Gând senin by Laurentiu Dancuta

Din sumar

Decembrie , nr. 105

Pag. 3

Ce meritã sã-þi doreºti de Crãciun

Pag. 4

Primul pas

Pag. 5

Crãciunul-Sãrbãtoarea iubirii

Pag. 6

Povestea lui Moº Crãciun

Pag. 8

Pagina copiilor

Pag. 10

Pagina tinerilor

Pag. 12

Cugetara unui tânar…

Pag. 16

Divertisment

Pag. 18

Pluguºorul

Statistici 2008: Botezuri: 35 Prima sfântã Împãrtãºanie: 54 Sfântul Mir: 219 Cãsãtorii: 30 Înmormântãri: 38

Se întâmplã la noi pentru voi (dupã sfânta Liturghie de searã): Luni: întâlnirea ministranþilor; Marþi: film pentru tineri; Miercuri: cor pentru copii; Joi: rugãciune Taize; Vineri: catehezã; Sâmbãtã: adoraþie euharisticã; Duminicã: sfântul Rozariu (la ora 15:00)

Te iubesc Nu pentru cã am învãþat sã-þi spun aºa Nu pentru cã inima îmi inspura acest cuvânt Nu pentru cã credinþa mã face sã cred cã eºti iubire ªi nici mãcar pentru cã ai murit pentru mine. Te iubesc Pentru cã ai intrat în viaþa mea Mai ceva ca aerul în plãmânii mei, Mai mult decât sângele în venele mele. Ai intrat Unde nimeni nu ar fi putut intra Atunci când nimeni nu mã putea ajuta De fiecare datã când nimeni nu mã putea consola. În fiecare zi am vorbit cu tine În fiecare moment te-am privit ªi pe chipul tãu am citit - rãspunsul În cuvintele tale - explicaþia În iubirea ta – soluþia Te iubesc Pentru cã ai trãit alãturi de mine Iar eu am trãit din tine. Ajutã-mã sã fiu recunoscãtor Mãcar puþin Pentru aceastã iubire Pe care ai revãrsat-o asupra mea ªi care m-a constrâns sã-þi spun Te iubesc!

Adresa la care ne puteþi scrie: Parohia Romano-Catolicã Gherãeºti, str. Vasile Alecsandri, com. Gherãeºti, cod 617205; cu menþiunea: pentru Gând Senin gheraestisite@yahoo.com Www.gheraesti.cnet.ro

Gând Senin

Consiliul de redacþie Marian Mãtãlicã, Toma Robert , Pr. Laurenþiu Dãncuþã 19

Pluguºor Aho, aho, dragi consãteni, Mult stimaþi gherãeºteni, Noi, din nou ne asumãm, Sarcina sã vã urãm, An de an, vrei, sau nu vrei, Ãsta e un obicei, De mult timp e respectat, De toþi oamenii din sat. Fãrã multã vorbãrie, Sã-ncepem la parohie. Foicicã foi de fag, Acum îl urãm cu drag, Pe al nostru paroh bun, Care face predici tun. În anul ce va veni, S-aveþi numai bucurii, Fericire, sãnãtate, Orice vreþi, s-aveþi de toate. Înc-un an a mai trecut, De fãcut, multe-am fãcut… Deci, s-o fi schimbând ºi anul, Dar s-a schimbat ºi vicarul De el multe se pot spune, Nu-l cunoaºtem foarte bine, Dar, sã fie-ntr-un ceas bun, Cu el sã pornim la drum, Catehezele sã fie Pentru noi o bucurie, Taize- ul sã meargã bine, S- obþiem haruri divine. Vã urãm s-aveþi la anu' Fericire cu (virgulã) cazanu'. ªi iar verde iasomie, Trecem pe la primãrie, Sã-l urãm pe domn' primar, Fiindcã a fost votat iar. ªi e tare bucuros, Cã un mandat nou ºi-a scos. Satu-i înfrumuseþat, E curat ºi luminat. Toþi in cor noi vã urãm, ªi-n gura mare urlãm, 18 Sã se-audã-n România,

Cât de tare-i primãria. Domnul sã vã dea de toate, Viaþã lungã, sãnãtate, ªi orice vã mai doriþi, Întru mulþi ani fericiþi. Dragi creºtini gherãeºteni, Dotaþi ºi ultramoderni, Nu daþi foaia, vã rugãm, ªi citiþi ce vã urãm. Tot ce e mai bun s-aveþi, Porc durduliu în coteþ, ªi maºini, ºi conturi noi, Pline doar cu euroi, Copiii cu voi sã fie, Când anul nou o sã vie, Câte bucle pe berbeci, Atâtea butoaie-n beci, ªi sã fim toþi bucuroºi, Fericiþi ºi sãnãtoºi, Sã o duceþi cât mai bine, Sã aveþi zile senine, ªi tot ce este mai bun, Pentru zilele ce vin. Frunzã verde de stejar, Iar acuma la final, La sfãrºit de arãturã,. Însoþind pe cei ce urã, Sã strigãm în gura mare, ªi din ce în ce mai tare, Cã avem un sat model, ªi cã ne mândrim cu el. Frunzã verde trei opinci, Ia pocniþi bãieþi din bici, ªi sã dãm din clopoþel, Sã strigãm ºi noi niþel, Pluguºor gherãeºtean, Acum la sfârºit de an, Ia sã tragem o uralã, Rãsune la noi în þarã. Pluguºor cu patru boi, Ia mai mânaþi mãi flãcãi! Hãããi! Hãããi!!!!!!!!!!!!! Aho! De… Anton Alexandru †

Ce meritã sã-þi doreºti de Crãciun Sãrbãtoarea Naºterii Domnului aduce în fiinþa noastrã un amestec de sentimente, gânduri ºi trãiri: suntem fascinaþi de iubirea lui Dumnezeu care alege sã se întrupeze pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire; suntem îngrijoraþi dacã vom nimeri cadoul perfect pentru cei dragi; suntem bucuroºi (sau mai puþini bucuroºi) de cadoul primit; suntem mândri (sau dezamãgiþi) de ceea ce nu am realizat în anul ce aproape e gata; privim cu încredere (sau neîncredere!) spre noul an ce vine ameninþãtor ºi riscã sã ne (sur)prindã fãrã planuri reale de activitate… Un adevãrat amalgam îmbâcsit pe deasupra cu tot felul de bunãtãþi culinare ºi vestimentare, auditive ºi olfactive, care de cele mai multe ori lasã în umbrã sau surclaseazã valoarea spiritualã a Crãciunului. Oare acesta este Crãciunul pe care ni-l dorim? Oare aceste griji ºi preocupãri pot face Crãciunul memorabil? Oare dacã ne mulþumim numai cu atât, nu zãdãrnicim marea valoare a Crãciunului? Ce meritã sã-þi doreºti ºi sã faci cu adevãrat de Crãciun? Meritã sã te împaci ºi sã ierþi! Meritã sã iubeºti ºi sã te faci iubit! Meritã sã crezi cã Pruncul ce-þi surâde blând e însuºi Dumnezeu care te cheamã la credinþã! Meritã sã înveþi sã „pierzi” mai mult timp cu prietenii, pentru ei ºi printre ei. Meritã sã ºtii cã în viaþã nu e important sã numeri cadourile pe care le primeºti, ci sã nu reuºeºti sã þii minte mulþimea darurilor pe care le-ai oferit. Meritã sã descoperi bucuria celui ce te colindã, zâmbetul copiilor, frumuseþea sufletului lor ce te priveºti prin ochi! Meritã sã-þi faci timp sã priveºti cerul ºi sã crezi cã deºi (poate) acum nu se vãd stele ele sunt acolo… aºa cum Dumnezeu e mereu alãturi de noi chiar dacã ne încãpãþânãm sã ne îndoim de prezenþa lui. ªi mai ales meritã sã ai curajul inspirat de Omul-Dumnezeu ce-þi strigã „nu te teme!” ºi sã-i faci loc în inima ta printr-o spovadã bunã: nu e bucurie mai mare pentru Pruncul divin decât sã gãseascã o inimã curatã în care sã vinã, sã se nascã, sã se simtã primit ºi iubit…îºi doreºte inimi în care sã se simtã bine. Acesta este ºi mesajul meu: trãiþi Crãciunul! Trãiþi tot ce meritã, tot ce frumos, faceþi acest Crãciun memorabil! Cristos se naºte pentru tine! Preot Laurenþiu Dãncuþã 3

Primul pas Pentru cei mai mulþi dintre noi este imposibil sã ne amintim dificultatea primului pas fãcut în viaþã! A fost ziua fericitã pentru pãrinþii noºtri. Simþeau ºi ei cã începem sã creºtem ºi ne îndreptãm spre ziua când ne vom lua viaþa în propriile mâini. Însã chiar dacã ne scapã momentul primului pas fãcut în aceastã viaþã, ne amintim de alþi „primi paºi”… spre clasa I, spre prima spovadã, spre prima sfântã Împãrtãºanie, spre Mir… Eu îmi amintesc de primii paºi „spre ºi în” seminarul mic din Bacãu, în anul 1997, dupã ce, nu cu mult timp în urmã, pãºisem pentru ultima datã pe coridoarele ªcolii generale 178, din Bucureºti, unde terminasem clasa a VIII-a. Îmi amintesc ºi primul dar ºi mulþi alþi paºi pe care i-am fãcut prin Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi, începând cu septembrie 2001. ªi-mi amintesc ºi cum, la 24 decembrie 2007, când totul era alb (pe atunci iarna mai ºi ningea!), am fãcut primul pas în satul Gherãeºti, ca diacon, dupã ce la 8 decembrie 2007 fusesem sfinþit diacon, la Iaºi. Am trãit atunci o sãrbãtoare a Crãciunului plinã de alb, într-o bisericã plinã de copii, tineri ºi adulþi, printre inimi pline de bucurie! Dupã cele 3 zile de sãrbãtoare ale Crãciunului, au urmat 3 zile în care mi-a fost dat sã cunosc mai multe realitãþi ale acestei comunitãþii, participând la sfinþirea caselor, între 2 ºi 5 ianuarie 2008, împreunã cu alþi patru preoþi. Îmi era greu pe atunci sã întrezãresc planurile Domnului: la o lunã dupã ce am fost sfinþit preot (24 iunie 2008), aveam sã fiu numit vicar al acestei comunitãþi, cu care abia fãcusem cunoºtinþã. La 1 august 2008 am început - cu elanul ºi zelul acelei „ca-n prima zi” - activitatea pastoralã pe care mã strãduiesc sã o menþin mereu atentã la înþelepciunea ce o degajã avertismentul: „Aveþi grijã ca prin faptele ºi cuvintele voastre sã nu daþi rãspunsuri la întrebãri pe care nu ºi le pune nimeni”. Cam acesta sunt… De acum continui sã pãºesc împreunã cu dumneavoastrã ºi pentru dumneavoastrã. Mergem împreunã spre „marele ultim pas”, cel al trecerii în casa Tatãlui prin pragul speranþei. Preot Laurenþiu Dãncuþã

Pagina de divertisment Stiaþi cã…? …dacã ochii noºtri ar fi o camerã foto, atunci ar fi o camerã de 120 de megapixeli …cel mai comun nume din lume este Mohamed? …sunt mai mult de 20.000 de feluri de bere? …în Los Angeles existã mai puþine persoane decât automobile …oraºele ocupã doar 2% din suprafaþa pãmâtului dar consumã 75% din resurse? …un espresso are mai puþinã cofeinã decât o ceaºcã de cafea …greutatea tuturor furnicilor de pe Terra este mai mare decât greutatea tuturor oamenilor. …un kilogram de uraniu are energie cât ºase milioane de kilograme de cãrbune. … în medie o persoanã are peste 1460 de vise pe an? … un pahar cu apã fierbinte îngheaþã mai repede în frigider decât unul cu apã rece. …un arbore emanã în jur de 400 litri de umezealã în fiecare zi? … un metru cub de aer cântareºte 1,3 kg.

Lucruri trãsnite: Ce este rãscoala? -Rãscoala înseamnã când pãrinþii noºtri nu gãsesc bani ºi atunci rãscolesc cã sã gãseascã. Ce sunt amprentele? -Amprentele e când punem mâna pe o clanþã ºi rãmân degetele acolo ºi le gãseºte poliþia. Ce este respectul? -Respect înseamnã sã te scoli si sã stea babele pe scaun. Ce înseamnã cuvantul modern? -Modern e când vezi ceva frumos ºi e scump ºi n-ai bani. Ce este libertatea? Libertatea este când te invoieºti duminica de la servici. (Paginã realizatã de Imbriºcã Gheorghe)

Pagina de divertisment Bancuri Se inventase un robot care prindea hoþi. În America în 5 minute s-au prins 100 de hoþi. În Japonia în 5 minute s-au prins 200 de hoþi. La noi în 5 minute s-a furat robotul. Melcul, cioc-cioc la uºa Ursului. Deschide ursul uºa, nu vede pe nimeni. Se uitã pe presul de la intrare, îl vede pe Melc ºi ii trage un ºut de-l aruncã înapoi în pãdure. Dupa 6 luni aude Ursul la uºã: cioc-cioc. Deschide uºa ºi il vede pe Melc: -Auzi bãi Ursule, ce a fost faza aia de adineauri? O barzã cu un bãtrânel în cioc. Întreabã bãtrânelul: -Auzi, nu crezi cã ne-am rãtãcit? Doi beþivi mergeau pe stradã. Unul se þinea de gard ºi unul mergea în patru labe. Cel care se þinea de gard îi zice celuilalt: -Bãi râde lumea de tine, mergi în patru labe! La care celãlalt: -Te vad eu pe tine când se terminã gardul! -Bãi Vasile, ce-i ãla un "lator"? -Nu ºtiu Ioane! De ce întrebi? -Fiindcã baiatul lu' Gheorghe a zis cã-ºi ia un "cal cu lator"! O profesoarã de la o ºcoalã a copiilor cu probleme mintale le spune: -Dragi copii sã fiþi cuminti ºi sã învãþaþi bine cã o sã ajungeþi doctori,juriºti,profesori... La un moment dat un elev ridicã mâna ºi întreabã nedumerit : -Dar dumneavoastrã aþi învaþat tot aici?

Un patron cãtre altul: - Cum de angajaþii tãi sunt mereu aºa punctuali? - Simplu: am 30 de angajaþi ºi 20 de locuri de parcare.

Crãciunul-Sãrbãtoarea iubirii Fiecare dintre noi cunoaºte teoria Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu. Însã nu foarte mulþi sunt cei care încearcã sã trãiascã esenþa minunii. Isus nu mai are loc în inima omului pentru cã acesta îºi face din carierã un idol, din înfrângerea altora un ideal, iar din ceilalþi un instrument pentru propria inaintare.E ciudat cum oamenii îºi ureazã ''Crãciun fericit!'' în ziua Naºterii Domnului ºi e ciudat cât de repede uitã ce ºi-au dorit, construind în continuare pentru alþii un Crãciun neliniºtit. De parcã Isus nu mai trãieºte ºi astãzi.E bine sã nu ne dorim, ci sã-l facem! Isus s-a fãcut om ca sã ne facã sã fim cineva. Câþi sunt cei care au observat semnul euharistic: un prunc ni s-a arãtat culcat pe altar, înfãºat în scutece sub formele pâinii ºi al vinului. Câþi nu sunt cei care i-au trântit uºa în nas lui Isus din Sfânta Împãrtãºanie ori de câte ori nu l-au primit în sufletul lor ºi au avut curaj sã-i spunã cu un zâmbet rece: '' Doamne, du-te-n grajd, cã în casã e altcineva!''De ce nu înþelegem cã cea mai mare onoare pentru noi este ca Domnul sã ne spunã asemenea lui Zaheu: ‚'Astãzi vreau sã intru în casa ta'', fie cã e prezent intr-un om, fie cã e prezent în Sfânta Ostie. Isus s-a fãcut om pentru a ne arãta cã singurul lucru care nu face rãu atunci când îl folosim în exces îl reprezintã IUBIREA. Adeseori, trecem prin viaþã reci ºi seci, pentru cã nu ºtim sã iubim, ori iubim prost, ori nu iubim deloc.Adeseori pierdem timpul pe pãmînt pentru cã nu iubim pe cineva. Adeseori nu intuim cã cea mai profundã fericire este de a-i face pe alþii fericiþi. De aceea, Pruncul Divin are puterea de a ne zâmbi de pe niºte paie reci ºi murdare, pentru cã ne iubeºte; iubeºte niºte oameni ce nu meritã iubirea- iubeºte niºte oameni în speranþa întoarcerii lor; iubeºte niºte oameni care-L condamnã ºi care, mai apoi îl rãstignesc- dar iubirea e mai puternicã decât moartea. Anul trecut de Crãciun, o prietenã mi-a dãruit o micã statuie a Pruncului Isus. Mi-a plãcut enorm, dar ceea ce mi-a rãmas adânc întipãrit în inimã ºi m-a fãcut sã reflectez o bunã perioadã de timp, a fost faptul cã prietena mea mi-a spus sã nu-l las pe Isus cu braþrlr întinse (ºtim cã statuile cu Isus copil îl înfãþiºeazã întinzând braþele). În aceastã lume în care par sã domneascã ura ºi neînþelegerea, iatã cã existã cineva care ne întinde braþele pentru a ne îmbrãþiºa ºi pentru a ne oferi toatã dragostea de care avem nevoie. Aceastã persoanã este ISUS. Sã nu-l lãsãm, deci, cu braþele întinse! Preluare, prelucrare deAnton P.

Povestea lui Moº Crãciun Se spune ca dupã un drum lung ºi obositor Sf. Fecioarã împreunã cu Sf. Iosif au ajuns la Betleem, un oraºel situat mai jos de Ierusalim.Simþind cã i-a venit vremea sã nascã, Sf. Maria la rugat pe Sf. Iosif sã gaseascã un salaº unde sã se adaposteascã. Au bãtut din poartã în poartã, dar nimeni nu i-a primit. Ajunºi la casa lui Moº Ajun acesta i-a îndreptat la fratele sãu Moº Crãciun, deoarece el era sarac si nu avea loc nici pentru copiii lui.Pe la miezul noptii au ajuns la Mos Craciun, om bogat care avea case mari, grajduri pline cu vite ºi o multime de oi. Cu toate acestea Moº Crãciun nu le-a dat adapost în casã, i-a trimis în staulul vitelor. Ziurel de ziuã Sf. Fecioarã în ieslea cea saracã a nascut pe Domnul Sfânt.Dupa ce Iisus a venit pe lume, grajdul s-a umplut de o luminã lucitoare ca lumina soarelui. În iesle s-au aprins zeci de fãclii, iar paiele scânteiau ca niºte luminiþe.Dimineaþa Moº Crãciun s-a dus sa dea mâncare vitelor. A rãmas mirat vãzând grajdul înconjurat de o lumina neobisnuitã, iar în iesle un prunc la care pastorii îngenuncheaþi se rugau. Îngerii din cer cântau din trâmbiþe cu flori de mãr în mânã. Moº Crãciun ºi-a adus aminte de cele spuse de proroci: “Dumnezeu va trimite pe pãmânt pe fiul sãu sã mântuiascã lumea. El se va naºte din Fecioarã”. A îngenuncheat alaturi de pãstori ºi cu lacrimi în ochi a cerut iertare lui Dumnezeu pentru fapta sa. Pentru a-ºi îndrepta greºeala, Moº Crãciun a hotãrât sã împartã averea copiilor. De atunci, în fiecare an, cu traista plinã urcã în sanie trasã de cai albi ºi colinda pamântul în lung ºi-n lat pentru a împarþi daruri copiilor.Dupã ce a murit, Moºul cel bun, a ajuns sus în ceruri de unde priveºte pe pamânt sã vadã ce fac copiii. Un înger scrie într-o carte mare tot ce îi dicteazã moºul despre fiecare copil în parte: dacã s-a rugat, a ascultat parinþii, a învaþat la scoalã, într-un cuvânt faptele bune dar ºi cele rele. În noaptea de Crãciun coboarã pe o razã de lunã cu tolba plinã de daruri pânã la pamânt. Se urcã într-o sanioarã care-l poartã pe la casele copiilor. Pe Mosul cel adevarat de mult nu la vãzut nimeni: deoarece Dumnezeu i-a dat harul de a se face nevãzut. El poate intra în casã pe fereastrã, prin cosul de fum, pe gaura cheii sau chiar pe uºã. Lasa bradul încãrcat cu betealã, 6 beculeþe, daruri, sunã din clopoþel, ºi iese tip-til fãrã sã fie vãzut.

O iubesc pe Mama mea, Maria În luna octombrie (luna sfântului Rozariu), administraþia site-ului nostru (www.gheraesti.cnet.ro) a lansat o provocare pentru toþi cititorii: sã compunã o rugãciune în cinstea Sfintei Fecioare Maria. S-au înscris mai mulþi la aceastã competiþie, însã, câºtigãtoare a fost desemnatã Alexandra Matei, cu urmãtoarea creaþie: Oricând am încercat sã-mi înþeleg durerea ºi sã pricep amarul vieþii, Iubirea unei inimi mi-a dat mereu putere nu sã pricep, ci sã accept. Urcându-mi inima ºi ochii spre cer, spre cel de sus, în lume de ea adus, Blând sfat mi-a dat: nu, nu fã pãcat! Nu-l cerceta pe Creator, nu-i cere cont! E bine pentru orice muritor sã spunã Fiat, sã spunã: sunt doar un slujitor. Slãvit sã fie-n cer ºi pe pãmânt, cel ce trecutul mi l-a rânduit cu har, Cerându-mi doar sã spun un da ºi-un facã-se-n mine voia ta! Prezenþa lui asigurã prezentul meu, fãrã de el n-aº spune: azi, aici, acum! E mâna lui, mi-a spus prea buna Mamã, ce-þi rânduieºte tot ce e mai bun! Mai stai, stai în genunchi ºi reflecteazã: nu spune nu la viitorul lui! Acum e greu prin ceaþã sã priveºte ºi binele ce þi l-a rânduit sã îl zãreºte! Mâine, da mâine, însã, vei ºti sã-i mulþumeºti: nimic mai bun nu se putea! Ah, ºtiu, copilul meu, ºopti prea gingaºa mea mamã, ah ºtiu trecutul tãu. Mereu tot spui: la ce bun trandafiri frumoºi, înmiresmaþi, dacã au spini? E-adevãrat: acum îþi aminteºti de spini, dar binecuvântarea înmiresmatã? Ai vrea sã ºtii cã-n lume-s mii care nu ºtiu cã florile miros, ci ºtiu doar cã au spini? Mereu vezi greul, dar binecuvântarea? Harul? Nu simþi petalele ce tenconjoarã? Atunci, am înþeles o bunã Mamã: iubirea-þi caldã cu drag mã-nbrãþiºeazã. Rãmas-asupra mea simt harul cel divin, simt binecuvântãri ce cerul le conþin... Iubirea ta, o, Mamã, mã-nvaþã sã trãiesc, sã iert ºi sã iubesc... Mã-nvaþã sã spun da! Aici sunt, Doamne, eu, slujitoarea ta: facã-se cu mine voia ta!

Alexandra Matei

Fãcând paralela, putem observa: când venim la bisericã se sãvârºeºte Sfânta Jertfã. Dumnezeu este prezent în mod real ºi concret în Trupul ºi Sângele lui Cristos. Este o prezenþã care dã viaþã, care susþine, care te îmbatã cu frumuseþea vieþii. Biserica este un loc privilegiat al prezenþei lui Dumnezeu. Aºadar, Sfânta Liturghie nu mai este celebratã în biserica romano-catolicã din Gherãeºti, de pe strada Cobzaru, ci este Sfânta Jertfã celebratã în rugul aprins, adicã într-un loc sfânt. La Sfânta Liturghie, Dumnezeu ne rãpeºte din lumea aceasta, ºi ne duce într-o altã lume, în lumea lui, în lumea pãcii a bucuriei, a iubirii, a vieþii. Aici are loc o întâlnire minunatã cu Dumnezeu. Apoi, gestul scoate-þi încãlþãmintea este cu totul extraordinar: când vii la Dumnezeu, nu vii plin de tine, de orgoliu, de mândrie, de uneltiri, de gânduri rele, nu vii ca sã te gândeºti ce vei face mâine, ci, atunci când intri în rugul aprins, adicã în Bisericã, te descalþi. Adicã, vii cu o inimã sincerã, cu un suflet descãlþat de tine însuþi, de mândrie, de gânduri rele, ca sã aibã Dumnezeu un loc minunat, ca sã-i faci loc în inima ta, în viaþa ta, ca el sã te vindece de neîncredere, de plictisealã, de tristeþe…cât de departe cãutãm fericirea ºi cât ne este de aproape!!!prin Trupul sãu, Cristos îmi dã adevãrata viaþã…eu mã descalþ de pãcatele mele, de mândria mea, de uneltirile mele? ªi un al treilea aspect: Moise, deºi se împotriveºte lui Dumnezeu, este trimis la fraþii sãi, la iudeii sclavi sã le ducã un mesaj minunat: dumnezeu vã iubeºte, vã poartã de grijã ºi vã elibereazã din sclavie. Dupã ce ne împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele lui Cristos, noi devenim purtãtori de Dumnezeu, adicã teofori. Liturghia nu se terminã cu cuvintele Mergeþi în pace, ci atunci începe. Aºa cum Moise, dupã ce se întâlneºte cu Dumnezeu este trimis la fraþii sãi sã le ducã un mesaj de bucurie, la fel ºi noi, creºtinii, dupã ce-l primim pe Isus, suntem trimiºi în lume, la fraþii noºtri sã le ducem mesajul sãu. Mesajul lui este o veste minunatã: Curaj! Ridicã-te! Descalþã-te! Dumnezeu te iubeºte în chip deosebit ºi vrea sa-þi dea viaþã, el nu vrea ca tu sã fii sclavul pãcatului, ci te vrea fericit!!! Se poate observa, aºadar, cã adevãrata viaþã înseamnã a trãi cu Dumnezeu, din întâlnirile personale cu El, în mijlocul fraþilor tãi. Aceasta este un aspect fundamental al vieþii noastre, pentru cã, aºa cum spunea ºi Nicolae Steindhardt, Dumnezeu în care spui cã nu crezi (sau în care arãþi cã nu crezi), crede El în tine ºi te ºtie ca pe unul de-ai Lui!

Seminarist Marius Enãºoaie

Colind de Radu Gyr A venit ºi-aici Crãciunul Sã ne mângâie surghiunul. Cade albã nea Peste viaþa mea. Peste suflet ninge. Cade albã nea Peste viaþa mea Care-aici se stinge. Tremurã albastre stele Peste lacrimile mele. Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Numai lacrimi grele. Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Pâlpâiri de stele... Numai casa mea posacã A'mpietrit sub promoroacã. Stãm în bezna grea, Pentru noi nu-i stea, Cerul nu s-aprinde. Pentru zgribuliþi Îngerii grãbiþi Nu aduc colinde.

O, Isuse, împãrate, Iartã greºeli ºi pãcate. Vin de-nchizi uºor Rãnile ce dor, Visul ni-l descuie. Noi te-om aºtepta , Cãci pe crucea ta Stãm bãtuþi în cuie. Maica Domnului Curatã, Ad'o veste minunatã, Înfloreascã-n prag Zâmbetul tãu drag Ca o zi cu soare. Zâmbetul tãu drag L-aºteptãm în prag, Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse, Tinde mila ta, Isuse. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori, Pieptul lor suspina. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori Sã le-aduci luminã.

Pagina copiilor Pastila spiritualã: “Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalþã din suflete veºtede”

„Prietenul adevãrat iubeºte oricând, ºi-n nenorocire ajunge ca un frate!” Se spune cã odatã, într-o varã nespus de fierbinte ºi secetoasã,doi prieteni strãbãteau împreunã deºertul.Ca sã le treacã vremea mai repede, povesteau vrute ºi nevrute ºi, cum rareori se întâmplã, la un moment dat au ajuns sã se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celãlalt peste obrazul drept. Te-ai aºtepta ca acesta din urmã sã-l fi întors ºi pe cel stâng? Nu, nu a fost aºa, ci prietenul lovit peste faþã, fãrã sã spunã nici mãcar un singur cuvânt, s-a aplecat ºi a scris în nisip:"Astãzi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept.” ªi-au continuat drumul împreunã ºi, într-un târziu au ajuns la o oazã, unde au hotãrât sã facã o baie. Cel lovit peste obraz ºi-a pierdut echilibrul ºi a alunecat spre partea mâloasã, riscând sã fie inghiþit în adânc, dar mâna puternicã a prietenului sãu l-a tras afarã. Dupã ce ºi-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mâna încã tremurând, cel salvat a dãltuit în piatrã: “Astãzi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viaþa!" Prietenul care îºi lovise cel mai bun prieten, l-a întrebat:"Când te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce-am fãcut în nisip, iar acum, cã te-am salvat, dãltuieºti în piatrã. De ce?" Dupã câteva clipe de tãcere, cel întrebat rãspunse: "Când cineva te rãneºte, fapta lui ar trebui încredinþatã întotdeauna nisipului, de unde vântul iertãrii o poate ºterge, însã când cineva îþi face un bine trebuie sã-i dãltuieºti fapta in piatrã, de unde nici ploaia, nici vântul n-o pot ºterge niciodatã.”

. Cu siguranþã vã veþi spune: „poveºti de genul acesta am mai auzit.”dar, haideþi sã facem un pariu, pentru cã nu avem ce pierde! Pariul nostru este sã facem un drum cu Isus prin Sfânta Scripturã, ca sã vedem ce anume este viaþa noastrã. Vã rog, deschideþi o Biblie ºi citiþi, din Cartea Exodului, capitolul 3. Acolo vedem cã Moise, care pãºtea oile socrului sãu, ajunge la muntele lui dumnezeu. Aici, Cel Preaînalt îi apare ºi îi vorbeºte din mijlocul rugului arzând. Domnul îi vorbeºte ºi îi cere sã se descalþe, sã-ºi scoatã încãlþãmintea pentru cã acel loc este sfânt. Dupã ce i se descoperã (Ex, 3,14), Dumnezeu îl trimite la fraþii sãi, care erau robi ai egiptenilor, cu un mesaj de speranþã. Un prim aspect: prezenþa muntelui. Pentru autorii Bibliei, muntele nu este doar un detaliu strict geografic, ci este simbolul mãreþiei ºi al stabilitãþii, este locuinþa lui Dumnezeu, care este Viaþa. Muntele este locul predilect al prezenþei lui Dumnezeu: Cel Preaînalt dã Legea pe munte (Ex 20,1-25), Isus proclamã fericirile pe munte (Mt 5), se schimbã la faþã tot pe munte (Mt 17,1-13). Prin faptul cã Isus sãvârºeºte aceste fapte minunate pe munte, aratã cã este cu adevãrat Dumnezeu, prezenþa muntelui fiind un argument determinant. Evreii considerau muntele ca fiind locuinþa lui Dumnezeu ºi, deci, pentru a te întâlni cu Dumnezeu, trebuie sã parcurgi un drum ascendent, trebuie sã urci pe munte. Cel puþin o datã pe sãptãmânã, duminica, venim la bisericã. Pe Dumnezeu îl putem întâlni în celãlalt de lângã noi, în cel sãrac, în orice loc, dar, prin excelenþã, biserica este locul prezenþei lui Dumnezeu: aici are loc Sfânta Jertfã, aici este ºi se dã, pentru viaþa omului, Trupul ºi Sângele lui Cristos. Acest Trup preasfânt este izvor nesecat de viaþã, este medicament pentru suflet, este ceea ce îndulceºte viaþa noastrã, este însuºi Dumnezeu care se dãruieºte pentru ca omul sã aibã viaþã. Vaþi gândit vreodatã cã biserica este un munte, un munte al Domnului? Când venim la bisericã, pentru a primi viaþã, urcãm câteva scãri. Aceastã urcare a scãrilor nu este deloc întâmplãtoare, ci este încãrcatã de simbolism: exprimã urcarea pe muntele lui Dumnezeu, aºa ca Moise, exprimã setea vitalã a omului de Dumnezeu. Un al doilea aspect: Moise ajunge într-un loc sfânt, plin de prezenþa lui Dumnezeu, prin rugul aprins. Dumnezeu îi cere lui Moise: scoate-þi încãlþãmintea, cãci pãmântul pe care calci este sfânt (Ex 3,5). 13

Cugetarea unui tânar... Oare ce simte un copilaº, atunci când face primii paºi în viaþã? Oare ce se întâmplã în sufletul unui adolescent, care trebuie sã ia o decizie, decizie care îi va schimba radical viaþa? Oare cum bat inimile a doi soþi tineri, atunci când li se naºte prima fetiþã? Oare cum trãieºte un bãtrân, în sufletul sãu ultimele clipe din viaþa sa, ºtiind cã, în timpul pe care l-a petrecut pe pãmânt, l-a arãtat pe Dumnezeu fraþilor sãi, prin vorbele ºi faptele sale? La prima vedere, aceste întrebãri n-au nici un rost, nici o logicã. N-au nici un rost pentru cã fac referinþã la un altul, nu la mine…nici un rost pentru cã este mai comod sã nu te gândeºti la ele. Dar, dacã suntem atenþi, întrebãrile traseazã un parcurs…este parcursul unei vieþi de om…ºi aceastã viaþã nu este numaidecât viaþa lui Ion sau a Mariei…aceastã viaþã poate fi chiar VIAÞA MEA. Un cuvânt strãbate, explicit sau implicit, aceste întrebãri. Un cuvânt care taie orice rãsuflare, cuvântul care lasã peste fiecare o bucurie rãscolitoare, acea bucurie care rosteºte adevãrul ºi distribuie gratuit frumuseþea... este vorba despre VIAÞÃ. Poate vã veþi spune: ce mai vrea ºi omul asta sã ne spunã? Suntem sãtui de atâta teorie…aparent, aºa este. Viaþa este pentru noi ceva rãsuflat, ceva vechi, care parcã nu mai are nimic nou sã ne spunã, ceva de care suntem sãtui pânã peste cap, pentru cã ori nu ne punem cu adevãrat aceastã problemã, ori zicem cã ºtim totul despre viaþã. ªI TOTUªI!!! Viaþa nu înseamnã doar existenþã! Poþi sã exiºti, dar poþi sã nu trãieºti! Viaþa este ceea ce ne-a dãruit ºi ne dãruieºte nouã Dumnezeu. Viaþã ai doar atunci când îl ai pe Dumnezeu în inima ta, pentru cã însuºi Dumnezeu este Viaþa care se dãruieºte, care ni se dãruieºte. Domnul este acea Fiinþã minunatã, care, dãruindu-ni-se, dã un sens vieþii noastre. Ce ar fi dacã totul s-ar reduce la ceea ce ni se întâmplã pe acest pãmânt? Am fi cu adevãrat sãraci…dând un sens vieþii noastre, Dumnezeu, prin acest sens, deschide o nouã speranþã spre viaþã împreunã cu el, spre fericire. Dacã totul s-ar reduce la ceea ce existã pe pãmânt, de ce sã mai trãieºti? Acest tip de viaþã ar fi doar existenþã închisã în sine însãºi, agitatã, fãrã nici o valoare. Adevãrata Viaþã ni se dãruieºte în Bisericã, la Sfânta Liturghie

Pagina copiilor Creioane vesele Îþi trebuie: un pahar de fainã, un pahar de sare finã, o jumãtate de pahar de apã, creioane, o farfurie, o lingurã, un bol, un cuþit, un mãr, acuarele ºi pensoane; 1. Amestecã fãina ºi sarea într-un bol. Apoi adaugã puþin apã ca sã obþii un bulgãre de pastã. Frãmântã-l câteva minute. 2. Pune câte un mic bulgãre de pastã în capãtul fiecãrui creion. Apoi modeleazã cu degetele personajele ajutându-te ºi de cuþit. 3. Înfinge creioanele în mãr ºi pune-l pe calorifer timp de aproape o zi. 4. Picteazã personajele apoi dã-le cu lac.Ai niºte creioane personalizate!

Frãmântãri de limbã Stanca stã-n castan ca Stan Stan stã-n castan ca Stanca ªapte sape late ªade-n vârf de ruguleþ Rug rupe rug mãnâncã Rug verde rumegã Ne jucãm ºi învãþãm Elev la...

Dezlegând corect veþi afla din literele neînconjurate, citite de sus în jos ºi de la stânga la dreapta, cuvântul care lipseºte din proverbul de mai sus

Prepelita pestriþã, Cu 12 pui prepeliþi pestriþi, E pestriþã prepeliþa pestriþã Da-s mai pestriþi puii prepeliþii pestriþi Decât prepeliþa pestriþã

A T E I V R E S C C

R C A I E T R A R O

U R A B A C T A E T

T E Z A L E M E T S

A I S C D A O L A I

T O P R O F E S O R

A N A G O L A T A C

V A C A N T A F A S

Pagini realizate de Carina Iºtoc

A O T I T E E T O N

I C L O P D T E L I

Pagina tinerilor Pastila spiritualã “Sunt frunze ce nu cad oricât de tare ar bate vântul...sunt inimi ce nu se despart nicicând chiar daca sunt departe” Rugãciune Ani de zile am fost un om nervos. Eram neliniºtit , deprimat ºi egoist. ªi toþi continuau sã-mi spunã sã mã schimb. ªi toþi continuau sã-mi spunã cât sunt de nervos. ªi eu simþeam ca ºi ei ºi eram de acord cu ei. ªi voiam sã mã schimb. ªi nu reuºeam oricât m-aº fi strãduit. Ceea ce mã durea cel mai mult era faptul cã ºi cel mai bun prieten al meu continua sã-mi spunã cât sunt de nervos. ªi el continua insistent: sã mã schimb. ªi eu eram de acord cu el ºi nu puteam sã mã supãr pe el. ªi mã simþeam neputincios ºi înºelat. Apoi, într-o zi mi-a spus: "Nu te schimba, rãmâi cum eºti. Nu conteazã dacã te schimbi sau nu. Eu te iubesc aºa cum eºti; nu pot sã nu te iubesc!" Acele cuvinte au sunat ca o muzicã pentru urechile mele: "Nu te schimba! Nu te schimba! Nu te schimba ... te iubesc!" ªi m-am relaxat ºi m-am simþit reînviat. ªi o minune a minunilor ... m-am schimbat! Acum ºtiu cã nu puteam sã mã schimb de-adevãratelea, pentru cã nu gãsisem încã pe cineva care sã mã iubeascã indiferent dacã aº fi schimbat sau nu. Aºa mã iubeºti tu, Doamne!

Aveþi grijã la pragul ãla de sus. Dacã vã daþi cu capul de el rãmâneþi proºti pe toatã viaþa. Si eu am dat de trei ori, de aia ºtiu...

Pagina tinerilor

Revelaþie Nu! Nu este vina unui student dacã repetã anul sau are foarte multe restanþe, pentru cã anul are numai 365 de zile. Iatã analiza unui an academic: 1. Duminici - 52 duminici într-un an, care sunt zile de odihnã. Mai rãmân 313 zile. 2. Zile de varã 50 este foarte cald si este greu sã studiezi. Mai rãmân 263 de zile. 3. Sunt 8 ore zilnic de somn, înseamnã 122 de zile. Mai rãmân 141 de zile. 4. Mai e o orã zilnic de sport (bunã pentru sãnãtate) înseamnã 15 zile. Mai rãmân 126 de zile. 5. Iar 2 ore zilnic pentru mâncare si alte delicatese (mestecate corespunzator) inseamnã 30 de zile. Mai rãmân 96 de zile. 6. O orã de palavre (omul este o fiinþã socialã) înseamnã 15 zile. Mai raman 81 de zile. 7. Zile de examen pe an - cel puþin 35 de zile. Mai rãmân 46 de zile. 8. Sãrbãtori ºi zile libere - 40 de zile. Mai raman 6 zile. 9. Filme si distracþie cel puþin 2 zile. (Trebuie sã te mai ºi distrezi!) Mai ramane 1 zi. 10. Aceastã ultimã zi este ziua de naºtere a studentului.

Vã recomandãm: Culmea timpului - în aceste vremuri de crizã - este sã pierzi timpul ºtiind cã time is money…timpul înseamnã bani. De aceea noi vã sugerãm sã folosiþi bine timpul (mai ales pe cel liber!) alegând sã citiþi: Oscar Wilde: Portretul lui Dorian Gray ºi De profundis; Giovanni Papini: Un om sfârºit sau Viaþa lui Isus; Andrei Pleºu: Despre îngeri (pentru cã a spune cã îngerii nu existã pentru cã nu se vãd e la fel de neinteligent ca a spune cã florile nu existã pentru cã nu rãspund la bunã ziua!) Iar celor pasionaþi de filme le recomandãm: Alla lucel del sole! Nu pierde timpul, pentru cã este cel mai rãzbunãtor duºman: îþi lasã impresia cã tu îl pierzi pe el, când, de fapt, el este cel care te pierde pe tine dacã nu ºtii cum sã þi-l faci prieten! 11

Aveþi grijã la pragul ãla de sus. Dacã vã daþi cu capul de el rãmâneþi proºti pe toatã viaþa. Si eu am dat de trei ori, de aia ºtiu...

Pagina tinerilor

Dezlegând corect veþi afla din literele neînconjurate, citite de sus în jos ºi de la stânga la dreapta, cuvântul care lipseºte din proverbul de mai sus

Prepelita pestriþã, Cu 12 pui prepeliþi pestriþi, E pestriþã prepeliþa pestriþã Da-s mai pestriþi puii prepeliþii pestriþi Decât prepeliþa pestriþã

A T E I V R E S C C

R C A I E T R A R O

U R A B A C T A E T

T E Z A L E M E T S

A I S C D A O L A I

T O P R O F E S O R

A N A G O L A T A C

V A C A N T A F A S

Pagini realizate de Carina Iºtoc

A O T I T E E T O N

I C L O P D T E L I

Pagina copiilor Pastila spiritualã: “Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalþã din suflete veºtede”

Seminarist Marius Enãºoaie

Peste fericiri apuse, Tinde mila ta, Isuse. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori, Pieptul lor suspina. Cei din închisori Te aºteaptã-n zori Sã le-aduci luminã.

Alexandra Matei

Un patron cãtre altul: - Cum de angajaþii tãi sunt mereu aºa punctuali? - Simplu: am 30 de angajaþi ºi 20 de locuri de parcare.

Din sumar

Decembrie , nr. 105

Pag. 3

Ce meritã sã-þi doreºti de Crãciun

Pag. 4

Primul pas

Pag. 5

Crãciunul-Sãrbãtoarea iubirii

Pag. 6

Povestea lui Moº Crãciun

Pag. 8

Pagina copiilor

Pag. 10

Pagina tinerilor

Pag. 12

Cugetara unui tânar…

Pag. 16

Divertisment

Pag. 18

Pluguºorul

Statistici 2008: Botezuri: 35 Prima sfântã Împãrtãºanie: 54 Sfântul Mir: 219 Cãsãtorii: 30 Înmormântãri: 38

Gând Senin

Consiliul de redacþie Marian Mãtãlicã, Toma Robert , Pr. Laurenþiu Dãncuþã 19