MIERCUREA CENUŞII La Liturghia acestei zile, se binecuvântează şi se pune pe capetele credincioşilor cenuşa obţinută din ramurile de măslin sau de alţi arbori, care au fost binecuvântate în anul precedent, în Duminica Floriilor.
RITUALUL ÎNCEPUTULUI ŞI LITURGIA CUVÂNTULUI Ant. la intrare
Tu, Doamne, eşti îndurător cu toate cele ce sunt şi nimic nu dispreţuieşti din cele pe care le-ai făcut; tu acoperi păcatele oamenilor care fac pocăinţă şi îi ierţi pentru că tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. Înţ 11,24-25.27
Se omite actul penitenţial, fiind înlocuit de punerea cenuşii.
RUGĂCIUNEA ZILEI ă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
D
Binecuvântarea cenuşii După omilie, preotul, stând în picioare, spune cu mâinile împreunate:
Fraţilor preaiubiţi, să-l rugăm cu stăruinţă pe Dumnezeu Tatăl să binecuvânteze cu belşugul harului său această cenuşă pe care ne-o punem pe cap în semn de pocăinţă. După o scurtă rugăciune în tăcere, preotul continuă:
196
MIERCUREA CENUŞII
umnezeule, care te înduri de cel smerit şi te împaci cu cel care face pocăinţă, pleacă-ţi urechea cu bunătate la rugăciunile noastre şi revarsă, binevoitor, harul binecuvântării tale a asupra slujitorilor tăi, care vor primi cenuşa; dăruieşte-le harul ca, străbătând cu fidelitate calea celor patruzeci de zile de post, să se învrednicească a ajunge cu suflet purificat la celebrarea misterului pascal al Fiului tău. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
R. Amin. Sau:
umnezeule, care nu doreşti moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre şi, în îndurarea ta, binecuvântează a această cenuşă pe care voim să o primim în semn de pocăinţă, pentru ca noi, ştiind că suntem cenuşă şi în ţărână ne vom întoarce, să putem dobândi, prin strădania de a îndeplini faptele postului de patruzeci de zile, iertarea păcatelor şi înnoirea vieţii după chipul Fiului tău înviat. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
R. Amin. Preotul stropeşte cenuşa cu apă sfinţită, fără a spune nimic.
Punerea cenuşii Apoi, pune cenuşă pe capul tuturor celor prezenţi care se apropie de el, spunând fiecăruia:
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie.
Mc 1,15
Sau:
Adu-ţi aminte, omule, că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.
Cf. Gen 3,19
197
MIERCUREA CENUŞII
Între timp, se cântă: Antifona 1
Antifona 2
Să ne schimbăm viaţa, să îmbrăcăm haină de pocăinţă, să postim şi să plângem înaintea Domnului, căci e mult îndurător întru a ne ierta păcatele Dumnezeul nostru.
Cf. Il 2,13
Între tindă şi altar vor plânge preoţii, slujitorii Domnului, şi vor zice: Iartă, Doamne, iartă-l pe poporul tău şi nu închide gura celor care te laudă, Doamne! Cf. Il 2,17; Est 4,17
Altă antifonă
Şterge, Doamne, fărădelegea mea!
Ps 50,3
Această antifonă se poate repeta după fiecare verset al Psalmului 50, Miluieşte-mă, Dumnezeule!
Responsoriu
Cf. Ps 78,9
V. Să îndreptăm ceea ce cu nesocotinţă am stricat prin păcatele noastre, ca nu cumva, surprinşi de clipa morţii, să căutăm răgaz de pocăinţă şi să nu-l putem afla. * Ia aminte, Doamne, şi te îndură, căci am păcătuit înaintea ta.
R. Ajută-ne, Dumnezeule, tu, care eşti mântuirea noastră, şi, pentru cinstea numelui tău, Doamne, izbăveşte-ne! * Ia aminte, Doamne, şi te îndură, căci am păcătuit înaintea ta.
Se poate cânta şi un alt cântec adecvat. Sfârşind punerea cenuşii, preotul îşi spală mâinile şi trece la Rugăciunea universală sau Rugăciunea credincioşilor, iar Liturghia continuă în mod obişnuit. Nu se spune Crezul.
198
MIERCUREA CENUŞII
LITURGIA EUHARISTICĂ ASUPRA DARURILOR ţi aducem, Doamne, această jertfă prin care începem cu solemnitate postul de patruzeci de zile, rugându-te să ne dai harul ca, prin fapte de pocăinţă şi de iubire, să ne învingem pornirile rele, şi astfel, curăţaţi fiind de păcate, să ne învrednicim a celebra cu evlavie misterul pătimirii Fiului tău. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Î
Prefaţa a III-a sau a IV-a pentru Postul Mare, pag. ???*. Ant. la Împărtăşanie
Cel ce cugetă la legea Domnului ziua şi noaptea va aduce rod la timpul potrivit.
Cf. Ps 1,2-3
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE ainele primite să ne întărească, Doamne, ca să putem trăi aceste zile de post astfel încât ele să-ţi fie plăcute ţie, iar nouă să ne fie spre tămăduire. Prin Cristos, Domnul nostru.
T
RUGĂCIUNEA ASUPRA POPORULUI La trimitere, preotul, stând cu faţa spre popor şi întinzând mâinile asupra lui, spune această rugăciune:
umnezeule, revarsă cu bunătate duhul căinţei asupra celor care se pleacă în faţa maiestăţii tale, spre a merita să dobândească, prin îndurarea ta, răsplata promisă celor ce fac pocăinţă. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
Binecuvântarea şi punerea cenuşii se pot face şi în afara Liturghiei. În acest caz, se recomandă să se înceapă cu Liturgia cuvântului, folosind cântarea de la intrare, Rugăciunea zilei şi lecturile cu cântările lor ca la Liturghie. Urmează apoi omilia, după care se face binecuvântarea şi punerea cenuşii. Ritul se încheie cu Rugăciunea universală, binecuvântarea şi trimiterea poporului.
27
MIERCUREA CENUùII LECTURA I
SfâúiaĠi-vă inimile, nu hainele.
Citire din cartea profetului Ioel
12
13
14
15
16
17
18
D
2,12-18
omnul zice: „Acum întoarceĠi-vă la mine din toată inima, cu post, cu plâns úi cu tânguire. SfâúiaĠi-vă inimile, nu hainele, úi întoarceĠi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv úi îndurător, îndelung răbdător úi plin de bunătate, úi nu se bucură de pedeapsa pe care a trimis-o asupra voastră. Cine útie? Poate că (Domnul) se va întoarce úi vă va ierta úi va revărsa asupra voastră binecuvântarea sa, aúa încât să puteĠi aduce jertfă úi ofrande Domnului Dumnezeului vostru. SunaĠi din trâmbiĠă în Sion, rânduiĠi un timp de post sfânt, chemaĠi pe toĠi la adunare! StrângeĠi poporul, vestiĠi o adunare sfântă; aduceĠi-i pe bătrâni, strângeĠi copiii, chiar úi pe pruncii de la sân! Să iasă mirele din camera lui úi mireasa din odaia ei. PreoĠii, slujitorii Domnului, să plângă între pridvor úi altar úi să zică: «Iartă-ne, Doamne, iartă pe poporul tău! Nu da de ocară moútenirea ta, ca să nu-úi bată joc de ea popoarele păgâne!» Pentru ce să se spună printre neamuri: «Unde este Dumnezeul lor?»” Iar Domnul s-a arătat plin de grijă pentru Ġara lui úi s-a îndurat de poporul său.
Timpul Postului Mare
28
Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL R.:
3
4
5
6a
12
13
14
17
50,3-4.5-6a.12-13.14 úi 17 (R.: cf. 3a)
Ai milĈ de noi, Doamne, cĈci am pĈcĈtuit.
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, úi după mulĠimea îndurărilor tale úterge fărădelegea mea. Spală-mă cu desăvârúire de nelegiuirea mea úi curăĠă-mă de păcatul meu. R. Căci recunosc fărădelegea mea úi păcatul meu stă pururi înaintea mea. Numai împotriva ta am păcătuit úi ce-i rău înaintea ta am săvârúit. R. Zideúte în mine o inimă curată, Dumnezeule, úi un duh drept înnoieúte înăuntrul meu. Nu mă alunga din faĠa ta úi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R. Dă-mi iarăúi bucuria mântuirii tale úi întăreúte-mă cu duh binevoitor. Doamne, deschide-mi buzele úi gura mea va vesti mărirea ta. R.
Miercurea Cenuºii
LECTURA A II-A
29
ÎmpăcaĠi-vă cu Dumnezeu. Iată, acum e timpul potrivit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cĈtre Corinteni
20
21
6,1
2
5,20 – 6,2
F
raĠilor, noi suntem trimiúi din partea lui Cristos úi prin noi, de fapt, vă vorbeúte însuúi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaĠi-vă cu Dumnezeu! Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul, pentru noi Dumnezeu l-a făcut una cu păcatul oamenilor, pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu. Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu lăsaĠi ca harul lui Dumnezeu să fie fără rod în voi; căci el zice: „La timpul potrivit te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat”. Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii. Cuvântul Domnului
Timpul Postului Mare
30
VERS LA EVANGHELIE Astăzi nu vă împietriĠi inimile, ci ascultaĠi glasul Domnului.
Ps 94,8ab
Notă: În locul versetului dinaintea Evangheliei stabilit pentru fiecare zi poate fi ales unul din versetele propuse la pag. 266.
EVANGHELIA
Tatăl tău, care vede ce faci tu în ascuns, îĠi va răsplăti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Matei
1
2
3
4
5
Î
6,1-6.16-18
n timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „LuaĠi aminte să nu săvârúiĠi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiĠi văzuĠi de ei; altfel, nu veĠi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Deci când dai pomană, nu trâmbiĠa înaintea ta, cum fac făĠarnicii în sinagogi úi pe uliĠe, ca să fie slăviĠi de oameni; vă spun adevărul: aceútia úi-au primit răsplata. Tu însă când dai pomană, să nu útie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, úi Tatăl tău, care vede în ascuns, îĠi va răsplăti Ġie. Când vă rugaĠi, nu fiĠi ca făĠarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi úi la colĠurile uliĠelor, stând în picioare, ca să fie văzuĠi de oameni;
Miercurea Cenuºii
6
16
17
18
31
adevăr vă spun: úi-au primit răsplata. Tu însă când te rogi, intră în camera ta úi, închizând uúa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, úi Tatăl tău, care vede în ascuns, îĠi va răsplăti Ġie. Când postiĠi să nu vă arătaĠi triúti, ca făĠarnicii, căci ei îúi schimonosesc feĠele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: úi-au luat răsplata. Tu însă când posteúti, unge-Ġi capul úi spală-Ġi faĠa, ca să nu te arăĠi oamenilor că posteúti, ci Tatălui tău care este în ascuns úi Tatăl tău, care vede în ascuns, îĠi va răsplăti. Cuvântul Domnului
Astăzi începe perioada Postului Mare, un parcurs care, într-adevăr, reprezintă pentru noi o ocazie specială de reînnoire, pentru a privi în noi şi a scoate ceea ce-i mai bun din noi înşine şi a ajunge să înviem împreună cu Isus, ca femei şi bărbaţi noi. Este o ocazie pentru a-i cere iertare lui Dumnezeu pentru lipsurile şi răutăţile noastre, încrezători în îmbrăţişarea sa paternă şi siguri de iertarea sa iubitoare. În afară de asta, suntem invitaţi să postim, adică să renunţăm la ceva care ni se pare aşa de important şi determinant pentru viaţa noastră, dar care, dacă privim bine, nu constituie esenţa ei. Isus ne cere să facem asta în şoaptă, aproape în intimitate cu Dumnezeu Tatăl, care devine astfel singură păstrătoare a trudei noastre în renunţare şi în sacrificiu. Exact ca un tată şi o mamă, martori iubitori ai trudelor copiilor lor şi gata să-i răsplătească la momentul oportun. Reflectează Miercurea Cenuşii marchează începutul acestui timp propice al Postului Mare şi este caracterizată de impunerea cenuşii pe cap. Un gest care astăzi probabil că nu este mereu înţeles, dar care, dacă este explicat şi receptat, poate să fie mai eficace decât cuvintele în transmiterea unui adevăr. De fapt, cenuşa este rodul focului care arde, cuprinde simbolul purificării, constituie o trimitere la condiţia trupului nostru care, după moarte, se descompune şi devine praf: după cum copacul măreţ, tăiat şi ars, devine cenuşă, tot aşa se întâmplă cu trupul nostru întors în pământ, dar cenuşa aceea este destinată învierii. Deja în Vechiul Testament şi în rugăciunea evreilor, presărarea cenuşii pe cap este semn de pocăinţă, de voinţă de schimbare prin încercare, cuptorul aprins, focul purificator. Desigur, este numai un semn, care cere să semnifice un eveniment spiritual autentic trăit în viaţa de zi cu zi a creştinului: convertirea şi părerea de rău a inimii căite. Dar tocmai această calitate a ei de semn, de gest, îi permite, dacă este trăită cu convingerea şi invocându-l pe Duhul Sfânt, să se imprime în trupul, în inima şi în spiritul creştinului, favorizând astfel evenimentul convertirii. Într-o vreme, în ritul impunerii cenuşii se amintea creştinului condiţia sa de om luat din pământ şi care se întoarce în pământ, conform cuvântului Domnului spus lui Adam, păcătosul. Astăzi, ritul s-a îmbogăţit de semnificaţie. De fapt, cuvântul care însoţeşte gestul poate să fie şi invitaţia făcută de Ioan Botezătorul şi de Isus însuşi la începutul predicii lor: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”. A primi cenuşa înseamnă a conştientiza faptul că focul iubirii lui Dumnezeu consumă păcatul nostru; a primi cenuşa în mâinile noastre înseamnă a percepe că greutatea păcatelor noastre, consumate de milostivirea lui Dumnezeu, este „greutate mică”; a primi cenuşa înseamnă a reconfirma credinţa noastră pascală: vom fi cenuşă, dar destinată învierii. Enzo Bianchi De la răsărit până la apus, februarie 2009