SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE CORINTENI I. INTRODUCERE Destinatarii 1
Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre Biserica lui Dumnezeu care se aflã în Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în întreaga Ahaia: 2 har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos!
1
Rom 1,1 1Cor 1,1 Rom 1,7
Mulþumire 3
Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieria, 4 care ne mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. 5 Cãci dupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã. 6 Aºadar, dacã suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea ºi mântuirea noastrã. Dacã suntem mângâiaþi, suntem astfel pentru mângâierea care vã întãreºte ca sã suportaþi cu statornicie pãtimirile pe care le îndurãm ºi noi. 7 ªi speranþa noastrã pentru voi este neclintitã ºtiind cã aºa cum sunteþi pãrtaºi ai suferinþelor, la fel [veþi fi pãrtaºi] ai mângâierii. 8 Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în ignoranþã cu privire la necazul care a venit asupra noastrã în Asia, cum am fost copleºiþi peste mãsurã ºi peste puterile noastre, aºa încât ne pierdusem speranþa de a mai trãi. 9 Ba chiar ne-am socotit în noi înºine niºte condamnaþi la moarte ca sã nu ne punem încrederea în noi înºine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morþi. 10 El ne-a eliberat dintr-o
a
Termenul grec paraklesis (de la verbul parakaleô) apare de 29 de ori în NT, din care în 2Cor de 11 ori (verbul apare de 109 ori în NT, din care de 54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Cor de 18 ori) ºi poate avea mai multe semnificaþii: mângâiere, consolare,
încurajare, ajutor, îndemn. În v. 3-11, unde termenul, sub ambele forme, apare de 10 ori, deºi am dat semnificaþia „mângâiere” – „a mângâia” are toate nuanþele de mai sus, reprezentând dinamismul acþiunii salvifice a lui Dumnezeu.
Ef 1,3 Rom 15,5
Col 1,24 Fil 1,20
Fil 2,27 Rom 4,17
2Cor 1,11
402
astfel de moartea ºi ne elibereazãb ºi în el sperãm cã ne va mai elibera, 11 ajutându-ne ºi voi prin rugãciunea fãcutã pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulþi sã aducã mulþumire pentru noic. II. SLUJIREA APOSTOLICÃ ªI DIFICULTÃÞILE EI Schimbarea planului de cãlãtorie al lui Paul 2,17 1Cor 1,17; 2,1
1Cor 10,13
1In 2,27
6,1 1Pt 5,2-3
12
Aceasta este mândria noastrã: mãrturia conºtiinþei noastre cã, în lume ºi mai ales faþã de voi, ne-am purtat cu simplitated ºi cu sinceritate divinã; nu cu înþelepciunea trupeascã, ci cu harul lui Dumnezeu. 13 Însã nu vã scriem altceva decât ceea ce citiþi sau cunoaºteþi. Sper cã pânã la sfârºit veþi cunoaºte, 14 dupã cum aþi ºi cunoscut în parte, cã mândria voastrã suntem noi, iar voi a noastrã în ziua Domnului nostrue Isus. 15 Cu aceastã convingere voiam sã vin la voi ca sã aveþi un al doilea harf, 16 de la voi sã trec în Macedonia ºi din Macedonia sã mã întorc din nou la voi ºi sã fiu însoþit de voi în Iudeea. 17 Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uºurãtate sau ceea ce vreau, vreau dupã trup încât la mine „da, da” sã fie „nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faþã de voi nu este da ºi nu. 19 Cãci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, de Silvan ºi de Timotei, nu este da ºi nu, ci în el este numai da. 20 Într-adevãr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întãreºte împreunã cu voi în Cristos ºi ne-a uns este Dumnezeu, 22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul sãu ºi a pus în inimile noastre arvuna Duhului. 23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu cã n-am mai venit la Corint, ca sã vã cruþ, 24 nu cã am fi noi stãpâni peste credinþa voastrã, ci vrem sã colaborãm ºi noi la bucuria voastrã, cãci voi rãmâneþi tari în credinþã.
a
În unele manuscrise apare varianta: de un astfel de pericol, în altele: de atâtea pericole de moarte. b Alte variante au: ne va elibera, iar într-o serie de manuscrise este omis: ºi ne elibereazã.
c
În câteva manuscrise vechi apare varianta: voi. d Multe manuscrise importante au: sfinþenie. e În multe manuscrise lipseºte: nostru. f Câteva manuscrise importante înlocuiesc: har cu: bucurie.
2Cor 2,1
403 Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul 1
Mi-am luat hotãrârea sã nu vin din nou la voi întristat, 2 cãci dacã eu vã întristez pe voi, cine poate sã-mi dea bucurie, dacã nu cel care a fost întristat de mine? 3 ªi v-am scris aceasta ca atunci când vin sã nu am întristare de la cei care trebuiau sã-mi facã bucurie ºi sunt convins cu privire la voi toþi cã bucuria mea este a voastrã, a tuturor. 4 V-am scris în adâncã mâhnire, cu strângere de inimã, ºi cu multe lacrimi, nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi iubirea nemãrginitã pe care o am pentru voi. 5 Dacã cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toþi, cel puþin în parte, ca sã nu spun mai mult. 6 Pentru unul ca acesta este destulã pedeapsa datã de cei mai mulþi, 7 aºa încât este mai bine sã-l iertaþi ºi sã-l îmbãrbãtaþi ca sã nu cadã de prea mare tristeþe. 8 De aceea vã îndemn sã vã arãtaþi iubirea faþã de el. 9 Pentru aceasta v-am ºi scris ca sã ºtiu din aceastã încercare dacã sunteþi ascultãtori în toate. 10 Însã pe cine îl iertaþi îl iert ºi eu ºi ceea ce am iertat, dacã am iertat ceva, am fãcut-o pentru voi în faþa lui Cristos, 11 ca sã nu ne lãsãm înºelaþi de Satana, cãci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
2
13,10
7,8 Fap 20,31
1Cor 5,2 Col 3,13 7,15; 10,6 Mt 10,40
Cãlãtoria în Macedonia 12 Când
am venit la Troas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacã mi se deschisese uºa în Domnul, 13 nu am avut liniºte în duhul meu pentru cã nu l-am gãsit pe fratele meu Tit, dar mi-am luat rãmas bun de la ei ºi am plecat spre Macedonia. 14 Mulþumire fie lui Dumnezeu care ne poartã întotdeauna la victorie în Cristos ºi rãspândeºte prin noi în orice loc mireasma cunoaºterii sale. 15 Cãci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plãcutã a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca ºi pentru cei care se pierd. 16 Pentru aceºtia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmã [care duce] de la viaþã spre viaþã. ªi cine este pregãtit pentru aceasta? 17 Cãci noi nu suntem ca cei mulþia care comercializeazã cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu.
1Tim 4,10 Tit 1,4 1Cor 1,18 Lc 2,34 4,2; 11,13 1Tes 2,5 1Pt 4,11
Slujirea noii alianþe 1 Oare
începem din nou sã ne prezentãm pe noi înºine? Sau avem noi nevoie, ca alþii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Voi sunteþi scrisoarea noastrã, scrisã în inimile noastreb,
3 a
În câteva manuscrise vechi gãsim varianta: ca ceilalþi.
b
Câteva manuscrise importante au varianta: voastre.
5,12; 10,12 Rom 1,17; 8,3 1Cor 1,30 Gal 3,13 Fil 3,9 1Cor 9,2
2Cor 3,3
404
cunoscutã ºi cititã de toþi oamenii. 3 Cãci este evident cã voi sunteþi scrisoarea lui Cristos alcãtuitã de noi, scrisã nu cu cernealã, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele de carne ale inimii. Confruntare între vechea ºi noua alianþã 4
In 15,5 Ier 31,31
Mc 4,12 Fap 28,27 Rom 11,7-8 Evr 8,13 Fap 15,21 In 4,24 Rom 8,2 1Cor 6,17
Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu cã am fi noi în stare de la noi înºine sã gândim ceva, ca ºi cum ar veni de la noi, ci competenþa noastrã [vine] de la Dumnezeu, 6 care ne-a fãcut vrednici sã fim slujitori ai noii alianþe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru cã litera ucide, pe când Duhul dã viaþã. 7 Iar dacã slujirea [care duce] spre moarte, cu litere sãpate în piatrã, a fost atât de plinã de mãreþie încât fiii lui Israel nu puteau sã se uite la faþa lui Moise din cauza mãreþiei feþei lui, chiar dacã era trecãtoare, 8 cu cât mai mãreaþã nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacã slujirea [care duce] spre condamnare a fost plinã de mãreþie, cu mult mai mult o va întrece în mãreþie slujirea [care duce] spre justificare. 10 ªi nici mãcar nu a fost mãreþ ceea ce era mãrit în aceastã privinþã în faþa acestei mãreþii nespuse, 11 cãci dacã ceea ce era trecãtor s-a arãtat plin de mãreþie, cu atât mai mult va fi plin de mãreþie ceea ce este netrecãtor! 12 Aºadar, având o astfel de speranþã, noi lucrãm cu multã îndrãznealã, 13 nu ca Moise, care îºi punea vãlul pe faþã ca fiii lui Israel sã nu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. 14 Dar minþile lor s-au întunecat, cãci pânã în zilele de astãzi, când se citeºte vechea alianþã, rãmâne acelaºi vãl care nu s-a mai ridicat, fiindcã a fost desfiinþat de Cristos. 15 Însã pânã astãzi, ori de câte ori este citit Moise, rãmâne un vãl pe inimile lor. 16 Însã, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vãlul este dat la o parte, 17 cãci Domnul este Duhul ºi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toþi care, cu faþa descoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schimbaþi în acelaºi chip al lui tot mai gloriosa prin Duhul Domnului. Comoara spiritualã în vase de lut 1
De aceea, având aceastã slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajãm, 2 ci am renunþat la cele ascunse ºi ruºinoase, nu umblãm cu prefãcãtorie ºi nici nu falsificãm cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivã, arãtând adevãrul, ne prezentãm în faþa conºtiinþei oricãrui om înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi chiar dacã evanghelia
4 a
Lit.: din glorie în glorie.
405
2Cor 4,4
noastrã este sub un vãl, ea este ascunsã de vãl pentru cei care se pierd, 4 pentru cei necredincioºi, cãrora dumnezeul veaculuia acestuia le-a întunecat minþile ca sã nu vadã strãlucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Cãci nu ne predicãm pe noi înºine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori ai voºtri de dragul lui Isusb. 6 Într-adevãr, Dumnezeu, care a zis: „Sã strãluceascã lumina din întuneric”, el însuºi a strãlucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaºterii gloriei lui Dumnezeu pe faþa lui Isus Cristos. 7 Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi. 10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa. 13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cã cel care l-a înviat pe Domnulc Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea de mulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu.
2Tes 2,11 1,24 3,18 Is 9,1 Gen 1,3 1Pt 2,9
1,8; 7,5 16,1 1Cor 15,31 Fil 3,10 Ps 116,10
Ps 116,10 Rom 1,4+; 8,11 1,11
Viaþa din credinþã 16
De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele care nu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nu se vãd sunt veºnice. 1 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface, avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã, veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorind sã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi
5 a
Dupã terminologia NT, expresia „dumnezeul veacului” (sau „al lumii”) se referã la Satana (cf. Lc 4,6; In 12,31; 14,30; 16,1). b Manuscrisele cele mai vechi au:
prin Isus, iar câteva manuscrise au: prin Cristos. c Existã o serie de variante în manuscrise: pe Isus; pe Domnul nostru Isus; pe Domnul Isus Cristos.
Col 3,9 Rom 8,17 Evr 12,11 1Pt 1,6 5,7 Col 1,16
Iob 4,19 Înþ 9,15 Is 38,12 2Pt 1,13 Rom 8,23 1Cor 15,53 1Tes 4,15
2Cor 5,4
1,22
1Cor 13,12 Evr 11,13
Rom 14,10 1Cor 3,11-15 Ef 6,8
406
gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãm apãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit de viaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cã atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7 cãci umblãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredere ºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã la Dumnezeu. 9 De aceea, fie cã rãmânem [în trup], fie cã plecãm, ne strãduim sã-i fim plãcuþi lui. 10 Cãci noi toþi trebuie sã ne prezentãm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare sã primeascã, pentru ceea ce a fãcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rãu. Misterul reconcilierii
1,13; 4,2 3,1
Rom 5,18 6,11 Rom 14,7-8
Gal 6,15 Ap 21,5 Rom 5,10 Col 1,20 Ef 6,20 Rom 1,17; 8,3 1Cor 1,30 Gal 3,13 Fil 3,9
11 Aºadar,
cunoscând frica de Domnul, încercãm sã-i convingem pe oameni. Noi suntem binecunoscuþi înaintea lui Dumnezeu ºi sper cã suntem binecunoscuþi ºi în conºtiinþele voastre. 12 Nu începem iarãºi sã ne prezentãm în faþa voastrã, ci vã dãm o ocazie ca sã vã mândriþi cu noi, ca sã aveþi ce spune împotriva acelora care se mândresc cu înfãþiºarea, ºi nu cu inima. 13 Dacã ne-am ieºit din fire, a fost pentru Dumnezeu, iar dacã suntem cu mintea întreagã, este pentru voi. 14 Cãci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim cã unul singur a murit pentru toþi, ca atare toþi au murit. 15 El a murit pentru toþi, pentru ca cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru ei înºiºi, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaºtem pe nimeni dupã trup ºi, dacã l-am cunoscut pe Cristos dupã trup, acum nu-l mai cunoaºtem [astfel]. 17 Deci, dacã cineva este în Cristos, este o creaturã nouã: cele vechi au trecut, iatãa, au devenit noi. 18 Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încredinþat slujirea reconcilierii, 19 aºa cum Dumnezeu era în Cristos împãcând lumea cu sine, neþinând cont de pãcatele lor ºi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aºadar, noi suntem împuterniciþi ai lui Cristos ca ºi ai lui Dumnezeu care vã îndeamnã prin noi. Vã rugãm pentru Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut pãcatul el l-a fãcut pãcat de dragul nostru pentru ca noi sã cunoaºtem justificarea lui Dumnezeu în el.
a
Unele manuscrise vechi adaugã: toate.
2Cor 6,1
407 Apostolatul lui Paul 1
Deoarece noi colaborãm cu el, vã mai îndemnãm sã nu primiþi harul lui Dumnezeu în zadar, 2 cãci el spune: La momentul potrivit te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat: iatã, acum este momentul potrivit, iatã, acum este ziua mântuirii. 3 Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire ca sã nu fie defãimatã slujirea noastrã. 4 Dar în toate noi ne prezentãm ca niºte slujitori ai lui Dumnezeu printr-o mare rãbdare în necazuri, în nevoi ºi strâmtorãri, 5 în bãtãi, în închisori ºi în rãscoale, în osteneli, în vegheri ºi în posturi, 6 prin curãþie, prin cunoaºtere, prin îndelungã rãbdare, prin bunãtate, prin Duhul cel Sfânt ºi prin iubire neprefãcutã, 7 prin cuvântul adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu ºi prin armele de atac ºi de apãrarea ale dreptãþii, 8 în mãrire ºi înjosire, în defãimare ºi în vorbire de bine; consideraþi ca înºelãtori, deºi suntem fideli adevãrului; 9 ca niºte necunoscuþi, deºi suntem bine cunoscuþi; ca unii care sunt pe moarte, deºi iatã cã trãim; ca niºte pedepsiþi, dar nu omorâþi; 10 ca niºte întristaþi, deºi suntem totdeauna plini de bucurie; ca niºte sãraci, deºi îmbogãþim pe mulþi; ca unii care nu au nimic, deºi stãpânim toate. 11 Gura noastrã s-a deschis cãtre voi, corintenilor, inima noastrã s-a lãrgit. 12 Nu în noi sunteþi la strâmtorare, ci înlãuntrul vostru sunteþi la strâmtorare. 13 Plãtiþi-ne ºi voi acelaºi preþ – vã spun ca unor copii – lãrgiþi-vã inimile!
6
Is 49,8
Gal 5,22 Rom 12,9 Rom 13,12
8,9 Fil 4,12
Ps 119,32 gr 1Cor 4,14
Creºtinul – templul lui Dumnezeu 14
Nu vã înjugaþi la acelaºi jug cu cei necredincioºi. Cãci ce legãturã este între justificare ºi nelegiuire? Sau ce comuniune este între luminã ºi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos ºi Beliar?b Sau ce relaþie este între un credincios ºi un necredincios? 16 Ce legãturã poate fi între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Doar noi suntemc templul Dumnezeului celui viu, dupã cum a spus Dumnezeu: Voi locui între ei ºi voi umbla împreunã cu ei; eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu. a
Lit.: armele din dreapta ºi din stânga. b Este o formã neobiºnuitã a termenului Belial, folosit în ebraicã pentru diavol. Nu este totuºi un nume propriu la origine, ci este compus din douã
cuvinte care înseamnã „fãrã valoare”. În VT apare des expresia „fiul lui Belial” pentru a se indica „un om rãu”. c Multe manuscrise importante au: voi sunteþi.
1Cor 3,16; 6,19
Ez 37,27 Lev 26,12
2Cor 6,17 Is 52,11 Ier 51,45 Ez 20,34
2Sam 7,14 Is 43,6 Ier 31,9 Os 2,1 2Pt 1,4
408
17
De aceea, ieºiþi din mijlocul lor ºi despãrþiþi-vã, spune Domnul. Iar de ceea ce este necurat, nu vã atingeþi ºi eu vã voi primi. 18 Eu vã voi fi tatã ºi voi îmi veþi fi fii ºi fiice, spune Domnul cel atotputernic. 1 Aºadar, iubiþilor, având noi aceste promisiuni, sã ne purificãm de orice patã a trupului ºi a sufletului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu.
7
Bucuria lui Paul pentru convertirea corintenilor Fap 20,33
2Tes 1,4
1,4; 4,8 Is 49,13 Fap 28,15
Sir 30,23
2,13 1Cor 16,18 8,24
2
Acceptaþi-ne: noi n-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe nimeni, n-am înºelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca sã vã condamn: v-am spus de mai înainte cã sunteþi în inimile noastre ca sã murim împreunã ºi ca sã trãim împreunã. 4 Am toatã încrederea în voi ºi mã mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre. 5 Cãci ºi dupã ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avut odihnã, ci în toate am avut necazuri: din afarã lupte, dinãuntru temeri. 6 Însã Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat ºi pe noi prin venirea lui Tit, 7 ºi nu numai prin venirea lui, ci ºi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, fãcându-ne cunoscutã dorinþa voastrã aprinsã, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, aºa încât m-am bucurat ºi mai mult. 8 Deºi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rãu ºi chiar dacã mi-ar fi pãrut rãu – cãci vãd cã scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme – 9 acum mã bucur nu pentru cã v-aþi întristat, ci pentru cã, întristându-vã, aþi ajuns la convertire. Cãci v-aþi întristat dupã [voinþa] lui Dumnezeu ca sã nu suferiþi nimic din partea noastrã. 10 Într-adevãr, întristarea dupã [voinþa lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fãrã regrete, pe când întristarea lumii duce la moarte. 11 Iatã ce elan v-a adus tocmai aceastã întristare a voastrã dupã [voinþa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovãþire! Ce indignare! Ce teamã! Ce dorinþã aprinsã! Ce zel! Ce pedeapsã! În toate v-aþi prezentat pe voi înºivã ca fiind nevinovaþi faþã de acest fapt. 12 Acum, dacã v-am scris, nu am fãcut-o din cauza celui care a fãcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca sã fie cunoscutã sârguinþa voastrã faþã de noi înaintea lui Dumnezeu. 13 Pentru aceasta am fost mângâiaþi. Dar, pe lângã aceastã mângâiere a voastrã, ne-am bucurat ºi mai mult de bucuria lui Tit, cãruia voi toþi i-aþi liniºtit sufletul. 14 Cãci dacã ne-am mândrit cu ceva în privinþa voastrã faþã de el, nu ne-am
2Cor 7,15
409
fãcut de ruºine, ci, aºa cum în toate v-am vorbit în adevãr, la fel ºi mândria noastrã în faþa lui Tit s-a dovedit adevãratã. 15 Afecþiunea lui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultarea voastrã, a tuturor, cum l-aþi primit cu teamã ºi cu emoþie. 16 Mã bucur cã în toate pot avea încredere în voi.
2,9; 10,6 Gal 5,10
III. COLECTA PENTRU BISERICA DIN IERUSALIM Generozitatea macedonenilor 1
Vã facem cunoscut, fraþilor, harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedonia, 2 pentru cã bucuria lor a fost mare în mijlocul necazurilor grele ºi a sãrãciei cumplitea ºi a devenit ºi mai mare prin bogãþia generozitãþii lor. 3 Dau mãrturie cã au dat de bunãvoie, dupã puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerut cu multã stãruinþã favoarea de a participa la ajutorarea sfinþilor, 5 dar nu numai dupã cum sperasem noi, ci s-au dãruit mai întâi pe ei înºiºi Domnului, apoi nouã prin voinþa lui Dumnezeu.
8
Rom 15,26 1Cor 16,5 Gal 2,10
9,1
Motive pentru a fi generoºi 6 Noi
l-am rugat pe Tit sã ducã la bun sfârºit între voi aceastã binefacere, aºa cum a început-o. 7 Dar, aºa cum sunteþi mai presus în toate, în credinþã ºi în cuvânt, în cunoaºtere ºi în orice strãduinþã ºi în iubirea pe care v-am împãrtãºit-ob, la fel sã fiþi mai presus ºi în aceastã binefacere. 8 Nu spun aceasta ca o poruncã, ci, prin râvna altora, vreau sã pun la încercare curãþia iubirii voastre. 9 Cãci voi cunoaºteþi harul Domnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi. 10 În aceastã privinþã vã dau un sfat: [lucrarea] aceasta vã este de folos
a
În timpul sfântului Paul, Macedonia era o provincie cu populaþie în majoritate ruralã, care trãia din agriculturã. Pe lângã calamitãþile naturale, culturile erau distruse de frecventele lupte împotriva barbarilor ºi luptele civile. Mai mult decât atât, August, pentru dezafectarea centrelor urbane latine supraaglomerate, a decis trimiterea veteranilor în provincii în calitate
de coloni, împroprietãrirea lor fãcându-se din proprietãþile bãºtinaºilor. Toate aceste situaþii explicã „necazurile grele” ºi „sãrãcia cumplitã” a macedonenilor. b În afarã de papirusul cel mai vechi ºi de codicele Vaticanus, toate celelalte manuscrise au: dragostea pe care ne-aþi arãtat-o.
1Cor 1,5
Mt 8,20 Fil 2,7
2Cor 8,11
Mc 12,44 7,5 2Tes 1,7 9,12 Rom 15,26 Ex 16,18
410
vouã care, încã de anul trecut, aþi fost cei dintâi nu numai în efectuarea, ci ºi în finalizarea ei. 11 Acum duceþi la bun sfârºit realizarea ei aºa încât, dupã cum aþi avut bunãvoinþa sã o plãnuiþi, tot aºa sã o ºi înfãptuiþi, din ceea ce aveþi, 12 pentru cã, dacã este bunãvoinþã, darul este bine primit, dupã cât are cineva, nu dupã cât nu are. 13 Uºurarea altora sã nu devinã o povarã pentru voi, ci sã fie în spirit de egalitate: 14 prisosul vostru din momentul de faþã [sã umple] lipsa lor, pentru ca prisosul lor sã umple lipsa voastrã, aºa încât sã fie egalitate, 15 dupã cum este scris: Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar celui care a strâns puþin nu i-a lipsit. Rolul lui Tit 16 Mulþumire
Fap 20,4 1Cor 16,3 Gal 2,10
Prov 3,4 gr
sã fie adusã lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui Tit acelaºi zel pentru voi. 17 El nu numai cã a primit îndemnul nostru, dar, cuprins de un zel ºi mai mare, a plecat la voi de bunãvoie. 18 Împreunã cu el, l-am trimis ºi pe fratele care, pentru evanghelie, este renumit în toate Bisericile, 19 dar nu numai atât, ci a ºi fost ales de Biserici ca însoþitor al nostru în aceastã [operã de] binefacere, cãreia ne-am consacrat, spre gloria Domnului ºi pentru [a vã arãta] strãduinþa noastrã. 20 Prin aceasta vrem sã evitãm ca cineva sã ne vorbeascã de rãu cu privire la aceastã colectã bogatã de care ne îngrijim, 21 cãci noi ne preocupãm de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci ºi înaintea oamenilor. 22 Aºadar, l-am trimis împreunã cu ei ºi pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare în multe situaþii ºi s-a dovedit plin de zel. Însã acum este ºi mai plin de zel pentru încrederea mare pe care o are în voi. 23 Astfel, fie pentru Tit, însoþitorul ºi colaboratorul meu la voi, fie pentru fraþii noºtri, delegaþiia Bisericilor, gloria lui Cristos, 24 arãtaþi-le în faþa Bisericilor dovada iubirii voastre ºi motivul mândriei noastre pentru voi.
a
Lit.: apostolii, trimiºii. Faptul cã sfântul Paul insistã asupra rolului celor trimiºi sã ducã la Ierusalim colecta corintenilor, dar fãrã a le menþiona numele, a provocat la comentatori o râvnã nejustificatã de a-i identifica cu Luca, Barnaba, Marcu, Sila etc. Totuºi este evidentã intenþia Apostolului de a nu le preciza numele. Preocuparea
lui este, în primul rând, semnificaþia creºtinã a întrajutorãrii care trebuie sã reflecte unitatea, universalitatea ºi apostolicitatea Bisericilor. Colecta trebuie sã fie un semn vizibil, tangibil, care cere un sacrificiu din partea comunitãþii nãscute din Cristos, cel care „deºi era bogat, s-a fãcut sãrac” pentru a-i îmbogãþi pe oameni (v. 9).
2Cor 9,1
411 Recompensa generozitãþii 1 Cât
despre aceastã slujire în folosul sfinþilor, este de prisos sã vã mai scriu, 2 cãci cunosc bunãvoinþa voastrã cu care mã mândresc înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încã de anul trecut” ºi zelul vostru i-a însufleþit pe mulþi. 3 I-am trimis totuºi pe fraþi pentru ca lauda noastrã cu privire la voi sã nu fie zãdãrnicitã în aceastã privinþã, ci ca sã fiþi gata aºa cum v-am spus, 4 cãci dacã vor veni cu mine niºte macedoneni ºi vã vor gãsi nepregãtiþi, nu cumva noi, ca sã nu spuna voi, sã ne facem de ruºine în aceastã împrejurare. 5 Aºadar, am gãsit cã este necesar sã-i rog pe fraþi sã vinã de mai înainte la voi ca sã pregãteascã contribuþia pe care aþi promis-o ca sã fie gata ca un dar, ºi nu din silã. 6 Însã eu vã spun aceasta: cine seamãnã cu zgârcenie va ºi secera cu zgârcenie, dar cine seamãnã cu generozitate va ºi secera cu generozitate. 7 [Sã dea] fiecare aºa cum a hotãrât în inima sa: nu cu amãrãciune sau cu silã, cãci Dumnezeu îl iubeºte pe cel care dã cu bucurie. 8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca sã reverse asupra voastrã orice fel de har aºa încât, având totdeauna ºi pretutindeni tot ce vã trebuie, sã prisosiþi în orice faptã bunã, 9 dupã cum este scris: A împãrþit, a dat sãracilor; dreptatea lui rãmâne în veci. 10 Cel care dã sãmânþã semãnãtorului ºi pâine ca hranã vã va dãrui ºi va înmulþi sãmânþa voastrã ºi va face sã creascã roadele dreptãþii voastre, 11 fiind îmbogãþiþi în toate pentru orice binefacere care, prin noi, aduce mulþumire lui Dumnezeu. 12 Cãci îndeplinirea acestei slujiri sacre nu numai cã acoperã nevoile sfinþilor, ci rodeºte multe mulþumiri lui Dumnezeub. 13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor preamãri pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mãrturisiþi faþã de evanghelia lui Cristos ºi pentru dãrnicia pe care o aveþi în comuniune cu ei ºi cu toþi, 14 iar prin rugãciunea lor pentru voi vã vor arãta dragostea lor datoritã harului nemãsurat al lui Dumnezeu faþã de voi. 15 Mulþumire sã-i fie lui Dumnezeu pentru darul sãu nespus de mare.
9
8,4.20
8,24
Prov 11,24.25; 19,17 Prov 22,8 gr
Ps 112,9 gr Is 55,10 Os 10,12 1,11; 4,15
1,11
IV. APOLOGIA LUI PAUL Paul îºi argumenteazã autoritatea 1
Eu însumi, Paul, vã rog pentru blândeþea ºi bunãtatea lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de faþã între
10 a
Câteva manuscrise importante au persoana I plural: ca sã nu spunem.
b
Papirusul cel mai vechi are: rodeºte mulþumire.
Mt 11,29 1Cor 2,3
2Cor 10,2 10,11 1Cor 4,21
6,7 Rom 13,12 Is 2,11-18 2,9; 7,15 11,23 1Cor 1,12 11,16; 12,6 13,10 Ier 1,10 10,1; 11,6 10,2; 12,20; 13,2.10
3,1; 5,12
Rom 12,3
Rom 15,20
Ier 9,22-23 1Cor 1,31
412
voi, dar plin de îndrãznealã când sunt departe – 2 vã rog sã nu mã obligaþi ca, atunci când voi fi de faþã, sã trebuiascã sã-mi arãt îndrãzneala pe care cred cã trebuie sã o întrebuinþez faþã de unii care susþin cã noi umblãm dupã trup. 3 De fapt, deºi umblãm în trup, noi nu luptãm dupã trup, 4 cãci armele luptei noastre nu sunt trupeºti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortãreþele. Noi distrugem nãscocirile minþii 5 ºi orice îngâmfare care se ridicã împotriva cunoaºterii lui Dumnezeu ºi cucerim orice minte ca sã asculte de Cristos, 6 ba chiar suntem gata sã pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastrã se va desãvârºi. 7 Priviþi lucrurile în faþã! Dacã cineva are convingerea cã este al lui Cristos, sã þinã cont ºi de aceasta: aºa cum el este al lui Cristos, tot aºa suntem ºi noi. 8 ªi chiar dacã m-aº mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea ºi nu spre distrugerea voastrã, nu voi avea de ce sã mã ruºinez. 9 Nu aº vrea sã se parã cã aº vrea sã vã înspãimânt cu scrisorile mele, 10 cãci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele ºi tari, dar când el este prezent, trupul sãu este slab, iar cuvântul lui nu are nici o trecere”. 11 Cel care vorbeºte astfel sã-ºi dea seama cã aºa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de faþã, tot aºa vom fi în fapte când vom fi de faþã. 12 Noi nu îndrãznim sã ne judecãm egali sau sã ne comparãm pe noi înºine cu unii care se recomandã singuri, cãci, pentru cã se mãsoarã cu ei înºiºi ºi se comparã cu ei înºiºi, nu au minte. 13 Noi, însã, nu ne mândrim peste mãsurã, ci dupã mãsura regulii pe care ne-a fixat-o Dumnezeu ca mãsurã, ca sã putem ajunge pânã la voi. 14 Cãci nu ne întindem peste mãsurã, ca ºi cum n-am fi ajuns pânã la voi, cãci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15 Noi nu ne lãudãm peste mãsurã cu eforturile altora, dar avem speranþa cã, tot crescând în credinþa noastrã, vom creºte din ce în ce mai mult dupã mãsura noastrã, 16 ca sã vestim evanghelia ºi [în þinuturile de] dincolo de voi, nu în þinutul altuia ºi sã ne lãudãm cu lucrurile gata pregãtite. 17 Însã cine se laudã, în Domnul sã se laude, 18 cãci nu cel care se laudã pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudã. Paul ºi apostolii falºi 1
Dt 4,24 Ef 5,26 Gen 3,4-13 1Tim 2,14
O, dacã aþi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mã suportaþi deja 2 pentru cã sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire, Cristos. 3 Însã mã tem ca nu cumva aºa cum ºarpele a înºelat-o pe Eva cu viclenia lui, tot aºa gândurile voastre sã se abatã de la simplitatea
11
413
2Cor 11,4
ºi nevinovãþiaa care este în Cristos. 4 Cãci dacã cel care vine vã predicã un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacã primiþi un alt duh pe care nu l-aþi primit, sau o altã evanghelie pe care n-aþi primit-o, l-aþi primi foarte bine. 5 Totuºi eu consider cã nu am cu nimic mai puþin decât aceºti apostoli teribilib. 6 Dacã sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt ºi în cunoaºtere. De altfel, v-am arãtat-o în toate ºi înaintea tuturor. 7 Sau am fãcut un pãcat umilindu-mã ca sã fiþi înãlþaþi voi, predicându-vã evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am pãgubit alte Biserici, luând platã pentru slujirea voastrã. 9 ªi când eram la voi, deºi eram în nevoie, nu am devenit o povarã pentru nimeni, cãci de nevoile mele s-au îngrijit fraþii, când am venit din Macedonia ºi în toate m-am ferit ºi mã voi feri sã fiu o povarã. 10 Pe adevãrul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din þinuturile Ahaiei aceastã laudã. 11 De ce? Pentru cã nu vã iubesc? O ºtie Dumnezeu! 12 Aceasta o fac ºi o voi face ca sã înlãtur orice ocazie de la cei care cautã un pretext ca sã fie consideraþi egali cu noi în lucrurile cu care ei se laudã. 13 Unii ca aceºtia sunt apostoli falºi, lucrãtori înºelãtori care se prefac cã sunt apostoli ai lui Cristos, 14 ºi nu este de mirare, cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii. 15 Aºadar, nu este mare lucru cã ºi slujitorii lui se prefac cã sunt slujitori ai dreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupã faptele lor.
Gal 1,6-9
12,11 10,10 1Cor 2,1
Fap 18,3 1Cor 9,12 8,1-2 Fil 4,10-15 12,13
11,5; 2,17 Fil 3,2 2Tim 4,14 2Pt 2,1
Suferinþele Apostolului 16 O
spun din nou: sã nu creadã cineva cã sunt nebun, sau dacã nu, suportaþi-mã ca nebun ca sã mã laud ºi eu câtuºi de puþin. 17 Ceea ce spun în aceastã stare de laudã nu o spun de la Domnul, ci ca unul fãrã de minte. 18 De vreme ce mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãuda ºi eu. 19 Voi, care sunteþi înþelepþi, îi suportaþi cu plãcere pe cei fãrã de minte. 20 Într-adevãr, voi suportaþi sã vã subjuge cineva, sã vã înghitã, sã ia ce vã aparþine, sã vã priveascã de sus, sã vã loveascã în faþã, 21 cu ruºine o spun: ne-am arãtat slabi. Dar cu orice s-ar mândri cineva, vorbesc ca unul fãrã de minte, mã pot mândri ºi eu: 22 sunt ei evrei? Sunt ºi eu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþa lui Abraham? Sunt ºi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieºit din minþi – sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bãtãi, adesea în pericol
a
Câteva manuscrise vechi omit: nevinovãþia. b Este evidentã ironia pe care o foloseºte sfântul Paul vorbind despre
predicatorii care se prezentau cu titlul de apostol, ºi care în v. 13 sunt numiþi „apostoli falºi”
12,6 9,4 Gal 6,13 Fil 3,4 1Cor 1,26
10,7
2Cor 11,24
Fap 13,50; 20,3
6,5 1Cor 4,11-12 Fap 20,18-21 1Cor 9,22 12,5
414
de moarte, 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fãrã una, 25 de trei ori am fost bãtut cu vergile, o datã am fost bãtut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi ºi o noapte am rãmas în largul mãrii. 26 Deseori în cãlãtorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaþionalilor, în pericole din partea pãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre fraþii mincinoºi. 27 În muncã ºi trudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete, adesea în posturi, în frig ºi fãrã haine 28 ºi, pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile. 29 Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab? Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind? 30 Dacã trebuie sã mã laud, mã voi lãuda cu slãbiciunile mele. 31 Dumnezeu ºi Tatãl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, ºtie cã nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Aretasa pãzea cetatea damascenilor ca sã mã piardãb, 33 dar printr-o fereastrã am fost coborât într-un coº, de-a lungul zidului, ºi am scãpat din mâinile lui. Revelaþiile ºi viziunile lui Paul 1
Dacã trebuie sã mã laud, deºi nu este de nici un folos, voi veni totuºi la viziunile ºi la revelaþiile Domnului. Cunosc un 12 om în Cristos care, acum paisprezece ani – cã era în trup, nu ºtiu; 2
Lc 23,43 Ap 2,7
11,16
Mt 26,39-44
sau cã era în afara trupului, nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – a fost rãpit pânã la al treilea cer. 3 ªi ºtiu cã omul acesta – cã era în trup sau cã nu era în trup nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – 4 a fost rãpit în paradis ºi cã a auzit cuvinte de negrãit pe care omul nu are voie sã le rosteascã. 5 Pentru acel om mã voi lãuda; dar cu privire la mine însumi nu mã voi lãuda decât cu slãbiciunile mele. 6 Chiar dacã aº vrea sã mã laud, nu aº fi un nebun, pentru cã spun adevãrul. Dar mã feresc pentru ca nu cumva cineva sã mã considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine. 7 ªi, ca sã nu fiu umplut de îngâmfare din cauza mãreþiei revelaþiilor, mi-a fost dat un ghimpe în trupc, un înger al Satanei ca sã mã pãlmuiascã, aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfared. 8 De trei
a
Au existat patru regi nabateeni cu acest nume. Aici este vorba de Aretas al IV-lea care a domnit între 9-40 d.C. ºi a fost guvernator al Damascului. b Majoritatea manuscriselor au: voind sã mã piardã. c Expresia nu se referã la vreo boalã fizicã sau psihicã, aºa cum s-a încercat de-a lungul istoriei exegezei sã se explice
(167 de interpretãri), ci este o încercare pe care Paul a depãºit-o prin puterea harului. Tripla rugãciune a lui Paul aminteºte de tripla rugãciune a lui Isus (Mc 14,32-42), a cãrei ascultare constã tocmai în suportarea încercãrii. d Unele manuscrise importante omit: aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfare.
2Cor 12,9
415
ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul sã-l îndepãrteze de la mine, 9 dar el mi-a zis: „Îþi este suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune”. Aºadar, mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunile mele ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos. 10 De aceea, mã bucur în slãbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuþii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru cã atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.
4,7 Fil 4,13
Îngrijorarea lui Paul pentru creºtinii din Corint 11 Am
ajuns ca un nebun. Voi m-aþi silit! Voi ar fi trebuit sã mã lãudaþi. Cãci chiar dacã nu sunt cu nimic inferior acestor apostoli teribili, 12 dovezile deosebite ale apostolului s-au arãtat între voi prin toatã statornicia, prin semne ºi minuni ºi prin fapte puternice. 13 Cãci cu ce sunteþi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului cã eu însumi nu am fost o povarã? Iertaþi-mi aceastã nedreptate! 14 Iatã, sunt gata sã vin la voi pentru a treia oarã ºi nu vã voi fi o povarã pentru cã eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Cãci nu copiii se cuvine sã adune bunuri pentru pãrinþi, ci pãrinþii pentru copii. 15 Eu voi oferi cu bucurie totul ºi mã voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacã eu vã iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puþin? 16 Fie! Eu nu v-am fost o povarã. Dar, fiind isteþ, v-am prins prin viclenie. 17 V-am stors eu oare prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit ºi împreunã cu el am trimis un frate. V-a stors cumva Tit? N-am umblat noi în acelaºi duh? N-am cãlcat pe aceleaºi urme? 19 De mult vi se pare cã ne apãrãm înaintea voastrã. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiþilor, sunt spre edificarea voastrã. 20 Cãci mã tem ca nu cumva, venind la voi, sã vã gãsesc aºa cum n-aº vrea, iar eu sã fiu gãsit de voi aºa cum n-aþi vrea: nu cumva sã gãsesc certuri, invidie, mânie, rivalitãþi, calomnii, insinuãri, orgolii, tulburãri. 21 [Mã tem] ca nu cumva, venind din nou, sã mã umileascã Dumnezeu din cauza voastrã ºi sã-i plâng pe mulþi dintre cei care au pãcãtuit mai înainte ºi nu s-au convertit de la necurãþia, de la desfrânarea ºi neruºinareaa la care s-au dedat.
11,5 Rom 15,19 1Cor 2,4 1Tes 1,5 11,9
Fil 2,17
12,13
2,17; 3,1 10,11 Rom 1,29+ 1Cor 4,6 2,1; 13,2
Anunþarea vizitei apropiate 1
Pentru a treia oarã vin la voi. Orice hotãrâre trebuie sã fie stabilitã dupã declaraþia a doi sau trei martori. 2 Am spus-o
13 a
Termenul grec aselgheia se referã la un pãcat ostentativ, acþiunea unui om care a ajuns pradã patimilor, care
a pierdut orice noþiune de demnitate ºi de ruºine, aºa încât nu-i mai pasã de ce spun sau gândesc alþii.
12,14 Dt 19,15 Mt 18,16
2Cor 13,3 10,11; 12,21 3,5-6 Rom 6,8-11
1Cor 11,28 Gal 6,4
1Cor 13,6
10,11; 10,8
416
mai înainte, atunci când am fost la voi a doua oarã, ºi o spun acum, când sunt departe, celor care au pãcãtuit mai înainte ºi tuturor celorlalþi: dacã vin la voi, voi fi necruþãtor, 3 de vreme ce cãutaþi o dovadã cã în mine vorbeºte Cristos, el care nu este slab faþã de voi, ci este puternic în mijlocul vostru. 4 Cãci el a fost rãstignit din slãbiciune, însã este viu prin puterea lui Dumnezeu. ªi noi suntem slabi într-însul, însã vom trãi împreunã cu el prin puterea lui Dumnezeu faþã de voi. 5 Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã, pe voi înºivã sã vã puneþi la încercare. Sau voi nu recunoaºteþi cã Isus Cristos este în voi? Numai dacã n-aþi cãzut la încercare. 6 Sper cã recunoaºteþi cã noi nu suntem niºte cãzuþi la încercare. 7 Ne rugãm înaintea lui Dumnezeu sã nu faceþi nimic rãu, nu ca sã apãrem noi încercaþi, ci ca voi sã faceþi binele, iar noi sã fim ca niºte cãzuþi la încercare. 8 Cãci noi nu avem nici o putere împotriva adevãrului, ci pentru adevãr. 9 Într-adevãr, ne bucurãm când noi suntem slabi iar voi sunteþi puternici, ºi tocmai aceasta o cerem în rugãciunea noastrã: întãrirea voastrã. 10 De aceea vã scriu acestea când nu sunt de faþã, pentru ca, atunci când voi fi de faþã, sã nu mã port cu asprime dupã autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul spre edificare ºi nu spre dãrâmare. V. CONCLUZIE Salutul final
Fil 3,1; 4,4 Ef 4,2-3 Rom 15,5 Rom 15,33 Rom 16,16 1Cor 16,20 1Tes 5,26 Rom 16,16 Fil 2,1
11 În
rest, fraþilor, bucuraþi-vã! Cãutaþi desãvârºirea! Îmbãrbãtaþi-vã! Sã fiþi uniþi în acelaºi cuget, sã trãiþi în pace ºi Dumnezeul iubirii ºi al pãcii va fi cu voi. 12 Salutaþi-vã unii pe alþii cu sãrutul pãcii. Vã salutã toþi sfinþii. 13 Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi iubirea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi!
SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE GALATENI INTRODUCERE Autorul. Indicaþia din Gal 1,1 cã autorul scrisorii este sfântul Paul, stilul ºi limbajul, temele teologice tipic pauline atât în metodã, cât ºi în conþinut, ca ºi mãrturia unanimã a tradiþiei, ne oferã certitudinea cã aceastã scrisoare aparþine sfântului Paul. Forma literarã. Scrisoarea cãtre Galateni este o apologie retoricã în care autorul foloseºte acuza, dojana, îndemnul, avertismentul, elogiul ºi demonstraþia într-un ritm vioi. Uneori expresiile sunt atât de dure încât par un exces, dar acesta este modul în care Apostolul îºi aratã, pe de o parte, afecþiunea pentru „copiii” sãi ºi angajarea sa totalã în misiune, iar pe de altã parte, energia cu care îi combate pe cei care refuzã adevãrul evangheliei. Scopul ºi destinatarii. Galatenii, locuitorii provinciei Galaþia, întemeiatã în 24 î.C., au fost convertiþi la creºtinism probabil de însuºi sfântul Paul în a doua ºi a treia cãlãtorie misionarã. Motivul pentru care Apostolul intervine cu atâta vehemenþã este confuzia provocatã de un grup de iudaizanþi care, atacându-l pe Paul, îi contestã acreditarea de apostol din partea Bisericii mamã de la Ierusalim ºi considerã învãþãtura lui drept ereticã. Pe de altã parte, îi îndemnau pe galateni sã accepte circumcizia ºi Legea lui Moise, motivând cã acestea sunt necesare pentru a face parte din Bisericã. Aflând acestea, Paul rãspunde prin aceastã scrisoare, voind sã-ºi susþinã autoritatea de apostol ºi autenticitatea evangheliei sale, demonstrând cã mântuirea vine numai de la Cristos, ºi nu de la Legea mozaicã. Aceasta a fost doar o pregãtire pentru venirea lui Cristos. Reîntoarcerea la Lege înseamnã a deveni sclavi, ºi a nu trãi libertatea fiilor lui Dumnezeu pe care le-o dã Duhul lui Cristos. Structura. Dupã salut ºi o scurtã prezentare a sa ca apostol (1,1-5), sfântul Paul aratã cã misiunea sa principalã este aceea de a vesti evanghelia, care este una singurã ºi pe care a primit-o de la Cristos în mod direct printr-o revelaþie. Aceasta a fost apoi aprobatã ºi de Petru ºi de ceilalþi apostoli (1,6–2,21). În continuare, Apostolul dezbate problema credinþei prin care se obþine justificarea ce nu poate fi obþinutã prin faptele Legii. Legea a avut doar un rol provizoriu de pedagog pânã la constituirea noului popor al lui Dumnezeu prin