezintã exigenþele evanghelice pentru bãrbat ºi pentru femeie atât în viaþa de cãsãtorie, cât ºi în starea de vãduvie, de singurãtate ºi de feciorie, afirmând cu tãrie, într-un mediu cultural grecesc pentru care trupul nu era considerat subiect al actului religios: „Preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru” (6,20). Creºtinul are de înfruntat mereu ispita idolatriei ca ideologie ºi organizare a vieþii. Pentru a rezista, el nu trebuie sã trãiascã izolat, ci în comunitatea care se realizeazã cel mai bine în adunarea euharisticã. Aceastã adunare devine rodnicã prin caritatea arãtatã Bisericilor mai sãrace.
SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI I. INTRODUCERE Destinatarii 1
Paul, chemat sã fie apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Sostene, 2 cãtre Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinþiþi în Cristos Isus, chemaþi sã fie sfinþi împreunã cu toþi cei care invocã în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor ºi al nostru: 3 har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.
1
1Cor 6,11
Rugãciuni de mulþumire 4
Îi mulþumesc Dumnezeului meua întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentru cã în el aþi fost îmbogãþiþi în toate, în tot cuvântul ºi în toatã cunoaºterea. 6 Astfel, mãrturia lui Isus Cristos a fost întãritã în voi, 7 aºa încât sã nu duceþi lipsã de nici un har în timp ce aºteptaþi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vã va întãri pânã la sfârºit ca sã fiþi fãrã vinã în ziua Domnuluib nostru Isus Cristosc. 9 Credincios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiul sãu, Isus Cristos Domnul nostru.
Fil 3,20 Lc 17,30 2Tes 1,7 1Pt 1,7.13 10,13 2Cor 1,18 1Tes 5,24 2Tes 3,3 Evr 10,23 Rom 8,17
II. DEZORDINI ÎN BISERICA DIN CORINT DIVIZIUNI ÎN COMUNITATE Cele patru grupãri 10
Vã îndemn, fraþilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, sã fiþi toþi în armonied ºi sã nu fie între voi dezordini, ca sã a
În câteva manuscrise vechi avem: lui Dumnezeu. b Expresia ziua Domnului, în scrisorile sfântului Paul, nu se referã la „duminicã”, ci la venirea lui Cristos (parusia), când toate lucrurile îºi vor gãsi
împlinirea în el (1Tes 5,2; 2Tes 2,2; 1Cor 1,8; 5,5; 2Cor 1,14; Fil 1,6.10; 2,16). c În multe manuscrise vechi este omis: Cristos. d Lit.: sã vorbiþi toþi acelaºi lucru.
Rom 12,16; 15,5 2Cor 13,11 Fil 2,2; 4,2
1Cor 1,11
2Cor 10,7
374
fiþi desãvârºiþi în acelaºi cuget ºi în aceeaºi simþire. 11 De fapt, despre voi, fraþii mei, mi s-a adus la cunoºtinþã, de cãtre cei din [casa] Cloei, cã între voi sunt certuri. 12 Spun aceasta pentru cã fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împãrþit?a Oare Paul a fost rãstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aþi fost botezaþi? 14 Îi mulþumesc lui Dumnezeub cã n-am botezat pe nici unul dintre voi, afarã de Crispus ºi Gaius, 15 pentru ca nimeni sã nu spunã cã aþi fost botezaþi în numele meu. 16 I-am botezat ºi pe cei din casa lui Stefanasc. În afarã de aceºtia nu ºtiu sã mai fi botezat pe altcineva. 17 Cãci Cristos nu m-a trimis ca sã botez, ci ca sã vestesc evanghelia, nu cu înþelepciunea cuvântului, ca nu cumva sã devinã zadarnicã crucea lui Cristos. Înþelepciunea crucii
2Cor 2,15; 4,3 Rom 1,16 Is 29,14
Mt 12,38; 16,1 In 2,18; 4,48; 6,30
18 Într-adevãr,
cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19 Cãci este scris: Voi nimici înþelepciunea celor înþelepþi ºi ºtiinþa celor învãþaþi o voi distruge. 20 Unde este înþeleptul? Unde-i cãrturarul? Unde-i cercetãtorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu cã înþelepciunea acestei lumi este nebunie? 21 Dar pentru cã lumea, prin înþelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sã-i mântuiascã pe cei care cred prin nebunia predicãrii. 22 În timp ce iudeii cer semne, iar grecii cautã înþelepciunea, 23 noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, 24 dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. 25 Cãci nebunia lui Dumnezeu este mai înþeleaptã decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai puternicã decât oamenii. Experienþa corintenilor 26
Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de neam ales,
a
Câteva manuscrise dau propoziþiei un sens declarativ: Cristos nu a fost împãrþit. b Unele manuscrise omit: lui Dumnezeu.
c
Numele propriu Stephanas este o formã prescurtatã de la Stephanéphoros („cel care poartã coroana”).
1Cor 1,27
375 27
însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. 28 Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt, 29 aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Iar voi, datoritã lui, sunteþi în Cristos Isus, care pentru noi a fost fãcut de Dumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, 31 pentru ca, dupã cum este scris: Cine se laudã, în Domnul sã se laude.
Rom 10,4 Col 2,3 Ier 9,22-23 2Cor 10,17 Gal 6,14
Metoda predicãrii lui Paul 1
ªi eu, fraþilor, când am venit la voi, am venit sã vã vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin mãiestria cuvântului sau prin înþe2 lepciune. Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât pe Isus a
2
Cristos, ºi pe acesta rãstignit. 3 Eu însumi am venit la voi în slãbiciune, cu fricã ºi cuprins de neliniºte, 4 iar cuvântul meu ºi predica mea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii omeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, 5 astfel încât credinþa voastrã sã fie [bazatã] nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Înþelepciunea evangheliei 6 Totuºi,
noi vorbim de înþelepciune printre cei desãvârºiþi, dar nu de înþelepciunea lumii acesteia, nici a stãpânitorilor acestui veac care sunt pieritori. 7 Însã noi vorbim de înþelepciunea tainicã a lui Dumnezeu, care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotãrâse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, 8 pe care nici unul dintre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, cãci dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul gloriei. 9 Însã, dupã cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. 10 Dar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, cãci Duhul cerceteazã toate, chiar ºi profunzimile lui Dumnezeu. 11 De fapt, cine dintre oameni cunoaºte ceea ce este în om, în afarã de duhul omului care este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afarã de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul
a
Multe manuscrise importante în loc de: misterul, au: mãrturia, iar altele au: evanghelia.
15,24-25 Ef 6,12 Rom 16,25 Ef 1,9; 3,4.5.9 Col 1,26-27
Is 64,3 Ier 3,16
1Cor 2,13
Is 40,13
376
lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca sã cunoaºtem darurile care ne-au fost date de Dumnezeu. 13 Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci în [cuvinte] învãþate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realitãþile] spirituale. 14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptã cele ale Duhului lui Dumnezeua, cãci pentru el sunt o nebunie, ºi nu le poate cunoaºte pentru cã acestea trebuie sã fie judecate în mod spiritual. 15 Dimpotrivã, [omul] spiritual judecã toate, iar el nu este judecat de nimeni. 16 Într-adevãr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca sã-i poatã da învãþãturã? Însã noi avem gândirea lui Cristos. Lipsa de maturitate a corintenilor 1 Iar
Evr 5,12-14 1Pt 2,2
eu, fraþilor, n-am putut sã vã vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carneb, ca unor copilaºic în Cristos. 2 V-am dat sã beþi lapte, nu mâncare [solidã], pentru cã încã nu [o] puteaþi [primi], ba nici acum nu puteþi 3 pentru cã sunteþi încã [oameni] de carne. Într-adevãr, când între voi existã invidie ºi ceartãd, nu sunteþi oare [oameni] de carne ºi nu vã purtaþi în felul oamenilor? 4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apolo”, nu sunteþi voi oameni?
3
Misiunea celor care predicã evanghelia 5 Dar
ce este Apolo? Sau ce este Paul? Niºte slujitori, fiecare dupã cum i-a dat Domnul, prin care aþi primit credinþa. 6 Eu am plantat, a
În câteva manuscrise este omis: lui Dumnezeu, în altele, în loc de: lui Dumnezeu apare: Sfânt. b Sfântul Paul foloseºte diferiþi termeni pentru a indica pãrþi sau aspecte ale persoanei umane: sarx = carne, trup. Prin acest termen nu se indicã atât partea materialã a omului, cât aspectul limitat al firii omeneºti ºi, prin extensiune, slãbiciunile ºi condiþia de pãcat; psyche indicã, în special, principiul vieþii biologice. Dupã gândirea ebraicã (cea a lui Paul), acest principiu vital înceteazã o datã cu moartea; pneuma = spirit, duh, este partea cea mai nobilã din om, principiul care îºi are originea în Dumnezeu ºi orienteazã întreaga persoanã spre Dumnezeu. Rãmâne o dificultate gãsirea unor termeni
corespunzãtori în limba românã, deoarece suflet ºi spirit (duh) sunt aproape sinonime ºi corespund lui pneuma. Psyche ar putea fi exprimat prin psihic, conºtient. c Deºi corintenii se laudã cu spiritualitatea lor, în practicã sunt imaturi în credinþã, mentalitatea lor este lumeascã. Piatra de încercare pentru recunoaºterea adevãratului om spiritual este acceptarea crucii ºi nu adeziunea la un predicator sau altul. În loc sã sesizeze noutatea evangheliei lui Cristos, ei cautã noutãþile predicatorului, comportându-se deci ca niºte membri ai unei societãþi religioase ºi reducând Biserica la limitele propriei lor înþelegeri. d Câteva manuscrise vechi adaugã: dezbinãri.
377
1Cor 3,7
Apolo a udat, însã Dumnezeu a fãcut sã creascã, 7 aºa încât nici cel care planteazã, nici cel care udã nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face sã creascã. 8 ªi cel care planteazã, ºi cel care udã sunt una ºi fiecare îºi va primi plata proprie dupã munca proprie. 9 Cãci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteþi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 10 Dupã harul lui Dumnezeu a care mi-a fost dat, ca un arhitect înþelept, eu am pus temelia, iar un altul construieºte deasupra, dar fiecare sã aibã grijã cum construieºte. 11 Cãci nimeni nu poate sã punã o altã temelie în afarã de cea existentã, care este Isus Cristos. 12 Dar dacã cineva pune pe aceastã temelie aur, argint, pietre preþioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã, cãci ziua [Domnului] o va face cunoscutã, pentru cã în foc va fi dezvãluitã ºi focul va arãta cum este lucrarea fiecãruia. 14 Dacã lucrarea pe care cineva o construieºte deasupra rãmâne, va primi rãsplatã, 15 dacã lucrarea lui va fi arsã, va fi pedepsit. El va fi totuºi mântuit, dar numai ca prin foc. 16 Nu ºtiþi cã voi sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? 17 Dacã cineva distruge templul lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu îl va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu, care sunteþi voi, este sfânt. 18 Sã nu se înºele nimeni! Dacã cineva dintre voi crede cã este înþelept în lumea aceasta, sã devinã nebun ca sã ajungã înþelept, 19 pentru cã înþelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, cãci este scris: El îi va pierde pe cei înþelepþi în ºiretenia lor 20 ºi din nou: Domnul cunoaºte gândurile celor înþelepþi, el ºtie cã sunt zadarnice. 21 Astfel încât nimeni sã nu se laude cu oamenii, cãci toate sunt ale voastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaþa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteþi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.
1,20-25; 2,6; 4,10
Iob 5,13 Ps 94,11 gr
Autoritatea lui Paul 1
Orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios.
4 a
În câteva manuscrise vechi este omis: lui Dumnezeu.
Tit 1,7 Ef 3,2
1Cor 4,3
378
3
Mt 7,1 Rom 2,16.29
Ap 3,17
Rom 8,36 1Cor 15,31 2Cor 4,11 Evr 10,33
2Cor 4,8-12; 6,4-10; 11,23-27
2Cor 6,13 1Tes 2,7 1Tes 2,11 Flm 10
Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesca. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine. 4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumina cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºi atunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã. 6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolo spre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste cele scrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotriva celuilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai primit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit? 8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã de noi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noi împreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi, apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã am devenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos; noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi, de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi, suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem persecutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe. Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum. 14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei. Planuri de cãlãtorie 17
Mt 7,21 2Cor 10,2 Gal 6,1
Tocmai de aceea l-am trimis la voi pe Timotei, care este copilul meu iubit ºi credincios în Domnul. El vã va aminti cãile mele în Cristos Isus, aºa cum învãþ pretutindeni, în fiecare Bisericã. 18 Unii s-au îngâmfat ca ºi cum eu n-aº mai veni la voi. 19 Însã voi veni în curând la voi, dacã Domnul va voi, ºi voi cunoaºte nu doar cuvântul celor îngâmfaþi, ci ºi puterea lor, 20 pentru cã împãrãþia lui Dumnezeu nu [constã] în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreþi? Sã vin la voi cu varga sau cu iubirea ºi cu duhul blândeþii?
a
Lit.: zi omeneascã. Termenul „zi” este folosit aici ca o zi fixatã pentru audierea pãrþilor în tribunal. Ar putea
fi ºi o aluzie la „ziua Domnului”, „ziua judecãþii”.
1Cor 5,1
379 DEZORDINI MORALE Un caz de incest 1
Se aude de peste tot cã ar fi la voi desfrâu ºi încã un astfel de desfrâu cum [nu este] nici între pãgâni: cineva trãieºte cu femeia tatãlui sãu. 2 Iar voi v-aþi îngâmfat, în loc sã vã întristaþi mai degrabã, ca sã-l scoateþi din mijlocul vostru pe cel care sãvârºeºte o astfel de faptã! 3 Dar eu, deºi absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am ºi judecat deja, ca ºi cum aº fi fost de faþã, pe cel care a sãvârºit o asemenea faptã. 4 În numele Domnului nostru Isusa, fiind adunaþi împreunã, voi ºi duhul meu, prin puterea Domnului nostru Isus, 5 sã-l dãm pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului sãu ca sã-i fie mântuit sufletul, în ziua Domnuluib. 6 Nu este bunã lauda voastrã! Nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte întreaga frãmântãturã? 7 Curãþaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o frãmântãturã nouã, aºa cum sunteþi, fãrã aluat, pentru cã Paºtele nostru, Cristos, a fost jertfit. 8 Sã sãrbãtorim, aºadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rãutãþii ºi al nelegiuirii, ci cu azimelec sinceritãþii ºi ale adevãrului.
5
Col 2,5
Excomunicarea creºtinilor imorali 9
V-am scris în scrisoarea mea sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii. Nu [mã refer] la toþi cei desfrânaþi din lumea aceasta, sau la cei lacomi, sau hrãpãreþi sau idolatri, cãci atunci ar trebui sã ieºiþi din lume. 11 Acum însã v-am scris sã nu vã amestecaþi cu cel care, deºi se numeºte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beþiv, sau hrãpãreþ: cu unul ca acesta nici mãcar sã nu staþi la masã. 12 De fapt, de ce i-aº judeca eu pe cei de afarã? Oare nu-i judecaþi voi pe cei dinãuntru? 13 Dar pe cei din afarã îi va judecad Dumnezeu. Scoateþi-l afarã dintre voi pe cel rãu! 10
a
În unele manuscrise avem: Domnului Isus; în codicele Sinaiticus avem: Domnului Isus Cristos, iar în papirusul cel mai vechi, avem formula completã: Domnul nostru Isus Cristos. b Câteva manuscrise adaugã: Isus; altele: nostru Isus Cristos. c Azimã = fãrã drojdie. Era pâinea
nedospitã, obligatorie în timpul sãptãmânii Paºtelui (Ex 12,15-18; Dt 16,4.8). Deoarece Paºtele creºtinilor este însuºi Cristos veºnic, ei trebuie sã rãmânã o pâine curatã, nedospitã, fãrã fermentul pãcatului. d Multe manuscrise importante au prezentul.
Rom 1,29-31
Col 4,5 1Tes 4,12 Dt 17,7
1Cor 6,1
380
Procesele la tribunalele pãgâne 1 Îndrãzneºte
cineva dintre voi, care are vreo pricinã cu un altul, sã se lase judecat de cei nedrepþi, ºi nu de sfinþi? 2 Sau nu ºtiþi cã sfinþii vor judeca lumea? ªi dacã lumea este judecatã de voi, sunteþi nevrednici [ca sã judecaþi] probleme mãrunte? 3 Nu ºtiþi cã noi îi vom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult problemele vieþii acesteia. 4 Aºadar, dacã aveþi neînþelegeri în probleme ale vieþii acesteia, îi puneþi judecãtori pe aceia care nu au nici o trecere în Bisericã? 5 O spun spre ruºinea voastrã: oare chiar nu este între voi nici un om înþelept care sã poatã judeca între fraþi? 6 Însã frate cu frate se judecã ºi aceasta înaintea celor necredincioºi? 7 Deja numai simplul fapt cã aveþi procese între voi este o decãdere. De ce nu acceptaþi mai degrabã sã fiþi nedreptãþiþi? Pentru ce nu acceptaþi mai degrabã sã fiþi pãgubiþi? 8 Ba chiar voi faceþi nedreptate ºi faceþi ºi pagubã ºi aceasta chiar fraþilor. 9 Sau nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi: nici desfrânaþii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii, 10 nici hoþii, nici lacomii, nici beþivii, nici bârfitorii, nici hrãpãreþii nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu. 11 ªi aºa eraþi unii dintre voi, dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost justificaþi în numele Domnului Isus Cristosa ºi în Duhul Dumnezeului nostru.
6
Mt 5,39-42 1Tes 5,15 1Pt 3,9
15,50 Rom 1,29-31; 13,13 Gal 5,19-21
Gravitatea pãcatelor de necurãþie 10,23; 7,35
15,15 Rom 8,11 2Cor 4,14 Rom 12,5 Gen 2,24
12 Toate
îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt permise, dar nu mã voi lãsa stãpânit de nimic. 13 Mâncãrurile sunt pentru pântece ºi pântecele pentru mâncãruri, dar Dumnezeu va distruge ºi acestea ºi acelea. Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul ºi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia ºi pe noi prin puterea sa. 15 Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt mãdularele lui Cristos? Voi lua atunci mãdularele lui Cristos ºi le voi face mãdularele unei desfrânate? Nicidecum! 16 Sau nu ºtiþi cã cel care se uneºte cu o desfrânatã este un singur trup cu ea? Cãci cei doi, spune, vor fi un singur trup. 17 Dimpotrivã, cel care se uneºte cu Domnul este un singur duh cu el. 18 Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însã cel care se dedã la desfrânare pãcãtuieºte în propriul sãu trup. 19 Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului
a
Câteva manuscrise vechi omit: Cristos, altele au: Domnul nostru Isus Cristos.
1Cor 6,20
381
Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºi cã nu sunteþi ai voºtri? 20 Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!
7,23 1Pt 1,18-19
III. RÃSPUNSURI LA PROBLEMELE CORINTENILOR CÃSÃTORIA ªI CELIBATUL Cãsãtoria ºi datoriile celor cãsãtoriþi 1 Referitor
la cele ce mi le-aþi scris, este bine ca omul sã nu se atingã de femeie. 2 Totuºi, pentru a evita desfrânãrile, fiecare [bãrbat] sã-ºi aibã femeia lui ºi fiecare [femeie] sã-ºi aibã bãrbatul ei. 3 Bãrbatul sã-ºi împlineascã datoria faþã de soþie, la fel ºi soþia faþã de bãrbat. 4 Femeia nu este stãpânã pe trupul ei, ci bãrbatul; la fel, nici bãrbatul nu este stãpân pe propriul trup, ci femeia. 5 Sã nu vã lipsiþi unul de celãlalt decât cu consimþãmânt, pentru un anumit timp, ca sã vã dedicaþi rugãciuniia ºi iarãºi sã fiþi împreunã ca sã nu vã ispiteascã Satana din cauza nestãpânirii voastre. 6 Vã spun lucrul acesta ca o îngãduinþã, nu ca o poruncã. 7 Eu aº vrea ca toþi oamenii sã fie ca mine, însã fiecare îºi are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel. 8 Celor necãsãtoriþi ºi vãduvelor le spun cã este bine pentru ei dacã rãmân ca mine. 9 Dar dacã nu se pot stãpâni, sã se cãsãtoreascã, pentru cã este mai bine sã se cãsãtoreascã decât sã ardã. 10 Celor cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sã nu se despartã de bãrbat. 11 Dar dacã se desparte, sã rãmânã necãsãtoritã sau sã se împace cu bãrbatul, iar bãrbatul sã nu-ºi lase femeia. 12 Celorlalþi le spun, eu, nu Domnulb: dacã un frate are o soþie necreºtinã ºi ea consimte sã locuiascã cu el, sã nu o pãrãseascã. 13 Iar dacã o femeie are un bãrbat necreºtinc ºi acesta consimte sã
7
a
Unele manuscrise au: postului ºi rugãciunii. b În v. 12-16, sfântul Paul formuleazã o dispoziþie aparte cu privire la dreptul matrimonial, cunoscutã sub numele de „privilegiu paulin”. În Biserica Romano-Catolicã, acest privilegiu este aplicat în practicã pentru declararea nulitãþii cãsãtoriei valide între douã persoane nebotezate în cazul în care
una se boteazã. Dreptul canonic acordã posibilitatea recãsãtoririi pãrþii botezate în cazul în care fostul soþ nu acceptã botezul ºi nici nu permite persoanelor botezate sã-ºi trãiascã religia (cf. CDC 1159,9). c Lit.: necredincios, dar referinþa este clarã la cel care nu a primit credinþa în Cristos.
1Tim 5,14 Ef 5,22-33+
1Cor 7,14
Rom 14,19
Rom 2,25-27 Gal 5,6; 6,15
Ef 6,6 Flm 16 6,20 7,17
382
locuiascã cu ea, sã nu-ºi pãrãseascã bãrbatul, 14 cãci bãrbatul necreºtin este sfinþit prin femeie, iar femeia necreºtinã este sfinþitã prin fratea; altfel, copiii voºtri ar fi necuraþi, însã ei sunt sfinþi. 15 Dar dacã cel necreºtin vrea sã se despartã, sã se despartã: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legaþi. Dumnezeu v-a chemat la pace. 16 Cãci cum [poþi sã] ºtii, tu, femeie, dacã îþi vei mântui bãrbatul? Sau cum poþi ºti, tu, bãrbatule, dacã îþi vei mântui soþia? 17 În afarã de aceste cazuri, sã trãiascã fiecare aºa cum i-a dat Domnul, aºa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis sã rãmânã aºa; cine a fost chemat pe când era necircumcis sã nu se circumcidã. 19 Nici circumcizia nu valoreazã nimic ºi nici necircumcizia nu valoreazã nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare sã rãmânã în starea în care era când a fost chemat. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacã poþi sã devii liber, mai degrabã profitãb, 22 cãci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. 23 Voi aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Nu deveniþi sclavii oamenilor. 24 Fraþilor, fiecare sã rãmânã înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. Starea de celibat 25 Cât
Rom 13,11 1In 2,15-17
despre fecioare, nu am nici o poruncã de la Domnul, însã le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare. 26 Eu cred cã este bine, din cauza dificultãþii timpului de faþã, e bine ca omul sã fie aºa: 27 eºti legat de femeie, nu cãuta sã te desparþi; nu eºti legat de femeie, nu cãuta femeie. 28 Totuºi, dacã te cãsãtoreºti, nu pãcãtuieºti. Iar dacã o fecioarã se cãsãtoreºte, nu pãcãtuieºte. Dar aceºtia vor avea suferinþe în trupul lor. Eu însã vreau sã vã cruþ. 29 Fraþilor, eu vã spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, cei care au femeie sã fie ca ºi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca ºi cum nu ar plânge, cei care se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura, cei care cumpãrã, ca ºi cum nu ar fi stãpâni, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi: cãci chipul acestei lumi trece.
a
Unele manuscrise importante în loc de: frate, au: bãrbat, altele: bãrbatul creºtin. b Textul poate fi tradus în douã moduri: 1) Dacã poþi sã devii liber, foloseºte ocazia; 2) Dacã poþi sã devii liber, profitã mai degrabã de starea de sclav.
Fie într-un caz, fie în celãlalt, indiferent de condiþia exterioarã, importantã este libertatea interioarã. Sfântul Paul nu este nici pentru menþinerea ordinii sociale, nici pentru rãsturnarea ei. Lectura Scrisorii cãtre Filemon poate fi cel mai bun comentariu la aceste versete.
1Cor 7,32
383 32
Eu aº vrea ca voi sã fiþi fãrã griji. Cel care este necãsãtorit se îngrijeºte de cele ale Domnului, cum sã-i placã Domnului, 33 însã cel care este cãsãtorit se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placã soþiei, 34 ºi este împãrþit. Tot aºa ºi femeia necãsãtoritã, tot aºa ºi fecioaraa se îngrijeºte de cele ale Domnului, ca sã fie sfântã în trup ºi în duh, însã cea cãsãtoritã se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placã bãrbatului. 35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca sã vã întind o cursã, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste ºi conduce la Domnul, fãrã abatereb. 36 Dacã cineva crede cã este o ruºine dacã fecioara lui trece de floarea vârstei, ºi aºa trebuie sã fie, sã facã ceea ce vrea. Nu pãcãtuieºte. Ei sã se cãsãtoreascã. 37 Dar dacã cineva a hotãrât în inima lui, cu tãrie, fãrã sã fie constrâns ºi are deplinã stãpânire asupra propriei voinþe ºi a judecat astfel în inima sa, sã o pãstreze fecioarã, va face bine. 38 Aºa încât cel care îºi dã în cãsãtorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dã în cãsãtorie va face ºi mai binec. 39 O femeie este legatã cât timp îi trãieºte bãrbatul. Dar dacã îi moare bãrbatul, este liberã sã se cãsãtoreascã cu cine vrea, numai în Domnuld. 40 Însã, dupã pãrerea mea, ar fi mai fericitã dacã ar rãmâne aºa. Cred cã am ºi eu Duhul lui Dumnezeu. CARNEA JERTFITà IDOLILOR Pericolul de a da scandal 1 Cât
despre cele jertfite idolilor, ºtiu cã toþi avem cunoºtinþã. Dar ºtiinþa umflã, pe când iubirea edificã. 2 Dacã cineva crede cã ºtie
8 a
Câteva manuscrise vechi adaugã: necãsãtoritã. b În teologia sfântul Paul, cãsãtoria nu mai are un caracter absolut ca în mentalitatea iudaicã în care era condamnat refuzul procreãrii. Creºtinul are posibilitatea de a alege un celibat voluntar în comuniune activã cu Domnul. Istoria omenirii nu mai este o cursã împotriva morþii. Învierea lui Cristos a deschis o nouã perspectivã. c V. 36-38 sunt greu de interpretat. În mod tradiþional, „cineva” (v. 36) era identificat cu tatãl sau tutorele fecioarei. Dar dificultatea apare din forma verbului „ei sã se cãsãtoreascã” (de la gameô v. 36), þinând cont de rolul decisiv al tatãlui în stabilirea viitorului copiilor, dupã tradiþiile din
lumea orientalã anticã. Comentariile recente ºi traducerile moderne îl identificã pe „cineva” cu logodnicul, þinându-se cont de tradiþia ebraicã ce stabilea un timp (cca. un an) între logodnã ºi nuntã. O nouã dificultate însã apare în v. 38, unde verbul folosit este gamizô = a da în cãsãtorie. Sfântul Paul s-ar adresa deci logodnicilor de origine ebraicã, ce ajung la credinþã înainte de celebrarea nunþii. d Vãduvele aveau, în general, o situaþie grea. Recãsãtorirea constituia de cele mai multe ori singura posibilitate de rezolvare a crizei economice. În mãsura în care, în creºtinismul de la început, vãduvelor li se acorda un sprijin sigur, perspectiva propusã de sfântul Paul este realizabilã.
Rom 7,2 2Cor 10,7
1Cor 8,3 13,12 Gal 4,9
Evr 13,9
Rom 14,20-21
384
ceva, încã nu a cunoscut cum trebuie sã cunoascã. 3 Dar dacã cineva îl iubeºte pe Dumnezeua, acela este cunoscut de elb. 4 Referitor la consumarea celor jertfite idolilor, ºtim cã idolul nu este nimic pe lume ºi cã nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Cãci, chiar dacã sunt numiþi zei fie în cer, fie pe pãmânt, aºa încât sunt mulþi zei ºi mulþi stãpâni, 6 pentru voi existã un singur Dumnezeu, Tatãl, de la care vin toate ºi pentru care suntem, ºi un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate ºi prin care suntem ºi noi. 7 Dar nu în toþi este cunoºtinþa. Cãci unii, din obiºnuinþa de pânã acum cu idolul, mãnâncã ceva ca jertfit idolilor ºi conºtiinþa lor, fiind slabã, se pãteazã. 8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu: dacã nu mâncãm, nu pierdem ºi dacã mâncãm, nu câºtigãm. 9 Aveþi grijã ca nu cumva aceastã libertate a voastrã sã fie o piatrã de poticnire pentru cei slabi. 10 Cãci dacã cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoºtinþã, ºezând la masã într-un templu al idolilor, conºtiinþa lui, care este slabã, nu va fi determinatã sã mãnânce cele jertfite idolilor? 11 Atunci cel slab, fratele pentru care a murit Cristos, va pieri din cauza cunoaºterii tale. 12 Pãcãtuind în felul acesta împotriva fraþilor ºi rãnindu-le conºtiinþa slabã, pãcãtuiþi împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacã mâncarea îl scandalizeazã pe fratele meu, nu voi mânca în veci carne ca sã nu-l scandalizez pe fratele meu. Exemplul personal al lui Paul 1 Nu
15,8
2Tes 3,9
sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am vãzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteþi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacã pentru alþii nu sunt apostol, cel puþin pentru voi sunt, cãci voi sunteþi sigiliul apostolatului meu în Domnul. 3 Aceasta este apãrarea mea în faþa celor care mã judecã. 4 Oare nu avem dreptul sã mâncãm ºi sã bem? 5 Nu avem oare dreptul sã luãm cu noi o femeie sorãc ca ºi ceilalþi apostoli ºi fraþii Domnului ºi Chefa? 6 Sau numai eu ºi Barnaba nu avem dreptul sã nu lucrãm? 7 Dar cine merge la oºtire pe cheltuiala proprie? Cine planteazã o vie ºi nu mãnâncã din rodul ei? Sau cine pãzeºte o turmã ºi nu se hrãneºte din
9
a
Unele manuscrise omit: pe Dumnezeu. b Multe manuscrise importante omit: de el. c Sensul expresiei „femeie sorã” este de colaboratoare creºtinã (sorã îngrijitoare). Este eronatã traducerea protestantã: sorã care sã fie nevasta noastrã.
De altfel, unele manuscrise inverseazã ordinea cuvintelor din originalul grec; în loc de: sorã femeie au: femeie sorã, iar termenul grec ambiguu gyné, care poate însemna fie „femeie” în general, fie „soþie”, este tradus întotdeauna în latineºte cu mulier, care înseamnã „femeie” ºi nu cu uxor, „soþie”.
385
1Cor 9,8
laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea numai ca om, sau ºi Legea le spune? 9 Cãci în Legea lui Moise este scris: Sã nu legi gura boului care treierã. Oare Dumnezeu se referã la boi, 10 sau tocmai despre noi vorbeºte? Da, pentru noi este scris, cãci cel care arã trebuie sã are cu speranþã ºi cel care treierã trebuie sã o facã cu speranþa cã va avea parte. 11 Dacã noi am semãnat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi sã secerãm bunurile voastre materiale? 12 Dacã alþii au parte de acest drept asupra voastrã, oare nu avem noi mai mult? Însã noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci rãbdãm totul ca sã nu punem vreo piedicã evangheliei lui Cristos. 13 Nu ºtiþi cã slujitorii templului mãnâncã din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar? 14 Tot aºa a rânduit ºi Domnul ca cei care predicã evanghelia sã trãiascã din evanghelie. 15 Însã eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca sã mi se facã ºi mie tot aºa. Mai bine sã mor decât...a Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudã. 16 Dacã vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudã pentru cã datoria mã obligã. Vai mie dacã nu vestesc evanghelia. 17 Cãci dacã fac aceasta de bunãvoie, am rãsplatã, dar dacã o fac fãrã de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinþatã. 18 Aºadar, care este rãsplata mea? Este aceea ca sã vestesc fãrã platã evanghelia ºi sã nu mã folosesc de dreptul pe care mi-l dã evanghelia. 19 Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor ca sã-i câºtig pe cât mai mulþi. 20 Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-i câºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii, chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi Legii. 21 Am devenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrãdelege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. 22 Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe cei slabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii. 23 Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea. 24 Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însã numai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. 25 Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare. Însã noi [pentru] una nepieritoare. 26 Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. 27 Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav ca nu cumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiu respins.
a
Încercând sã amelioreze construcþia frazei ºi sã evite punctele de suspensie, copiºtii câtorva manuscrise dau
urmãtoarea formulare: Mai bine sã mor, decât sã-mi ia cineva acest motiv de laudã.
Dt 25,4
Rom 15,27 Fil 4,16-17
Dt 18,1-3
2Cor 11,10
Ef 3,2
Rom 14,1; 15,1
Iac 1,12 1Pt 5,4
1Cor 10,1
386
Exemple din Vechiul Testament Rom 1,13
Evr 3,17 Num 14,16 Iuda 5
Ex 32,6
Mt 4,7 par
Evr 3,8-11 1Pt 4,7 1In 2,18 Rom 11,20 Gal 6,1 1,9 2Cor 1,18 1Tes 5,24 2Tes 3,3 Evr 10,23 2Pt 2,9
1
Nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã: pãrinþii noºtri au fost cu toþii sub nor ºi toþi au trecut prin mare 2 ºi toþi, întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare. 3 Toþi au mâncat aceeaºi hranã spiritualã 4 ºi toþi au bãut aceeaºi bãuturã spiritualã pentru cã ei beau din piatra spiritualã care îi urma, iar piatra era Cristos. 5 Totuºi cei mai mulþi dintre ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. 6 De fapt, acestea au devenit pentru noi exemple, ca sã nu dorim cele rele, aºa cum au dorit ei. 7 Nici sã nu fiþi idolatri aºa cum au fost unii dintre ei, dupã cum este scris: S-a aºezat poporul sã mãnânce ºi sã bea ºi s-au sculat la joc. 8 Nici sã nu ne dedãm la desfrânare cum s-au dedat la desfrânare unii dintre ei ºi au cãzut într-o singurã zi douãzeci ºi trei de mii. 9 Nici sã nu-l ispitim pe Cristosa, aºa cum l-au ispitit unii dintre ei ºi au pierit de ºerpi. 10 Nici sã nu murmuraþib aºa cum au murmurat unii dintre ei ºi au fost nimiciþi de [îngerul] nimicitor. 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã fie un exemplu ºi au fost scrise ca învãþãturã pentru noi, cei la care a ajuns sfârºitul veacurilor, 12 aºa încât cel care crede cã se þine pe picioare sã aibã grijã sã nu cadã. 13 Încã nu v-a încercat vreo ispitã care sã depãºeascã mãsura omeneascã. Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispitiþi peste ceea ce puteþi, însã o datã cu ispita vã va da ºi o ieºire ca sã o puteþi îndura.
10
Euharistia în comparaþie cu banchetele sacrificale pãgâne 1In 5,21
Rom 12,5 Ef 1,23 4,4.25; 5,30 Lev 7,6
14 Tocmai
de aceea, iubiþii mei, fugiþi de idolatrie. 15 Vã vorbesc ca unor [oameni] înþelepþi: judecaþi voi înºivã ceea ce vã spun. 16 Potirul binecuvântãrii pe care îl binecuvântãm nu este oare împãrtãºire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împãrtãºire cu trupul lui Cristos? 17 Pentru cã este o singurã pâine, noi, cei mulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºi unicã pâine. 18 Priviþi Israelul dupã trup. Cei care mãnâncã din jertfe nu sunt ei oare pãrtaºi ai altarului? 19 Aºadar, ce zic? Oare ceea ce este jertfit idolului înseamnã ceva? Sau idolul este ceva? 20 Dar ceea ce jertfesc eic jertfesc demonilor, ºi nu lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca
a
În câteva manuscrise importante este: Domnul, în altele: Dumnezeu. b Unele manuscrise vechi au: sã nu murmurãm.
c
Manuscrise importante introduc: pãgânii.
1Cor 10,21
387
voi sã fiþi pãrtaºi cu demonii. 21 Nu puteþi sã beþi ºi potirul Domnului ºi potirul demonilor; nu puteþi sã luaþi parte ºi la masa Domnului ºi la masa demonilor. 22 Sau vrem sã-l provocãm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât el? 23 Toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt permise, dar nu toate edificã. 24 Nimeni sã nu-ºi caute propriile interese, ci ale altuia. 25 Mâncaþi tot ce se vinde în piaþã fãrã sã puneþi întrebãri pentru conºtiinþã, 26 cãci al Domnului este pãmântul ºi plinãtatea lui. 27 Dacã cineva dintre pãgâni vã invitã la masã ºi acceptaþi sã mergeþi, mâncaþi tot ceea ce vã pune înainte, fãrã sã puneþi nici o întrebare pentru conºtiinþã. 28 Însã, dacã vã spune cineva: „Aceasta a fost jertfitã idolilor”, sã nu mâncaþi, din cauza celui ce v-a avertizat ºi din cauza conºtiinþeia. 29 Vorbesc aici nu de conºtiinþa voastrã, ci de a celuilalt, cãci de ce libertatea mea sã fie judecatã de conºtiinþa altcuiva? 30 Dacã iau parte [la masã] cu bucurie, de ce sã fiu dojenit pentru lucrul pentru care eu aduc mulþumire? 31 Aºadar, fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, toate sã le faceþi spre gloria lui Dumnezeu. 32 Sã nu daþi scandal nici iudeilor ºi nici grecilor ºi nici Bisericii lui Dumnezeu, 33 dupã cum mã strãduiesc ºi eu sã le fiu pe plac tuturor în toate, cãutând nu folosul meu, ci al celor mulþi ca sã se mântuiascã.
11 Fiþi imitatorii mei aºa cum eu sunt al lui Cristos. 1
2Cor 6,15-16
6,12 Rom 14,19 Ps 24,1
Rom 14,14-15 Rom 14,3.7.13
Fil 3,17 2Tes 3,7.9
COMPORTAMENTUL ÎN CULTUL PUBLIC Femeia ºi bãrbatul înaintea Domnului 2
Vã laud cã vã aduceþi aminte de mine ºi cã þineþi tradiþiile aºa cum vi le-am transmis. 3 Vreau sã ºtiþi: Cristos este capul oricãrui bãrbat, iar capul femeii este bãrbatul ºi capul lui Cristos este Dumnezeu. 4 Oricare bãrbat care se roagã sau profeþeºte cu capul acoperit îºi necinsteºte capul. 5 Însã orice femeie care se roagã sau profeþeºte cu capul neacoperit îºi necinsteºte capul pentru cã este acelaºi lucru ca ºi cum ar fi râioasã. 6 Dacã o femeie nu se acoperã, sã-ºi taie pãrul. Dar dacã este o ruºine pentru o femeie sã-ºi taie pãrul sau sã se radã, atunci sã se acopere. 7 Bãrbatul nu trebuie sã-ºi acopere capul pentru cã este chipul ºi mãreþia lui Dumnezeu, pe când femeia este mãreþia bãrbatului. 8 Cãci
a
Câteva manuscrise adaugã: cãci al Domnului este pãmântul ºi plinãtatea lui, repetând astfel v. 26.
2Tes 2,15 Ef 4,15 Ef 5,23
Gen 1,27; 5,1
1Cor 11,9 Gen 2,22-24
1,11-12
388
nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat. 9 ªi nu bãrbatul a fost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat. 10 De aceea, femeia trebuie sã aibã un semn de supunerea pentru îngeri. 11 Totuºi, nici femeia fãrã bãrbat ºi nici bãrbatul fãrã femeie în Domnul. 12 Cãci aºa cum femeia este din bãrbat, tot la fel ºi bãrbatul existã prin femeie ºi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaþi voi înºivã: se cuvine oare ca femeia sã se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperitã? 14 Nu vã învaþã chiar firea cã este o ruºine ca bãrbatul sã poarte pãrul lung, 15 în timp ce este o cinste ca femeia sã aibã pãrul lung? Cãci pãrul lung îi este dat ca un vãl. 16 Dacã cineva vrea sã se certe, nici noi nu avem altã tradiþieb ºi nici Bisericile lui Dumnezeu. Abuzuri la masa Domnului 17 Învãþându-vã aceasta, nu vã laud, cãci vã adunaþi nu spre binele, ci spre dauna voastrã. 18 În primul rând, aud cã atunci când vã adunaþi, între voi sunt dezbinãri ºi în parte o cred. 19 De fapt, trebuie sã fie ºi diviziuni ca sã iasã la luminã cei vrednici dintre voi. 20 Aºadar, când vã adunaþi la un loc, n-o faceþi ca sã mâncaþi Cina Domnului, 21 cãci fiecare se grãbeºte sã-ºi ia propria mâncare ca s-o consume ºi unul rãmâne flãmând, pe când altul se îmbatã. 22 Oare nu aveþi case ca sã mâncaþi ºi sã beþi, sau dispreþuiþi Biserica lui Dumnezeu ºi vreþi sã-i faceþi de ruºine pe cei care nu au? Ce sã vã zic? Sã vã laud? În privinþa aceasta nu vã laud.
Mt 26,29 Ap 22,20
Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,14-20) 23 Cãci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 ºi, mulþumind, a frânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu cel care estec pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. 25 De asemenea, dupã cinã, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legãmânt în sângele meu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în amintirea mea”. 26 Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.
Evr 6,6; 10,29 2Cor 13,5
Recomandãri pentru participarea la masa euharisticã 27 Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. 28 De
Ex 24,8 Ier 31,31 Zah 9,11 2Cor 3,6
a
În loc de: semn de supunere, unele manuscrise au: vãl. b Aceastã tradiþie se referã la purtarea vãlului de cãtre femei în adunarea liturgicã.
c
Manuscrise importante adaugã: frânt, alte manuscrise mai neînsemnate adaugã: dat.
1Cor 11,29
389
aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir. 29 Cãci cine mãnâncã ºi beaa nesocotind trupulb, îºi mãnâncã ºi îºi bea propria condamnare. 30 De aceea sunt între voi mulþi neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit. 31 Dacã ne-am judeca pe noi înºine, nu am mai fi judecaþi. 32 Dar fiind judecaþi de Domnul, suntem corectaþi, ca sã nu fim condamnaþi împreunã cu lumea. 33 Aºadar, fraþii mei, când vã adunaþi ca sã mâncaþi, aºteptaþi-vã unii pe alþii. 34 Dacã îi este foame cuiva, sã mãnânce acasã, ca sã nu vã adunaþi spre condamnare. Celelalte le voi hotãrî când voi veni.
Rom 14,22 Evr 12,5-8
Carismele în Bisericã 1 Iar
cât priveºte darurile spirituale, nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã. 2 Voi ºtiþi cã, atunci când eraþi pãgâni, mergeaþi la idolii cei mulþi ca ºi cum aþi fi fost mânaþi. 3 De aceea, vã fac cunoscut cã nimeni care vorbeºte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune „Anatema sã fie Isus” ºi nimeni nu poate sã spunã „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4 Existã diferite daruri, dar este acelaºi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaºi Domn. 6 Sunt diferite lucrãri, dar este acelaºi Dumnezeu care lucreazã toate în toþi. 7 Fiecãruia îi este datã manifestarea Duhului spre binele tuturor. 8 Cãci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înþelepciunii, altuia, cuvântul cunoaºterii, dupã acelaºi Duh, 9 iar altuia, datoritã aceluiaºi Duh, credinþa, altuia, darul vindecãrilor, prin acelaºi singurc Duh; 10 unuia [îi este datã] puterea de a face minuni, altuia, profeþia, altuia, discernãmântul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11 Însã toate acestea le lucreazã unul ºi acelaºi Duh, care împarte fiecãruia dupã cum vrea.
12
Rom 10,9 Fil 2,11 Fap 2,36 Rom 12,6
Rom 12,3
Trupul mistic al lui Cristos 12
Aºa cum trupul este unul ºi are multe mãdulare, iar toate mãdularele trupului, deºi sunt multe, formeazã un singur trup, tot la fel ºi Cristos. 13 Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, ºi toþi am fost adãpaþi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un singur mãdular, ci mai multe. 15 Dacã piciorul ar spune: „Pentru cã nu sunt mânã, nu sunt din trup” oare pentru aceasta nu este din trup? a
Multe manuscrise importante adaugã: în mod nevrednic, probabil sub influenþa v. 27.
b
Multe manuscrise adaugã: Domnului, iar altele omit: trupul ºi adaugã: sângele Domnului. c Câteva manuscrise omit: singur, unele omit: prin acelaºi singur Duh.
Rom 12,4-5
Gal 3,28
1Cor 12,16
390
16
Rom 12,5 1Cor 10,17 Ef 1,23; 4,4.25; 5,30
ªi dacã urechea ar spune: „Pentru cã nu sunt ochi, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacã tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? ªi dacã totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Acum însã Dumnezeu a pus mãdularele în trup, pe fiecare dintre ele, aºa cum a voit. 19 Deci, dacã toate ar fi un singur mãdular, unde ar fi trupul? 20 Însã acum, deºi sunt multe mãdulare, existã un singur trup. 21 Ochiul nu poate sã spunã mâinii: „Nu am nevoie de tine” ºi nici capul [nu poate sã spunã] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. 22 Ba, cu mult mai mult, mãdularele trupului, care par mai slabe, sunt mai necesare 23 ºi cele pe care le considerãm cã ar fi mai puþin demne pentru trup le îmbrãcãm cu mai multã cinste ºi cele ale noastre de care ne ruºinãm sunt tratate cu mai multã cuviinþã; 24 în timp ce cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcãtuit astfel trupul încât dã cinste mai mare celor care duc lipsã de ea, 25 ca sã nu fie dezbinare în trup, ci mãdularele sã se îngrijeascã la fel unele de altele. 26 Dacã suferã un mãdular, toate mãdularele suferã împreunã cu el, iar dacã este cinstit un mãdular, toate se bucurã cu el. 27 Voi sunteþi trupul lui Cristos ºi mãdulare fiecare în parte. 28 ªi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Bisericã sunt: mai întâi apostolii, în al doilea rând profeþii, în al treilea rând învãþãtorii, apoi cei care au puterea [minunilor], apoi carisma vindecãrilor, a ajutorãrii, a conducerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toþi apostoli? Oare toþi sunt profeþi? Oare toþi învãþãtori? Oare au toþi puterea minunilor? 30 Oare au toþi carisma vindecãrilor? Oare toþi vorbesc în limbi? Oare toþi interpreteazã? 31 Voi însã cãutaþi darurile cele mai bune. Elogiul iubiriia ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã. 1 Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un
13 a
Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelenþã care constituie atmosfera vieþii creºtine ºi motiveazã toatã viaþa celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanþe ale iubirii, limba greacã foloseºte 4 termeni diferiþi: 1) storgé pentru a reda gingãºia ºi tandreþea dintre membrii unei familii; 2) eros pentru a reda iubirea sexualã, patima amoroasã (nu apare în NT); 3) philia pentru a descrie prietenia, o relaþie intimã ºi de reciprocitate între
membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noþiunea cu grijã insistând asupra egalitãþii, deci al aceluiaºi nivel cultural ºi social); 4) agapé, termenul folosit în acest imn, (substantivul este specific religiei revelate ºi apare de peste 60 de ori în scrisorile sfântului Paul) pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni (chiar în absenþa rãspunsului omului) ºi a oamenilor faþã de Dumnezeu (aceasta %
1Cor 13,2
391
chimvala zãngãnitor. 2 ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3 ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. 4 Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5 Ea nu se poartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul [primit]. 6 Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7 Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8 Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi. 9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profeþim în parte, 10 însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12 Cãci acum vedem ca în oglindã, neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Ps 150,5
Rom 13,10 Rom 12,9 2Cor 13,8
8,3 Gal 4,8-9 Col 1,4-5 1Tes 1,3; 5,8
Carisma profeþiei 1
Cãutaþi iubirea, dar tindeþi ºi spre darurile spirituale, mai ales darul profeþiei. 2 De fapt, cel care vorbeºte într-o limbã nu vorbeºte oamenilor, ci lui Dumnezeu, cãci nimeni nu-l înþelege întrucât el vorbeºte în Duh lucruri tainice. 3 Însã cel care profeþeºte le vorbeºte oamenilor spre edificare, consolare ºi încurajare. 4 Cel care vorbeºte într-o limbã, se edificã pe sine însuºi, însã cel care profeþeºte edificã Biserica. 5 Desigur, aº dori ca toþi sã vorbiþi în limbi,
14
presupune cunoaºtere, cinstire, respect profund, care îndeamnã la admiraþie ºi ajunge la adoraþie) ºi a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestã în acte concrete (de fapt, verbul agapaô înseamnã „a primi un oaspete cu bunãvoinþã ºi afecþiune”), ajungând pânã la dãruirea propriei vieþi. a Kymbalon = era în antichitate un instrument care acompania dansul ºi cortegiile festive. Era format din douã discuri metalice. Lovirea unuia de celãlalt produce un sunet puternic ºi metalic
marcând ritmul ºi cadenþa. Este o formã primitivã a talgerelor actuale. Sfântul Paul subliniazã zgomotul strident, lipsit de armonie (arama nici nu este instrument). b Cele mai vechi manuscrise înlocuiesc cu: sã mã mândresc. Este o confuzie între douã forme verbale foarte asemãnãtoare. c În vechime, oglinda era confecþionatã din bronz sau argint ºlefuit, astfel imaginea rezulta distorsionatã ºi imperfectã.
Num 11,29
1Cor 14,6
Ef 5,19 2Cor 1,20
Rom 16,9 Ef 4,14 Fil 3,15 Is 28,11-12
Fap 2,13
392
dar mai ales sã aveþi darul profeþiei, cãci mai mare este profetul decât cel care vorbeºte în limbi, în afarã de cazul în care dã interpretarea în aºa fel încât comunitatea sã fie edificatã. 6 ªi acum, fraþilor, la ce v-ar folosi dacã eu aº veni la voi vorbind în limbi ºi dacã nu v-aº vorbi spre descoperire sau spre cunoaºtere, spre profeþie sau spre învãþãturã? 7 Tot la fel este ºi cu cele neînsufleþite care produc sunet, fie flaut, fie harpã: dacã nu aº face diferenþã între sunete, cum se va cunoaºte ceea ce se cântã la flaut sau la harpã? 8 Iar dacã trompeta ar scoate un sunet nedesluºit, cine s-ar mai pregãti pentru luptã? 9 La fel ºi voi, dacã nu rostiþi cu limba voastrã un cuvânt clar, cum se va înþelege ce spuneþi? Este ca ºi cum aþi vorbi în vânt. 10 În lume sunt atâtea feluri de limbi ºi nici una nu este fãrã înþelesul ei. 11 Aºadar, dacã nu înþeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeºte un strãin, iar cel care vorbeºte va fi un strãin pentru mine. 12 Tot la fel ºi voi, întrucât cãutaþi darurile spirituale, cãutaþi sã le aveþi cu prisosinþã pentru edificarea comunitãþii. 13 De aceea, cel care vorbeºte într-o limbã sã se roage ca sã o ºi interpreteze. 14 Cãci dacã mã rog într-o limbã, duhul meu se roagã, pe când mintea mea este fãrã rod. 15 Aºadar, ce trebuie fãcut? Mã voi ruga cu duhul, dar mã voi ruga ºi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi ºi cu mintea. 16 Altfel, dacã vei binecuvânta cu duhul, cum va putea rãspunde omul simplua „Amin” la mulþumirea ta, de vreme ce el nu înþelege ce spui? 17 Cãci, într-adevãr, tu mulþumeºti frumos, dar celãlalt nu este edificat. 18 Mulþumesc lui Dumnezeu cã eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toþi, dar în Bisericã vreau sã spun cinci cuvinte cu mintea mea ca sã-i învãþ ºi pe alþii, decât zeci de mii de cuvinte în alte limbi. 20 Fraþilor, nu fiþi copii la minte, ci fiþi copii în privinþa rãului, dar la minte fiþi maturi. 21 Cãci în Lege este scris: În alte limbi ºi cu buzele strãinilor voi vorbi poporului acestuia, dar nici aºa nu mã vor asculta, spune Domnul. 22 În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeþia este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred. 23 Aºadar, dacã s-ar aduna întreaga Bisericã într-un loc ºi toþi ar vorbi în limbi, ºi dacã ar intra niºte neºtiutori sau fãrã credinþã, n-ar spune cã sunteþi nebuni? 24 Dar dacã toþi fac profeþii ºi ar intra cineva fãrã credinþã
a
Lit.: cel lipsit, cel care ocupã locul celui neinstruit.
1Cor 14,25
393
sau neºtiutor, va fi denunþata de toþi ºi judecat de toþi. 25 Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite ºi, în felul acesta, cãzând cu faþa la pãmânt, îl va adora pe Dumnezeu, mãrturisind: „Într-adevãr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”. Reguli pentru exercitarea carismelor 26 Aºadar,
ce este de fãcut, fraþilor? Atunci când vã adunaþi, fiecare, fie cã are de cântat un psalm, fie cã are o învãþãturã, fie cã are o descoperire, fie cã are de spus ceva în altã limbã, fie cã are o interpretare, sã facã totul spre edificare. 27 Dacã cineva vorbeºte într-o limbã, sã fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, ºi cineva sã interpreteze. 28 Dacã nu este acolo un interpret, sã tacã în Bisericã ºi sã-ºi vorbeascã sieºi ºi lui Dumnezeu. 29 Profeþii sã vorbeascã doi sau trei, iar ceilalþi sã judece. 30 Dar dacã un altul care stã aºezat are o revelaþie, cel dintâi sã tacã. 31 Puteþi profeþi toþi, unul dupã altul, încât toþi sã primeascã învãþãturã ºi toþi sã fie consolaþi. 32 Duhurile profeþilor sunt supuse profeþilor, 33 cãci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al pãcii. La fel în toate Bisericile sfinþilor, 34 femeile sã tacã în adunãri, cãci nu le este permis sã vorbeascã, ci sã fie supuse, dupã cum spune ºi Legea. 35 Dacã doresc sã înveþe ceva, sã-i întrebe pe bãrbaþii lor acasã, cãci este ruºinos pentru o femeie sã vorbeascã în adunareb. 36 Oare de la voi a ieºit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns? 37 Dacã cineva crede cã este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, sã recunoascã în ceea ce scriu cã este o poruncã a Domnului. 38 Iar dacã cineva nu înþelege, sã nu înþeleagãc. 39 Aºa încât, fraþii mei, cãutaþi darul profeþiei ºi al vorbirii ºi nu împiedicaþi vorbirea în limbi, 40 dar toate sã se facã în mod cuviincios ºi în ordine.
Rom 14,19 Ef 4,12
2Pt 1,21
1In 4,6 1Tes 5,20
REALITATEA ÎNVIERII Învierea lui Cristos 1 Vã
aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, 2 prin care sunteþi mântuiþi, dacã o þineþi aºa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aþi crezut.
15 a
Persoana în cauzã îºi putea recunoaºte în conºtiinþã starea sufleteascã în faþa profeþilor care aveau darul de a citi în inimi.
b
Câteva manuscrise mutã v. 34 ºi 35 dupã v. 40. c În câteva manuscrise apare: sã nu-l înþelegeþi, iar în versiunile latine vechi: sã fie ignorat.
Gal 1,11
1Cor 15,3
394
3
Mt 16,21 par Lc 24,34 In 21,15 Lc 24,36 In 20,19.26 In 21,1.12
Fap 9,3-7 Ef 3,8 Fap 8,3 Gal 1,13 Fil 3,6 1Tim 1,13 Gal 1,15 2Cor 11,5
Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu: Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, 4 a fost înmormântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. 5 ªi i s-a arãtat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 dupã aceea s-a arãtat la peste cinci sute de fraþi dintr-o datã, dintre care cei mai mulþi au rãmas pânã acum, iar unii dintre ei au murit. 7 Dupã aceea, i s-a arãtat lui Iacob ºi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte de vreme, mi s-a arãtat ºi mie, 9 cãci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic sã mã numesc apostol, pentru cã am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însã prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivã, am lucrat mai mult decât ei toþi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în minea. 11 Aºadar, atât eu, cât ºi ei, noi predicãm astfel, iar voi astfel aþi crezut. Învierea noastrã 12 Iar
Mt 22,23 par Fap 4,2; 17,32
1Tes 4,14 Rom 5,12.18
dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii dintre voi cã nu existã înviere din morþi? 13 Iar dacã nu existã înviere din morþi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrãb. 15 Iar noi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãrturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie. 16 Cãci dacã morþii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacã Cristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 ªi dacã ne-am pus speranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toþi oamenii. 20 Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutulc [învierii] celor adormiþid. 21 Cãci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea,
a
Multe manuscrise au: cu mine. Mai multe manuscrise importante au: noastrã. c Lit.: primul rod, pârgã. Sfântul Paul foloseºte aici o imagine sugestivã: pentru a-ºi exprima recunoºtinþa faþã de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele, cele mai bune roade ale pãmântului. Astfel, la sãrbãtoarea Paºtelui, comunitatea oferea o jerbã alcãtuitã din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, douã pâini dospite (Lev 23,9-14; b
23,15-21). În faþa seceriºului morþii, Cristos devine astfel „primul rod” al seceriºului vieþii. Pentru cel care are simþul naturii ºi al liturgiei, termenul indicã seceriºul început deja, iar sfântul Paul introduce ºi ideea de cauzalitate: Cristos nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morþi care cauzeazã învierea morþilor. d Într-o societate în care evenimentele vieþii erau trãite împreunã, în comunitate, moartea era o intrare în somn %
1Cor 15,22
395
tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere. 25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã când va pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însã când spune cã „toate le-a supus”, este evident cã în afarã de cel care i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi. 29 ªi apoi ce vor face cei care sunt botezaþi pentru cei morþi?a Dacã într-adevãr morþii nu învie, de ce se mai boteazã pentru ei? 30 Iar noi de ce sã ne punem în pericol la orice orã? 31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraþilorb, o jur pe mândria mea care sunteþi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacã numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efesc, la ce-mi foloseºte? Atunci, dacã morþii nu învie, sã mâncãm ºi sã bem cãci mâine vom muri. 33 Nu vã înºelaþi: „Tovãrãºiile rele stricã bunele moravuri”d. 34 Veniþi-vã într-adevãr în fire ºi nu pãcãtuiþi pentru cã sunt unii care nu au cunoaºterea lui Dumnezeu: o spun spre ruºinea voastrã.
Rom 8,11 1Tes 4,15 Col 3,4 Ef 1,21 Rom 8,38 Fil 2,9 Lc 19,27 Ps 110,1 Mt 22,44 Ap 20,14; 21,4 Evr 2,8 Ps 8,7 Col 3,11
4,9 Rom 8,36 2Cor 4,11
Is 22,13
Calitãþile trupului înviat ºi situaþia celor care vor trãi la parusie 35 Însã,
va spune cineva: „Cum învie morþii? Cu ce trup vor veni?” Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaþã dacã mai întâi nu moare. 37 ªi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar 36
în raport cu care învierea este ca o trezire. Verbul folosit aici pentru „a muri” este koimaô = a adormi, de la care vine ºi koimeterion = dormitor (cimitir). a Despre aceastã practicã nu se ºtie nimic mai mult. Sfântul Paul se limiteazã sã sublinieze cã ar fi absurdã dacã nu ar exista învierea din morþi. b Codicele mai importante au: fraþii mei; câteva manuscrise vechi omit: fraþilor.
c
Nu avem mãrturii despre o luptã realã a sfântului Paul cu fiarele. Un cetãþean roman nu putea fi condamnat la fiare. Dupã pãrerea comunã a exegeþilor, expresia este metaforicã, probabil îi indicã pe cei care au instigat cetãþenii Efesului la revoltã împotriva învãþãturii lui Paul (Fap 19). d Este un citat din memorie dupã lucrarea Taidé a poetului grec Menandru (342-292 î.C.).
In 12,24
1Cor 15,38
Fil 3,21
Gen 2,7 15,20-28+
Gen 5,3 1Cor 6,9.10
2Cor 5,4
Is 25,8 Os 13,14
Evr 6,1+ Col 1,23
396
un simplu grãunte, poate de grâu sau de altã plantã, 38 însã Dumnezeu îi dã trup dupã cum vrea ºi fiecãreia dintre seminþe îi dã trupul propriu. 39 Nu orice trup este acelaºi trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul pãsãrilor ºi altul, al peºtilor. 40 Existã ºi trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti, însã alta este mãreþia celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti. 41 Una este strãlucirea soarelui, alta este strãlucirea lunii ºi alta este strãlucirea stelelor, cãci o stea diferã de altã stea în strãlucire. 42 Tot la fel este ºi învierea din morþi: se seamãnã în putrezire ºi se învie în neputrezire; 43 se seamãnã în ruºine ºi se învie în mãrire; se seamãnã în slãbiciune ºi se învie în putere; 44 se seamãnã un trup firesc ºi învie un trup spiritual, cãci dacã existã un trup firesc, existã ºi unul spiritual. 45 Aºa ºi este scris: primul om, Adam, a fost fãcut cu suflet viu, cel din urmã Adam, cu Duhul dãtãtor de viaþã. 46 Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Primul om este fãcut din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este din cer. 48 Cum este cel pãmântesc, la fel sunt ºi cei pãmânteºti, ºi cum este cel ceresc, la fel sunt ºi cei cereºti. 49 ªi dupã cum am purtat chipul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc. 50 Fraþilor, eu spun aceasta: carnea ºi sângele nu pot moºteni împãrãþia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moºteni neputrezirea. 51 Iatã, vã spun o tainã: nu toþi vom muri, însã toþi vom fi schimbaþi. 52 Într-o clipã, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiþei de apoi, cãci va suna trâmbiþa ºi morþii vor învia neputreziþi, iar noi vom fi schimbaþi. 53 Cãci aceastã fiinþã supusã putrezirii trebuie sã se îmbrace în neputrezire ºi aceastã fiinþã muritoare trebuie sã se îmbrace în nemurire. 54 Dar când fiinþa aceasta supusã putrezirii se va îmbrãca în neputrezire ºi fiinþa aceasta muritoare se va îmbrãca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: Moartea a fost înghiþitã de victorie. 55 Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpelea tãu? 56 Ghimpele morþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este Legea. 57 Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Aºa încât, fraþii mei iubiþi, fiþi tari, neclintiþi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ºtiind cã munca voastrã nu este zadarnicã în Domnul.
a
Câteva manuscrise vechi adaugã: unde este, infernule, victoria ta?
1Cor 16,1
397 IV. CONCLUZIE Colecta pentru Ierusalim 1
Cât despre colectele pentru sfinþi, voi sã faceþi aºa cum am hotãrât pentru Bisericile din Galaþia: 2 în prima zi a sãptãmânii, fiecare dintre voi sã punã deoparte, la el acasã, pãstrând ceea ce crede, ca sã nu aibã loc colectele atunci când voi veni. 3 Iar când voi veni, îi voi trimite cu scrisori pe cei pe care îi consideraþi [vrednici] ca sã ducã darul vostru la Ierusalim 4 ºi dacã este cazul sã merg ºi eu, vor merge cu mine.
16
Mt 28,1 par Fap 20,7
2Cor 8,20-21
Planurile lui Paul 5
Voi merge la voi, dupã ce voi trece prin Macedonia, cãci prin Macedonia voi trece. 6 Voi rãmâne la voi sau chiar voi ierna [acolo] pentru ca voi sã mã însoþiþi acolo unde voi merge. 7 Cãci de data aceasta vreau sã vã vãd nu doar în treacãt, cãci sper sã rãmân la voi un timp, dacã Domnul îmi va permite. 8 Voi rãmâne totuºi la Efes pânã la Rusalii. 9 Cãci mi s-a deschis o poartã largã ºi favorabilã pentru activitate, dar sunt ºi mulþi care se împotrivesc. 10 Dacã vine Timotei, aveþi grijã ca sã stea la voi fãrã teamã, cãci el munceºte ca ºi mine la lucrarea Domnului. 11 Nu cumva sã-l dispreþuiascã cineva. Însoþiþi-l în pace ca sã vinã la mine pentru cã îl aºtept împreunã cu fraþii. 12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult sã vinã la voi împreunã cu fraþii, dar nu a vrut nicidecum sã vinã acum. Va veni când va gãsi de cuviinþã.
Fap 19,21
Îndemnuri ºi salutul final 13 Vegheaþi,
rãmâneþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã ºi întãriþi-vã. sã le faceþi în iubire. 15 Vã îndemn, fraþilor – voi cunoaºteþi casa lui Stefanas; ei sunt primul rod al Ahaiei ºi s-au dedicat slujirii sfinþilor – 16 sã vã supuneþi ºi voi unora ca aceºtia ºi oricui colaboreazã ºi lucreazã cu ei. 17 Mã bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunatus ºi a lui Ahaicus pentru cã ei au suplinit lipsa voastrã. 18 Într-adevãr, ei au liniºtit sufletul meu ºi al vostru. Aºadar, purtaþi recunoºtinþã unora ca aceºtia. 19 Vã salutã Bisericile din Asia. Vã salutã mult, în Domnul, Acvila ºi Priscila, împreunã cu comunitatea din casa lor. 20 Vã salutã toþi fraþii. Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã. 14 Toate
15,58 Gal 5,1 2Tes 2,15 Ef 6,10 1Cor 1,16 Rom 16,5
Rom 16,3.5 Rom 16,16 2Cor 13,12 1Tes 5,26 1Pt 5,14
1Cor 16,21 21 Salutul Gal 6,11 Col 4,18 2Tes 3,17 Flm 19
398 este scris cu mâna mea, Paul.
22 Dacã cineva nu-l iubeºte pe Domnul, sã fie blestemat! Marana tha!a 23
Harul Domnului sã fie cu voi! mea este cu voi toþi în Cristos Isus!
24 Iubirea
a
Expresia vine din limba aramaicã, iar Paul o preia fãrã traducere. Semnificaþia ei este: Domnul vine. Expresia
mai apare în Didaheea 10,6 în varianta Maran atha unde înseamnã „Doamne, vino!”