Evanghelia dupa sfantul Matei by Laurentiu Dancuta

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MATEI

INTRODUCERE Autorul. Prima Evanghelie pe care ne-o prezintã tradiþia este Evanghelia dupã sfântul Matei. Matei, sau Levi, aºa cum este numit în Mc 2,14 ºi Lc 5,27, era vameº la Cafarnaum, ºi a fost chemat de Isus cu un singur cuvânt: „Urmeazã-mã!” El a lãsat totul ºi l-a urmat pe Domnul (Mt 9,9). A dat apoi un ospãþ la care au participat colegii lui, dar ºi Isus, împreunã cu discipolii sãi. Dupã acest fapt Evanghelia nu ne dã nici o altã informaþie despre sfântul Matei. Dupã tradiþie, ar fi murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui sunt pãstrate astãzi la Salerno (Italia). Limba. Evanghelia dupã sfântul Matei, dupã cum dau mãrturie autorii vechi, ar fi fost scrisã în aramaicã, dar a ajuns pânã la noi în greacã. Este Evanghelia cea mai completã ºi mai bogatã în conþinut doctrinar dintre primele trei ºi reflectã cateheza primarã apostolicã, motiv pentru care a fost cel mai des folositã de Bisericã pentru instruirea catehumenilor. Destinatarii. Aceastã Evanghelie a fost scrisã pentru evrei, pentru a le arãta cã Isus Cristos este „Mesia”. Prin genealogie, sfântul Matei intenþioneazã sã prezinte apartenenþa lui Isus la poporul ales, la familia regalã a lui David, ºi sã introducã viaþa ºi activitatea Mântuitorului în complexul istoriei mântuirii. În felul acesta, în „Predica de pe munte”, fundament al noii împãrãþii înfiinþate de Isus, el este prezentat ca noul Moise, care dã legea cea nouã. De-a lungul întregii Evanghelii este acordatã maximã importanþã Vechiului Testament, considerat ca profeþie pentru noua împãrãþie. Structura. Organizarea materialului Evangheliei aminteºte de cele cinci cãrþi ale lui Moise. În afara copilãriei lui Isus (1,1–2,23) ºi a pãtimirii, morþii ºi învierii lui (26,1–28,20), care formeazã pãrþi distincte, restul materialului este structurat în cinci pãrþi clare, formatã fiecare dintr-o parte narativã ºi una didacticã, încheiate cu o formulã caracteristicã: „Dupã ce a terminat Isus aceste cuvântãri...” (7,28; 11,1; 13,53; 19,1; 26,1). Locul. Evanghelia a fost scrisã probabil în Palestina sau în Siria. Lucrul acesta îl deducem din expresiile ebraice, care nu sunt explicate, întrucât se presupune cã sunt cunoscute (4,5; 5,22 etc.); din obiceiurile ºi tradiþiile tipic palestiniene (5,23; 6,1-6.16-18 etc.), din preocuparea teologicã arãtatã prin folosirea frecventã a Vechiului Testament, din accentuarea valorii Legii lui Moise (5,17.19; 12,5) pe care Cristos o împlineºte ºi o desãvârºeºte (8,12; 13,52; 24,20). Data. Se crede cã Evanghelia dupã sfântul Matei în limba aramaicã a fost scrisã pe la anul 64 sau ceva mai înainte, iar cea care a

14 ajuns pânã la noi în greacã, în jurul anilor 70-80, întrucât se gãsesc aluzii la distrugerea Ierusalimului (22,7) ºi este introdusã relatarea copilãriei, plinã de expresii cristologice (1,1–3,17). Mãrturiile despre Evanghelia dupã sfântul Matei sunt foarte vechi: scrierile sfinþilor pãrinþi din perioada apostolicã ºi imediat urmãtoare (sfântul Clement Romanul, sfântul Ignaþiu din Antiohia, Scrisoarea lui Barnaba, Didaheea, sfântul Iustin; mai târziu Papia, Taþian, Irineu, Origene etc.). Teologia. Temele principale în jurul cãrora se poate grupa conþinutul doctrinar al primei Evanghelii sunt: – În Isus s-au împlinit profeþiile Vechiului Testament referitoare la Mesia. Aºadar, el este Mesia cel aºteptat (1,23; 2,5-6; 2,15-18.23; 3,3; 27,9-10.34-35 etc.). – Isus este întemeietorul împãrãþiei cerurilor. Totul se dezvoltã în jurul ideii împãrãþiei. Aceastã împãrãþie este Biserica lui Cristos, noul popor al lui Dumnezeu, care va forma noul Israel. El va avea dimensiuni universale pentru cã toate naþiunile sunt chemate sã facã parte din el (5,1-7; 28,19). – Pentru a face parte din aceastã împãrãþie este necesarã o dreptate superioarã aceleia a cãrturarilor ºi fariseilor (5,20), care trebuie sã ajungã pânã la imitarea Tatãlui, care este în ceruri (5,48). Adevãratul exemplu vizibil al acestei dreptãþi este Isus, care trebuie urmat (10,24; 11,29; 23,8-10; 25,40). Sfântul Matei îl prezintã pe Isus mai mult ca învãþãtor decât ca fãcãtor de minuni, învãþãtor nu numai pentru evrei, ci ºi pentru oamenii din toate timpurile ºi din toate locurile, cãrora Tatãl ceresc le adreseazã porunca: „De el sã ascultaþi!” (17,5).

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MATEI I. COPILÃRIA LUI ISUS Genealogia lui Isus (Lc 3,23-38) 1

Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham: Abraham l-a nãscuta pe Isaac; Isaac l-a nãscut pe Iacob; Iacob l-a nãscut pe Iuda ºi pe fraþii lui; Iuda l-a nãscut pe Fares ºi pe Zara din Tamarb; Fares l-a nãscut pe Esrom; Esrom l-a nãscut pe Aram; Aram l-a nãscut pe Aminadab; Aminadab l-a nãscut pe Naason; Naason l-a nãscut pe Salmon; Salmon l-a nãscut pe Booz din Rahab; Booz l-a nãscut pe Obed din Rut; Obed l-a nãscut pe Iese; Iese l-a nãscut pe David, regele. David l-a nãscut pe Solomon, din femeia lui Urie; Solomon l-a nãscut pe Roboam; Roboam l-a nãscut pe Abía; Abía l-a nãscut pe Asafc; Asaf l-a nãscut pe Iosafat;

1Cr 17,11

Gen 38,29-30 1Cr 2,4.5.9 Rut 4,12.18-19

Verbul grec gennao folosit în aceastã genealogie înseamnã: 1) naºtere naturalã directã („Abraham l-a nãscut pe Isaac”); 2) naºtere indirectã („Iosia l-a nãscut pe Iehonia”: Iosia era bunicul lui Iehonia); 3) succesiunea la tron, care implicã transmiterea drepturilor regale ºi a promisiunilor mesianice. b Menþionarea celor patru femei (Tamar, Rahab, Rut ºi Batºeba, soþia lui Urie) este un fapt neobiºnuit în

genealogiile iudaice. Aceste patru femei (strãine sau pãcãtoase) fuseserã deja reabilitate de cãtre tradiþia iudaicã ce atribuie lui Dumnezeu iniþiativa lor pusã în slujba vieþii sau a continuitãþii descendenþei. c Cu siguranþã este vorba de Asa, (1Cr 3,10-14), regele Iudeii, ºi nu de Asaf (1Cr 9,15), care era un psalmist din timpul lui David.

Gen 21,3.12; 25,26; 29,35 1Cr 1,34

Rut 4, 13.17-22 1Cr 2,10-12 Rut 4,17.22 1Cr 2,13-15 2Sam 12,24

1Cr 3,10-14

Mt 1,9

1Cr 3,15-16 1Esd 1,32 gr

1Cr 3,17.19 Esd 3,2 2Rg 24,12-16 2Cr 36,10 Ier 27,20

27,17.22

Iosafat l-a nãscut pe Ioram; Ioram l-a nãscut pe Ozia; 9 Ozia l-a nãscut pe Ioatam; Ioatam l-a nãscut pe Ahaz; Ahaz l-a nãscut pe Ezechia; 10 Ezechia l-a nãscut pe Manase; Manase l-a nãscut pe Amosa; Amos l-a nãscut pe Iosia; 11 Iosia l-a nãscut pe Iehonia ºi pe fraþii lui, în timpul deportãrii în Babilon. 12 Dupã deportarea în Babilon, Iehonia l-a nãscut pe Salatiel; Salatiel l-a nãscut pe Zorobabel; 13 Zorobabel l-a nãscut pe Abiud; Abiud l-a nãscut pe Eliachim; Eliachim l-a nãscut pe Azor; 14 Azor l-a nãscut pe Sadoc; Sadoc l-a nãscut pe Ahim; Ahim l-a nãscut pe Eliud; 15 Eliud l-a nãscut pe Eleazar; Eleazar l-a nãscut pe Matan; Matan l-a nãscut pe Iacob; 16 Iacob l-a nãscut pe Iosif, soþul Marieib, din care s-a nãscut Isus, cel numit Cristos. 17 Aºadar, acestea sunt toate generaþiile: de la Abraham pânã la David, paisprezece generaþii; de la David pânã la deportarea în Babilon, paisprezece generaþii, iar de la deportarea în Babilon pânã la Cristos, paisprezece generaþiic. Naºterea lui Isus (Lc 1,26–2,7) 18 Naºterea

lui Isus Cristos însã a fost astfel: mama lui, Maria, era logoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea s-a aflat a

Multe manuscrise ºi unele traduceri româneºti au: Amon. b Unele manuscrise au: Iosif, cu care era logoditã fecioara Maria, care l-a nãscut pe Isus. c Lista genealogicã este împãrþitã în trei secþiuni care reprezintã cele trei faze ale istoriei biblice. Primele douã

depind de izvoarele biblice luate din versiunea greacã a VT, cu unele inexactitãþi ºi lacune, ºi scot în evidenþã preocuparea juridicã a evreilor. Numele din secþiunea a treia sunt luate din registrele de familie care erau bine îngrijite dupã exilul babilonian (Esd 7,5).

Mt 1,19

însãrcinatã prin puterea Duhului Sfânt. 19 Iosif, soþul ei, fiind drept ºi nevoind s-o denunþe, s-a hotãrât sã o lase în ascuns. 20 Dupã ce cugetase el acestea, iatã cã un înger al Domnului i-a apãrut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme sã o iei pe Maria, soþia ta, cãci ceea ce s-a zãmislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naºte un fiu ºi-i vei pune numele Isusa, cãci el va mântui poporul sãu de pãcatele sale”. 22 Toate acestea s-au petrecut ca sã se împlineascã ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: 23 Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu ºi îi vor pune numele Emanuel, care înseamnã: Dumnezeu-cu-noi. 24 Trezindu-se din somn, Iosif a fãcut dupã cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soþia lui 25 ºi nu a cunoscut-o înainteb ca ea sã fi nãscut un fiu. ªi i-a pus numele Isus.

1,25 Lc 1,31; 2,21 Fap 4,12 Is 7,14 Is 8,8.10 gr

1,21 Lc 1,31; 2,21

Vizita magilor 1

Dupã ce s-a nãscut Isus în Betleemul Iudeiic, în zilele regelui Irodd, iatã cã au ajuns la Ierusalim niºte magie din Rãsãrit 2 ºi întrebau: „Unde este regele nou-nãscut al iudeilor? Cãci am vãzut

2 a

Isus era un nume foarte obiºnuit la evrei pânã în sec. al II-lea d.C. ºi înseamnã „Dumnezeu mântuieºte” sau „Dumnezeu este mântuire”. În NT întâlnim mai multe persoane cu acest nume: Isus – Iosua (Fap 7,45; Evr 4,8); Iesu, fiul lui Eliezer (Lc 3,29); Isus – Baraba (Mt 27,16); Isus – Iustus (Col 4,11). Impunerea acestui nume din partea îngerului subliniazã misiunea rãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos. b Prin aceastã expresie, Matei insistã asupra conceperii minunate a lui Isus Cristos, fãrã a da de înþeles cã mai târziu Iosif ºi Maria ar fi trãit împreunã. Subînþelesuri de acest fel nu se aflã nicãieri în textele biblice ºi nu sunt proprii gândirii ebraice ºi orientale. c Localitate la 9 km sud de Ierusalim, cetatea de origine a lui David. În ebraicã Beth lehem înseamnã „casa pâinii”. Este numit de evanghelist „al Iudeii” pentru a se deosebi de alte localitãþi cu acelaºi nume (Ios 19,15). Faptul cã Isus se

Lc 2,4-7 Lc 1,5; 3,1

naºte la Betleem îi conferã demnitatea mesianicã profeþitã de Natan (2Sam 7). d Irod cel Mare, fiul lui Antipater, majordomul lui Ioan Hircan al II-lea, numit strateg al Galileii în 47 î.C., ridicat la rangul de tetrarh ºi apoi rege al Iudeii de cãtre Senatul roman în 40 î.C., s-a stabilit la Ierusalim în anul 37 î.C. Dictator sângeros, pe lângã copiii mamelor din Betleem, ºi-a ucis soþia ºi doi fii, iar la moartea lui a poruncit sã fie uciºi toþi funcþionarii ca sã fie totuºi cineva întristat de moartea lui. Politician abil ºi megaloman (ºi-a construit mai multe palate ºi fortãreþe), a renovat ºi a extins templul. A murit în anul 4 î.C. Aºadar, naºterea lui Isus nu poate coincide cu primul an al erei creºtine (aºa cum a fost ea calculatã în mod greºit de Dionisiu cel Mic în sec. al VI-lea), ci trebuie datã înapoi, în anul 5 î.C. e Cunoscuþi deja în VT (Ier 39,3), magii sunt membrii unei caste preoþeºti din Persia ºi astrologi. Contextul nu ne %

Mt 2,3 Num 24.17

In 7,42 Mih 5,1-2

1Cr 11,2; 2Sam 5,2

2,2

Lc 2,16 Ps 72,10.11.15 2,22

steauaa lui la rãsãrit ºi am venit sã ne închinãm lui”. 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat ºi tot Ierusalimul împreunã cu el. 4 Atunci i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãrturarii poporuluib ºi a cãutat sã afle de la ei unde avea sã se nascã Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleemul lui Iuda, cãci aºa este scris de profet: 6 ªi tu, Betleeme, pãmânt al lui Iuda, nicidecum nu eºti cea mai micã dintre cetãþile de seamã ale lui Iuda; cãci din tine va ieºi stãpânitorul care va conduce poporul meu, Israel”. 7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arãtat steaua. 8 ªi, trimiþându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeþi ºi informaþi-vã cu exactitate despre copil ºi, când îl veþi fi gãsit, înºtiinþaþi-mã ºi pe mine ca sã merg ºi eu sã mã închin lui”. 9 Dupã ce l-au ascultat pe rege, au plecat ºi iatã cã steaua pe care o vãzuserã la rãsãrit mergea înaintea lor pânã când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au vãzut steaua, au fost cuprinºi de o bucurie foarte mare. 11 ªi, intrând în casã, au vãzut copilul împreunã cu Maria, mama lui. Apoi, cãzând la pãmântc, l-au adorat ºi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tãmâie ºi smirnã. 12 Dupã ce au fost înºtiinþaþi în vis sã nu mai treacã pe la Irod, s-au întors pe alt drum în þara lor. Fuga în Egipt

1,20; 2,19

13 Dupã

ce au plecat ei, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis lui Iosif ºi i-a zis: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui, fugi în Egipt ºi stai acolo pânã când îþi voi spune, pentru cã Irod are de gând sã caute copilul ca sã-l ucidã”. 14 Sculându-se, a luat copilul ºi pe mama lui, în timpul nopþii, ºi a plecat în Egipt. 15 A rãmas acolo pânã la

permite sã precizãm cu certitudine nici numãrul, nici numele ºi nici rangul lor. Tradiþia creºtinã îi considerã regi, în numãr de trei (dupã darurile oferite) ºi îi numeºte: Gaspar, Melchior ºi Baltazar. a În Orientul antic, steaua era semnul unui zeu sau al unui rege divinizat. Matei a pãstrat tradiþia referitoare la o stea pentru a scoate în evidenþã calitatea regalã ºi divinã a lui Mesia. Tradiþia rabinicã interpreteazã profeþia lui Balaam din Num 24,10 în sens mesianic. Astfel, steaua care apare la naºterea lui Isus este un semn din partea

lui Dumnezeu cã s-au împlinit timpurile mesianice. b Gruparea arhiereilor era formatã din toþi cei care au ocupat funcþia de mare preot împreunã cu capii celor 24 de grupuri de preoþi. Cãrturarii erau cunoscãtorii ºi interpreþii Legii ºi ai tradiþiilor ebraice. c Popoarele orientale îºi exprimau reverenþa în patru feluri: 1) îndoirea simplã a genunchilor; 2) îndoirea genunchilor ºi întinderea mâinilor; 3) închinarea cu fruntea la pãmânt; 4) prosternarea – întinderea cu faþa la pãmânt în semn de supunere totalã.

Mt 2,16

moartea lui Irod, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

Os 11,1

Uciderea copiilor nevinovaþi 16

Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelat de magi, s-a înfuriat ºi a trimis sã fie uciºi, în Betleem ºi în toate împrejurimile sale, toþi copiii de la doi ani în josa, dupã timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia: 18 Un þipãt s-a auzit în Ramab. Plângere ºi tânguire mare. Rahela îºi plânge copiii ºi nu vrea sã fie mângâiatã, pentru cã nu mai sunt.

Ier 31,15

Întoarcerea din Egipt 19 Dupã

ce a murit Irod, iatã cã îngerul Domnului i-a apãrut în vis lui Iosif, în Egipt, 20 ºi i-a spus: „Scoalã-te, ia copilul ºi pe mama lui ºi mergi în þara lui Israel, pentru cã au murit cei care cãutau sã ia viaþa copilului”. 21 El s-a sculat, a luat copilul ºi pe mama lui ºi a intrat în þara lui Israel. 22 Auzind cã Arhelauc domnea în Iudeea în locul tatãlui sãu, Irod, s-a temut sã meargã acolo. Înºtiinþat în vis, s-a dus în pãrþile Galileii 23 ºi a venit sã locuiascã în cetatea numitã Nazaretd, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profeþi: „Se va chema Nazarinean”e.

Betleemul numãra în vremea aceea aproximativ 1.000 de locuitori, deci copiii uciºi de Irod nu puteau fi mai mulþi de 25-30. Tradiþia etiopiano-bizantinã vorbeºte de 144.000, dar numãrul este simbolic, dupã Ap 14,1. b Rama – localitate la aproximativ 10 km nord de Ierusalim, punct de adunare a prizonierilor evrei destinaþi deportãrii în Babilon (Ier 40,1-4). Dupã 1Sam 10,2, la Rama a fost înmormântatã Rahela. Într-o viziune poeticã, profetul Ieremia (31,15) descrie plânsul Rahelei (soþia lui Iacob ºi mama lui Iosif ºi a lui Beniamin) care îºi vede urmaºii plecând în exil din Rama. c Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, a fost rege în Iudeea ºi Samaria între anii 4 î.C. ºi 6 d.C. Tiran crud ca ºi

1,20; 2,12 Ex 4,19

2,12 Mc 1,9 Lc 1,26; 2,39 Is 11,1; 53,2

tatãl sãu, a fost depus ºi exilat în Galia de cãtre romani, din cauza teroarei pe care o instituise în regatul sãu. d O micã localitate din Galileea situatã într-o zonã muntoasã la aproximativ 30 km vest de lacul Genesaret ºi 10 km nord-vest de muntele Tabor. Numele ei vine din ebraicã ºi înseamnã „vlãstar”, datoritã vegetaþiei bogate, sau „foiºor”, datoritã aºezãrii ei pe o colinã de pe care se poate vedea toatã valea Esdrelon. Azi se numeºte An-Nasra ºi are aproximativ 40.000 de locuitori, în mare parte arabi. e Semnificaþia cuvântului e greu de stabilit. Dacã îl corelãm cu Jud 13,5.7 sensul este „consacrat lui Dumnezeu” (în ebraicã nazír). Dacã îl corelãm cu Is 11,1 sensul este „mlãdiþã” (în ebraicã %

Mt 3,1

20 II. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE A LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28) 1

Mc 1,15 Is 40,3

12,34; 23,33 Lc 21,23 Rom 1,18; 2,5; 5,9 Ef 5,6 Col 3,6 Ap 6,16.17 In 8,33.37.39 Rom 4,12 =7,19 par Lc 13,7 In 15,6

În zilele acelea, a apãrut Ioan în Deºertul Iudeiia predicând: 2 „Convertiþi-vãb, pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor!” 3 Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune: Glasul celui care strigã în deºert: Pregãtiþi calea Domnului, faceþi drepte cãrãrile lui! 4 Ioan avea o hainã din pãr de cãmilã ºi centurã de piele încinsã la mijloc, iar hrana lui erau lãcustele ºi mierea sãlbaticã. 5 ªi veneau la el din Ierusalim, din toatã Iudeea ºi din tot þinutul Iordanuluic 6 ºi, mãrturisindu-ºi pãcatele, erau botezaþi de el în râul Iordand. 7 Vãzând cã la botezul lui veneau mulþi dintre farisei ºi saduceie, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învãþat sã fugiþi de mânia care vine? 8 Faceþi, deci, rod vrednic de pocãinþã. 9 Sã nu credeþi cã puteþi spune: «Îl avem de tatã pe Abraham» pentru cã vã spun cã Dumnezeu poate sã-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. 10 Securea este deja pusã la rãdãcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tãiat ºi aruncat în foc. 11 Eu vã botez cu apã, spre convertire, însã cel care vine dupã mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic sã-i duc încãlþãmintea. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi

neþer). În orice caz este o aluzie ori la Nazaret, unde va locui Isus, ori la titlul care i se va da: Nazarineanul. a Regiunea pietroasã ºi lipsitã de vegetaþie situatã între Marea Moartã ºi Podiºul Central al Iudeii, între Ierusalim (ºi Betleem) ºi þinutul Negheb. b Verbul grec metanoein indicã o radicalã întoarcere la Dumnezeu, schimbarea mentalitãþii ºi a modului de a trãi ºi nu doar fapte de pocãinþã exterioare. c Lit.: Atunci Ierusalimul, toatã Iudeea ºi tot þinutul Iordanului veneau la el. d Iordanul este cel mai important râu din Palestina. Izvorãºte de la poalele muntelui Hermon, de la o altitudine de 563 m. La 37 km de la izvor, formeazã lacul Genezaret ºi se varsã apoi în Marea Moartã, la 400 m sub

nivelul Mãrii Mediterane. Lungimea lui în linie dreaptã este de 130 km dar, datoritã traseului întortocheat, lungimea realã depãºeºte 300 km. e Fariseii erau o grupare religioasã care profesa ataºament necondiþionat faþã de legea mozaicã ºi de tradiþiile strãmoºeºti, excluzând orice raport cu lumea greco-romanã. Etimologic, „fariseu” = pus deoparte. În Evanghelie ei sunt prezentaþi ca având o religiozitate formalistã, golitã de conþinut. Saduceii constituiau altã grupare politico-religioasã care provenea din familia marelui preot Þadoc. Aveau idei liberale, erau favorabili culturii elenistice ºi colaborau cu autoritãþile romane. Refuzau valoarea tradiþiei, nu admiteau învierea ºi nici rãsplata de dupã moarte. Din aceastã cauzã, morala lor era laxistã.

Mt 3,12

cu foc. 12 El are în mânã lopata de vânturat ºi va curãþa aria: grâul îl va aduna în grânarul sãu, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Botezul lui Isus (Mc 1,9-11; Lc 3,21-22) 13

Atunci a sosit Isus din Galileeaa la Iordan, la Ioan, ca sã fie botezat de el. 14 Dar Ioan încerca sã-l opreascã spunându-i: „Eu trebuie sã fiu botezat de tine ºi tu vii la mine?” 15 Însã Isus i-a rãspuns: „Lasã acum, cãci aºa se cuvine ca noi sã împlinim toatã dreptatea”. Atunci el l-a lãsat. 16 Dupã ce a fost botezat, Isus a ieºit îndatã din apã. ªi iatã cã s-au deschis cerurileb ºi l-a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel ºi venind deasupra lui. 17 ªi iatã, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am gãsit mulþumirea”. Ispitirea lui Isus (Mc 1,12-13; Lc 4,1-13)

In 1,26.31.33 Fap 1,5; 11,6 Fap 13,24; 19,4 11,3 In 1,15 Fap 13,25 In 1,33 Fap 1,5; 11,16

Gen 22,2 Mt 12,18; 17,5

Atunci Isus a fost condus de Duhul în deºert ca sã fie ispitit de diavol. 2 Dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, în cele din urmã i s-a fãcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã devinã pâini”. 4 Dar el i-a rãspuns: „Este scris: Nu numai cu pâine va trãi omul, ci ºi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântã, l-a aºezat pe coama templului 6 ºi i-a spus: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te jos, cãci este scris: Le va porunci îngerilor sãi cu privire la tine ºi te vor þine pe mâini ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã”. 7 Isus i-a zis: „Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tãu”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte înalt, i-a arãtat toate împãrãþiile lumii ºi mãreþia lor 9 ºi i-a spus: „Îþi voi da toate acestea, dacã vei cãdea înaintea mea ºi mã vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacã, Satanã! Cãci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tãu îl vei adora ºi numai lui îi vei sluji”. 11 Atunci diavolul l-a lãsat. ªi iatã cã veneau îngeri ºi îi slujeau.

Galileea este regiunea de nord a Palestinei, care se situa între Liban la nord ºi câmpia Esdrelon la sud (75 km),

lacul Genezaret ºi Iordan la est ºi Marea Mediteranã la vest (45 km). b Lit.: pentru el.

Evr 2,18; 4,15

4,6; 27,40 Dt 8,3

Neh 11,1 Is 52,1 Mt 27,53 Ap 11,2; 21,2.10; 22,19 Ps 91,11-12 4,3; 27,40 Ex 17,2-7 Num 14,22 Dt 6,16 1Cor 10,9 Dan 3,5.10.15 Mt 2,11; 18,26 1Cor 14,25 Ap 4,10; 5,14; 7,11; 11,16; 19,4.10; 22,8 Dt 6,13

Mt 4,12

Isus la Cafarnaum (Mc 1,14-15; Lc 4,14-15) 12

14,3 Mc 6,17 In 3,24 In 2,12

Is 8,23–9,1

Lc 1,79 In 8,12 3,2+

Auzind cã Ioan a fost închis, [Isus] s-a retras în Galileea. 13 ªi, pãrãsind Nazaretul, a venit ºi s-a stabilit la Cafarnauma, care este pe malul mãrii, în þinuturile lui Zabulon ºi Neftali, 14 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: 15 Pãmânt al lui Zabulon ºi pãmânt al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea pãgânilor!b 16 Poporul care zãcea în întuneric a vãzut o luminã mare, iar celor care locuiau în þinutul întunecos al morþii le-a rãsãrit o luminã. 17 De atunci a început Isus sã predice ºi sã spunã: „Convertiþi-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãþia cerurilor”. Chemarea primilor discipoli (Mc 1,16-20; Lc 5,1-11) 18 Umblând

In 1,35-42

de-a lungul Mãrii Galileii, a vãzut doi fraþi: pe Simon, numit Petru, ºi pe Andrei, fratele lui, aruncând nãvodul în mare, cãci erau pescari, 19 ºi le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, pãrãsind îndatã nãvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a vãzut alþi doi fraþi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, în barcã, împreunã cu Zebedeu, tatãl lor, reparându-ºi nãvoadele, ºi i-a chemat. 22 Iar ei, pãrãsind îndatã barca ºi pe tatãl lor, l-au urmat. Isus învaþã ºi vindecã mulþimile (Lc 6,17-19)

9,35 Mc 1,39

El strãbãtea toatã Galileea, învãþând în sinagogilec lor, predicând evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi orice suferinþã a

Mic centru comercial situat pe malul lacului Genezaret, pe drumul principal ce lega Egiptul ºi marea Mediteranã cu Damascul. Azi se cheamã Tel Hum, iar sãpãturile arheologice au scos la ivealã ruinele unei sinagogi din sec. al II-lea d.C. ºi ruinele unor case, între care unii cercetãtori cred cã ar fi ºi casa lui Petru, peste care s-a construit recent o bisericã suspendatã. b La început, era locul unde s-au stabilit triburile lui Zabulon, Neftali, Aºer, Isahar dar, cu timpul, au pãtruns multe popoare pãgâne, astfel cã Isaia

o numeºte „Galileea pãgânilor” (Is 8,23). Dupã victoria Macabeilor (1Mac 5,14-23), începe sã fie populatã în majoritate de evrei. Cu toate acestea, fiind la graniþã, rãmâne deschisã contactului cu pãgânii. Nu întâmplãtor, aici se dezvoltã miºcarea naþionalistã a zeloþilor, iar Talmudul înfiereazã lipsa de ortodoxie a Galileii faþã de Lege: „Galilee, Galilee, ura ta faþã de Lege te va face sã fii socotitã printre duºmanii credinþei”. c Sinagoga este locul în care comunitatea se adunã pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu ºi pentru a se ruga. %

Mt 4,24

în popor. 24 ªi s-a dus vestea despre el în toatã Siria. Erau aduºi la el toþi cei care sufereau de diferite boli ºi chinuri: posedaþi, lunatici ºi paralizaþi, iar el îi vindeca. 25 Îl urmau mulþimi numeroase din Galileea, din Decapolea, din Ierusalim ºi Iudeea ºi de dincolo de Iordan.

Mc 6,55-56 Mc 3,7-8

III. PREDICA DE PE MUNTE Introducere 1 Vãzând

mulþimile, [Isus] s-a urcat pe munteb ºi, dupã ce s-a aºezat, s-au apropiat de el discipolii sãi. 2 ªi, deschizându-ºi gura, îi învãþa zicând:

Fericirile (Lc 6,20-23) 3 4 5 6 7 8

„Fericiþi cei sãraci în duhc, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei care plâng, pentru cã ei vor fi consolaþi. Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântuld. Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate pentru cã ei vor fi sãturaþi. Fericiþi cei milostivi, pentru cã ei vor afla milostivire. Fericiþi cei cu inima curatã, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Sinagogile au apãrut în Babilon, în timpul exilului, ºi în diaspora, în urma distrugerii templului în 586 î.C. Dupã reconstruirea templului, au rãmas, ba chiar s-au rãspândit ºi mai mult, ca loc de iniþiere religioasã. Orice evreu matur era obligat, de sãrbãtoarea Paºtelui, sã meargã la templul din Ierusalim. În celelalte zile de sãrbãtoare ºi în ziua Domnului (sâmbãta) evreii se adunau la sinagogã. a Lit.: Regiunea celor zece cetãþi. Este o confederaþie instituitã de Pompei în partea esticã a Iordanului, la nord-est de Pereea. Locuitorii erau în majoritate pãgâni.

Dupã tradiþie, este o colinã din apropierea Cafarnaumului, pe malul nordic al lacului Genezaret, numitã astãzi Karnhattin. Evanghelistul nu ne dã o indicaþie topograficã, ci mai degrabã una teologicã. c În contextul biblic, sãrac este cel lipsit complet de mijloace materiale de subzistenþã, dar în duh recunoaºte totala sa dependenþã de Dumnezeu. Este contrarã spiritului biblic interpretarea expresiei sãrac în duh ca o posibilitate de posedare de bogãþii, sub pretextul dezlipirii inimii de ele. d Unele manuscrise inverseazã v. 4 cu v. 5.

Ps 37,11

18,33 Iac 2,13 Ps 24,4

Mt 5,9

9 Evr 12,14 Iac 3,18 1Pt 3,14 10,22 1Pt 4,14 2Cr 36,16;

Fap 7,52 Evr 11,32-38 Iac 5,10

In 8,12; 9,5 Fil 2,15 Mc 4,21 =Lc 8,16; 11,33 Ef 5,8.9 1Pt 2,12

Fericiþi fãcãtorii de pace, pentru cã ei vor fi numiþi fii ai lui Dumnezeu. 10 Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. 11 Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea. 12 Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri; cãci tot aºa i-au persecutat pe profeþii dinaintea voastrã. Sarea pãmântului ºi lumina lumii (Mc 9,50; Lc 14,34-35) 13 Voi

sunteþi sarea pãmântului. Dacã sarea îºi pierde gustul, cu ce se va sãra? Nu mai este bunã de nimic, decât sã fie aruncatã afarã ºi cãlcatã în picioare de oameni. 14 Voi sunteþi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. 15 Nici nu se aprinde o candelãa ºi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca sã lumineze pentru toþi cei din casã. 16 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru cel din ceruri. Isus ºi Legea

3,15 Rom 3,31 =Lc 16,17; 21,33 Iac 2,10

Sã nu credeþi cã am venit sã desfiinþez Legeab sau Profeþii. Nu am venit sã desfiinþez, ci sã împlinesc. 18 Cãci, adevãr vã spun, mai înainte de a trece cerul ºi pãmântul, nici o iotã ºi nici o linioarã nu va dispare din Lege, pânã ce nu se vor împlini toate. 19 Aºadar, dacã cineva va încãlca una dintre aceste porunci mai mici ºi-i va învãþa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împãrãþia cerurilor. Dar, dacã cineva le va împlini ºi va învãþa astfel, acesta va fi numit mare în împãrãþia cerurilor. 20 Cãci vã spun: dacã dreptatea voastrã nu o va întrece cu mult pe cea a cãrturarilor ºi a fariseilor, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor.

Pânã în sec. al V-lea î.C., în Orient era folosit opaiþul din lut ars. Dupã aceastã perioadã, apare ºi opaiþul din bronz, cu diferite decoraþii. În orice casã, oricât de sãracã, se þinea candela mereu aprinsã, pe candelabru, semn cã acea casã este locuitã, iar stingerea candelei echivala cu dezastrul. b La evrei, „Legea” era în sens strict decalogul, iar în sens larg era Tora sau Pentateuhul (primele cinci cãrþi

ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri ºi Deuteronomul). Dupã tradiþia nescrisã a fariseilor ºi cãrturarilor, „Legea” cuprindea 613 porunci. Pe lângã „Legea lui Moise”, dupã exil, s-a introdus legea oralã cu o mulþime de prescripþii considerate uneori mai importante decât însãºi Tora. În evanghelii, „Legea” nu se confundã cu aceste prescripþii orale care sunt numite „tradiþii omeneºti”.

Mt 5,21

25 Învãþãtura despre mânie 21

Aþi auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu ucizi! Dacã cineva comite o crimã, va fi condamnat la judecatã. 22 Dar eu vã spun cã oricine se mânie pe fratele sãu va fi condamnat la judecatã. Dacã cineva îi spune fratelui sãu prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacã cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheeneia. 23 Aºadar, dacã îþi aduci darul la altar ºi acolo îþi aminteºti cã fratele tãu are ceva împotriva ta, 24 lasã darul tãu acolo, în faþa altarului, du-te, împacã-te mai întâi cu fratele tãu ºi apoi vino sã-þi oferi darul. 25 Împacã-te cu duºmanul tãu repede, cât timp mai eºti cu el pe drum, ca nu cumva duºmanul sã te dea pe mâna judecãtorului, iar judecãtorul gardianului ºi sã fii aruncat în închisoare. 26 Adevãr îþi spun, nu vei ieºi de acolo pânã când nu vei fi plãtit ultimul banb.

Ex 20,13 Dt 5,17 Mt 19,18 Mc 10,19 Lc 18,20 Rom 13,9 Iac 2,11 1In 3,15

18,34-35

Despre dorinþele rele ºi adulter 27 Aþi

auzit cã s-a spus: Sã nu comiþi adulter. 28 Eu însã vã spun cã oricine priveºte o femeie, dorind-o, a ºi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacã ochiul tãu drept te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l de la tine, cãci este mai bine pentru tine sã piarã unul dintre membrele tale, decât sã-þi fie aruncat în Gheenã tot trupul. 30 ªi, dacã mâna dreaptãc te duce la pãcat, taie-o ºi arunc-o de la tine, pentru cã este

Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vãtãmare corporalã sau o crimã împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecãrui caz era de competenþa bãtrânilor cetãþii. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetãþile mai mari. Ultima instanþã era Sinedriul din Ierusalim cãruia îi reveneau, în special, cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deºi Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiþia rabinicã avertiza împotriva izbucnirilor mânioase ºi a insultelor: „Cine zice aproapelui sãu: sclavule! trebuie sã fie alungat; cine îi zice bastardule! sã primeascã patruzeci de lovituri; cine îi zice pãgânule! sã fie ucis” (Talmud). La fel spunea rabbi Ionatan: „Cine se mânie este stãpânit de toate puterile Gheenei”. În

învãþãtura lui Isus, Legea veche nu este nici desfiinþatã, nici modificatã. El considerã cã mânia ºi insulta trebuie evitate cu aceeaºi grijã ca ºi crima. Focul Gheenei este o expresie legatã de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Moloch, practicate pe timpul lui Manase ºi Ahaz (2Rg 23,10; 16,3 ºi 21,6) în valea numitã Ghe-Ben Hinnom, adicã „Valea Fiilor lui Hinnom” sau metaforic „Valea Suspinului”. Din dispreþ, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele ºi cadavrele condamnaþilor la moarte pentru a fi arse. b Lit.: ultimul quadrant – monedã romanã din cupru, a patra parte dintr-un as sau 1/64 dintr-un dinar. c În literatura rabinicã, mâna dreaptã este consideratã mai activã ºi, deci, mai importantã. Pentru a se pãstra o esteticã literarã se vorbeºte ºi de ochiul drept.

Ex 20,14 Dt 5,18 Mt 19,18 Mc 10,19 Lc 18,20 Rom 13,9 Iac 2,11 =18,8-9 Mc 9,43-47

Mt 5,31

mai bine pentru tine ca sã piarã unul dintre membrele tale, decât tot trupul tãu sã ajungã în Gheenã. Despre divorþ (Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18) Dt 24,1 19,7; Mc 10,4

S-a spus: Cine îºi lasã femeia sã-i dea act de despãrþire. 32 Eu însã vã spun: oricine îºi lasã femeia, în afarã de caz de desfrânarea, o face sã comitã adulter ºi oricine se însoarã cu una lãsatã comite adulter. Despre jurãmânt

Lev 19,12 Num 20,3 Dt 23,22-24 Iac 5,12 Is 66,1 Mt 23,22 Fap 7,49 Ps 48,2 2Cor 1,17-20

ªi aþi mai auzit cã s-a spus celor din vechime: Sã nu faci jurãmânt fals, ci sã þii jurãmintele fãcute înaintea Domnului. 34 Eu însã vã spun: sã nu juri deloc. Nici pe cer, pentru cã este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pãmânt, pentru cã este scãunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru cã este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tãu sã nu juri, cãci nu poþi face nici un fir de pãr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus este de la Cel Rãu. Despre rãzbunare (Lc 6,29-30)

Ex 21,24 Lev 24,20 Dt 19,21

Aþi auzit cã s-a spus: Ochi pentru ochi ºi dinte pentru dinteb. 39 Eu însã vã spun: sã nu vã împotriviþi celui rãu;c ba, mai mult, dacã

Expresia este interpretatã în trei moduri: 1) „orice lucru ruºinos”, dupã Dt 24,1 în LXX pe care se bazeazã practica rabinicã. În cazul acesta, expresia ar permite divorþul pentru motive destul de uºoare; 2) „adulter”, adicã infidelitatea soþiei faþã de soþ, dar termenii folosiþi de Matei sunt diferiþi: pornéia = desfrânare, iar moihéa = adulter. În cazul în care se dã termenului pornéia, sensul de adulter ar fi o contradicþie în termeni: fiind deja adulterã, femeia nu este expusã adulterului. De fapt, o femeie prinsã în adulter trebuia ucisã cu pietre (Lev 20,10; Dt 23,22; In 8,5); 3) „convieþuire ilegalã”, conform legislaþiei din Lev 18,6-18 ºi Fap 15,28-29. Isus interzice orice despãrþire, cu excepþia unei convieþuiri ilegale sau împotriva naturii (1Cor 7).

Legea talionului, cunoscutã ºi la babilonieni (Codicele lui Hammurabi – sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentatã în Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21. Cazurile se referã la: acte de violenþã împotriva unei persoane, daune materiale ºi morale. Principiul pe care se bazeazã aceastã lege este echivalarea exactã între vinã ºi pedeapsã, temperând setea de rãzbunare, care altfel ar fi fost nelimitatã. Isus nu vrea sã intre în disputa cazuisticã a rabinilor, ci vrea sã imprime discipolilor sãi renunþarea la dreptul propriu din dragoste faþã de aproapele ºi evanghelie. c Sensul expresiei este: nu rãspundeþi celui rãu cu o faptã asemãnãtoare, violenþã pentru violenþã, daunã pentru daunã, nici mãcar pe cale legalã (legea talionului), ci fiþi gata sã treceþi peste nedreptatea sau jignirea ce vi s-a fãcut, %

Mt 5,40

cineva te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i-l ºi pe celãlalt. 40 Celui care vrea sã te judece ºi sã-þi ia tunica, lasã-i ºi mantiaa, 41 iar, dacã cineva te-ar constrânge sã faci o mie de paºi, mergi cu el douã. 42 Celui care îþi cere, dã-i, ºi nu întoarce spatele celui care vrea sã ia de la tine cu împrumut.

In 18,22 1Cor 6,7

Iubirea faþã de duºmani (Lc 6,27-28.32-36) 43

Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-l urãºti pe duºmanul tãu. 44 Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duºmanii voºtri ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, 45 ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri, care face sã rãsarã soarele sãu peste cei rãi ºi peste cei buni ºi sã plouã peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. 46 Cãci, dacã îi iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi vameºii? 47 ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri, ce lucru neobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pãgânii? 48 Aºadar, fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit. Despre pomanã 1

Aveþi grijã sã nu sãvârºiþi faptele voastre buneb înaintea oamenilor ca sã fiþi vãzuþi de ei; altfel nu veþi avea rãsplatã înaintea Tatãlui vostru din ceruri. 2 Aºadar, când dai de pomanã, nu trâmbiþa înaintea ta, aºa cum fac ipocriþii în sinagogi ºi pe strãzi ca sã fie lãudaþi de oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 3 Tu, însã, când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta 4 pentru ca pomana ta sã fie în ascuns ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Lev 19,18 Mt 19,19; 22,39 Mc 12,31 Lc 10,27 Rom 13,9 Gal 5,14 Iac 2,8 Ex 23,4-5 Prov 25,21 Rom 12,20 Lc 23,34 Fap 7,60 Rom 12,14 1Cor 4,12 Ef 5,1 Lev 19,2 Dt 18,3 23,5

Despre rugãciune (Lc 11,2-4) 5

Iar când vã rugaþi, nu faceþi ca ipocriþii pentru cã lor le place sã se roage stând în picioare în sinagogi ºi la colþurile pieþelor ca sã fie vãzuþi de oameni. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 6 Tu, însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui

renunþând la orice despãgubire, fie la aceea în bani, fie la aceea mai crudã, de a-l vedea pe cel vinovat suferind aceeaºi pagubã. a Mantia era pentru orientali o hainã din stofã care se purta pe umeri în sezonul ploios ºi rece ºi era folositã de lumea sãracã ºi ca învelitoare în timpul nopþii. Pentru aceasta, Legea prevedea ca cel care a luat drept garanþie

mantia unui datornic sãrac sã o restituie înainte de lãsarea serii (Ex 22, 26-27; Dt 24,10-13). Tunica era o hainã cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bãrbaþi), ajungând pânã la gleznã. De obicei era de culoare albã, se îmbrãca direct pe piele ºi se lega la mijloc cu o centurã. b Lit.: sã nu faceþi dreptatea voastrã.

6,16; 23,5 Is 26,20

Mt 6,7 2Rg 4,33 6,32 Lc 12,30

tãu care este acolo, în ascuns, ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti. 7 Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, ca pãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor. 8 Aºadar, sã nu vã asemãnaþi cu ei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi nevoie, înainte ca sã-i cereþi. Tatãl nostru (Lc 11,2-4) 9

Ez 36,23

Sir 23,1; 33,1 Lc 22,40 2Mc 11,25 Ef 4,32 Col 3,13 18,35

Voi deci aºa sã vã rugaþi: Tatãl nostru, care eºti în ceruri, sfinþeascã-se numele tãu. 10 Vie împãrãþia ta. Facã-se voia ta, precum în cer, aºa ºi pe pãmânt. 11 Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi 12 ºi ne iartã nouã greºelilea noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. 13 ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mântuieºte de Cel Rãub. 14 Cãci dacã voi iertaþi oamenilor greºelile lor, ºi Tatãl vostru ceresc vã va ierta, 15 însã, dacã nu-i veþi ierta pe oamenic, nici Tatãl vostru nu va ierta greºelile voastre. Despre post

Is 58,5 6,5; 23,5

Când postiþid nu fiþi triºti ca ipocriþii, cãci ei îºi strâmbã feþele, ca sã arate oamenilor cã postesc. Adevãr vã spun: ºi-au primit rãsplata. 17 Dar tu, când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa 18 ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu, care este în ascuns. ªi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti. Adevãratele comori (Lc 12,33-34)

Iac 5,2.3

Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina le distrug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. 20 Adunaþi-vã comori în cer, unde a b

Lit.: datoriile. Unele manuscrise adaugã: Cãci a ta este împãrãþia ºi puterea ºi mãrirea în veci. Amin. Alte manuscrise adaugã numai: Amin. c Multe manuscrise au: greºelile lor. d Postul practicat în mod obiºnuit la evrei era public ºi se þinea în sãrbãtoarea Iertãrii, la aniversarea distrugerii templului lui Solomon ºi în timpul calamitãþilor publice: secetã, epidemii,

invazia lãcustelor, rãzboi. Persoanele pioase posteau de douã ori pe sãptãmânã: luni ºi joi. Fariseii, deºi posteau, o fãceau cu ipocrizie: îºi puneau cenuºã pe cap, îºi înnegreau faþa, nu se spãlau ºi se prezentau murdari ºi zdrenþãroºi ca sã atragã admiraþia ºi compãtimirea oamenilor. Cristos îndeamnã la un post care sã fie expresia unei cãinþe sincere.

Mt 6,21

nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi unde hoþii nu le sapã ºi nu le furã. 21 Cãci unde este comoara voastrã acolo va fi ºi inima voastrã. Lumina trupului (Lc 11,34-36)

Sir 29,11 Mt 19,21 Mc 10,21 Lc 18,22 Col 3,1-2

22 Candela

trupului este ochiul. Deci dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi luminos. 23 Însã dacã ochiul tãu este rãu, tot trupul tãu va fi întunecos. Aºadar, dacã lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc [va fi] întunericul!

Mt 20,15; Mc 7,22

Sau Dumnezeu, sau banul (Lc 16,13) 24 Nimeni

nu poate sluji la doi stãpâni; cãci sau îl va urî pe unul ºi îl va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul, iar pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi mamoneia. Încrederea în providenþã (Lc 12,22-31) 25 De

aceea vã spun: nu vã îngrijoraþi pentru viaþa voastrã: ce veþi mânca sau ce veþi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vã veþi îmbrãca. Oare nu este viaþa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrãcãmintea? 26 Priviþi pãsãrile cerului: nu seamãnã, nu secerã, nici nu adunã în hambar, iar Tatãl vostru ceresc le hrãneºte. Oare nu sunteþi voi mult mai de preþ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strãdui, poate sã adauge câtuºi de puþin la durata vieþii sale?b 28 Iar pentru îmbrãcãminte de ce vã îngrijoraþi? Observaþi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudescc ºi nu þes. 29 Totuºi vã spun cã nici Solomon, în toatã mãreþia lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre aceºtia. 30 Aºadar, dacã Dumnezeu îmbracã astfel iarba de pe câmp, care astãzi este ºi mâine se aruncã în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puþinã credinþã? 31 Deci, nu vã îngrijoraþi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrãca?” 32 Cãci

Mamon este un cuvânt de origine aramaicã având sensul de „ceva în care se pune încrederea”. În Sir 31,8 are sensul de bogãþii. ªi sfântul Augustin noteazã existenþa cuvântului în limba punicã cu sensul de „câºtig”, „ban”. Cristos aratã incompatibilitatea dintre „a sluji lui Dumnezeu” ºi „a sluji bogãþiilor”. b Lit.: sã adauge un cot la statura sa. Termenul grec helikia înseamnã, în primul rând, „staturã”, dar aici, ca ºi

în Lc 12,25; In 9,21.23 etc., sensul este de lungimea, durata vieþii. În acest context, unitatea de mãsurã, „cotul”, este folositã în sens figurat. Cristos ne atrage atenþia cã durata vieþii noastre este în mâinile lui Dumnezeu. Cu toate strãduinþele noastre, nu o putem lungi. c Verbul grec kopiao este folosit pentru o muncã istovitoare. În tradiþia orientalã, munca manualã era mai grea pentru bãrbat („a trudi”) ºi mai uºoarã pentru femeie („a þese lânã”).

10,31 Lc 12,7.24

1Rg 10 2Cr 9

Mt 6,33 6,8 Lc 12,30 Ps 37,4 Ex 16,4

pãgânii cautã toate acestea; dar Tatãl vostru ceresc ºtie cã aveþi nevoie de toate acestea. 33 Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeua ºi dreptatea lui ºi toate acestea vi se vor adãuga. 34 Deci nu vã îngrijoraþi pentru ziua de mâine, cãci ziua de mâine se va îngriji de ea însãºi. Ajunge zilei rãutatea ei. Judecarea aproapelui (Lc 6,37-42)

Rom 2,1; 14,4.10 1Cor 5,12 Iac 4,11 2Mc 4,24

1 Nu

judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi, 2 deoarece cu judecata cu care judecaþi veþi fi judecaþi ºi cu mãsura cu care mãsuraþi vi se va mãsura ºi vouã. 3 De ce, aºadar, vezi paiul din ochiul fratelui tãu, însã nu iei în seamã bârna din ochiul tãu? 4 Sau cum vei spune fratelui tãu: „Lasã-mã sã scot paiul din ochiul tãu” ºi iatã cã bârna este în ochiul tãu? 5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu ºi atunci vei vedea bine sã scoþi paiul din ochiul fratelui tãu. 6 Nu daþi cele sfinte câinilorb ºi nu aruncaþi perlele în faþa porcilor, ca nu cumva sã le calce în picioare ºi, întorcându-se, sã vã sfâºie.

Puterea rugãciunii (Lc 11,9-13) Mc 11,24 In 14,13-14; 15,7; 16,23-24 Iac 1,5 1In 3,22; 5,14-15 Iac 1,17

7 Cereþi

ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vi se va deschide. Cãci oricine cere, primeºte; cine cautã, gãseºte; iar celui care bate, i se va deschide. 9 Cine dintre voi, dacã fiul îi va cere pâine, îi va da o piatrã? 10 Sau, dacã va cere un peºte, îi va da un ºarpe? 11 Aºadar, dacã voi, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi daruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?

Regula de aur (Lc 6,31) Rom 13,8-10

12 Deci,

tot ce vreþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pentru ei, cãci aceasta este Legea ºi Profeþii. Cele douã cãi (Lc 13,23-24) 13

Fap 14,22

Intraþi pe poarta strâmtã, pentru cã largã este poartac ºi latã calea ce duce spre pieire ºi mulþi sunt cei care merg pe ea. 14 Dar cât de strâmtã este poarta ºi cât de îngustã calea care duce la viaþã! ªi puþini sunt cei care o gãsesc. Profeþii falºi (Lc 6,43-44)

Lc 6,26 Ez 22,27 Mt 10,16 In 10,12 Fap 20,29 Sir 27,6 Iac 3,12

15 Feriþi-vã

de profeþii falºi care vin la voi în haine de oi, dar înãuntru sunt lupi rãpitori. 16 Îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Oare se a

Unele manuscrise omit: lui Dumnezeu, altele au: împãrãþia cerurilor. b Era interzis a se arunca la câini resturile din carnea jertfitã în templu.

Multe manuscrise importante omit: poarta.

Mt 7,17

culeg struguri din mãrãcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rãu face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate sã facã fructe rele, nici un pom rãu sã facã fructe bune. 19 Orice pom care nu face fructe bune este tãiat ºi aruncat în foc. 20 Aºadar, îi veþi recunoaºte dupã roadele lor. Adevãraþii discipoli (Lc 13,26-27)

3,10 Lc 3,9; 13,6-9 In 15,6 Mt 7,16; 12,33

Nu oricine îmi zice „Doamne! Doamne!” va intra în împãrãþia cerurilor, ci acela care împlineºte voinþa Tatãlui meu, care este în ceruri. 22 Mulþi vor spune în ziua aceea: „Doamne! Doamne! Nu am profeþit în numele tãu, nu am alungat diavoli în numele tãu ºi nu am fãcut atâtea minuni în numele tãu?” 23 Atunci le voi declara: „Niciodatã nu v-am cunoscuta. Îndepãrtaþi-vã de mine, voi care sãvârºiþi nelegiuirea!” Casa construitã pe stâncã (Lc 6,47-49) 24 Aºadar,

oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi le împlineºte va fi asemenea cu bãrbatul înþelept care ºi-a construit casa pe stâncã. 25 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, au nãvãlit peste casa aceea, dar ea n-a cãzut, pentru cã fusese construitã pe stâncã. 26 Însã oricine ascultã aceste cuvinte ale mele ºi nu le împlineºte va fi asemenea cu bãrbatul necugetat care ºi-a construit casa pe nisip. 27 A cãzut ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea ºi ea s-a prãbuºit. Iar prãbuºirea ei a fost mare. 28 Când a terminat Isus aceste cuvântãri, mulþimile au fost cuprinse de uimire pentru învãþãtura lui, 29 deoarece el învãþa ca unul care are autoritate, ºi nu în felul cãrturarilor lor. IV. MINUNILE LUI ISUS ÎN GALILEEA Vindecarea unui lepros (Mc 1,40-45; Lc 5,12-16) 1

Când a coborât de pe munte, îl urmau mulþimi numeroase. 2 ªi iatã cã s-a apropiat un lepros ºi s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 3 Întinzându-ºi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curãþã-te!” ªi, îndatã, lepra lui s-a

8 a

Formulã folositã de rabini pentru a excomunica (Mt 25,12). Aici Cristos se referã la acele persoane care aveau carisme: ei erau buni oratori, ritualiºti

desãvârºiþi etc., dar nu s-au strãduit sã punã în practicã regula de aur ºi nu aveau dragoste faþã de aproapele.

Rom 2,13 Iac 1,22.25 1In 2,17 Ier 14,14; 27,15 Mc 9,38 Lc 9,49 Mt 10,33 2Tim 2,12 Ps 6,9 Mt 13,41-42; 25,41 Iac 1,22.23

Ez 13,10-12 2Lc 7,1 2Mc 1,22 2Lc 4,32

Mt 8,4 9,30; 12,16 Mc 7,36 Lc 17,14

curãþat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Ai grijã sã nu spui nimãnui, dar mergi, aratã-te preotului ºi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mãrturie pentru ei”. Vindecarea servitorului centurionului (Lc 7,1-10; In 4,43-54) 5

Ps 107,3 2Lc 13,29 Lc 13,28

9,29; 15,28 In 4,50.51

Intrând în Cafarnaum, a venit la el un centuriona, rugându-l: 6 „Doamne, servitorulb meu zace în casã, paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi ºi-l voi vindeca”. 8 Dar centurionul i-a rãspuns: „Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub acoperiºul meu, dar spune numai un cuvânt ºi servitorul meu va fi vindecat. 9 Cãci ºi eu sunt un om supus autoritãþii; având soldaþi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, ºi altuia: «Vino!», iar el vine, ºi servitorului meu: «Fã aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus a rãmas uimit ºi a spus celor care îl urmau: „Adevãr vã spun cã nu am gãsit la nimeni în Israel o astfel de credinþã. 11 De aceea vã spun cã vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilor împreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, 12 iar fiii împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul din afarã. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor”. 13 Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, sã þi se facã dupã cum ai crezut!” ªi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecatc. Vindecãri la Cafarnaum (Mc 1,29-34; Lc 4,38-41)

1Cor 9,5

Is 53,4

Intrând Isus în casa lui Petru, a vãzut-o pe soacra acestuia zãcând cuprinsã de febrã. 15 I-a atins mâna ºi febra a lãsat-o. Ea s-a ridicat ºi a început sã-i slujeascã. 16 La lãsatul serii, i-au adus mulþi posedaþi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt ºi i-a vindecat pe toþi cei bolnavi, 17 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: El a luat asupra lui slãbiciunile noastre ºi a purtat bolile noastre.

Centurionul era un ofiþer în armata romanã care comanda peste o sutã de oameni. Întrucât Cafarnaumul era oraº de graniþã, având un oficiu vamal, probabil avea un corp de armatã în slujba lui Irod Antipa. Soldaþii erau mercenari proveniþi din pãrþile Siriei, întrucât tetrarhul nu avea încredere în autohtoni. Isus trece peste prescrierile cãrturarilor ºi uzanþele sociale rigide

din timpul sãu care interziceau unui evreu sã intre în relaþii cu un pãgân. b Termenul grec pais este folosit în NT cu douã sensuri: servitor ºi fiu (Mt 2,16; 17,18; Lc 7,7; 12,45). Textele paralele care relateazã vindecarea servitorului centurionului folosesc: Lc 7,2 doulos = servitor; In 4,46 hyios = fiu. c Câteva manuscrise adaugã: ºi, întorcându-se acasã în acelaºi ceas, centurionul îºi gãsi servitorul vindecat.

Mt 8,18

33 Exigenþele vocaþiei (Lc 9,57-62) 18 Vãzând

Isus mulþimea din jurul sãu, a poruncit sã treacã pe þãrmul celãlalt. 19 Atunci s-a apropiat de el unul dintre cãrturari ºi a spus: „Învãþãtorule, te voi urma oriunde te vei duce”. 20 Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omului nu are unde-ºi rezema capul”. 21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasã-mã sã merg mai întâi ºi sã-l îngrop pe tatãl meu”. 22 Dar Isus i-a zis: „Urmeazã-mã ºi lasã morþii sã-ºi îngroape morþii”.

Mc 4,35 Lc 8,22

2Cor 8,9 1Rg 19,20 9,9 In 1,43; 21,19

Liniºtirea furtunii (Mc 4,35-41; Lc 8,22-25) 23

Apoi [Isus] s-a urcat în barcã, iar discipolii l-au urmat. 24 ªi iatã cã pe mare s-a iscat o furtunã atât de puternicã încât barca era acoperitã de valuri, iar el dormea. 25 Au venita ºi l-au trezit spunându-i: „Doamne, salveazã-ne! Pierim!” 26 Dar el le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi, oameni cu puþinã credinþã?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile ºi marea ºi s-a fãcut liniºte deplinã. 27 Oamenii au fost cuprinºi de uimire ºi spuneau: „Cine este acesta de care ascultã ºi vânturile ºi marea?” Vindecarea posedaþilor de diavol din þinutul gadarenilor (Mc 5,1-20; Lc 8,26-39) 28 Ajungând

pe malul celãlalt, în þinutul gadarenilorb, l-au întâmpinat doi posedaþi de diavoli, ieºiþi din morminte, atât de violenþi încât nu putea nimeni sã treacã pe drumul acela. 29 ªi iatã cã au început sã strige: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca sã ne chinuieºti?” 30 Ceva mai departe pãºtea o turmã mare de porci. 31 Diavolii îl rugau: „Dacã ne alungi, trimite-ne în turma de porci”. 32 El le-a zis: „Mergeþi!” Ieºind [din posedaþi], ei au intrat în porci, ºi iatã cã toatã turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptã ºi a pierit în apã. 33 Atunci paznicii au fugit ºi, ajungând în cetate, au povestit toate ºi ce s-a întâmplat cu posedaþii. 34 ªi iatã toatã cetatea a ieºit în întâmpinarea lui Isus ºi, vãzându-l, l-au rugat sã plece din þinutul lor.

Multe manuscrise adaugã: discipolii lui. b Unele manuscrise au: gherghesenilor, altele: gherasenilor. Gadara era o localitate cam la 7 km sud-est de lacul Genezaret, iar locuitorii ei îºi pãºteau

turmele pânã la coasta abruptã de lângã lac. Actualmente, existã o localitate construitã pe coastã care se numeºte Um Qeis. Locuitorii erau în prevalenþã pãgâni, crescãtori de porci.

1Rg 17,18 Lc 4,34

Mt 9,1

Vindecarea unui paralizat (Mc 2,1-12; Lc 5,17-26) 1 Urcându-se

8,6; Fap 9,33 Lc 7,48 12,25

Fap 9,33-35

în barcã, a trecut dincolo ºi a ajuns în cetatea sa. 2 ªi iatã cã au adus la el un paralizat care zãcea pe o targã. Iar Isus, vãzând credinþa lor, a spus paralizatului: „Încrede-te, fiule! Pãcatele îþi sunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cãrturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii!” 4 Isus, cunoscânda gândurile lor, a zis: „De ce gândiþi rãu în inimile voastre? 5 Ce este mai uºor sã spun: «Pãcatele îþi sunt iertate» sau sã spun: «Ridicã-te ºi umblã»? 6 Dar ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt”, i-a spus paralizatului: „Ridicã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 7 Atunci, ridicându-se, s-a dus acasã. 8 Vãzând aceasta, mulþimile au fost cuprinse de teamãb ºi îl preamãreau pe Dumnezeu, care dã oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei (Mc 2,13-17; Lc 5,27-32) 9 Plecând

8,22 In 1,43; 21,19 11,19 Lc 7,34; 15,1.2; 19,7

Os 6,6 =12,7

de acolo, Isus a vãzut un om numit Matei, stând la postul de vamã, ºi i-a spus: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, el l-a urmat. 10 ªi, pe când stãtea la masã în casã, iatã cã mulþi vameºi ºi pãcãtoºi au venit ºi s-au aºezat la masã cu Isus ºi cu discipolii lui. 11 Vãzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mãnâncã învãþãtorul vostru împreunã cu vameºii ºi pãcãtoºii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aºadar, mergeþi ºi învãþaþi ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, cãci nu am venit sã-i chem pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi”. Despre post (Mc 2,18-22; Lc 5,33-39)

11,18 Lc 18,12

14 Atunci

s-au apropiat de el discipolii lui Ioan ºi i-au spus: „De ce noi ºi fariseii postim multc, iar discipolii tãi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã plângã atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei ºi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofã nouãd la o hainã veche; cãci peticul trage din hainã ºi ruptura devine mai mare. 17 Nici nu se toarnã vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsã, iar burdufurile se stricã. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel amândouã se pãstreazã”. a

Unele manuscrise importante au: vãzând. b În câteva manuscrise gãsim: au fost cuprinse de teamã ºi admiraþie. c Unele manuscrise omit: mult, altele pun: deseori. d Cuvântul grec folosit aici, agnafon, se referã la o stofã nouã, nespãlatã,

netrasã la piuã. Prin aceste comparaþii, Isus vrea sã arate cã evanghelia nu este o cârpealã din fragmentele religiozitãþii preexistente, nici nu intenþioneazã sã-ºi modeleze învãþãtura dupã forma iudaismului, iar creºtinismul va fi haina nouã croitã pe mãsura omului regenerat în Cristos.

Mt 9,18

Vindecarea unei femei ºi învierea fiicei unui înalt funcþionar (Mc 5,21-43; Lc 8,40-56) 18 În

timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcþionar, s-a prosternat înaintea lui ºi i-a spus: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-þi mâna peste ea ºi va trãi”. 19 Isus s-a ridicat ºi a mers dupã el împreunã cu discipolii sãi. 20 ªi iatã cã o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii mantieia, 21 cãci îºi spunea: „De mã voi atinge fie ºi numai de mantia lui, voi fi vindecatã”. 22 Întorcându-se ºi vãzând-o, Isus i-a zis: „Încrede-te, fiicã, credinþa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecatã din ceasul acela. 23 Ajungând Isus la casa înaltului funcþionar ºi vãzând cântãreþii din fluier ºi mulþimea zgomotoasã, 24 a spus: „Daþi-vã la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulþimea a fost scoasã afarã, el a intrat ºi a prins-o de mânã, iar copila s-a ridicat. 26 ªi s-a rãspândit vestea aceasta în tot þinutul acela.

8,3 Mc 6,5; 8,23.25 Lc 13,13 Lev 15,25

Fap 3,16

In 11,11 Mc 1,31; 9,27

Isus vindecã doi orbi 27

Când a plecat de acolo, au venit dupã Isus doi orbi strigând: „Îndurã-te de noi, Fiul lui David!” 28 Dupã ce a ajuns în casã, orbii s-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeþi cã pot sã fac aceasta?” I-au spus: „Da, Doamne!” 29 Atunci le-a atins ochii spunând: „Sã vi se facã dupã credinþa voastrã!” 30 ªi li s-au deschis ochii, iar Isus le-a poruncit cu asprime: „Aveþi grijã sã nu afle nimeni”. 31 Dar ei, dupã ce au ieºit, au rãspândit vestea despre el în tot þinutul acela.

20,34 8,13; 15,28 Mc 7,36 =12,22-24

Isus vindecã un om mut 32 Când

au plecat aceºtia, iatã cã i-au adus un om mut, posedat de diavol. Dupã ce diavolul a fost alungat, mutul a vorbit, iar mulþimile se mirau spunând: „Niciodatã nu s-a vãzut aºa ceva în Israel!” 34 Însã fariseii spuneau: „Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”b. 33

Ciucurii, legaþi cu fir albastru la cele patru colþuri ale mantiei, aminteau unui evreu de poruncile lui Dumnezeu (Num 15,38-39). Întrucât aceste semne erau considerate sfinte, atingerea ciucurilor de la haina purtatã de o

persoanã consacratã garanta intervenþia mântuitoare a lui Dumnezeu (1Sam 15,26-28 – unde ruperea ciucurelui este semn cã Dumnezeu îºi retrage harul). b Unele manuscrise omit v. 34.

2Lc 11,14-15 Mc 7,32.35; 9,17.25 Lc 11,14 Mc 2,12 12,24 Mc 3,22 Lc 11,15

Mt 9,35

36 V. DISCURSUL MISIONAR

Isus are milã de popor 35 Isus

=4,23 Mc 1,39 10,1 Mc 1,34 Lc 7,21 14,14; 15,32 2Mc 6,34 Num 27,17 1Rg 22,17 2Cr 18,16 Ez 34,5 Zah 10,2 Idt 11,19 Mc 6,34 Mc 6,7 Lc 9,1 9,35; Mc 1,34 Lc 7,21 In 1,40-41 In 1,43 26,25; 27,3 Mc 14,43 In 6,64; 12,4; 13,11; 18,2.5

strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþând în sinagogile lor, predicând evanghelia împãrãþiei ºi vindecând orice boalã ºi orice neputinþã. 36 Vãzând mulþimile, i s-a fãcut milã de ele, cãci erau istovite ºi pãrãsite, ca niºte oi care nu au pãstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor sãi: „Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini. 38 Rugaþi-l deci pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori la seceriºul lui”. Alegerea apostolilor (Mc 3,14-19; Lc 6,12-16) 1 Chemându-i

pe cei doisprezece discipoli ai sãi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca sã le alunge ºi sã vindece orice boalã ºi orice neputinþã. 2 Numelea celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis Petru, ºi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fratele lui; 3 Filip ºi Bartolomeu; Toma ºi Matei, vameºul; Iacob, fiul lui Alfeu, ºi Tadeu;b 4 Simon Canaaneul ºi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trãdat.

Misiunea apostolilor (Mc 6,7-13; Lc 9,1-6; 10,3-11) 5

Isus i-a trimis pe aceºtia doisprezece, poruncindu-le: „Sã nu mergeþi pe calea pãgânilorc ºi sã nu intraþi în cetatea samaritenilord.

Numele celor doisprezece apostoli: Shime`ôn (ebr.) = Dumnezeu a ascultat; Petros (gr.) = piatrã; Andreas (gr.) = bãrbãtos; Ya`âkob (ebr.) = Dumnezeu sã protejeze; Zabdi’el (ebr.) = Dumnezeu a dat; Yehôhanan (ebr.) = Iahve este îndurãtor; Filippos (gr.) = iubitor de cai; Bar-Tolmây (aram.) = fiul lui Tolmai (al impurului); Teôma’ (ebr.) = geamãn; Mattateyâh (ebr.) = darul lui Dumnezeu; Halpây (aram.) = Dumnezeu dã peste mãsurã; Todday (aram.) = pieptos; Qannaya (ebr.) = gelos pentru Dumnezeu; Yehudâh (ebr.) = preamãrit este Dumnezeu; ‘Ish saqqarya (aram.) = om fals, ipocrit (dupã alþii ‘Ish Qeryiôt = om din Qeriot). b Unele manuscrise adaugã: Lebbaios = inimos.

Drumul care trece printr-un teritoriu locuit de pãgâni, adicã de cei care nu erau evrei. d Samaritenii erau evreii care au rãmas dupã deportarea majoritãþii populaþiei în Asiria, în 721 î.C. ºi colonii pãgâni aduºi de regele Asiriei. Aceºtia din urmã au asimilat în parte religia evreilor: acceptau Cartea Sfântã a lui Moise ºi tãierea împrejur, dar nu participau la cultul religios în templul din Ierusalim, ci îºi construiserã un templu propriu pe muntele Garizim. Pânã la distrugerea templului din Ierusalim erau dispreþuiþi de evrei, iar evreii în trecere nu erau gãzduiþi în satele samaritenilor. Aceastã ostilitate se va reduce dupã sec. I d.C.

Mt 10,6

6 Mergeþi

mai degrabã la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Mergând, predicaþi: „S-a apropiat împãrãþia cerurilor”. 8 Vindecaþi-i pe cei bolnavi, înviaþi-i pe cei morþi, curãþaþi-i pe cei leproºi, alungaþi-i pe diavoli. În dar aþi primit, în dar sã daþi. 9 Nu luaþi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagã pentru drum, nici douã tunici, nici încãlþãminte ºi nici toiag, pentru cã cine lucreazã are dreptul la hranã. 11 În cetatea sau în satul în care intraþi, interesaþi-vã cine este om vrednic ºi rãmâneþi acolo pânã când plecaþi. 12 Intrând în casã, salutaþi. 13 ªi, dacã acea casã este vrednicã, pacea voastrã sã vinã asupra ei; însã dacã nu este vrednicã, pacea voastrã sã se întoarcã la voi. 14 Dacã cineva nu vã primeºte ºi nu ascultã cuvintele voastre, ieºind din casa ºi din cetatea aceea, scuturaþi praful de pe picioarele voastre. 15 Adevãr vã spun: mai uºor va fi în ziua judecãþii pentru pãmântul Sodomei ºi al Gomorei decât pentru cetatea aceea. Persecuþiile împotriva discipolilor (Mc 13,9-13; Lc 21,12-17) 16

Iatã, eu vã trimit ca pe niºte oi în mijlocul lupilor; fiþi, aºadar, înþelepþi ca ºerpii ºi simpli ca porumbeii. 17 Feriþi-vã de oameni, pentru cã vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vã vor biciui în sinagogile lor. 18 ªi veþi fi duºi, din cauza mea, înaintea guvernanþilor ºi a regilor, ca mãrturie înaintea lor ºi a pãgânilor. 19 Când veþi fi daþi pe mâna lor, nu vã preocupaþi cum sau ce veþi vorbi, cãci vi se va da în ceasul acela ce sã vorbiþi, 20 pentru cã nu sunteþi voi cei care vorbiþi, ci Duhul Tatãlui vostru este cel care vorbeºte în voi. 21 Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. 22 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. 23 Când vã vor persecuta într-o cetate, fugiþi în altaa, cãci adevãr vã spun, nu veþi termina cetãþile lui Israel pânã când va veni Fiul Omului. 24 Nu este discipolul mai presus decât învãþãtorul, nici servitorul mai presus decât stãpânul sãu. 25 Este de ajuns discipolului sã devinã ca învãþãtorul sãu, ºi servitorului ca stãpânul sãu. Dacã pe stãpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui! Mãrturisirea curajoasã a Fiului Omului (Lc 12,1-9) 26

Nu vã temeþi de ei, cãci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit ºi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vã a

Multe manuscrise adaugã: ºi, dacã vã persecutã ºi în aceasta, fugiþi într-o alta.

Ier 50,6; Mt 15,24 4,17; Lc 10,9.11

Lc 10,4; Num 18,25-32

Lc 10,10-12 =11,24 Lc 10,12 Gen 18, 20–19,28 2Pt 2,6 Iuda 7 2Lc 10,3 In 10,12 Fap 20,29 Rom 16,19 Mc 13,9 2Lc 21,12-13 Lc 12,11-12

Mih 7,6 =24,9

=24,13 16,27-28; 24,27.30.37. 39.44; 25,31; 26,64 Mc 13,26; 14,62; Lc 9,26; 17,30; 18,8; 21,27; Lc 6,40 In 13,16; 15,20 2Mc 4,22 Lc 8,17

Mt 10,28

Iac 4,12

1Sam 14,45 Fap 27,34 6,26; 12,12; Ap 3,5 2Lc 9,26 2Mc 8,38 2Tim 2,12

spun în întuneric spuneþi la luminã ºi ceea ce vã spun la ureche predicaþi de pe acoperiºuri. 28 Nu vã temeþi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeþi-vã mai degrabã de cel care poate sã piardã ºi trupul ºi sufletul în Gheenã. 29 Oare nu se vând douã vrãbii pe un ban?a ªi nici una dintre ele nu cade pe pãmânt fãrã ºtirea Tatãlui vostru. 30 Vouã, însã, vã sunt numãrate toate firele de pãr de pe cap. 31 Aºadar, nu vã temeþi! Voi valoraþi mai mult decât multe vrãbii. 32 Oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie pentru el înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. 33 Însã oricine mã va renega înaintea oamenilor îl voi renega ºi eu înaintea Tatãlui meu cel din ceruri. Exigenþele urmãrii lui Isus (Lc 12,51-53; 14,26-27) 34 Sã

Mih 7,6

Dt 33,9 =16,24 Lc 17,33 2In 12,25

nu credeþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt. Nu am venit sã aduc pace, ci sabie. 35 Cãci am venit sã despart fiulb de tatãl sãu fiica de mama sa, nora de soacra sa, 36 iar duºmanii omului vor fi cei din casa lui. 37 Cine îºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; ºi cine îºi iubeºte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã nu este vrednic de mine. 39 Cine þine la viaþãc o va pierde, iar cine îºi pierde viaþa pentru mine o va regãsi. Rãsplatã pentru primirea apostolilor (Mc 9,41)

=18,5 2In 12,44 Gal 4,14 1Rg 17,9-24 2Rg 4,8-37

7,28; 13,53; 19,1; 26,1

Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeºte un profet pentru cã ested profet va primi rãsplata profetului, iar cine primeºte un drept pentru cã este drept va primi rãsplata celui drept. 42 Cine va da de bãut, fie ºi numai un pahar cu apã rece, unuia dintre aceºtia mici pentru cã este discipol, adevãr vã spun, nu-ºi va pierde rãsplata”. 1 Când Isus a terminat de dat aceste învãþãturi celor doisprezece discipoli ai sãi, a plecat de acolo ca sã înveþe ºi sã predice în cetãþile lor.

11 a

Lit.: assarion – monedã romanã de bronz valorând 1/16 dintr-un dinar. b Lit.: omul.

c d

Lit.: cine îºi gãseºte viaþa. Lit.: în nume...

Mt 11,2

VI. NECREDINÞA ªI ÎMPOTRIVIREA IUDEILOR Mãrturia lui Isus despre Ioan (Lc 7,18-35) 2 Auzind

Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii sãi 3 ca sã-i spunã: „Tu eºti cel care trebuie sã vinã sau sã aºteptãm un altul?”a 4 Isus le-a rãspuns: „Mergeþi ºi spuneþi-i lui Ioan ceea ce auziþi ºi vedeþi: 5 orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii sunt curãþaþi ºi surzii aud, morþii învie, iar sãracilor li se aduce vestea cea bunã. 6 ªi fericit este cel care nu se scandalizeazã de mine”. 7 Dupã ce au plecat aceºtia, Isus a început sã vorbeascã mulþimilor despre Ioan: „Ce aþi ieºit sã vedeþi în pustiu? O trestie legãnatã de vânt? 8 Sau ce altceva aþi ieºit sã vedeþi? Un om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei care poartã haine moi sunt în casele regilor. 9 Dar ce aþi ieºit sã vedeþi?b Un profet? Da, vã spun, chiar mai mult decât un profet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris: Iatã, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feþei tale; el va pregãti calea înaintea ta. 11 Adevãr vã spun, nu s-a ridicat, dintre cei nãscuþi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezãtorul. Însã cel mai mic din împãrãþia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezãtorul ºi pânã acum, împãrãþia cerurilor este asaltatã cu violenþã ºi cei violenþi o iau prin forþãc. 13 Cãci toþi profeþii ºi Legea au profeþit pânã la Ioan 14 ºi, dacã vreþi sã admiteþi, el este Ilie care trebuie sã vinã. 15 Cine are urechid, sã asculte! 16 Cu cine voi compara aceastã generaþie? Este asemenea copiilor care stau în pieþe ºi strigã cãtre alþii: 17 «V-am cântat din fluier ºi n-aþi jucat, v-am cântat de jale ºi n-aþi bocit».

În tradiþia biblicã, expresia cel care vine are un sens mesianic. Nedumerirea discipolilor lui Ioan provine din constatarea cã Isus nu se comportã ca acel Mesia descris în predica Botezãtorului (Mt 3,11-12). b În câteva manuscrise importante apare varianta: De ce aþi ieºit? Sã vedeþi un profet? c Expresia poate însemna: 1) efortul spiritual al celor care ajung în împãrãþie prin ascezã; 2) violenþa celor care vor sã stabileascã o împãrãþie cu ajutorul

armelor (zeloþii); 3) acþiunea conºtientã ºi îndârjitã a celor care militeazã pentru distrugerea Bisericii lui Isus; 4) tirania puterilor demoniace ºi împotrivirea conºtientã a omului care o respinge sau tirania dominaþiilor pãmânteºti care pretind cã stãpânesc aceastã lume ºi împiedicã instaurarea împãrãþiei lui Dumnezeu; 5) puterea lui Dumnezeu care face ca împãrãþia lui sã înainteze în ciuda tuturor obstacolelor. d Unele manuscrise adaugã: pentru a asculta.

Mt 14,3 In 3,24 Mal 3,1 In 1,15; 6,14 Fap 19,4 Evr 10,37 Ap 1,4.8 Is 42,18 13,57; 26,31 3,5

14,5; 21,26 Lc 1,76 Ex 23,20 Mal 3,1 Mc 1,2 Lc 1,76; 7,27; In 3,28

Mc 9,11-13 Lc 1,17 In 1,21 13,9.43 Mc 4,9.23 Lc 8,8; 14,35 Ap 2,7; 13,9

Mt 11,18 3,4; 9,14 9,11 Lc 15,1-2; 19,7

Cãci a venit Ioan care nu mãnâncã ºi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului care mãnâncã ºi bea, iar voi spuneþi: «Iatã un mâncãcios ºi un bãutor de vin, prieten cu vameºii ºi pãcãtoºii!». Dar înþelepciunii i s-a dat dreptate dupã faptele ei”. Isus mustrã cetãþile care nu se convertesc (Lc 10,12-15) 20

Is 23,1-8 Ez 26–28 Il 3,4-8 Am 1,9-10 Zah 9,2-4 Est 4,1 Is 14,13.15 Gen 19,24-28 2Pt 2,6 Iuda 7 =10,15 Lc 10,12

Atunci a început sã mustre cetãþile în care au avut loc cele mai multe minuni ale sale, pentru cã nu s-au convertit: 21 „Vai þie, Corazin, vai þie, Betsaida!a Cãci, dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi în Sidon minunile sãvârºite în voi, de mult ar fi fãcut pocãinþã în sac ºi cenuºã. 22 De aceea, în ziua judecãþii, va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât pentru voi. 23 ªi tu, Cafarnaum, oare vei fi înãlþat pânã la cer? Pânã în iad te vei prãbuºi!b Cãci, dacã minunile care au fost sãvârºite în tine ar fi fost sãvârºite în Sodoma, ea ar fi rãmas pânã în ziua de astãzi. 24 De aceea vã spun: în ziua judecãþii va fi mai uºor pentru pãmântul Sodomei decât pentru tine”. Isus îl preamãreºte pe Tatãl (Lc 10,21-22)

Tob 7,17 1Cor 1,17-29 28,18; In 3,35; 13,3; 17,2 Fil 2,9 In 1,18; 10 15 Ier 31,25 Ier 6,16 1In 5,3

25 În

acel timp, Isus a luat cuvântul ºi a zis: „Te preamãresc Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tatã, pentru cã aceasta a fost dorinþa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatãl meu ºi nimeni nu-l cunoaºte pe Fiul decât Tatãl, nici pe Tatãl nu-l cunoaºte nimeni, decât numai Fiul ºi acela cãruia Fiul vrea sã-i reveleze. 28 Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi da odihnã. 29 Luaþi asupra voastrã jugul meu ºi învãþaþic de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi alinare pentru sufletele voastre. 30 Cãci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este uºoarã”. Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mc 2,23-28; Lc 6,1-5) 1

Dt 23,25-26

În acel timp Isus trecea printre lanuri de grâu, într-o sâmbãtã. Discipolilor sãi le era foame ºi au început sã rupã spice

12 a

Vezi n. Lc 10,13. Multe manuscrise au: vei fi aruncat. c În Talmud expresia este des folositã cu sensul de „urmaþi ºcoala mea, b

deveniþi discipolii mei”. Motivaþia pentru care discipolii ar urma ºcoala ar fi blândeþea ºi simplicitatea învãþãtorului.

Mt 12,2

ºi sã le mãnânce. 2 Dar fariseii, când au vãzut, i-au spus: „Iatã, discipolii tãi fac ceea ce nu este permis sã facã în zi de sâmbãtã”. 3 Atunci le-a zis: „Nu aþi citit ce a fãcut David când îi era foame, lui ºi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu ºi au mâncat pâinile ofrandei pe care nu avea voie sã le mãnânce nici el, nici cei care erau cu el, decât doar numai preoþii? 5 Sau nu aþi citit în Lege cã în zi de sâmbãtã preoþii încalcã sâmbãta în templu ºi sunt nevinovaþi? 6 Dar eu vã spun cã aici este unula mai mare decât templul! 7 Dacã aþi fi înþeles ce înseamnã: Îndurare vreau ºi nu jertfã, nu i-aþi fi condamnat pe cei nevinovaþi. 8 Cãci Fiul Omului este stãpânul sâmbetei”. Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mc 3,1-6; Lc 6,6-11) plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 ªi iatã, un om avea o mânã paralizatãb. Dar ei, ca sã-l poatã acuza, l-au întrebat: „Este permis sã vindeci în zi de sâmbãtã?” 11 El însã le-a spus: „Care om dintre voi, dacã are o singurã oaie ºi aceasta cade în groapã într-o zi de sâmbãtã, nu o ia ºi o scoate? 12 Dar un om valoreazã mai mult decât o oaie! Prin urmare, este permis sã faci bine în zi de sâmbãtã”. 13 Atunci a zis omului: „Întinde-þi mâna”. El a întins-o ºi mâna lui s-a fãcut sãnãtoasã ca ºi cealaltã. 14 Fariseii au ieºit ºi au þinut sfat împotriva lui ca sã-l dea la moarte.

Ex 20,10 Dt 5,14

12,41.42 1Sam 21,2-7 Lev 24,5-9 Num 28,9 12,41.42 Os 6,6 Lc 11,31.32

9 Atunci,

2Lc 14,3.5

6,26; 10,31 Lc 12,7.24 Lc 13,16 In 5,9; 7,23; 9,14 27,1 Mc 11,18 Lc 19,47 In 5,16.18

Isus, slujitorul lui Iahve 15 Dar

Isus, ºtiind aceasta, a plecat de acolo. Mulþic l-au urmat, iar el i-a vindecat pe toþi 16 ºi le poruncea sã nu-l facã cunoscut, 17 ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia: 18 Iatã servitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, în care sufletul meu îºi aflã bucuria! Voi pune Duhul meu peste el ºi el va vesti popoarelor dreptatea. 19 Nu se va certa, nici nu va striga ºi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieþe. 20 Trestia frântã nu o va strivi, iar fitilul care fumegã nu-l va stinge pânã ce nu va duce dreptatea la victorie, 21 iar popoarele îºi vor pune speranþa în numele lui.

a b

Lit.: ceva (neutru). Lit.: uscatã.

Unele manuscrise au: mulþimi numeroase, altele: mulþi din popor.

Mc 3,7-10 Lc 6,17-19 8,4; 9,30 2Mc 3,12; 5,43; 7,36 Is 42,1-4

Mt 12,22

Isus ºi Beelzebul (Mc 3,20-30; Lc 11,14-23) 22

Fap 10,38

Mc 9,40 Lc 9,50 1Tim 1,13

Atunci i-a fost adus un posedat de diavol, orb ºi mut, iar el l-a vindecat aºa încât mutul vorbea ºi vedea. 23 Toate mulþimile erau cuprinse de uimire ºi spuneau: „Oare nu este acesta fiul lui David?” 24 Dar fariseii, când au auzit, spuneau: „Acesta nu scoate diavolii decât cu Beelzebul, cãpetenia diavolilor!” 25 Cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împãrãþie, dezbinatã în ea însãºi, se ruineazã ºi orice cetate sau casã, dezbinatã în sine, nu va dãinui. 26 Iar dacã Satana îl alungã pe Satana, se dezbinã în el însuºi; aºadar, cum va dãinui împãrãþia lui? 27 ªi, dacã eu scot diavolii cu Beelzebul, fiii voºtri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecãtorii voºtri. 28 Dar, dacã eu scot diavolii cu Duhul lui Dumnezeu, împãrãþia lui Dumnezeu a ajuns cu adevãrat la voi. 29 Sau cum ar putea cineva sã intre în casa unui [om] puternic ºi sã-i ia bunurilea, dacã nu l-ar lega mai întâi pe cel puternic? Într-adevãr, numai atunci îi va prãda casa. 30 Cine nu este cu mine este împotriva mea ºi cine nu adunã cu mine, risipeºte. 31 De aceea vã spun, toate pãcatele ºi blasfemiile vor fi iertate oamenilor, însã blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertatã. 32 ªi, dacã cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat, dar, dacã ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în cea care va veni. Pomul ºi roadele sale (Lc 6,43-45) 33

3,7; 23,33 Lc 3,7 15,18; Mc 7,21

Sau admiteþib cã pomul este bun ºi fructul sãu este bun sau admiteþi cã pomul este rãu ºi fructul sãu este rãu: cãci pomul se cunoaºte dupã fructul sãu. 34 Pui de vipere, cum puteþi rosti ceva bun, atunci când voi sunteþi rãi? Cãci gura vorbeºte din prisosul inimii. 35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul sãu bun, iar omul rãu scoate lucruri rele din tezaurul sãu rãu. 36 Vã spun, aºadar, în ziua judecãþii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. 37 Cãci dupã cuvintele tale vei fi îndreptãþit ºi dupã cuvintele tale vei fi condamnat”. Semnul lui Iona (Mc 8,11-12; Lc 11,29-32)

In 6,30

Atunci unii dintre cãrturari ºi farisei i-au spus: „Învãþãtorule, vrem sã vedem un semn de la tine”. 39 Dar el le-a rãspuns: „Aceastã generaþie rea ºi adulterãc cere un semn, dar nu i se va da alt semn a Lit.: vasele. b Lit.: sau faceþi. c În VT relaþia dintre

Dumnezeu ºi poporul sãu este deseori descrisã ca o legãturã de iubire dintre mire ºi mireasã:

Os 1-3, Ier 2,2 ºi Is 54,4-8. Orice încãlcare a legãmântului încheiat cu Dumnezeu este numitã adulter (Ier 2,20; 31,3; Ez 16,1-43).

Mt 12,40

decât semnul lui Iona profetul: 40 aºa cum Iona a fost trei zile ºi trei nopþi în burta peºtelui, tot aºa Fiul Omului va fi trei zile ºi trei nopþi în sânul pãmântului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o vor condamna pentru cã ei s-au convertit la predica lui Iona ºi iatã aici unul mai mare decât Iona. 42 Regina din Suda se va ridica la judecatã cu generaþia aceasta ºi o va condamna pentru cã ea a venit de la marginile pãmântului ca sã asculte înþelepciunea lui Solomon ºi iatã aici unul mai mare decât Solomon.

Iona 1,17 Iona 3,5.8 12,6 2Cr 9,1-12

Revenirea duhului necurat (Lc 11,24-26) 43

Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locuri fãrã cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. 44 Atunci îºi spune: «Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit». Venind, o gãseºte nelocuitã, mãturatã ºi pusã în ordine. 45 Atunci merge ºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmã a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi. Aºa va fi ºi cu aceastã generaþie rea”. apãb

2Pt 2,20

Mama ºi fraþii lui Isus (Mc 3,31-35; Lc 8,19-21) 46

Pe când mai vorbea încã mulþimilor, iatã cã mama ºi fraþii luic stãteau afarã, cãutând sã-i vorbeascã. 47 Atunci i-a spus cineva: „Iatã,

Sudul Arabiei, numitã ºi Sheba (1Rg 10,1-13). b Credinþa popularã foarte veche cã diavolii ar locui în pustiu apare în Mesopotamia anticã ºi se gãseºte ºi în unele texte din Sfânta Scripturã (Is 34,14; Ap 18,2). Aceºtia însã preferã sã locuiascã printre oameni. De aceea cel din parabolã nu-ºi gãseºte odihna în altã parte ºi se întoarce. c Expresia fraþii lui Isus a fost interpretatã încã din primele secole creºtine în trei feluri: A. „Fraþii lui Isus” ar fi fraþi de sânge ai lui Isus, el fiind „primul nãscut”. Dar: 1) în familia ebraicã femeia nu are autoritate: ea este supusã tatãlui sau soþului sãu, iar dupã moartea acestuia, fiilor adulþi. Totuºi, aici Maria este menþionatã ca reprezentantã a familei; 2) când sfânta familie merge în pelerinaj la templu, nu sunt menþionaþi

13,55 Mc 6,3 In 2,12 Fap 1,14

alþi copii; dacã ar fi avut alþii, aceºtia ar fi rãmas, împreunã cu Maria, acasã; 3) niciodatã în NT nu se vorbeºte despre alþi fii ai Mariei. Faptul cã Isus este numit primul nãscut, nu înseamnã cã Maria ar mai fi avut fii: termenul mai este folosit în Col 1,15, unde Isus este numit „primul nãscut al Tatãlui”. Or, Dumnezeu Tatãl nu are alþi fii; oamenii sunt doar creaþi de el, nu nãscuþi. B. „Fraþii lui Isus” ar fi fost fraþi vitregi ai lui Isus, copii ai lui Iosif dintr-o cãsãtorie anterioarã. Dar: 1) aceastã interpretare nu are o bazã istoricã: ea se inspirã din literatura apocrifã (Protoevanghelia lui Iacob); 2) aceºti „fraþi” nu sunt menþionaþi în relatarea pelerinajului la templu; 3) genealogiile (Mt 1,1-16; Lc 3,23-38) îl prezintã pe Isus ca moºtenitor al promisiunilor mesianice, prin Iosif; dacã Iosif ar fi avut alþi fii dintr-o cãsãtorie %

Mt 12,48

mama ºi fraþii tãi stau afarã ºi vor sã-þi vorbeascã”a. 48 Dar el i-a rãspuns celui care îi vorbise: „Cine este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?” 49 ªi, întinzându-ºi mâna spre discipolii sãi, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 50 Cãci oricine face voinþa Tatãlui meu din ceruri acela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã”. VII. PARABOLELE ÎMPÃRÃÞIEI Parabola semãnãtorului (Mc 4,1-20; Lc 8,4-15) Lc 5,1-3

1 În

ziua aceea, ieºind din casã, Isus s-a aºezat pe þãrmul mãrii. 13 S-a adunat în jurul lui o mulþime atât de mare încât el s-a urcat în barcã sã se aºeze ºi toatã mulþimea stãtea pe þãrm, iar el 2

11,15; 13,43; Mc 4,23; Lc 14,35; Ap 2,7; 13,9 1Cor 4,1; Ef 3,3.4; 6,19; Col 2,2; 4,3; Mc 4,25; Lc 8,18; 19,26

Is 6,9-10 In 12,40; Fap 28,26.27

le spunea multe în parabole: „Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o parte a cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mâncat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros, unde nu avea pãmânt mult, ºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc, 6 iar când soarele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat. 7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod: care o sutã, care ºaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechib, sã asculte!” 10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeºti în parabole?” 11 Iar el le-a rãspuns: „Vouã v-a fost dat sã cunoaºteþi misterele împãrãþiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, 12 cãci celui care are i se va da ºi-i va prisosi, iar celui care nu are, i se va lua ºi ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole pentru ca vãzând sã nu vadã ºi auzind sã nu audã, nici sã nu înþeleagã 14 ºi sã se împlineascã profeþia lui Isaia care spune: De ascultat veþi asculta, dar nu veþi înþelege ºi de privit veþi privi, dar nu veþi vedea.

anterioarã, unul dintre ei ar fi trebuit sã fie moºtenitorul liniei mesianice. C. În vocabularul ebraic ºi aramaic nu existã un cuvânt pentru a descrie rudenia apropiatã (vãr, cumnat), folosindu-se cuvântul „frate”: Abraham îl numeºte pe nepotul sãu, Lot, „frate” (Gen 13,8; 14,14.16); Laban, unchiul lui Iacob, îl numeºte pe acesta frate (Gen 29,12.15). VT conþine atât în textul

ebraic, cât ºi în traducerea greacã a LXX multe astfel de exemple. Pentru a specifica gradul de rudenie, într-un document juridic, de exemplu, pentru noþiunea de vãr se scrie: „Fiul fratelui tatãlui...” (Lev 10,4). a Multe manuscrise omit v. 47. b Unele manuscrise adaugã: pentru a asculta.

Mt 13,15

Cãci inima acestui popor a devenit insensibilã, urechile lor cu greu aud, iar ochii ºi i-au închis ca nu cumva sã vadã cu ochii ºi sã audã cu urechile, sã înþeleagã cu inima ºi sã se întoarcã, iar eu sã-i vindec. 16 Însã fericiþi sunt ochii voºtri pentru cã vãd ºi urechile voastre pentru cã aud! 17 Adevãr vã spun: mulþi profeþi ºi drepþi au dorit sã vadã ceea ce vedeþi ºi n-au vãzut ºi sã audã ce auziþi ºi n-au auzit. 18 Aºadar, ascultaþi parabola semãnãtorului! 19 Când cineva ascultã cuvântul împãrãþiei ºi nu-l înþelege, vine Cel Rãu ºi rãpeºte ceea ce a fost semãnat în inima lui: acesta este ce s-a semãnat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semãnat pe loc pietros este cel care ascultã cuvântul ºi-l primeºte îndatã cu bucurie, 21 dar nu are rãdãcini în sine, este de scurtã duratã; când vine o încercare sau o persecuþie din cauza cuvântului, imediat se scandalizeazã. 22 Ce a fost semãnat între spini este cel care ascultã cuvântul, dar grija acestei lumi ºi plãcerea înºelãtoare a bogãþiei înãbuºã cuvântul ºi rãmâne fãrã rod. 23 Iar ce a fost semãnat în pãmânt bun este acela care ascultã cuvântul ºi-l înþelege. Acesta aduce rod ºi face care o sutã, care ºaizeci, care treizeci”.

2Lc 10,23.24

Lc 12,16-21; 1Tim 6,9.10.17

Parabola neghinei 24 Le-a

prezentat o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu un om care a semãnat sãmânþã bunã în ogorul sãu. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duºmanul lui, a semãnat neghinã prin grâu ºi a plecat. 26 Când a rãsãrit grâul ºi a dat rod, atunci s-a vãzut ºi neghina. 27 Venind servitorii stãpânului, i-au spus: «Stãpâne, oare n-ai semãnat sãmânþã bunã în ogorul tãu? De ce are, deci, neghinã?» 28 El le-a spus: «Un om duºmãnos a fãcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei sã mergem ca sã o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, sã scoateþi din rãdãcinã ºi grâul. 30 Lãsaþi sã creascã împreunã pânã la seceriº. În timpul seceriºului voi spune secerãtorilor: smulgeþi mai întâi neghina, legaþi-o în snopi ca sã fie arsã, iar grâul adunaþi-l în grânarul meu»”. Parabola grãuntelui de muºtar ºi a plãmadei (Mc 4,30-34; Lc 13,18-21) 31 Le-a

mai prezentat o parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cu un grãunte de muºtar pe care un om îl ia ºi îl seamãnã în ogorul sãu. 32 Acesta este mai mic decât toate seminþele, însã, dupã ce a

17,20; Lc 17,6

Mt 13,33 Ps 104,12; Ez 17,23; 31,6; Dan 4,12.21 1Cor 5,6 Gal 5,9

Ps 78,2

crescut, este mai mare decât toate legumele ºi devine copac, aºa încât vin pãsãrile cerului ºi îºi fac cuiburi în ramurile lui”. 33 Le-a spus o altã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea cu plãmada pe care o ia femeia ºi o ascunde în trei mãsuria de fãinã pânã când dospeºte totul”. 34 Isus spunea mulþimilor toate acestea în parabole ºi nu le spunea nimic fãrã parabole, 35 ca sã se împlineascã ceea ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvãlui lucruri ascunse de la crearea lumiib. Explicarea parabolei neghinei 36

15,15 Mc 4,10; 7,17 Lc 8,9 In 8,44 3,10; 7,19 In 15,6 1In 3,10 24,31 Mc 13,27 Sof 1,3 Dan 3,6 Mt 13,50 8,12; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28 Dan 12,3 Mt 11,15 Mc 4,23 Lc 14,35 Ap 2,7; 13,9 Prov 2,4

Atunci, lãsând mulþimile, a venit în casã, iar discipolii au venit la el ºi i-au spus: „Explicã-ne parabola neghinei din ogor”. 37 El a rãspuns: „Cel care seamãnã sãmânþa bunã este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sãmânþa cea bunã sunt fiii împãrãþiei. Neghina sunt fiii Celui Rãu. 39 Duºmanul care a semãnat-o este diavolul. Seceriºul este sfârºitul lumii, iar secerãtorii sunt îngerii. 40 Deci, aºa cum se adunã neghina ºi se arde în foc, tot aºa va fi la sfârºitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii sãi, iar ei vor aduna din împãrãþia lui toate scandalurile ºi pe cei care sãvârºesc nelegiuirea 42 ºi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 43 Atunci cei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãlui lor. Cine are urechic, sã asculte! Parabola comorii ºi a perlei 44 Împãrãþia

cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, gãsind-o, o ascunde ºi, plin de bucurie, merge ºi vinde tot ce are ºi cumpãrã ogorul acela. 45 La fel, împãrãþia cerurilor este asemenea unui negustor care cautã perle frumoase. 46 Când gãseºte o perlã de mare valoare, merge, vinde tot ce are ºi o cumpãrã. Parabola nãvodului 47

Din nou, împãrãþia cerurilor este asemenea nãvodului aruncat în mare, care adunã de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la a

Termenul grec saton este o unitate de mãsurã = 13,125 l. În context se accentueazã disproporþia dintre cantitatea de fãinã (40 kg) ºi aluat – simbol al împãrãþiei cerurilor, care cuprinde totul.

În multe manuscrise lipseºte: lumii. Multe manuscrise adaugã: pentru a asculta. c

Mt 13,49

þãrm, se aºazã, adunã ceea ce este bun în coºuri ºi aruncã ceea ce este rãu. 49 Tot aºa va fi la sfârºitul lumii: vor veni îngerii ºi-i vor separa dintre cei drepþi pe cei rãi 50 ºi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 51 Aþi înþeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” 52 Atunci le-a zis: „De aceea orice cãrturar instruit în ale împãrãþiei cerurilor este asemenea stãpânului casei care scoate din tezaurul sãu lucruri noi ºi vechi”. 53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Dan 3,6 Mt 13,42 8,12; 13,42; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28

7,28; 11,1; 19,1; 26,1 Lc 7,1

VIII. MISTERUL LUI MESIA Isus la Nazaret (Mc 6,1-6; Lc 4,16-30) 54 Venind

în locul lui natal, îi învãþa în sinagoga lor, aºa încât ei se mirau ºi spuneau: „De unde are el înþelepciunea aceasta ºi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeºte mama lui Maria, iar fraþii lui: Iacob, Iosif, Simon ºi Iuda? 56 ªi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 ªi erau scandalizaþi de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui ºi-n casa lui”. 58 ªi nu a fãcut acolo multe minuni, din cauza necredinþei lor.

In 7,15 Lc 3,23 In 6,42

11,6; 26,31

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mc 6,14-29; Lc 9,7-9) 1 În

timpul acela, tetrarhul Iroda a auzit despre faima lui Isus spunea slujitorilor sãi: „Acesta este Ioan Botezãtorul. El a înviat din morþi; de aceea puterea minunilor lucreazã în el”. 3 Cãci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat ºi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadeib, soþia lui Filip, fratele sãu. 4 Cãci Ioan îi spusese: „Nu-þi

2 ºi

Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, a fost tetrarh (în greacã = a patra parte din regat) al Galileii ºi Pereii (4 î.C. – 39 d.C.). În 39 este depus ºi exilat de Caligula pentru cã s-a proclamat rege. Decapitarea lui Ioan Botezãtorul a avut loc la palatul de varã al lui Irod, la Macheronte, în Munþii Moabului, pe teritoriul Iordaniei de azi. Era cãsãtorit cu fiica regelui nabateenilor, Aretas al IV-lea, iar dupã ce divorþeazã pentru a se cãsãtori cu Irodiada, va cunoaºte rãzbunarea lui Aretas care-l va înfrânge în bãtãlie. Poporul a

11,2; In 3,24 Lev 18,16

interpretat înfrângerea ca pe o pedeapsã pentru uciderea lui Ioan Botezãtorul. b Irodiada – nepoata lui Irod cel Mare, soþia lui Irod Filip, se întâlneºte în 28 d.C. cu Irod Antipa la Roma ºi divorþeazã de primul ei soþ. Vine în Palestina cu fiica ei din prima cãsãtorie – Salomea (numele nu e cunoscut în NT, dar e menþionat de Iosif Flaviu). Dupã exilarea lui Irod îl urmeazã la Lyon în Franþa, singurul gest pozitiv din viaþa ei. Dupã plecarea lor în exil nu se mai cunoaºte nimic despre ei. Filip, numit de Iosif Flaviu ºi Irod, era %

Mt 14,5 11,9; 21,26 Lc 1,76; 7,26

este permis sã o ai”. 5 Deºi voia sã-l ucidã, se temea de mulþime, pentru cã îl considera ca profet. 6 Dar, cu ocazia aniversãrii naºterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc ºi i-a plãcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cu jurãmânt cã-i va da orice va cere. 8 Dar ea, îndemnatã de mama ei, i-a zis: „Dã-mi aici, pe tavã, capul lui Ioan Botezãtorul”. 9 Regele s-a întristat, dar din cauza jurãmântului ºi a invitaþilor, a poruncit sã-i fie dat 10 ºi a trimis ca sã-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavã ºi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Discipolii lui au venit, au luat trupul lui ºi l-au înmormântat. Apoi au venit ºi i-au spus lui Isus. Prima înmulþire a pâinilor (Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,1-14) 13

9,36; 15,32 15,32 Mc 8,3

15,34 Mc 8,5

15,35-39 Mc 8,6-10 2Rg 4,43.44

Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu ºi izolat; aflând, mulþimile de prin cetãþi au mers pe jos dupã el. 14 Coborând, a vãzut o mare mulþime, i s-a fãcut milã de ei ºi le-a vindecat bolnavii. 15 La lãsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu ºi ora e deja târzie, dã drumul mulþimilor ca sã meargã prin sate ºi sã-ºi cumpere de mâncare”. 16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie sã plece. Daþi-le voi sã mãnânce!” 17 Ei însã i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini ºi doi peºti”. 18 Atunci le-a zis: „Aduceþi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulþimilor sã se aºeze pe iarbã, a luat cele cinci pâini ºi cei doi peºti, ºi-a ridicat privirea spre cer, a mulþumit, a frânt pâinile ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþimilor. 20 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase au strâns douãsprezece coºuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bãrbaþi, în afarã de femei ºi copii. Isus umblã pe apã (Mc 6,45-52; In 6,15-21) 22 Îndatã

Lc 6,12; 9,28

îi zorea pe discipoli sã urce în barcã ºi sã meargã înaintea lui pe þãrmul celãlalt, pânã ce el va da drumul mulþimilor. 23 Dupã ce a dat drumul mulþimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca sã se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepãrtase deja de uscat, la mai multe stadiia, zguduitã de valuri, deoarece vântul le era împotrivã. 25 Pe la straja a patra

al patrulea fiu al lui Irod cel Mare, frate vitreg cu Irod Antipa. Fusese exclus de la moºtenire ºi trãia în Italia cu Irodiada, o nepoatã, având cu aceasta o fiicã, pe Salomea.

Stadion (unitate de mãsurã pentru lungime) = 185 m. Lacul era larg de 12 km ºi lung de 21 km.

Mt 14,26

din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. 26 Vãzându-l cã merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând cã este o fantasmã ºi, de fricã, au început sã strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndatã: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 28 Atunci Petru i-a rãspuns: „Doamne, dacã eºti tu, porunceºte sã vin la tine pe apã”. 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcã, Petru a început sã umble pe apã ºi a venit spre Isus. 30 Dar, vãzând vântul puternica, s-a înspãimântat ºi, pentru cã a început sã se scufunde, a strigat: „Doamne, salveazã-mã!” 31 Îndatã Isus a întins mâna, l-a apucat ºi i-a zis: „Om cu puþinã credinþã, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcã, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcã i s-au închinat spunând: „Cu adevãrat eºti Fiul lui Dumnezeu!” Vindecãri la Genezaret (Mc 6,53-56) 34 Dupã

ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. 35 Când l-au recunoscut, oamenii din þinutul acela au trimis veste în toatã împrejurimea aceea ºi i-au adus la el pe toþi bolnavii. 36 Îi cereau voie sã-i atingã poala hainei ºi toþi cei care o atingeau erau vindecaþi.

Lc 24,37

In 21,7

8,26 Mc 4,39 16,16; 26,63 27,54 Mc 14,61; 15,39 Lc 22,70 In 1,49

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mc 7,1-23) 1

Atunci au venit la Isus unii farisei ºi cãrturari de la Ierusalim ºi i-au spus: „De ce discipolii tãi calcã obiceiurile din 15 bãtrâni? Pentru ce nu-ºi spalã mâinile când mãnâncã?” El le-a rãs2

puns: „Dar voi de ce cãlcaþi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiþiei voastre? 4 Cãci Dumnezeu a spus: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta ºi cine vorbeºte de rãu pe tatãl sãu ºi pe mama sa, sã fie dat la moarte. 5 Voi însã spuneþi: «Dacã cineva îi zice tatãlui sau mamei: ceea ce þi se cuvine de la mine este ofertã sacrã»b, 6 acela este scutit sã-i cinsteascã pe tatãl sãu ºi pe mama sac. Astfel, aþi desfiinþat cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiþia voastrã. 7 Ipocriþilor! Bine a profeþit despre voi Isaia când spune: 8 Acest popor mã cinsteºte cu buzele, însã inima lor este departe de mine.

Unele manuscrise omit: puternic. La evrei, la fel ca în multe alte religii, darul oferit divinitãþii fie pentru jertfã, fie ca donaþie pentru cult era considerat tabu, fãcându-l impur pe cel care se atinge de el. Jurãmântul cunoscut la evrei sub numele de corban, prin care cineva promitea oferirea propriei b

averi templului, era o practicã destul de târzie ºi nu a fost încurajatã de rabini. Isus criticã aici cazurile în care acest jurãmânt era fãcut fãrã intenþia realã de a oferi aceste bunuri templului, ci pentru a nu-ºi îndeplini datoria de a-i îngriji pe pãrinþii în vârstã. c Unele manuscrise omit: pe mama sa.

Lc 11,38 Ex 20,12 Dt 5,16 Mt 19,19 Mc 10,19 Lc 18,20 Ef 6,2 Ex 21,17 Lev 20,9

Is 29,13 gr

Mt 15,9

12,34

In 15,2 23,16.24 2Lc 6,39 Rom 2,19 13,36 Mc 4,10 Lc 8,9 12,34 1Cor 5,10.11; 6,9-10 Ef 5,3-5 Col 3,5.8 1Tim 1,9.10 2Tim 3,2-4 Ap 21,8; 22,15

În zadar mã cinstesc propunând învãþãturi care sunt doar porunci ale oamenilor”. 10 ªi, chemând mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi ºi înþelegeþi! 11 Nu ceea ce intrã în gurã îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gurã, aceea îl face pe om impur”. 12 Atunci s-au apropiat discipolii ºi i-au spus: „ªtii cã fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?” 13 El le-a rãspuns: „Orice plantã pe care n-a plantat-o Tatãl meu ceresc va fi smulsã din rãdãcini. 14 Lãsaþi-i, ei sunt cãlãuze oarbe pentru orbia. Iar, dacã un orb cãlãuzeºte un alt orb, amândoi cad în groapã”. 15 Atunci Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Explicã-ne parabola aceasta”b. 16 El însã a zis: „Deci, nici voi nu pricepeþi? 17 Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã în gurã, merge în stomac ºi este eliminat în loc ascuns? 18 Însã ceea ce iese din gurã vine din inimã ºi aceea îl face pe om impur. 19 Cãci din inima omului ies: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânãrile, furturile, mãrturiile false, blasfemiile. 20 Acestea îl fac pe om impur, însã a mânca cu mâinile nespãlatec nu-l face pe om impur”. Vindecarea fiicei unei canaaneence (Mc 7,24-30) 21 Plecând

de acolo, Isus s-a retras în pãrþile Tirului ºi Sidonului iatã, o femeie canaaneanãd a ieºit din þinuturile acelea ºi a strigat: „Îndurã-te de mine, Doamne, Fiul lui David. Fiica mea este chinuitã cumplit de diavol”. 23 Dar el nu i-a rãspuns nici un cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o pentru cã strigã în urma noastrã”. 24 El a rãspuns: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui ºi a spus: „Doamne, ajutã-mã!” 26 El a rãspuns: „Nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar ºi cãþeii mãnâncã firimiturile care cad de pe masa stãpânilor lor!” 28 Atunci Isus i-a rãspuns: „O, femeie, mare este credinþa ta! Sã fie cum vrei tu”. ªi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecatã. 22 ºi,

9,27; 20,30-31 Mc 10,47.48 Lc 18,38-39

Lc 16,21 8,10 8,13; 9,29

În unele manuscrise lipseºte: pentru orbi. b Câteva manuscrise importante omit: aceasta. c Isus se referã la spãlãrile rituale (Mc 7,2 în notã), nu la igiena mâinilor, care se impune de la sine.

Þara Canaan era constituitã din Siria-Fenicia ºi Palestina. Dupã intrarea evreilor sub conducerea lui Iosua, populaþia canaaneanã a supravieþuit în nordul Palestinei ºi în þinutul Tirului ºi Sidonului, fiind totdeauna un pericol pentru credinþa monoteistã a evreilor.

Mt 15,29

51 Alte vindecãri 29 Isus

a plecat de acolo ºi a trecut de-a lungul Mãrii Galileii. Apoi a urcat pe un munte ºi s-a aºezat acolo. 30 Veneau la el mari mulþimi având cu ele ºchiopi, orbi, invalizi, surdomuþi ºi mulþi alþii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aºa încât uimea mulþimea care vedea muþii vorbind, invalizii sãnãtoºi, ºchiopii mergând ºi orbii vãzând. ªi îl preamãreau pe Dumnezeul lui Israel.

Mt 5,1

Mc 7,37

A doua înmulþire a pâinilor (Mc 8,1-10) 32 Chemându-i

pe discipolii sãi, Isus le-a zis: „Mi-e milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au ce sã mãnânce. ªi nu vreau sã-i trimit flãmânzi ca nu cumva sã leºine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde sã luãm în pustiu atâtea pâini încât sã se hrãneascã atâta mulþime?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveþi”? Ei au rãspuns: „ªapte ºi câþiva peºtiºori”. 35 Atunci a poruncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. 36 A luat cele ºapte pâini ºi peºtii ºi, dupã ce a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulþimilor. 37 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat, iar din bucãþile rãmase au strâns ºapte coºuri pline. 38 Iar cei care au mâncat erau patru mii de bãrbaþi, în afarã de femei ºi copii. 39 Dupã ce a dat drumul mulþimilor, s-a urcat în barcã ºi a venit în þinutul Magadana.

9,36; 14,14 Mc 6,34 14,15 Mc 6,36 Lc 9,12 Mc 6,37 In 6,5 14,17.19.20 Mc 6,38-43 Lc 9,13-17 In 6,9-13

14,21 Mc 6,44

Semnul din cer (Mc 8,11-13; Lc 12,54-56) 1 Apoi

au venit la el fariseii ºi saduceii. Ispitindu-l, i-au cerut sã le arate un semn din ceruri. 2 Dar el le-a rãspuns: „Când se însereazã spuneþi: «Va fi timp frumos pentru cã cerul este roºu», 3 iar dimineaþa: «Astãzi va fi furtunã pentru cã cerul este roºu închis». Aºadar, aspectul cerului vã pricepeþi sã-l apreciaþi, dar semnele timpurilor nu sunteþi în stare? 4 O generaþie rea ºi adulterã cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona”. ªi, pãrãsindu-i, s-a dus.

Aluatul fariseilor (Mc 8,14-21) 5 Venind

discipolii pe þãrmul celãlalt, au uitat sã ia pâine. 6 Atunci Isus le-a zis: „Fiþi atenþi la aluatul fariseilor ºi al saduceilor”. 7 Iar ei discutau între ei, spunând: „Nu am luat pâine”. 8 Cunoscând aceasta,

Existã o oscilaþie în manuscrise cu privire la numele acestei localitãþi: Magadan, Maghedan, Maghedal, Magdalan ºi Magdala. Localitate necunoscutã.

Astãzi se identificã în mod obiºnuit cu localitatea Magdala la 5 km nord de oraºul Tiberiada, pe malul vestic al lacului Genezaret.

19,3 12,38 In 6,30 1Cor 1,22

12,39 Lc 11,29

Mt 16,9 14,13-21 Mc 6,34-44 Lc 9,11-17 In 6,1-13 15,32-39 Mc 8,1-9

Isus le-a zis: „Oameni cu puþinã credinþã, de ce discutaþi între voi cã nu aveþi pâinea. 9 Nu înþelegeþi ºi nici nu vã aduceþi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii? Câte coºuri aþi adunat? 10 Sau de cele ºapte pâini pentru cei patru mii? Câte coºuri aþi adunat? 11 Cum de nu înþelegeþi cã nu despre pâini vã vorbeam? Feriþi-vã de aluatul fariseilor ºi al saduceilor!” 12 Atunci au înþeles cã nu le zicea sã se fereascã de aluatul pâiniib, ci de învãþãtura fariseilor ºi a saduceilor. Mãrturisirea lui Petru (Mc 8,27-30; Lc 9,18-21) 13 Venind

Mc 6,14-15 Lc 9,7-8

Ef 2,20 Is 22,22

în pãrþile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii sãi: „Cine spun oamenii cã este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezãtorul», alþii, «Ilie», alþii, «Ieremia sau unul dintre profeþi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul ºi a zis: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus i-a rãspuns: „Fericit eºti Simon, fiul lui Ionac, cãci nu carnea ºi sângeled þi-au revelat aceasta, ci Tatãl meu care este în ceruri. 18 ªi eu îþi zic: tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrãe voi zidi Biserica mea ºi porþile iaduluif nu o vor birui. 19 Þie îþi voi da cheilea

Multe manuscrise, în loc de: aveþi au: aþi luat. b Unele manuscrise au: aluatul fariseilor ºi al saduceilor. c Lit.: Bariona; forma aramaicã scurtã pentru „fiul lui Ioan”, aºa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon. d Expresia: carne ºi sânge, folositã în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înþ 12,5) ºi în literatura rabinicã, desemneazã omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referã aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaºte tainele lui Dumnezeu. Aceastã cunoaºtere este posibilã numai prin revelaþia lui Dumnezeu. e Piatra (de temelie) are un simbolism bogat ºi profund în VT ºi în literatura rabinicã. Dupã cosmologia ebraicã, pãmântul ar fi apãrut în oceanul primar ca o stâncã (piatra cosmicã) aruncatã de Dumnezeu pentru a fi temelia pãmântului. Stânca aceasta este identificatã cu aceea a muntelui Moria pe

care era construitã Sfânta Sfintelor. Aceastã stâncã era astfel consideratã ca origine a pãmântului ºi, în acelaºi timp, piatra de boltã ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Aceastã idee o gãsim în Iob 38,6; Is 8 ºi 28, Targumul lui Iohanan ºi în Talmud. Iudaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel în Is 51,1, Abraham este numit stâncã (piatrã). Faptul cã Isus schimbã numele lui Simon în Petru (aram. Kefa = piatrã, stâncã), este un indiciu clar cã vrea sã întemeieze Biserica pe credinþa lui ºi nu pe credinþa colectivã a apostolilor. f Porþile iadului: expresie cu sens metaforic desemnând puterile rãului care luptã împotriva Bisericii. Deºi în simbolismul porþii nu intrã decât ideea de apãrare, ocrotire a locuitorilor, prin adãugarea prepoziþiei kata, i se dã verbului sensul de agresivitate. g Înmânarea cheilor înseamnã, în simbolismul biblic, transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât priveºte termenii care exprimã %

Mt 16,20

împãrãþiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pãmânt va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pãmânt va fi dezlegat în ceruri”. 20 Atunci le-a poruncit discipolilor sã nu spunã nimãnui cã el este Cristos.

17,9 Mc 9,9

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 8,31-33; Lc 9,22) 21

De atunci a început Isus sã le destãinuie discipolilor sãi cã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe din partea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie. 22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început sã-l certe spunând: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va întâmpla niciodatã!” 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Mergi în urma meaa, Satanã. Tu eºti o piatrã de poticnireb pentru mine, pentru cã nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

4,10

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mc 8,34–9,1; Lc 9,23-28) 24 Atunci

Isus a spus discipolilor sãi: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. 25 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; cine însã îºi pierde viaþa pentru mine acela o va afla. 26 Aºadar, ce i-ar folosi omului de-ar câºtiga lumea întreagã, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu? 27 Cãci Fiul Omului va veni în gloria Tatãlui cu îngerii sãi ºi atunci va da fiecãruia dupã ceea ce a fãcut. 28 Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor vedeac moartea pânã când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împãrãþia lui”.

10,38 Lc 14,27 10,39 2Lc 17,33 2In 12,25 4,8-9 25,31 Ps 28,4 Sir 35,22 Ap 22,12 10,23 20,21

Schimbarea la faþã (Mc 9,2-20; Lc 9,28-36) 1 Dupã

ºase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înaltd 2 ºi i s-a schimbat

puterea datã lui Petru, „a lega” ºi „a dezlega”, în limbajul juridic al timpului înseamnã „a condamna” ºi „a achita”, a declara un lucru nepermis sau permis. a Expresia nu înseamnã: „Piei din faþa mea!”; „Nu mai fi discipolul meu”. Porunca lui Isus este o invitaþie adresatã discipolului de a-ºi regãsi locul în urma maestrului, deci de a-l urma, aºa cum îi chemase în 4,19: „Veniþi dupã mine!” b Lit.: scandal. Petru, abia numit „piatrã de temelie”, prin opoziþia faþã de

hotãrârea lui Isus de a merge la moarte, riscã sã devinã „piatrã de poticnire”. c Lit.: gusta. d Tradiþia identificã acest munte înalt cu muntele Tabor (588 m) care se aflã la aproximativ 10 km (în linie dreaptã) sud-est de Nazaret ºi aproximativ 20 km (în linie dreaptã) sud-vest de lacul Genezaret. Matei vorbeºte despre un munte înalt, fãrã a-l identifica (cf. Mt 4,8; 28,16), voind probabil sã arate cã revelaþia finalã va avea loc pe muntele escatologic la care vor avea acces toate naþiunile (Is 2,2-3; Dan 9,16).

2Pt 1,16-18

Mt 17,3

12,18 Mc 1,11 Lc 3,22 2Pt 1,17

11,14

Lc 1,17

înfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus. 4 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine cã suntem aici! Dacã vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!” 6 Auzind, discipolii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cuprinºi de o mare spaimã. 7 Isus a venit, i-a atins ºi le-a zis: „Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” 8 Ridicându-ºi ochii, n-au mai vãzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Sã nu spuneþi nimãnui ceea ce aþi vãzut, pânã când Fiul Omului nu va fi înviat din morþi”. 10 Discipolii l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã mai întâi trebuie sã vinã Ilie?” 11 El le-a rãspuns: „Într-adevãr, Ilie trebuie sã vinã ºi va restabili toate. 12 Eu însã vã spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au fãcut cu el ceea ce au vrut. Tot aºa va trebui sã sufere ºi Fiul Omului din partea lor”. 13 Atunci discipolii au înþeles cã le vorbea despre Ioan Botezãtorul. Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mc 9,14-29; Lc 9,37-43) 14 Când

Dt 32,5.20 8,13; 9,22; 15,28 In 4,52.53 1Cor 13,2

au ajuns la mulþime, a venit la el un om care a cãzut în genunchi înaintea lui 15 ºi i-a spus: „Doamne, îndurã-te de fiul meu pentru cã este lunatic ºi suferã mult; de multe ori cade în foc ºi deseori în apã. 16 L-am adus la discipolii tãi, dar n-au putut sã-l vindece”. 17 Isus a rãspuns: „O, generaþie necredincioasã ºi perversã, pânã când voi fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta? Aduceþi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieºit din el. ªi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus ºi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 20 El însã le-a spus: „Din cauza credinþei voastre slabe. Cãci adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar, aþi spune muntelui acestuia: «Mutã-te de aici acolo» ºi el s-ar muta. ªi nimic nu v-ar fi imposibil”. 21 a. A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 9,30-32; Lc 9,43-45) 22

16,21

Pe când erau adunaþib în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului trebuie sã fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei au fost cuprinºi de o mare tristeþe. a

V. 21 lipseºte în manuscrisele importante ºi pare sã fie o acomodare cu Mc 9,29: Acest soi nu iese decât prin rugãciune ºi post.

Multe manuscrise în loc de: erau adunaþi au: se întorceau.

Mt 17,24

55 Taxa pentru templu 24 Dupã

ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuþiaa au venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nu achitã cele douã drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casã, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pãmânt taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la strãini?” 26 Când el a spus: „De la strãini”, Isus i-a zis: „Aºadar, fiii sunt scutiþi. 27 Totuºi, ca sã nu-i scandalizãm, mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºte care va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedãb. Ia-o ºi dã-le-o pentru mine ºi pentru tine”.

Ex 30,13; 38,26

Cine este cel mai mare? (Mc 9,33-37; Lc 9,46-48) 1

În ceasul acela au venit discipolii la Isus ºi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împãrãþia cerurilor?” 2 Chemând la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor 3 ºi le-a spus: „Adevãr vã spun, dacã nu vã veþi întoarce ºi nu veþi deveni asemenea copiilor, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. 4 Aºadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împãrãþia cerurilor. 5 ªi, oricine primeºte un copil în numele meu, pe mine mã primeºte.

Lc 22,24 19,14 2Mc 10,15 2Lc 18,17 20,26-27 Mc 10,43-44 Lc 22,26 =10,40 Lc 10,16 In 13,20

Despre scandal (Mc 9,42-48; Lc 17,1-2) 6 Dar

oricine ar scandaliza pe unul dintre aceºtia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el sã i se lege de gât o piatrã de moarã trasã de mãgar ºi sã fie aruncat în adâncul mãrii. 7 Vai lumii pentru scandaluri! Cãci este inevitabilc sã vinã scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul. 8 Dacã mâna sau piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l ºi aruncã-l de la tine. Cãci este mai bine sã intri în viaþã ciung sau ºchiop, decât, având amândouã mâinile ºi amândouã picioarele, sã fii aruncat în focul veºnic. 9 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat, scoate-l ºi aruncã-l de la tine cãci este mai bine pentru tine sã intri în viaþã cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncat în focul Gheenei. 10 Aveþi grijã sã nu dispreþuiþi pe vreunul dintre aceºtia mai mici, cãci vã spun cã îngerii lor în ceruri privesc mereu faþa Tatãlui meu care este în ceruri. 11 d. a

Lit.: didrahma = douã drahme sau echivalentul a douã zile de muncã. Dupã Ex 30,11-13, orice bãrbat evreu care a împlinit 20 de ani trebuia sã plãteascã anual 1/2 shekeli ca taxã pentru templu. Strângerea acestei contribuþii începea cu o lunã înainte de Paºti ºi era fãcutã de câþiva membri ai comunitãþii.

Colecta era dusã la tezaurul templului, cu ocazia pelerinajului pentru Paºti. b Lit.: statér = patru drahme. c Lit.: trebuie. d În multe manuscrise apare v. 11: Cãci Fiul Omului a venit sã salveze ceea ce este pierdut, probabil armonizare dupã Lc 19,10.

5,29-30

Fap 12,15 Evr 1,14

Mt 18,12

Parabola oii regãsite (Lc 15,1-7) 12 Ce

pãrere aveþi? Dacã un om are o sutã de oi ºi se rãtãceºte una dintre ele, oare nu le lasã pe cele nouãzeci ºi nouã pe munte ºi se duce sã o caute pe cea rãtãcitã? 13 ªi, dacã ajunge sã o gãseascã, adevãr vã spun cã se bucurã pentru ea mai mult decât pentru cele nouãzeci ºi nouã care nu se rãtãciserã. 14 Tot aºa Tatãl vostrua care este în ceruri nu vrea sã piardã pe nici unul dintre aceºtia mai mici. Îndreptarea fraternã (Lc 17,3) Lc 17,3 Dt 19,15 In 8,17 2Cor 13,1 1Tim 5,19

7,7; 21,22 Mc 11,24 In 15,7; 16,23 Iac 1,5 1In 3,22; 5,14.15 28,20 In 14,23

15 Dacã

fratele tãu greºeºte împotriva ta, mergi ºi mustrã-l numai între patru ochib. Dacã te ascultã, l-ai câºtigat pe fratele tãu. 16 Dacã nu te ascultã, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotãrâre sã fie întemeiatã pe declaraþia a doi sau trei martori. 17 Dacã nu vrea sã-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacã nu vrea sã asculte nici de Bisericã, sã fie pentru tine ca un pãgân ºi un vameºc. 18 Adevãr vã spun: Tot ce veþi legad pe pãmânt va fi legat ºi în cer ºi tot ce veþi dezlega pe pãmânt va fi dezlegat ºi în cer. 19 Iarãºie vã spun: Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor uni sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl meu care este în ceruri. 20 Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor”. Iertarea aproapelui 21 Atunci,

Petru s-a apropiat ºi i-a zis: „Doamne, de câte ori sã-l iert pe fratele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-þi spun pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºaptef.

Unele manuscrise au: Tatãl meu. Lit.: între tine ºi el. c La poporul evreu, sentimentul apartenenþei la comunitatea lui Dumnezeu era foarte puternic. Pedeapsa cea mai mare era excluderea evreului din comunitate, pedeapsã care echivala cu moartea. Aici Isus nu îndeamnã la urã ºi dispreþ faþã de pãcãtos, ci se cautã descurajarea lui de a rãmâne în atitudinea greºitã. d În acest verset, una din puterile conferite lui Petru (16,19) este extinsã ºi la ceilalþi discipoli cãrora li se adreseazã Isus în discursul de faþã. e Unele manuscrise adaugã: Adevãr vã spun. b

Dupã tradiþia ebraicã, cineva este obligat sã ierte dacã cel care i-a greºit îºi cere iertare dupã forma prescrisã: sã repete cererea de trei ori în faþa a doi martori. Evreii credeau cã Dumnezeu iartã pânã la trei ori. Deja Petru face un efort uimitor de generozitate: de ºapte ori. Cifra propusã de Isus este în mod evident simbolicã ºi înseamnã „totdeauna”. În Gen 4,24, Lameh ameninþa cu rãzbunarea de ºaptezeci de ori ºapte. Dar logicii rãzbunãrii fãrã limitã, Evanghelia îi contrapune iertarea fãrã limitã, care singurã poate dezarma mecanismul ce regenereazã pãcatul ºi dezbinarea între fraþi.

Mt 18,23

57 Parabola servitorului neîndurãtor 23

De aceea împãrãþia cerurilor este asemãnatã cu un rege care a vrut sã încheie contul cu servitorii sãi. 24 Când a început sã cearã conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanþia. 25 Întrucât nu putea sã-i restituie, stãpânul a poruncit ca sã fie vândut elb, soþia, copiii ºi tot ce avea ºi sã achite datoria. 26 Atunci, servitorul a cãzut în genunchi, implorându-l: «Stãpâne, ai rãbdare cu mine ºi-þi voi restitui totul!» 27 Stãpânului i s-a fãcut milã de servitorul acela, l-a lãsat sã plece ºi i-a iertat datoria. 28 Dar ieºind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreunã cu el ºi care îi datora o sutã de dinaric. Înºfãcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dã-mi ceea ce îmi eºti dator!» 29 Cãzând în genunchi, cel care era servitor împreunã cu el îl ruga stãruitor: «Ai rãbdare cu mine ºi îþi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivã, a mers ºi l-a aruncat în închisoare pânã când îi va fi plãtit datoria. 31 Vãzând, deci, ceilalþi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult ºi, venind, au povestit stãpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, stãpânul l-a chemat ºi i-a zis: «Servitor rãu, þi-am iertat toatã datoria aceea pentru cã m-ai rugat. 33 Nu trebuia sã te înduri ºi tu de cel care este servitor ca ºi tine aºa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 ªi, mâniindu-se, stãpânul l-a dat pe mâna cãlãilor pânã va fi plãtit toatã datoria. 35 Tot aºa vã va face ºi Tatãl meu care este în ceruri, dacã nu veþi ierta fiecare fratelui sãu din inimã”.

Lc 7,42

5,25.26 Lc 12,58-59 6,15 Mc 11,25 Ef 4,32 Col 3,13

IX. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IUDEEA ªI IERUSALIM Cãsãtoria ºi divorþul (Mc 10,1-12) 1 Când

a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea ºi a venit în þinuturile Iudeii, dincolo de Iordan. 2 Mulþimi mari îl urmau, iar el le vindeca acolo. 3 Au venit la el unii farisei ºi, ca sã-l punã la încercare, i-au zis: „Îi este permis unui bãrbat sã-ºi lase femeia pentru orice motiv?” 4 El

19 a

Talantul este o unitate de mãsurã a metalelor preþioase în Grecia anticã. Un talant echivaleazã cu 34,273 kg, sau 6.000 de dinari. Dacã e vorba de aur, suma este enormã (342 de tone de aur). Pentru a ne face o idee: venitul anual al regelui Solomon era de 666 de

talanþi de aur (1Rg 10,14) ºi al lui Irod era de 900 de talanþi. b Ceea ce se obþinea prin vânzarea unui sclav varia între 500 ºi maxim 2.000 de dinari (0,3 talanþi). c Un dinar este plata muncii pe o zi. În comparaþie, zece mii de talanþi = 60.000.000 de dinari.

7,28; 11,1; 15,53; 26,1

16,1

Mt 19,5 Gen 1,27 5,2 Gen 2,24 Ef 5,31 1Cor 6,16 Dt 24,1 Mt 5,31

=5,32 1Cor 7,10.11

le-a rãspuns: „Nu aþi citit cã, de la început, Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi femeie? 5 ºi a zis: De aceea omul îºi va lãsa tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia lui ºi cei doi vor fi un singur trup, 6 astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã”. 7 Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit sã i se dea act de despãrþire ºi s-o lase?” 8 El le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsaþi soþiile. De la început însã nu a fost aºa. 9 Dar eu vã spun: Cine îºi lasã femeia, în afarã de desfrânarea, ºi se cãsãtoreºte cu alta, comite adulter”b. Despre celibat 10 Discipolii

1Cor 7,1-2.7-9 1Cor 7,17

i-au zis: „Dacã aºa stau lucrurile cu bãrbatul ºi femeia, este mai bine sã nu se cãsãtoreascã”c. 11 Dar el le-a zis: „Nu toþi înþeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cãrora le-a fost dat. 12 Existã eunuci care s-au nãscut astfel din sânul mamei lor, existã eunuci care au fost fãcuþi astfel de oameni ºi existã eunuci care s-au fãcut ei înºiºi astfel pentru împãrãþia cerurilord. Cine poate înþelege, sã înþeleagã!”e Isus ºi copiii (Mc 10,13-16; Lc 18,15-17) 13

Atunci i s-au adus copii ca sã-ºi punã mâinile peste ei ºi sã se roage, dar discipolii îi mustrau. 14 Însã Isus le-a zis: „Lãsaþi copiii ºi nu-i opriþi sã vinã la mine, cãci împãrãþia cerurilor este a acelora care sunt ca ei”. 15 ªi, dupã ce ºi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Unele manuscrise, acordându-se probabil cu Mt 5,32, au: în afarã de caz de desfrânare, o face sã comitã adulter. Pentru interpretare vezi n. Mt 5,32. b Manuscrise importante adaugã: ªi, cine se însoarã cu una lãsatã, comite adulter. c Reacþia spontanã ºi aparent pesimistã a discipolilor cu privire la cãsãtorie demonstreazã, în mod clar, cã învãþãtura lui Isus nu oferã posibilitatea divorþului, nici mãcar în caz de infidelitate a unuia dintre soþi, aºa cum interpreteazã unii în mod greºit. d În mentalitatea poporului evreu, cãsãtoria era o datorie religioasã (cf. Gen 1,28) pentru perpetuarea poporului lui Dumnezeu, iar cine nu se cãsãtorea era considerat ca unul care desfigureazã chipul lui Dumnezeu. Sunt

totuºi cunoscute unele excepþii. Ieremia primeºte porunca lui Dumnezeu de a nu se cãsãtori pentru a fi un semn profetic al depopulãrii þãrii (Ier 16,1-13). Esenienii, dupã mãrturia lui Iosif Flaviu, erau celibatari. Învãþãtura lui Isus despre celibat, „cei care se fac ei înºiºi eunuci pentru împãrãþia cerurilor”, care este greu de înþeles în afara unui dar special al lui Dumnezeu, nu e o criticã adusã cãsãtoriei, ci o excepþie escatologicã: prioritatea împãrãþiei cerurilor îi determinã pe unii oameni sã nu se cãsãtoreascã. e Prin aceastã expresie specificã literaturii sapienþiale, Isus aratã cã vrea nu doar sã explice conþinutul ºi motivaþia celibatului, ci face o invitaþie cãtre cei care pot sã o înþeleagã, sã o practice.

Mt 19,16

59 Tânãrul bogat (Mc 10,17-31; Lc 18,18-30) 16

ªi iatã cã a venit un om la el ºi i-a zis: „Învãþãtorule, ce lucru bun trebuie sã fac ca sã am viaþa veºnicã?” 17 El i-a rãspuns: „De ce mã întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun;a dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte poruncile!” 18 L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Sã nu ucizi! Sã nu comiþi adulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! 19 Cinsteºte-i pe tatãl tãu ºi pe mama ta! ºi: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi!” 20 Tânãrul i-a zis: „Toate acestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?” 21 Isus i-a zis: „Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde ceea ce ai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Când a auzit tânãrul acest cuvânt, a plecat întristat pentru cã avea multe bogãþii. 23 Atunci Isus le-a spus discipolilor sãi: „Adevãr vã spun: greu va intra un bogat în împãrãþia cerurilor. 24 Din nou vã spun: mai uºor este ca o cãmilãb sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre în împãrãþia lui Dumnezeu”. 25 Când au auzit discipolii, au rãmas foarte nedumeriþi ºi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” 26 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. 27 Atunci Petru a luat cuvântul ºi a zis: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am urmat, deci care va fi partea noastrã?” 28 Dar Isus le-a zis: „Adevãr vã spun cã voi care m-aþi urmat, la reînnoireac tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel. 29 ªi oricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau soþied, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã. 30 ªi mulþi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii.

19,29 Lc 10,25

Lev 18,5 Lc 10,28 Rom 13,9 Ex 20,12-16 Dt 5,16-20 Lev 19,18 5,43; 22,39 Lc 10,27 Rom 13,9 Mc 14,5 Lc 12,33 In 12,5 Fap 2,45; 4,34-37 6,20 Ps 62,11

Iob 42,2 Zah 8,6 gr

Dan 7,9.10.14 20,21 Mc 10,37 Ap 3.21 19,16 Lc 10,25

Parabola lucrãtorilor în vie 1

Împãrãþia cerurilor este asemenea stãpânului care a ieºit dis-de-dimineaþã ca sã angajeze lucrãtori în via sa. 2 Dupã ce s-a înþeles cu lucrãtorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieºind la ceasul al treileae, a vãzut pe alþii stând în piaþãf 4 ºi le-a spus:

20 a

Unele manuscrise adaugã: Dumnezeu. b Vezi n. Lc 18,25. c Termenul indicã reînnoirea mesianicã cu care va fi inaugurat timpul mântuirii (Is 7,21-22; Ez 40,48; 2Pt 3, 10-13).

Câteva manuscrise omit: sau soþie. În Orient, ziua de lucru începea la rãsãritul soarelui, considerat ca prima orã a zilei. Ziua se sfârºea la apariþia primelor stele, când se considera cã este ora a douãsprezecea. f Unele manuscrise adaugã: degeaba. e

21,28.33 Tob 5,15

Mt 20,5

Lev 19,13 Dt 24,15

6,23 Mc 7,22 Mc 10,31 Lc 13,30

«Mergeþi ºi voi în vie ºi vã voi da ce vi se cuvine». 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieºit pe la ceasul al ºaselea ºi al nouãlea ºi a fãcut la fel. 6 Apoi a ieºit pe la ceasul al unsprezecelea ºi a gãsit pe alþii stând ºi le-a spus: «De ce staþi aici toatã ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru cã nimeni nu ne-a angajat». El le-a zis: «Mergeþi ºi voi în vie!» 8 Când s-a lãsat seara, stãpânul viei a spus administratorului sãu: «Cheamã lucrãtorii ºi dã-le plata, începând de la cei din urmã ºi pânã la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau cã vor primi mai mult, dar au primit ºi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stãpânului, 12 zicând: «Aceºtia din urmã au lucrat o orã, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei ºi arºiþa». 13 Dar el a rãspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptãþesc. Oare nu ne-am înþeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tãu ºi du-te! Eu vreau sã dau acestuia din urmã ca ºi þie. 15 N-am dreptul sã fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tãu este rãu pentru cã eu sunt bun?» 16 Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”. A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mc 10,32-34; Lc 18,31-34) 17 Urcând

spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ºi le-a spus pe drum: 18 „Iatã, noi urcãm la Ierusalim ºi Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, îl vor condamna la moarte, 19 îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sã fie batjocorit, biciuit ºi rãstignit, dar a treia zi va învia”.

discipolia Lc 9,22 Lc 24,7.46 1Cor 15,4

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mc 10,35-40) 20

Lc 22,30 In 18,11

Atunci, mama fiilor lui Zebedeu a venit la el cu fiii ei ºi a cãzut în genunchi ca sã-i cearã ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceºte ca aceºti doi fii ai mei sã stea unul la dreapta ºi unul la stânga ta, în împãrãþia ta”. 22 Atunci Isus a rãspuns: „Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi paharul pe care îl voi bea eu?”b I-au spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl veþi bea, însã a sta la dreapta ºi la stânga mea nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit de Tatãl meu”. Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mc 10,42-45; Lc 22,24-27) 24

Când au auzit ceilalþi zece, au fost cuprinºi de indignare faþã de cei doi fraþi. 25 Dar Isus i-a chemat la sine ºi le-a zis: „ªtiþi cã cei care a b

Unele manuscrise omit: discipoli. Unele manuscrise adaugã: ºi sã vã

botezaþi cu botezul cu care mã botez eu, probabil armonizare cu Mc 10,38.

Mt 20,26

conduc popoarele le dominã ºi cei mari îºi fac simþitã puterea asupra lor. 26 Între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostru 27 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul vostru, 28 aºa cum Fiul Omului nu a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi”.

23,11 Mc 9,35 Lc 9,48 Fil 2,7 1Tim 2,6

Vindecarea orbilor din Ierihon (Mc 10,46-52; Lc 18,35-43) 29 În

timp ce ieºeau din Ierihon, o mare mulþime îl urma. 30 ªi iatã, doi orbi stãteau pe marginea drumului. ªi, auzind cã trece Isus, au strigat: „Îndurã-te de noi, Doamnea, Fiul lui David!” 31 Mulþimea însã îi mustra ca sã tacã, dar ei strigau ºi mai tare: „Îndurã-te de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32 Isus s-a oprit, i-a chemat ºi le-a zis: „Ce vreþi sã fac pentru voi?” 33 I-au spus: „Doamne, sã ne deschizi ochii!” 34 Atunci lui Isus i s-a fãcut milã ºi le-a atins ochii. Îndatã ºi-au recãpãtat vederea ºi l-au urmat.

9,27 15,22

9,29.30

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-16) 1 Când

s-au apropiat de Ierusalim ºi au ajuns la Betfagheb, pe Muntele Mãslinilor, Isus a trimis doi discipoli, 2 spunându-le: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi veþi gãsi îndatã o mãgãriþãc legatã ºi cu ea un mânz. Dezlegaþi-i ºi aduceþi-i la mine. 3 Iar dacã vã va întreba cineva, sã spuneþi: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”. 4 Acest lucru s-a fãcut ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5 Spuneþi fiicei Sionului: Iatã regele tãu vine la tine blând, aºezat pe o mãgãriþã ºi pe un mânz, puiul unui animal de povarãd. 6 Discipolii s-au dus ºi au fãcut dupã cum le-a poruncit Isus. 7 Au adus mãgãriþa ºi mânzul, au aºternut hainele pe ei, iar el s-a aºezat deasupra. 8 Atunci, mulþimea numeroasã ºi-a întins hainele pe drum; alþii tãiau ramuri din copaci ºi le aºterneau pe drum. 9 Mulþimile care mergeau înaintea lui ºi cele care îl urmau strigau:

În unele manuscrise lipseºte: Doamne ºi este adãugat: Isuse. b Betfaghe (aram.) = casa smochinelor necoapte. Este un sat aºezat pe partea orientalã a Muntelui Mãslinilor. Actualmente se numeºte Keh-et-Tfr. c Mãgãriþa era în VT (Jud 5,10) animalul de cãlãrie folosit de conducãtori în timp de pace. Pentru rãzboaie foloseau

caii. În continuarea textului din Zaharia, pe care-l citeazã Matei, profetul anunþã timpul mesianic când Dumnezeu va distruge carele de rãzboi ale lui Efraim ºi caii Ierusalimului. Aclamaþia: „Osana Fiului lui David” ºi gestul intrãrii în Ierusalim pe o mãgãriþã înseamnã cã Isus este mesia ºi rege. d Lit.: puiul celui de sub jug.

Zah 9,9

Mt 21,10 Ps 118,25 2Sam 14,4 21,15 23,39 Lc 13,35

„Osana!a Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!” 10 Când a intrat el în Ierusalim, toatã cetatea s-a tulburat ºi spunea: „Cine este acesta?” 11 Iar mulþimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii”. Alungarea vânzãtorilor din templu (Mc 11,15-18; Lc 19,45-48; In 2,13-22) 12

Is 56,7 Ier 7,11

21,9 Ps 8,3

Apoi Isus a intrat în templub ºi a început sã-i alunge pe toþi cei care vindeau ºi cumpãrau în templu, a rãsturnat mesele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 13 ªi le spunea: „Este scris: Casa mea se va numi casã de rugãciune. Voi însã o faceþi peºtera tâlharilor”. 14 Atunci, orbi ºi ºchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a vindecat. 15 Dar arhiereii ºi cãrturarii, vãzând minunile pe care le-a fãcut ºi pe copiii care strigau în templu: „Osana, Fiului lui David!”, au fost cuprinºi de indignare 16 ºi i-au spus: „Auzi ce zic aceºtia?” Dar Isus le-a spus: „Da! Nu aþi citit niciodatã: Din gura copiilor ºi a sugarilor þi-ai pregãtit laudã?” 17 ªi, lãsându-i, a ieºit afarã din cetate, spre Betaniac, ºi a rãmas acolo peste noapte. Smochinul blestemat (Mc 11,12-14.20-24) 18

Lc 13,6

2Lc 17,6 1Cor 13,2 7,7-11; 18,19; In 14,13.14

Dis-de-dimineaþã, când se întorcea în cetate, îi era foame 19 ºi, vãzând un smochin lângã drum, a venit la el, dar, negãsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Sã nu mai dai rod în veci!”, iar smochinul s-a uscat imediat. 20 Când au vãzut discipolii, au fost cuprinºi de uimire ºi spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul, aºa, dintr-o datã?” 21 Atunci Isus le-a rãspuns: „Adevãr vã spun, dacã aþi avea credinþã ºi nu v-aþi îndoi, aþi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aþi spune acestui munte: «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare», aºa va fi. 22 ªi tot ce veþi cere cu credinþã în rugãciune, veþi primi”.

Osana este transcrierea cuvântului ebraic hoshia-na care literar înseamnã „ajutã-mã, te rog”, „salveazã-mã”, „mântuieºte-mã”. Iniþial, era un strigãt de implorare, dar, cu timpul, a devenit o expresie de bucurie ºi aºteptare mesianicã. b Multe manuscrise adaugã: lui Dumnezeu.

Lit.: Beth-hini = casa curmalelor sau Bet’anyya = casa lui Anania (casa tristeþii). Este numele unui sat aºezat pe partea orientalã a Muntelui Mãslinilor, la 3 km de Ierusalim, pe vechiul drum spre Ierihon. Este satul lui Lazãr ºi al surorilor lui: Marta ºi Maria.

Mt 21,23

63 Autoritatea lui Isus (Mc 11,27-33; Lc 20,1-8) 23

Dupã ce a intrat în templu, în timp ce învãþa, s-au apropiat de el arhiereii ºi mai-marii poporului ºi i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea ºi cine þi-a dat aceastã autoritate?” 24 Dar Isus le-a rãspuns: „Vã voi întreba ºi eu un lucru. Dacã îmi veþi rãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: „Dacã spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aþi crezut în el?» 26 Iar dacã spunem: «De la oameni», ne temem de popor pentru cã toþi îl considerã pe Ioan ca profet”. 27 ªi i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea.

In 1,6.33 21,32 Lc 7,30 14,5; 21,46

Parabola celor doi fii 28 Ce

pãrere aveþi? Un om avea doi fii. A venit la primul ºi i-a zis: «Fiule, du-te azi ºi lucreazã în vie». 29 a El i-a rãspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 30 A venit apoi la celãlalt ºi i-a spus la fel, iar el i-a rãspuns: «Eu mã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceºtia doi a fãcut voinþa tatãlui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevãr vã spun cã vameºii ºi desfrânatele merg înaintea voastrã în împãrãþia lui Dumnezeu. 32 Cãci Ioan a venit la voi pe calea dreptãþii, dar nu l-aþi crezut, însã vameºii ºi desfrânatele l-au crezut. Voi însã deºi aþi vãzut, nici mãcar dupã aceea nu v-aþi convertit ºi nu l-aþi crezut.

Lc 15,11 20,1.4

21,25 2Lc 7,30 Lc 3,12; 7,29

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mc 12,1-12; Lc 20,9-19) 33

Ascultaþi o altã parabolã: Era odatã un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat în cãlãtorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesuluib, i-a trimis pe servitorii sãi la viticultori ca sã primeascã roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bãtut, pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alþi servitori, mai numeroºi decât primii, dar le-au fãcut la fel. 37 În cele din urmã l-a trimis pe fiul sãu la ei zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Însã viticultorii, când l-au vãzut pe fiu, au zis

Existã douã variante textuale pentru v. 29-31. Cea din textul de mai sus este cea mai bine atestatã. A doua variantã este: 29 „El i-a rãspuns: «Eu mã duc, Doamne», dar nu s-a dus. 30 A venit apoi la cel de-al doilea ºi i-a spus

la fel. El i-a rãspuns: «Nu vreau!», dar apoi i-a pãrut rãu ºi s-a dus. 31 Care dintre cei doi a fãcut voinþa tatãlui?” I-au spus: „Ultimul”. b Lit.: roadelor.

Is 5,2

22,6

Mt 21,39

Ps 118,22-23 Fap 4,11 1Pt 2,7

Dan 2, 34.35.44.45 14,5; 21,26 16,14; 21,11 Lc 7,16; 24,19 In 4,19 9,17

între ei: «Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem ca sã avem moºtenirea lui». 39 Prinzându-l, l-au scos afarã din vie ºi l-au ucis. 40 Aºadar, când va veni stãpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: „Pe acei nemernici îi va ucide fãrã milã, iar via o va da în arendã altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: „N-aþi citit niciodatã în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatrã unghiularã;a Domnul a fãcut acest lucru ºi este minunat în ochii noºtri? 43 De aceea vã spun: Împãrãþia lui Dumnezeu va fi luatã de la voi ºi datã unui popor care va aduce roadele cuveniteb. 44 c ªi, cine va cãdea pe aceastã piatrã, se va zdrobi, iar peste cine va cãdea ea îl va zdrobi”. 45 Arhiereii ºi fariseii, auzind parabolele lui, ºi-au dat seama cã vorbeºte despre ei 46 ºi cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþimi pentru cã ele îl considerau profet. Parabola invitaþilor la nuntã (Lc 14,15-24) 1

Isus a început din nou sã le vorbeascã în parabole: 22 „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui rege care a fãcut nuntã pentru fiul sãu. ªi i-a trimis pe servitorii lui sã-i cheme pe 2

21,35

cei invitaþi la nuntã. Însã ei nu au voit sã vinã. 4 A trimis din nou alþi servitori, zicându-le: «Spuneþi celor invitaþi: Iatã, am pregãtit ospãþul; taurii mei ºi animalele îngrãºate sunt tãiate ºi toate sunt gata. Veniþi la nuntã!» 5 Dar ei nu au luat în seamã ºi s-au dus: care la ogorul sãu, care la negustoria lui; 6 iar ceilalþi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit ºi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie ºi, trimiþând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor sãi: «Nunta este pregãtitã, dar cei chemaþi nu au fost vrednici. 9 Mergeþi, aºadar, la intersecþiile drumurilor, ºi oricâþi veþi gãsi, chemaþi-i la nuntã». 10 Servitorii aceia au ieºit pe drumuri ºi i-au adunat pe toþi pe care i-au gãsit, rãi ºi bunid, ºi sala de nuntã s-a umplut.

Lit.: capul unghiului. Expresia luatã din Ps 118,22 se referã la o piatrã de dimensiuni mari folositã la colþul unui zid pentru a susþine greutatea ºi a asigura unitatea a doi pereþi. În viziunea VT, stânca Sionului, pe care a fost construit templul, a început sã fie consideratã piatra unghiularã a tuturor popoarelor ºi apoi a întregului cosmos.

Simbolic, aceastã piatrã a fost identificatã cu Iahve, apoi cu Israel, iar în perspectiva mesianicã, cu Mesia. Aici Isus însuºi se identificã cu piatra unghiularã. b Lit.: care face roadele ei. c În multe manuscrise lipseºte v. 44. d Rãi ºi buni – un mod caracteristic oriental pentru a exprima totalitatea (Gen 2,17).

Mt 22,11

65 11 Când

a intrat regele ca sã-i vadã pe cei invitaþi, a zãrit acolo un om care nu era îmbrãcat cu haina de nuntãa 12 ºi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fãrã haina de nuntã?» El a amuþit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaþi-i picioarele ºi mâinile ºi aruncaþi-l afarã în întuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor. 14 Cãci mulþi sunt chemaþi, dar puþini aleºi»”.

8,12; 25,30 Lc 13,28

Tributul cuvenit împãratului (Mc 12,13-17; Lc 20,20-26) 15 Atunci

fariseii s-au dus sã þinã sfat ca sã-l prindã în vorbã. 16 ªi i-au trimis la el pe discipolii lor împreunã cu irodienii, ca sã-i spunã: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi înveþi cu adevãrat calea lui Dumnezeu: nu eºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului. 17 Spune-ne, aºadar, ce pãrere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?” 18 Dar Isus, ºtiind rãutatea lor, le-a zis: „Ipocriþilor, de ce mã ispitiþi? 19 Arãtaþi-mi moneda tributului!” Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” 21 I-au zis: „Ale cezarului”. Atunci le-a zis: „Daþi-i, aºadar, cezarului ceea ce este al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 22 Când au auzit, au rãmas uimiþi ºi, lãsându-l, au plecat.

Rom 13,7

Saduceii ºi învierea (Mc 12,18-27; Lc 20,27-40) 23

În ziua aceea, au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au întrebat: 24 „Învãþãtorule, Moise a spus: Dacã cineva moare fãrã a avea copii, fratele s-o ia în cãsãtorie pe soþia lui ºi sã-i ridice urmaºi fratelui sãu. 25 Erau la noi ºapte fraþi. Primul s-a însurat ºi a murit, dar nu avea urmaºi ºi a lãsat soþia fratelui sãu. 26 Tot la fel ºi al doilea ºi al treilea, pânã la al ºaptelea. 27 În urma tuturor, a murit ºi femeia. 28 Aºadar, la înviere, cãruia dintre cei ºapte îi va fi soþie? Cãci toþi ºapte au avut-o”. 29 Rãspunzând, Isus le-a zis: „Vã înºelaþi pentru cã nu cunoaºteþi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Cãci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vor fi ca îngeriib în cer. 31 Cât despre

În tradiþia biblicã, haina indicã rolul, demnitatea. În sens metaforic, haina reprezintã calitãþile spirituale. Deºi sunt invitaþi buni ºi rãi, înainte de a începe sãrbãtoarea propriu-zisã, cei care nu întrunesc condiþiile de participare la bucuria ºi comuniunea salvificã definitivã sunt condamnaþi la întunericul de afarã unde se aude strigãtul

disperat al celor care au pierdut ocazia excepþionalã a unei fericiri veºnice. Parabola este un serios avertisment al lui Isus pentru acei evrei care îºi fãceau iluzii cã simpla apartenenþã la poporul ales le conferã direct dreptul de a participa la sãrbãtoarea celor mântuiþi. b Multe manuscrise adaugã: lui Dumnezeu.

Fap 23,8 Gen 38,8

Mt 22,32 Ex 3,6.15.16 7,28; 13,54 Mc 11,18

învierea din morþi, nu aþi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Abraham ºi Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob? Însã el nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii”. 33 ªi mulþimile care ascultau au rãmas uimite de învãþãtura lui. Porunca cea mai mare (Mc 12,28-34; Lc 10,25-28) 34

Auzind fariseii cã le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, iar unul dintre ei, învãþat al Legiia, ca sã-l punã la încercare, l-a întrebat: 36 „Învãþãtorule, care poruncã este cea mai mare în Lege?” 37 El i-a zis: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãub. 38 Aceasta este cea mai mare ºi cea dintâi poruncã. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 40 În aceste douã porunci este cuprinsã toatã Legea ºi Profeþii”. 35

Dt 6,5 Ios 22,5

Lev 19,18 Mt 5,43; 19,19 Rom 13,9 Gal 5,14 Iac 2,8 Rom 13,10 Mt 7,12 In 7,42 2Sam 23,2

Fap 2,34.35 1Cor 15,25 Evr 1,13 Ps 110,1

Originea lui Mesia (Mc 12,35-37; Lc 20,41-44) 41

În timp ce fariseii erau adunaþi, Isus i-a întrebat: 42 „Ce pãrere aveþi despre Cristos? Al cui fiu este?” I-au zis: „Al lui David”. 43 El le-a spus: „Atunci de ce David, inspirat de Duh, îl numeºte Domn când zice: 44 Domnul a spus Domnului meu, aºazã-te la dreapta mea pânã când îi voi pune pe duºmanii tãi sub picioarele tale. 45 Aºadar, dacã David îl numeºte Domn, cum poate fi fiul sãu?” 46 ªi nimeni nu era în stare sã rãspundã vreun cuvânt ºi nici nu mai îndrãznea cineva din ziua aceea sã-l mai întrebe ceva. Denunþarea fariseilor ºi cãrturarilor (Mc 12,38-40; Lc 11,37-52) 1

Mal 2,7-8

Atunci Isus s-a adresat mulþimilor ºi discipolilor sãi 2 spunând: „Cãrturarii ºi fariseii s-au aºezat pe catedrac lui Moise. 3 Faceþi ºi împliniþi tot ce vã spun ei, dar nu faceþi dupã faptele lor,

23 a

Unele manuscrise omit: învãþat al Legii. b Tradiþia ebraicã interpreta cele trei facultãþi ca aspecte diferite în care trebuie exprimatã ºi actualizatã iubirea faþã de Dumnezeu: inima înseamnã dedicarea religioasã lui Dumnezeu; sufletul (viaþa) implicã dãruirea de sine pânã la martiriu; puterea, care apare

în Mc 12,30 ºi Lc 10,27 (adicã bunurile, proprietatea), înseamnã dãruirea bunurilor. c Catedra lui Moise era scaunul (din piatrã sau lemn) de pe care învãþãtorii legii interpretau Scripturile (numite ºi Legea lui Moise) ºi transmiteau tradiþiile rabinice.

Mt 23,4

pentru cã ei spun ºi nu fac. 4 Ei leagã poveri apãsãtoare ºi greu de purtata ºi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor sã le miºte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi vãzuþi de oameni: îºi lãrgesc filactereleb ºi îºi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeþe ºi primele locuri în sinagogi, 7 sã fie salutaþi prin pieþe ºi sã fie numiþi de oameni «rabbi»c. 8 Dar voi sã nu lãsaþi sã vi se spunã «rabbi», pentru cã unul este învãþãtorul vostru, iar voi toþi sunteþi fraþi. 9 ªi nici «tatã»d sã nu spuneþi nimãnui între voi pe pãmânt, pentru cã unul este Tatãl vostru, cel ceresc. 10 Nici sã nu lãsaþi sã vi se spunã «maeºtri», pentru cã unul este maestrul vostru: Cristos. 11 Cel mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru, 12 cãci oricine se va înãlþa va fi umilit ºi oricine se va umili va fi înãlþat. 13 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi închideþi împãrãþia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraþi ºi nici pe cei care ar voi sã intre nu-i lãsaþi sã intre. 14 e. 15 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi strãbateþi marea ºi uscatul ca sã faceþi mãcar un prozelit ºi, când l-aþi gãsit, îl sortiþi iaduluif, de douã ori mai mult ca voi. 16 Vai vouã, cãlãuze oarbe care ziceþi: «Dacã cineva jurã pe templu, nu-i nimic; dar, dacã cineva jurã pe aurul templului, este obligat». a

Unele manuscrise omit: ºi greu de purtat. b Filacterele sunt cutiuþe de formã cubicã, fãcute din piele, în care sunt închise bucãþi de pergament având înscrise pe ele textele în ebraicã din Ex 13, 1-10.11-16 ºi Dt 6,4-9; 9,13-21. Ele erau legate pe braþul stâng în dreptul inimii ºi pe frunte (cf. Ex 13,9). Orice evreu evlavios le poartã ºi astãzi în timpul rugãciunii de dimineaþã. c Lit.: mai-marele meu ºi, prin extensiune, învãþãtorul meu. Titlu onorific în aramaicã: rab = mare, învãþãtor. Era folosit cu pronume posesiv la persoana I: rabbi singular ºi raban la plural. În sec. al II-lea va cãpãta ºi sensul de „doctor în Lege”, titlu conferit printr-o ceremonie oficialã. Titlul este folosit ºi pentru autoritãþile publice, având aceeaºi nuanþã ca my Lord (engl.) sau mon Seigneur (fr.), denotând o aureolã de un discret prestigiu cu care un personaj era înconjurat în cercul admiratorilor.

În afara sensului natural, termenul tatã este folosit la origini numai pentru cei trei patriarhi, Abraham, Isaac ºi Iacob, aºa cum „mamã” se atribuia strãbunicelor Israelului: Sara, Rebeca, Lea ºi Rahela. Cu timpul, abba a devenit un titlu onorific rezervat învãþãtorilor celebri ai Legii sau oamenilor cu vazã. Prin învãþãtura sa, Isus nu neagã legãturile de paternitate spiritualã între învãþãtor ºi discipol, ci îi avertizeazã pe discipoli împotriva spiritului de ambiþie pe care îl observã la farisei ºi cãrturari. e Puþine manuscrise au: Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi. Voi mâncaþi casele vãduvelor ºi vã rugaþi îndelung cu prefãcãtorie. Pentru aceasta veþi primi o condamnare mai asprã. Textul este luat probabil din Mc 12,40 ºi Lc 20,47. f Lit.: când a devenit, îl faceþi fiu al Gheenei.

6,1.5 Num 15,38.39 Lc 14,7

=20,26.27 Mc 9,35; 10,43.44 Lc 9,48; 22,26 Iob 22,29 Prov 29,23 Ez 21,31 Lc 14,11; 18,14

15,14; 23,24 Rom 2,19

Mt 23,17

Ex 29,37 1Rg 8,13 Ps 26,8 Is 66,1 Mt 5,34 Fap 7,49 Lev 27,30 Mih 6,8 15,14; 23,16 Rom 2,19 Mc 7,4 In 9,40

Fap 23,3.15 Lc 16,15

Fap 7,52 3,7; 12,34 Lc 3,7 Fap 7,52 1Tes 2,15 10,23 Gen 4,8 Evr 11,4

Proºti ºi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinþeºte aurul? 18 ªi: «Dacã cineva jurã pe altar, nu-i nimic; dar, dacã cineva jurã pe darul de pe el, este obligat». 19 Orbilor!a Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinþeºte darul? 20 Aºadar, cine jurã pe altar jurã pe el ºi pe tot ce se aflã pe el. 21 Iar cine jurã pe templu jurã pe el ºi pe cel care locuieºte în el. 22 ªi cine jurã pe cer, jurã pe tronul lui Dumnezeu ºi pe cel care ºade pe el. 23 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi daþi zeciuialã din mentã, din mãrar ºi din chimion, dar lãsaþi la o parte pãrþile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credinþa. Acestea trebuia sã le faceþi, iar pe acelea sã nu le neglijaþi. 24 Cãlãuze oarbe! Voi strecuraþi þânþarul, dar înghiþiþi cãmila. 25 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi curãþaþi exteriorul paharului ºi al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf ºi necumpãtare. 26 Fariseu orb! Curãþã mai întâi interiorul paharuluib ca sã devinã curat ºi exteriorul lui. 27 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Vã asemãnaþi cu mormintele vãruite care apar pe dinafarã frumoase, dar în interior sunt pline cu oase de morþi ºi cu toatã putreziciunea. 28 Tot aºa ºi voi, pe dinafarã pãreþi drepþi înaintea oamenilor, dar înãuntru sunteþi plini de ipocrizie ºi nelegiuire. 29 Vai vouã, cãrturarilor ºi fariseilor ipocriþi! Voi zidiþi mormintele profeþilor ºi împodobiþi monumentele drepþilor 30 ºi spuneþi: «Dacã am fi trãit în zilele pãrinþilor noºtri, n-am fi fost complici cu ei la vãrsarea sângelui profeþilor». 31 Astfel, voi înºivã daþi mãrturie împotriva voastrã cã sunteþi fiii celor ce au ucis profeþii! 32 Dar voi întreceþi mãsura pãrinþilor voºtri. 33 ªerpilor, pui de vipere! Cum veþi scãpa de condamnarea la iad? 34 Iatã, tocmai de aceea trimit la voi profeþi, înþelepþi ºi cãrturari. Pe unii dintre ei îi veþi ucide ºi îi veþi rãstigni, pe alþii îi veþi biciui în sinagogile voastre ºi îi veþi persecuta din cetate în cetate, 35 ca sã cadã asupra voastrã tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt, de la sângele lui Abel cel drept, pânã la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachiac, pe care l-aþi ucis între sanctuar ºi altar. 36 Adevãr vã spun: toate acestea vor veni peste aceastã generaþie.

Unele manuscrise importante au: proºti ºi orbi, probabil pentru a pãstra paralelismul cu v. 17.

Multe manuscrise importante adaugã: ºi al farfuriei. c Lit.: Iahve binecuvânteazã. Despre uciderea lui Zaharia vezi 2Cr 24,20-21.

Mt 23,37

69 Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 13,34-35) 37 Ierusalime,

Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine! De câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-ai voit! 38 Iatã, casa voastrã va fi lãsatã pustie. 39 Cãci vã spun: nu mã veþi mai vedea de acum pânã când veþi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”.

Fap 7,59 1Tes 2,15 1Rg 9,7.8 Tob 14,4 Mc 11,10 Lc 19,38 Ps 118,26

X. DISCURSUL ESCATOLOGIC Anunþarea distrugerii templului (Mc 13,1-2; Lc 21,5-6) 1 Isus

ieºise din templu ºi pleca. Atunci s-au apropiat discipolii de el ºi i-au arãtat construcþiile templului. Dar el le-a zis: 24 „Nu vedeþi toate acestea? Adevãr vã spun, nu va rãmâne piatrã 2

peste piatrã care nu va fi dãrâmatã”.

Lc 19,44

Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; Mc 13,3-13; Lc 21,7-19) 3

Pe când ºedea pe Muntele Mãslinilor, au venit la el discipolii ºi i-au zis aparte: „Spune-ne, când se vor întâmpla toate acestea ºi care este semnul venirii tale ºi al sfârºitului lumii?” 4 Isus le-a rãspuns: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva. 5 Cãci mulþi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» ºi-i vor înºela pe mulþi. 6 Atunci veþi auzi vorbindu-se despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie. Nu vã înspãimântaþi, cãci trebuie sã aibã loc toate, dar nu este încã sfârºitul. 7 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu împotriva altui imperiu ºi va fi foamete ºi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vã vor da la torturã ºi vã vor ucide; veþi fi urâþi de toate naþiunile, din cauza numelui meu. 10 Atunci mulþi se vor scandaliza, se vor trãda unii pe alþii ºi se vor urî între ei. 11 Mulþi profeþi falºi se vor ridica ºi vor înºela pe mulþi. 12 Din cauza înmulþirii fãrãdelegii, dragostea multora se va rãci. 13 Însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. 14 ªi aceastã evanghelie a împãrãþiei va fi predicatã în toatã lumea, ca mãrturie pentru toate naþiunile. Atunci va veni sfârºitul.

13,39.40.49; 28,20

In 5,43

10,17.23 In 16,2 =10,22 In 15,18

=10,22 28,19 10,18

Mt 24,15

Devastarea Ierusalimului (Mc 13,14-23; Lc 21,20-24) 1Mac 1,54; 6,7 Lc 17,31

Ap 7,14 Il 2,2 Dan 12,1

24,5.11 1In 2,18 Dt 13,2-4 2Tes 2,9.10 Ap 13,13.14

Aºadar, când veþi vedea urâciunea pustiiriia, de care vorbeºte profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel care citeºte sã înþeleagã – 16 atunci cei care sunt în Iudeea sã fugã în munþi; 17 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ca sã ia ceva din casã, 18 iar cel care este pe câmp sã nu se întoarcã înapoi ca sã-ºi ia haina. 19 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazã în zilele acelea! 20 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbãtã. 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii pânã acum ºi nici nu va mai fi. 22 ªi, dacã n-ar fi scurtate zilele acelea, nici un om nu s-ar fi salvat; însã, de dragul celor aleºib, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci, dacã vã va spune cineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau «Acolo», sã nu credeþi, 24 cãci se vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne mari ºi lucruri minunate pentru a-i înºela, dacã se poate, ºi pe cei aleºi. 25 Iatã, v-am spus dinainte. 26 Deci, dacã vã vor spune: «Iatã, este în pustiu!», sã nu vã duceþi; «iatã, este în camerele de tainã», sã nu credeþi. 27 Cãci aºa cum fulgerul apare la rãsãrit ºi lumineazã pânã la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. Venirea Fiului Omului (Mc 13,24-27; Lc 21,25-28)

24,37.39 1Cor 15,23 1Tes 2,19; 3,13; 4,15; 5,23 2Tes 2,1.8 Iac 5,7-8 2Pt 3,4.12 1In 2,28 Ez 32,7 Il 2,10; 3,4; 4,15 Ap 6,12 Ag 2,6.21 Ap 6,13 Zah 12,10.14 Ap 1,7 16,27 13,41 Is 27,13 1Cor 15,52 1Tes 4,16

Îndatã, dupã nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-ºi va mai da lumina, stelele vor cãdea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 30 Atunci se va arãta semnul Fiului Omului în cer; ºi tot atunci îºi vor bate pieptul toate triburile pãmântului ºi îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere ºi mare glorie. 31 ªi îi va trimite pe îngerii sãi cu sunet puternic de trâmbiþãc ºi-i vor aduna pe toþi aleºii sãi din cele patru vânturi, de la un capãt la altul al cerurilor.

Lit.: profanarea devastatoare. Prin aceastã expresie, profetul Daniel se referã la gestul sacrileg al lui Antioh al IV-lea Epifanul care în 167 î.C. a ridicat statuia lui Zeus din Olimp pe altarul de jertfã din templul din Ierusalim (cf. 1Mac 1,54; 2Mac 6,2). Acest fapt a

devenit prototipul oricãrei profanãri a templului din Ierusalim. b Se reia ideea mesianicã de speranþã a „restului sfânt” prin care devine posibilã salvarea celorlalþi. c Unele manuscrise au: cu trâmbiþã mare, iar altele: cu trâmbiþã ºi cu sunet.

Mt 24,32

71 Parabola smochinului (Mc 13,28-31; Lc 21,29-33) 32

Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 33 La fel ºi voi, când veþi vedea toate acestea, sã ºtiþi cã este aproape, la uºã. 34 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vor împlini toate acestea. 35 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

16,28 5,18 Lc 16,17

Îndemn la vigilenþã (Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36) 36 Despre

ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici ci doar Tatãl. 37 Cum a fost în zilele lui Noe, tot aºa va fi venirea Fiului Omului: 38 cãci, cum era în zilele dinaintea potopului când oamenii mâncau ºi beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziua în care Noe a intrat în arcã 39 ºi nu ºi-au dat seama pânã când a venit potopul ºi i-a luat pe toþi, tot aºa va fi ºi venirea Fiului Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celãlalt va fi lãsat; 41 douã vor mãcina la moarã: una va fi luatã, iar cealaltã, lãsatã. 42 Vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi în ce zi vine stãpânul vostru. 43 Dar aceasta s-o ºtiþi: dacã ar ºti stãpânul casei la ce orã vine hoþul, ar veghea ºi nu ar lãsa sã i se spargã casa. 44 De aceea fiþi ºi voi gata, pentru cã Fiul Omului vine în ceasul la care nu vã gândiþi. Fiula,

Fap 1,7 1Tes 5,1.2 Gen 6,9.12 24,27.39 1Cor 15,23 1Tes 2,19; 3,13; 4,15; 5,23; 2Tes 2,1.8 Iac 5,7.8 2Pt 3,4.12 1In 2,28 Gen 6,13–7,24 2Pt 3,6 1Tes 5,2 2Pt 3,10 Ap 3,3; 16,15

Parabola servitorului credincios (Lc 12,41-48) 45

Oare cine este servitorul credincios ºi înþelept pe care stãpânul îl pune peste cei din casa lui ca sã le dea hranã la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel atunci când se va întoarce! 47 Adevãr vã spun cã îl va pune peste toate bunurile sale. 48 Dar, dacã acel servitor spune în inima lui: «Stãpânul meu întârzie» 49 ºi începe sã-i loveascã pe cei care sunt servitori împreunã cu el, sã mãnânce ºi sã bea cu beþivii, 50 stãpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aºteaptã ºi la ora pe care n-o ºtie, 51 îl va pedepsi asprub ºi îi va face parte cu cei ipocriþi. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor.

Multe manuscrise omit: nici Fiul. Arianii (în sec. al IV-lea) au interpretat „nici Fiul” ca un argument cã Isus este numai om, nu ºi Dumnezeu. Dar aceastã expresie se aseamãnã cu Mt 22,23 ºi aratã cã nu este misiunea lui Isus sã determine sfârºitul lumii ºi

sã predestineze locuri în cer. Dumnezeu este stãpânul absolut al istoriei. Oamenii nu pot nici prevedea, nici controla desfãºurarea istoriei. De aceea este absurdã pretenþia unora de a cunoaºte data sfârºitului lumii. b Lit.: îl va tãia în douã.

25,21.23

8,12; 13,42.50; 22,13; 24,51; 25,30 Lc 13,28

Mt 25,1

Parabola despre cele zece fecioare 1

Lc 12,35.36

Ap 19,7.9 Lc 13,25.27 Mc 13,35 Lc 12,40

Atunci împãrãþia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care ºi-au luat candelele ºi au ieºit în întâmpinarea mireluia. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înþelepte. 3 Cele nechibzuite ºi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însã cele înþelepte, împreunã cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aþipit toate ºi au adormit. 6 Iar la miezul nopþii s-a auzit un strigãt: «Iatã, mirele! Ieºiþi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au sculat toate acele fecioare ºi ºi-au pregãtit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înþelepte: «Daþi-ne din untdelemnul vostru cãci candelele noastre se sting». 9 Dar cele înþelepte au rãspuns: «Nu, ca nu cumva sã nu ne ajungã nici nouã, nici vouã. Mergeþi mai degrabã la cei care vând ºi cumpãraþi-vã». 10 Iar în timp ce ele erau plecate ca sã cumpere a venit mirele. Cele care erau pregãtite au intrat cu el în sala de nuntã ºi uºa s-a închisb. 11 Mai târziu, au venit ºi celelalte fecioare ºi au zis: «Stãpâne, stãpâne, deschide-ne!» 12 Dar el le-a rãspuns: «Adevãr vã spun, nu vã cunosc». 13 Vegheaþi, aºadar, pentru cã nu ºtiþi nici ziua, nici ceasul!

Parabola talanþilor (Lc 19,11-27) 14

18,23

25,23 Lc 16,10 24,47

Tot la fel, un om, fiind gata de plecare într-o cãlãtorie, ºi-a chemat servitorii ºi le-a încredinþat bunurile sale. 15 ªi unuia i-a dat cinci talanþi, altuia doi, iar altuia unul, fiecãruia dupã propria pricepere. Apoi a plecat. Îndatãc, 16 cel care primise cinci talanþi s-a dus, a lucrat cu ei ºi a câºtigat alþi cinci. 17 La fel cel cu doi talanþi, a câºtigat alþi doi. 18 Dar cel care primise unul a sãpat o groapã în pãmânt ºi a ascuns banii stãpânului sãu. 19 Dupã mult timp, a venit stãpânul acelor servitori ºi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanþi a adus alþi cinci talanþi spunând: «Stãpâne, cinci talanþi mi-ai dat, iatã alþi cinci talanþi am câºtigat». 21 Stãpânul i-a zis: «Bine, servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!» 22 Venind apoi cel cu doi talanþi a spus: «Stãpâne, doi talanþi mi-ai dat, iatã alþi doi talanþi am câºtigat». 23 Stãpânul i-a zis: «Bine, servitor bun ºi credincios! Peste puþin ai fost credincios, peste multe te voi pune. Intrã în bucuria stãpânului tãu!» a

Unele manuscrise adaugã: ºi a miresei. b Nu se poate face o reconstituire a obiceiurilor de nuntã ale evreilor, contemporani cu Isus, doar pe baza

elementelor furnizate de aceastã parabolã, întrucât aici imaginile sunt simbolice. c Unele manuscrise au: ºi a plecat îndatã. 16 Cel...

Mt 25,24

24 În

sfârºit a venit ºi cel care primise un talant ºi a zis: «Stãpâne, ºtiam cã eºti un om aspru, care seceri unde n-ai semãnat ºi aduni de unde n-ai împrãºtiat 25 ºi, pentru cã m-am temut, m-am dus ºi am ascuns talantul tãu în pãmânt. Iatã, ai ce este al tãu!». 26 Dar stãpânul i-a rãspuns: «Servitor rãu ºi leneº! ªtiai cã secer unde n-am semãnat ºi adun de unde n-am împrãºtiat. 27 Deci, trebuia sã depui banii mei la bancheri, iar la întoarcerea mea aº fi retras ce este al meu cu dobândã. 28 Aºadar, luaþi de la el talantul ºi daþi-l celui ce are zece talanþi! 29 Pentru cã oricui are i se va da ºi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua ºi ceea ce are. 30 Iar pe servitorul netrebnic aruncaþi-l afarã în întuneric: acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor».

In 4,37

Criteriile judecãþii finale 31 Când

va veni Fiul Omului în gloria lui, împreunã cu toþi îngerii, atunci se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. 32 ªi se vor aduna înaintea lui toate naþiunile, iar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cum pãstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, moºteniþi împãrãþia care a fost pregãtitã pentru voi de la crearea lumii, 35 cãci am fost flãmând ºi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi mi-aþi dat sã beau, am fost strãin ºi m-aþi primit, 36 gol ºi m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi m-aþi vizitat, am fost în închisoare ºi aþi venit la mine». 37 Atunci îi vor rãspunde cei drepþi: «Doamne, când te-am vãzut flãmând ºi te-am hrãnit, sau însetat ºi þi-am dat sã bei? 38 Când te-am vãzut strãin ºi te-am primit, sau gol ºi te-am îmbrãcat? 39 Când te-am vãzut bolnav sau în închisoare ºi am venit la tine?» 40 Iar regele le va spune: «Adevãr vã spun: tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut». 41 Atunci va spune celor de la stânga: «Plecaþi de la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnica pregãtit pentru diavol ºi îngerii lui! 42 Cãci am fost flãmând ºi nu mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi nu mi-aþi dat sã beau, 43 am fost strãin ºi nu m-aþi primit, gol ºi nu m-aþi îmbrãcat, bolnav ºi în închisoare ºi nu m-aþi vizitat». 44 Atunci ei îi vor rãspunde: «Doamne, când te-am vãzut flãmând, sau însetat, sau strãin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare ºi nu þi-am slujit?» 45 Iar el le va rãspunde: «Adevãr vã spun: tot ce nu aþi fãcut unuia dintre aceºtia, cei mai mici, mie nu mi-aþi fãcut». 46 ªi vor merge aceºtia în chinul veºnic, iar cei drepþi în viaþa cea veºnicã”.

Multe manuscrise introduc: pe care Tatãl meu l-a...

Dt 33,2 gr Zah 14,5 Iuda 14 Ap 3,21; 20,11 Ez 34,17 Lc 12,32

Lc 22,30 Is 58,7

Prov 19,17 Mc 9,41 7,23 Mc 9,48 Iuda 7 Ap 20,10

Dan 12,2 In 5,29

Mt 26,1

74 XI. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53) 1

Ex 12,1-27 20,18.19; 27,26 Mc 15,15 Lc 24,7.20 In 19,16

Când a terminat Isus toate aceste cuvântãri, le-a spus discipolilor sãi: „ªtiþi cã peste douã zile va fi Paºtele, iar Fiul 26 Omului va fi dat ca sã fie rãstignit”. 2

3 Atunci

s-au adunat arhiereii ºi bãtrânii poporului la curtea marelui preot care se numea Caiafa 4 ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã, 5 dar spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se facã rãzvrãtire în popor”. Ungerea lui Isus în Betania (Mc 14,3-9; In 12,1-8) 6 În

Lc 7,36-38

Dt 15,11

timp ce se afla Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la el o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã de mare preþa ºi i-a turnat pe cap pe când el stãtea la masã. 8 Vãzând aceasta, discipolii au fost cuprinºi de indignare ºi spuneau: „Pentru ce aceastã risipã? 9 Cãci s-ar fi putut vinde scump ºi sã se dea sãracilor”. 10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necãjiþi femeia? Ea a fãcut un gest frumos faþã de mine, 11 cãci pe sãraci îi aveþi întotdeauna cu voi, pe mine, însã, nu mã aveþi întotdeauna. 12 Turnând aceastã mireasmã pe trupul meu, a fãcut-o pentru înmormântarea mea. 13 Adevãr vã spun, oriunde va fi predicatã evanghelia aceasta în lumea întreagã, se va spune în amintirea ei ºi ceea ce a fãcut ea”. Iuda îl trãdeazã pe Isus (Mc 14,10-11; Lc 22,3-6) 14

In 11,57 Ex 21,32 Zah 11,12

Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeºte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 ºi le-a zis: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-l dau pe mâna voastrã?” Ei i-au numãrat treizeci de arginþib. 16 ªi de atunci cãuta momentul potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

În vechime, turnarea untdelemnului parfumat (mireasmã) pe capul oaspetelui era un gest de primire plinã de bucurie, semn de noroc ºi de sãrbãtoare (Ps 23,5; 92,11). Ungerea trupului avea o semnificaþie deosebitã în alegerea regelui (1Sam 10,1) ºi în sfinþirea preoþeascã (Ex 39,7). În perioada de dupã exil, se dã mare importanþã ungerii ºi

îngropãrii morþilor ca „faptã bunã”. Vasul în care era mireasma era fãcut din piatrã de alabastru, de culoare albã. b Erau monede numite shekeli, singurele în circulaþie la templu. Echivalentul celor treizeci de monede era de 120 de dinari. Dupã Ex 21,32, aceasta era despãgubirea pentru sclavul ucis în mod involuntar.

Mt 26,17

75 Pregãtirea cinei pascale (Mc 14,12-16; Lc 22,7-14) 17 În

prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus ºi au zis: „Unde vrei sã-þi pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”a 18 El a spus: „Mergeþi în cetate la cutare ºi spuneþi: «Învãþãtorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paºtele cu discipolii mei»”. 19 Discipolii au fãcut cum le poruncise Isus ºi au pregãtit Paºtele.

Ex 12,14-20

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30) 20

Când s-a înserat, stãtea la masã împreunã cu cei doisprezeceb 21 ºi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voi mã va trãda”. 22 Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El a rãspuns: „Cel care ºi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mã va trãda. 24 Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a rãspuns: „Tu ai zis!”

Ps 22,7.8.16.18 Is 53,9

Instituirea Euharistiei (Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25) 26

ªi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor ºi le-a spus: „Luaþi, mâncaþi; acesta este trupul meu!” 27 Apoi, luând potirul, dupã ce a mulþumit, le-a dat lor, spunând: „Beþi din acesta toþi, 28 cãci acesta este sângele meu, al alianþeic, care se varsã pentru mulþi spre iertarea pãcatelor. 29 Vã spun cã nu voi mai bea din acest rod al viþei pânã în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împãrãþia Tatãlui meu”. 30 ªi, dupã ce au cântat imnuld, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

14,19; 15,36 Mc 6,41; 8,6; Lc 9,16 1Cor 10,16 Ex 24,8 Ier 31,31 Zah 9,11 Evr 9,20

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38) 31 Atunci,

Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza din cauza mea în noaptea aceasta, cãci este scris: Voi bate pãstorul ºi oile din turmã se vor risipi. a

Pregãtirile pentru sãrbãtoare presupuneau amenajarea unei sãli, jertfirea mielului, pregãtirea accesoriilor: pâine nedospitã, sosul ritual, ierburile amare ºi cupele cu vin. „A mânca Paºtele” înseamnã a participa la cina ritualã de Paºti.

Unele manuscrise adaugã: discipoli. Unele manuscrise adaugã: celei noi. d Acest imn este alcãtuit din Ps 115–118. c

Zah 13,7 Mt 26,56 In 16,32

Mt 26,32

32 Dar,

dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”. Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mã voi scandaliza niciodatã!” 34 Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoºul, de trei ori mã vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacã ar trebui sã mor împreunã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi discipolii spuneau la fel.

33 Atunci, 26,69-75 Mc 14,66-72 Lc 22,56-62 In 18,25-27 In 11,6

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mc 14,32-42; Lc 22,39-46) In 18,1 17,1 Mc 5,37; 14,33 Lc 8,51; 9,28 In 12,27 Evr 5,7.8

6,13 Lc 11,4 6,10

2Cor 12,8 In 12,23; 13,1; 17,1; 17,22 Mc 9,31 Lc 9,44; 24,7 In 14,31

36 Atunci

Isus a venit împreunã cu ei într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus discipolilor: „Staþi aici pânã când mã voi duce acolo sã mã rog!” 37 ªi, luând cu sine pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista ºi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi cu mine!” 39 ªi, mergând puþin mai încolo, a cãzut cu faþa la pãmânt, spunând: „Tatã! Dacã este posibil, sã treacã de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 Apoi a venit la discipoli ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aºa, n-aþi putut veghea cu mine nici mãcar un ceas? 41 Vegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarãºi, pentru a doua oarã, a plecat ºi s-a rugat spunând: „Tatã, dacã nu este posibil ca sã treacã acest potir fãrã ca sã-l beau, sã se facã voinþa ta”. 43 Venind, i-a gãsit din nou dormind, cãci ochii le erau îngreuiaþi de somn. 44 Lãsându-i, a plecat din nou ºi s-a rugat pentru a treia oarã, spunând iarãºi aceleaºi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli ºi le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã!a Iatã, a venit ceasul ºi Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor! 46 Sculaþi-vã, sã mergem. Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”. Arestarea lui Isus (Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11) 47

Pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece ºi, împreunã cu el, o mulþime mare, cu sãbii ºi ciomege, din partea arhiereilor ºi a bãtrânilor poporului, 48 iar trãdãtorul lui le dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l!” 49 S-a apropiat îndatã de Isus ºi i-a zis: „Bucurã-te, rabbi!” ªi l-a sãrutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta

Unele traduceri moderne dau o nuanþã de acuzã la adresa apostolilor: Dormiþi mereu ºi vã odihniþi? (RSV).

Totuºi, cuvintele lui Isus exprimã doar constatarea amarã cã discipolii nu sunt în stare sã vegheze cu el.

Mt 26,51

ai venit!”a Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus ºi l-au prins. 51 ªi, iatã, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-ºi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot ºi i-a tãiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-þi sabia la locul ei, cãci toþi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pierib. 53 Sau crezi cã n-aº putea sã-l rog pe Tatãl meu ºi mi-ar pune îndatã la dispoziþie mai mult de douãsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, cã aºa trebuie sã fie?” 55 În ceasul acela, Isus a spus mulþimilor: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºi cu ciomege, ca sã mã prindeþi. Zi de zi stãteam în templu, învãþând, ºi nu m-aþi arestat. 56 Toate acestea s-au fãcut ca sã se împlineascã Scripturile profeþilor”. Atunci, toþi discipolii, pãrãsindu-l, au fugit.

In 18,26 Gen 9,6 Ap 13,10

Lc 19,47; 21,37 In 18,20 Zah 13,7 Mt 26,31 In 16,32

Isus înaintea Sinedriului (Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24) 57

Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaserã cãrturarii ºi bãtrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe pânã în curtea marelui preot ºi, intrând, s-a aºezat printre servitori ca sã vadã sfârºitul. 59 Arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie falsã împotriva lui Isus ca sã-l condamne la moarte, 60 dar nu gãseau, deºi s-au prezentat mulþi martori falºi. În cele din urmã, au venit doi 61 ºi au zis: „Acesta a spus: «Pot sã distrug templul lui Dumnezeu ºi în trei zile sã-l reconstruiesc»”. 62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturisesc aceºtia împotriva ta?” 63 Dar Isus tãcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu sã ne spui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. 64 Isus i-a rãspuns: „Tu ai zis. Ba, vã spun: de acum îl veþi vedea pe Fiul Omului ºezând la dreapta puterii ºi venind pe norii cerului”. 65 Atunci, marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iatã, acum aþi auzit blasfemia. 66 Cum vi se pare?” I-au rãspuns: „Este vrednic de moarte!”

Unele traduceri moderne folosesc o întrebare. Dar aici este constatarea lui Isus referitoare la scopul venirii lui Iuda. De fapt, Isus este cel care dominã situaþia; cu libertate ºi luciditate, el dã semnalul începerii ultimei faze a dramei.

Sabia este simbolul forþei militare ºi al violenþei distructive. Folosirea ei intrã în logica rãfuielii care stã la baza legii talionului. Dar Isus declarã depãºit principiul unei dreptãþi care reglementeazã raporturile umane în baza echilibrului de forþe sau teroare.

27,40 27,12.14 16,16.17 Dan 7,13 24,30 Num 14,6 2Sam 13,19 Esd 9,3 Iob 1,20; 2,12 Ier 36,24 Fap 14,14 Lev 24,16 In 19,7 Is 53,5

Mt 26,67 67 Atunci

78 l-au scuipat în faþã ºi l-au lovit cu pumnii; alþii l-au pãlmu„Profeþeºte-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?”

ita, 68 spunând:

Renegarea lui Petru (Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27) 69 Iar

26,34 Mc 14,30 Lc 22,34 In 13,38

Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servitoare ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul”. 70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. 71 În timp ce se îndrepta spre poartã, l-a vãzut o alta ºi a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. 72 Dar el a negat din nou cu jurãmânt: „Nu-l cunosc pe omul acela”. 73 Puþin dupã aceea, s-au apropiat cei care erau acolo ºi i-au zis lui Petru: „Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºi accentul tãu te trãdeazã”. 74 Atunci a început sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acela”. ªi, îndatã, a cântat cocoºul. 75 Atunci ºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi, ieºind afarã, a plâns amar. Isus este dus înaintea lui Pilat (Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32) 1 Iar

12,14 Mc 3,6

când s-a fãcut dimineaþã, toþi arhiereii ºi bãtrânii poporului au þinut consiliu împotriva lui Isus ca sã-l condamne la moarte. 2 ªi, legându-l, l-au dus ºi l-au predat lui Pilatb, guvernatorul.

Moartea lui Iuda (Fap 1,18-19) 26,14.15

27,24

Atunci Iuda, cel care l-a trãdat, vãzând cã el fusese condamnat, cuprins de remuºcare, a adus înapoi arhiereilor ºi bãtrânilor cele treizeci de monede de argint, 4 spunând: „Am pãcãtuit vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveºte? Tu vei vedea!” 5 ªi, aruncând banii în templu, a plecat ºi s-a dus sã se spânzure. 6 Iar arhiereii, luând banii, au zis: „Nu este permis sã-i punem în tezaur,

Verbul hrapizo este foarte rar în greaca biblicã. Nu se referã la lovitura obiºnuitã cu interiorul palmei, ci cu dosul palmei, gest care are o semnificaþie de jignire profundã. Dupã tradiþia rabinicã, cel care lovea cu dosul palmei era mult mai vinovat decât cel care lovea cu pumnul. Gravitatea jignirii este aici cu atât mai evidentã cu cât cei care lovesc sunt membrii Sinedriului, deci reprezentanþii religioºi ai Israelului.

Unele manuscrise adaugã: Ponþiu. „Ponþiu Pilat” a fost procuratorul Iudeii în perioada 25-35, în timpul lui Cristos. Este descris de istoriografi ca un om încãpãþânat ºi dur, violent, jefuitor ºi crud: este vinovat de executarea multor persoane fãrã un proces legal. Din cauza atacãrii unei procesiuni religioase pe muntele Garizim, samaritenii l-au denunþat. A fost chemat de împãratul Tiberiu la Roma ºi destituit. Nu se cunosc alte date dupã destituirea lui.

Mt 27,7

cãci sunt preþul sângelui”. 7 ªi, dupã ce au þinut consiliu, au cumpãrat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea strãinilor. 8 De aceea se numeºte ogorul acela pânã astãzi Ogorul Sângelui. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: ªi au primit treizeci de arginþi, preþul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 ºi i-au dat pe ogorul olarului, aºa cum îmi poruncise Domnul.

Zah 11,12-13 Ier 18,2-3; 19,1-2; 32,62-15

Isus înaintea lui Pilat (Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38) 11

Isus stãtea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: „Tu eºti regele iudeilor?” Isus a rãspuns: „Tu o spui!” 12 ªi, în timp ce era acuzat de arhierei ºi de bãtrâni, nu rãspundea nimic. 13 Atunci i-a zis Pilat: „Nu auzi câte mãrturisesc aceºtia împotriva ta?” 14 Dar nu a rãspuns nici mãcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat.

2,2; 27,29.37 Mc 15, 9.12.18.26 Lc 23,37.38 In 18,39; 19,3.19.21 Is 53,7 Mt 26,63; 27,14 Lc 23,9 In 19,9

Condamnarea lui Isus (Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16) 15 La

fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã elibereze un deþinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deþinut vestit, numita Baraba. 17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreþi sã vi-l eliberez: peb Baraba sau pe Isus care se numeºte Cristos?” 18 Cãci ºtia cã din invidie îl dãduserã pe mâna lui. 19 ªi, în timp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: „Nimic sã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi în vis din cauza lui”. 20 Dar arhiereii ºi bãtrânii au convins mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitã la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Baraba!” 22 Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se numeºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” 23 El le-a spus: „Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãstignit!” 24 Vãzând Pilat cã nu foloseºte la nimic, dimpotrivã, agitaþia devenea tot mai puternicã, a luat apã ºi s-a spãlat pe mâinic înaintea

Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba sã fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei. b Unele manuscrise vechi adaugã: Isus. c Exista un vechi obicei, atestat în Dt 21,6-7, ca bãtrânii sã-ºi spele mâinile lângã un cadavru pentru a-ºi demonstra nevinovãþia. Deºi roman, Pilat

face acest gest pentru a-i impresiona pe evrei ºi pentru a declara cã nu este responsabil de moartea lui Isus. Aceastã responsabilitate este revendicatã, în schimb, de evrei, fiind transmisibilã la copiii lor. Expresia „sângele lui asupra noastrã” este cunoscutã atât în VT (2Sam 3,29), cât ºi în literatura rabinicã.

Fap 3,14

Fap 3,13; 13,28 Dan 13,46 gr Fap 18,6; 20,26

Mt 27,25 27,4 Ez 33,5 Fap 5,28

poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui drepta. Voi veþi vedea!” 25 Tot poporul a rãspuns: „Sângele lui sã fie asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri”. 26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã ce l-a biciuitb, l-a dat ca sã fie rãstignit. Încoronarea cu spini (Mc 15,16-20; In 19,2-3) 27

2,2; 27,11.37 Mc 15, 9.12.18.26 Lc 23,27.38 In 18,39; 19,3-21 Is 50,6

Atunci, soldaþii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu ºi au adunat în jurul lui toatã cohortac, 28 ºi, dupã ce l-au dezbrãcat, l-au acoperit cu o mantied purpurie. 29 Împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptã o trestie ºi, îngenunchind, îºi bãteau joc de el spunând: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” 30 Apoi, scuipându-l, îi luau trestia ºi-l loveau peste cap. 31 Dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de mantie ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca sã-l rãstigneascã. Rãstignirea lui Isus (Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27) 32 În

Ps 69,22 Ps 22,19 27,29 Is 53,12

Lam 2,15 Mc 14,58 In 2,19.20

timp ce ieºeau, au gãsit un om din Cirenee cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns sã-i ducã crucea. 33 Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnã locul Craniului, 34 i-au dat sã bea vin amestecat cu fieref, dar el, gustând, n-a voit sã bea. 35 Dupã ce l-au rãstignit, au împãrþit hainele lui, aruncând zarurile, 36 apoi s-au aºezat ºi au rãmas acolo sã-l pãzeascã. 37 Au pus deasupra capului sãu cauza condamnãrii, scrisã astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. 38 Atunci au rãstignit împreunã cu el doi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga. 39 Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clãtinând din cap 40 ºi spunând: „Tu, care dãrâmi templul ºi-l construieºti în a

Unele manuscrise au: de sângele acesta. b Flagelarea dupã metoda romanã se fãcea cu flagella, nuiele (pentru un om liber) sau cu fragra, biciul din piele (pentru sclavi). Biciul avea la capete bucãþi de os (scorpiones) sau bile de plumb (plumbator). Spre deosebire de legea ebraicã, dupã care se puteau da patruzeci de lovituri minus una, din teama de a nu fi prea multe (cf. Dt 25,3), legea romanã lãsa numãrul loviturilor la aprecierea biciuitorului sau a procuratorului care asista. c Cohorta era o unitate militarã în armata romanã, compusã din aproximativ

cinci sute de soldaþi. Cifra este aici hiperbolicã. d Mantia aici este aºa numitul saguus al soldaþilor romani, cu care l-au acoperit în semn de batjocurã. e Cirene era capitala provinciei Cyrenaica, din nordul Africii. f În Evanghelia dupã sfântul Matei avem un joc de cuvinte: „vinul înmiresmat” (vezi n. Mc 15,23) este înlocuit cu „vinul amestecat cu fiere”, fãcându-se astfel legãtura cu dreptul din Ps 69,22, cãruia duºmanii îi dãdeau fiere în mâncare ºi oþet în bãuturã.

Mt 27,41

trei zile, salveazã-te pe tine însuþi! Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, coboarã de pe cruce!” 41 La fel ºi arhiereii îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi cu bãtrânii ºi spuneau: 42 „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacãa este regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce ºi vom crede în el. 43 S-a încrezut în Dumnezeu! Sã-l elibereze acum, dacã îl doreºte. Pentru cã spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. 44 Chiar ºi tâlharii rãstigniþi împreunã cu el îl insultau în acelaºi fel.

4,3.6; 26,63 Lc 4,3.9 In 1,49; 12,13 In 5,18; 10,36; 19,7

Moartea lui Isus (Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30) 45

De la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ceasul al nouãlea. 46 Iar pe la ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnã „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 47 Unii dintre cei care erau de faþã spuneau: „Acesta îl cheamã pe Ilie!” 48 ªi, îndatã, unul dintre ei a alergat ºi, luând un burete, l-a înmuiat în oþet, l-a pus într-o trestie ºi i-a dat sã bea. 49 Iar ceilalþi spuneau: „Lasã, sã vedem dacã vine Ilie sã-l salveze!” 50 Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, ºi-a dat sufletul. 51 ªi, iatã, catapeteasma templului s-a sfâºiat în douã de sus pânã jos, pãmântul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor morþi au înviat 53 ºi, ieºind din morminte, dupã învierea lui, au venit în cetatea sfântã ºi s-au arãtat multora. 54 Atunci centurionul ºi cei care împreunã cu el îl pãzeau pe Isus, vãzând cutremurul ºi cele întâmplate, au fost cuprinºi de o mare spaimã ºi au spus: „Cu adevãrat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55 Erau acolo ºi multe femei care priveau de departe. Unele dintre ele îl urmaserã pe Isus din Galileea, slujindu-i. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi a lui Iosif, ºi mama fiilor lui Zebedeu.

Ps 22,2

Ex 26,31-35

4,5 Ap 11,2; 21,2.10; 22,19

Lc 8,2.3 20,20

Înmormântarea lui Isus (Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42) 57 Când

s-a fãcut searã, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era ºi el discipol al lui Isus. 58 Acesta a venit la Pilat ºi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit sã-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfãºurat într-un giulgiu curat 60 ºi l-a pus în mormântul sãu nou, pe care îl sãpase în stâncã. Dupã ce a rostogolit o piatrã mare la intrarea mormântului, a plecat.

În câteva manuscrise importante lipseºte: dacã.

Dt 21,22.23 Mc 6,29 Fap 13,29 28,2 Mc 16,3.4

Mt 27,61 28,1 Mc 15,40.47; 16,1 Lc 24,10 In 19,25

Iar Maria Magdalena ºi cealaltã Marie ºedeau acolo, înaintea mormântului. Pazã la mormânt 62 În

12,40; 16,21; 17,23; 20,19 Mc 8,31; 9,31; 10,34 Lc 9,22; 18,33; 24,7 12,45 Lc 11,26 2Pt 2,20

ziua urmãtoare, cea care este dupã ziua Pregãtirii, s-au adunat arhiereii ºi fariseii la Pilat 63 ºi i-au spus: „Domnia ta, ne-am amintit cã acel înºelãtor a spus pe când mai trãia încã: «Dupã trei zile, voi învia». 64 Porunceºte, deci, sã fie pãzit mormântul pânã în ziua a treia ca nu cumva sã vinã discipolii lui sã-l fure ºi apoi sã spunã poporului: «A înviat din morþi!» Iar înºelãtoria aceasta de pe urmã ar fi mai rea decât prima”. 65 Pilat le-a zis: „Aveþi garda, mergeþi ºi pãziþi cum ºtiþi”. 66 Ei s-au dus ºi, sigilând piatra, au pãzit mormântul cu garda. XII. ÎNVIEREA LUI ISUS Mormântul gol (Mc 16,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-13) 1

27,56.61 Mc 15,40.47 In 19,25 27,51 27,60 Mc 15,46 17,2; Mc 9,3 Lc 9,29 Fap 1,10 16,21; 17,23; 20,19 Mc 8,31; 9,31; 10,34 Lc 9,22; 18,33; 24,7 26,32 Mc 14,28 28,10.17 In 21,1-23

Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii primei zile a sãptãmânii, Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormân2 tul. ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. 3 Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. 4 La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca morþi. 5 Dar îngerul a spus femeilor: „Voi nu vã temeþi! ªtiu cã-l cãutaþi pe Isus cel rãstignit. 6 Nu este aici, cãci a înviat dupã cum a zis. Veniþi ºi vedeþi locul unde a zãcuta. 7 Mergeþi în grabã ºi spuneþi discipolilor lui: «A înviat din morþib ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi vedea». Iatã, v-am spus”. 8 Plecând în grabã de la mormânt, cu fricã ºi cu bucurie mare, au alergat sã dea de ºtire discipolilor lui.

Isus apare femeilor (Mc 16,9-11; Lc 24,10-11; In 20,14-18) 9

26,32; 28,7.16 Mc 14,28 In 21,1-23

ªi, iatã, Isus le-a venit în întâmpinare ºi le-a zis: „Bucuraþi-vã!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vã temeþi! Mergeþi ºi daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea”.

Multe manuscrise adaugã: Domnul.

Unele manuscrise omit: din morþi.

Mt 28,11

Mituirea gãrzii 11

Dupã ce au plecat ele, iatã cã unii din gardã au venit în cetate ºi au dat de ºtire arhiereilor despre toate cele întâmplate. 12 Aceºtia, reunindu-se în consiliu cu bãtrânii, au dat bani mulþi soldaþilor, 13 zicând: „Sã spuneþi: «Discipolii lui au venit noaptea ºi l-au furat, pe când noi dormeam». 14 ªi dacã va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi ºi vã vom scãpa de neplãceri”. 15 Ei, luând banii, au fãcut aºa cum au fost instruiþi. Astfel, zvonul acesta s-a rãspândit la iudei pânã azi.

27,64

Trimiterea apostolilor în lume (Mc 16,14-18; Lc 24,36-49; In 20,19-23; Fap 1,6-8) 16

Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotãrât lor de Isus. 17 Cum l-au vãzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. 19 Aºadar, mergeþi, ºi faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, 20 învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii”.

26,32; 28,7.10 11,27 In 3,35; 13,3; 17,2 Ef 1,20-22 Fap 1,8 Ag 1,13 In 14,23 13,39.49; 24,3