Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni by Laurentiu Dancuta

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE GALATENI I. INTRODUCERE Salutul 1

Paul, apostol, nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vreunui om, ci prin Isus Cristos ºi Dumnezeu Tatãl, care l-a înviat din morþi; 2 ºi toþi fraþii care sunt cu mine, cãtre Bisericile din Galaþiaa, 3 har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos, 4 care s-a dat pe sine însuºi pentru pãcatele noastre ca sã ne scoatã din lumea prezentã, dupã voinþa lui Dumnezeu ºi a Tatãlui nostru, 5 cãruia sã-i fie glorie în vecii vecilor! Amin.

Unica evanghelie 6 Mã

mir cã aþi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristosb, la o altã evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vã tulburã ºi vor sã deformeze evanghelia lui Cristos. 8 Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar predica o altã evanghelie în afarã de aceea pe care v-am predicat-o, sã fie anatemac. 9 Aºa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacã cineva vã predicã o altã evanghelie în afarã de aceea pe care aþi primit-o, sã fie anatema. 10 Caut eu oare acum bunãvoinþa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu sã plac oamenilor? Dacã aº cãuta sã plac oamenilor, n-aº fi slujitoruld lui Cristos. a

Numele Galaþia are douã sensuri: 1) iniþial, indica platoul central al Antiohiei între Pont, Bitinia ºi Licaonia, teritoriu ocupat de galii veniþi din Europa, care au invadat Macedonia, Grecia ºi Asia Micã în anul 279 î.C. Dupã descrierea cãlãtoriilor misionare din Fapte (cap. 13 ºi 14; 16,1-6), Paul nu a vizitat comunitãþi creºtine în nordul Galaþiei. În schimb, a menþinut un contact destul de strâns cu localitãþile Antiohia, Derbe, Listra ºi Iconiu din sudul provinciei romane; 2) acelaºi nume este atribuit provinciei romane Galaþia

înfiinþatã în anul 24 î.C., care includea vechiul teritoriu al Galaþiei ºi regiunile Pisidiei, Pamfiliei ºi o parte din Licaonia. b Unele manuscrise omit: Cristos, altele adaugã: Isus. c Termenul grec anathema se referã la un obiect consacrat lui Dumnezeu. Obiectul consacrat poate fi oferit lui Dumnezeu sau distrus, în cazul în care nu mai este demn de Dumnezeu. Aici sfântul Paul îi ameninþã pe creºtinii care se lasã amãgiþi de predicatorii iudaizanþi cu excluderea de la împãrãþia lui Dumnezeu ºi de la mântuire. d Lit.: sclav.

Rom 1,1+ Gal 1,11-12 Fap 20,24 Rom 1,4+ Fap 16,6; 18,23 1Cor 16,1 2Tim 4,10 1Pt 1,1 2,20 1Tim 2,6 Tit 2,14 Fap 2,40 1In 5,19 Rom 16,27 1,15; 5,8 Fap 15,24 2Cor 11,4 1Cor 16,22 Rom 9,3+

1Tes 2,4

Gal 1,11

420

Cum a devenit Paul apostol 1Tes 2,13 1,1 Mt 16,17 Fap 8,3; 22,4-5; 26,9-11 1Cor 15,9 Fil 3,6 Fap 22,3 Mc 7,3 Is 49,1 Ier 1,5 Gal 1,6 1Cor 15,10 Fap 9,3-6 1Cor 9,1 2Cor 4,6 Fap 22,21 Gal 2,7 Fap 9,26 Mc 6,3 Fap 12,17 Gal 2,9

Fap 9,30 Fap 9,21

11 Dar

vã fac cunoscut, fraþilor, cã evanghelia predicatã de mine nu este dupã om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învãþat-o de la vreun om, ci [am primit-o] prin revelaþia lui Isus Cristos. 13 Aþi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cum persecutam peste mãsurã Biserica lui Dumnezeu ºi încercam s-o distrug. 14 ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia [primitã] de la strãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu mine din neamul meu. 15 Dar când i-a plãcut lui Dumnezeua, cel care m-a ales încã din sânul mamei mele ºi m-a chemat prin harul sãu, 16 mi l-a descoperit pe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc pãgânilor, imediat, fãrã sã mã sfãtuiesc cu cinevab. 17 ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. 18 Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþãc cu Chefa ºi am rãmas la el timp de cincisprezece zile. 19 Dar nu am vãzut pe nimeni altul dintre apostoli, în afarã de Iacob, fratele Domnuluid. 20 Ceea ce vã scriu, iatã, [mãrturisesc] înaintea lui Dumnezeu, cã este adevãrate. 21 Dupã aceea am mers în þinuturile Siriei ºi ale Ciliciei, 22 dar nu eram cunoscut la faþã Bisericilor din Iudeea care sunt în Cristos. 23 Acestea auziserã numai: „Cel care ne persecuta odinioarã acum vesteºte credinþa pe care cãuta atunci sã o distrugã”. 24 ªi îl preamãreau pe Dumnezeu pentru mine. Paul ºi ceilalþi apostoli

Fap 15,2; 4,36; 11,30 1Cor 15,11 Gal 4,11 Fil 2,16

1 Apoi,

dupã paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreunã cu Barnaba, dupã ce îl luasem cu mine ºi pe Tit. 2 Am urcat în urma unei revelaþii ºi le-am expus evanghelia pe care o predic printre pãgâni, în mod deosebit celor mai cu vazã, ca nu cumva

2 a

Cele mai vechi manuscrise omit: lui Dumnezeu. b Lit.: cu carne ºi sânge. c Termenul grec historeuo indicã, în greaca elenisticã, acþiunea de vizitare ºi observare a unui oraº, monument sau, cum este aici, a face cunoºtinþã cu cineva, a omagia pe cineva. d Este greu de identificat acest personaj. Este distinct de Iacob al lui Zebedeu, fratele sfântului Ioan evanghelistul.

Tradiþia patristicã îl identificã cu Iacob al lui Alfeu, dar acest apostol este rar menþionat în NT ºi în primele scrieri creºtine. Iacob, „fratele Domnului” (ruda, veriºorul), este cunoscut în special pentru rolul pe care l-a avut în conducerea Bisericii din Ierusalim, martirizat în anul 62. Tot lui i se atribuie Scrisoarea sfântului apostol Iacob. e Lit.: nu mint.

Gal 2,3

421

sã alerg sau sã fi alergat în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine, deºi era grec, nu a fost obligat sã fie circumcisa, 4 în ciuda fraþilor falºi infiltraþi care s-au strecurat ca sã ne spioneze libertatea, pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi. 5 Acestora nu ne-am supus nici mãcar o clipã pentru ca adevãrul evangheliei sã rãmânã la voi. 6 Iar cei care sunt mai de seamã, orice ar fi fost ei pe atunci, nu mã priveºte – Dumnezeu nu se uitã la faþa oamenilor – ei, cei mai de seamã, nu mi-au impus nimic. 7 Ba, dimpotrivã, vãzând cã mi-a fost încredinþatã evanghelia pentru cei necircumciºi, dupã cum lui Petru [îi fusese încredinþatã] pentru cei circumciºi, 8 cãci cel care îl constituise pe Petru pentru apostolatul celor circumciºi m-a constituit ºi pe mine pentru pãgâni, 9 ºi, cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa ºi Ioan, care sunt consideraþi coloane, mi-au dat mie ºi lui Barnaba mâna dreaptã a comuniunii ca noi sã mergem la pãgâni, iar ei la cei circumciºi, 10 numai sã ne aducem aminte de cei sãraci, ceea ce m-am ºi strãduit sã fac.

Fap 15,1.24 Gal 1,7; 5,1 Fil 3,8-9 2,14; 5,7 Dt 10,17 Rom 2,11 1,16 Rom 1,5-6; 15,15-19

Fap 12,17

Fap 11,29-30 1Cor 16,1

Paul îl înfruntã pe Petru la Antiohia 11 Dar,

când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat fãþiº, cãci era de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stãtea la masã cu pãgâniib, dar când au venit ei, s-a ferit ºi a stat deoparte, temându-se de cei circumciºi. 13 Împreunã cu el au început sã se poarte cu ipocrizie ºi ceilalþi iudei, aºa încât ºi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor. 14 Dar când am vãzut cã ei nu merg drept, dupã adevãrul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faþa tuturor: Dacã tu, care eºti iudeu, te porþi ca un pãgân ºi nu trãieºti ca un iudeu, cum îi poþi constrânge pe pãgâni sã trãiascã asemenea iudeilor?

Relaþiile dintre evrei ºi pãgâni erau reglementate în Pentateuh, dar ele prezintã o viziune idealã, greu de pus în practicã. Dupã experienþa exilului ºi mai ales dupã persecuþia lui Antioh Epifanul (167-164 î.C.), aceste relaþii cunosc o înãsprire. Fariseii extind legile purificãrii preoþilor la tot poporul. Deja Esdra îi obligase pe evrei sã-ºi alunge soþiile de origine pãgânã, împreunã cu copiii (Esd 10). Tradiþia rabinicã le considera pe femeile pãgâne o sursã de contaminare pentru soþ, dar ea era favorabilã femeilor evreice cu

soþi pãgâni. Copiii lor erau consideraþi evrei (cazul lui Tit). b Legea lui Moise nu prevedea nimic cu privire la masa luatã împreunã cu pãgânii. Dar tradiþia iudaicã este foarte rigoristã. Dupã Cartea jubileelor, Abraham i-ar fi interzis lui Iacob sã mãnânce cu pãgânii, cãci „faptele lor sunt impure, cãile lor sunt murdare” (22,16). La fel Scrisoarea lui Aristea evocã „codul prescrierilor cu privire la puritate, fixat de legislator ca un zid de apãrare împotriva contaminãrii”. Sunt amintite prescrierile cu privire la alimente, bãuturi, contacte.

Fap 10,28; 11,3

2,5; 3,28; 5,7 Rom 15,7-9

Gal 2,15

422

Învãþãtura de bazã a lui Paul Mc 2,15 3,11 Rom 3,20.28; 9,30 Ef 2,8 Fap 15,10-11 Ps 143,2 1Cor 9,21 Mt 11,19

Rom 7,4-6; 6,10-11; 14,8 6,14 Rom 8,10 Fil 1,21 2Cor 10,3; 5,14-15 In 13,1; 17,23 Gal 1,4 Tit 2,14 5,4

15 Noi

suntem iudei din naºtere, ºi nu pãcãtoºi dintre pãgâni. 16 ªtiind cã omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos, am crezut ºi noi în Isus Cristos ca sã fim justificaþi prin credinþa în Cristos, ºi nu prin faptele Legii, pentru cã nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii. 17 Dar dacã noi, cãutând sã fim justificaþi în Cristos, am fi gãsiþi, la rândul nostru, pãcãtoºi ca ºi alþii, oare devine Cristos slujitorul pãcatului? Nicidecum! 18 Cãci dacã reclãdesc ceea ce am dãrâmat, mã arãt pe mine însumi ca unul care încalcã Legea.19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca sã trãiesc pentru Dumnezeu. Am fost rãstignit împreunã cu Cristos. 20 Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacã justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos. II. PARTEA DOCTRINARÃ Justificarea prin credinþã 1

1Cor 2,2 Gal 6,14 2,16; 4,6 Fap 11,17 Fil 1,6 1Cor 2,12 2Cor 12,12

Rom 4,3 Gen 15,6

Fap 3,25 Gen 12,3 Rom 4,16 Evr 2,16 5,3 Iac 2,10 Fap 15,10 Dt 27,26 2,16 Rom 3,20; 1,17

O, galateni fãrã minte! Cine v-a vrãjit pe voi, înaintea ochilor cãrora a fost prezentat Cristos rãstignit? 2 Numai aceasta vreau sã ºtiu de la voi: aþi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinþei? 3 Sunteþi atât de fãrã minte? Dupã ce aþi început în Duh, sfârºiþi acum în trup? 4 Aþi suferit atâtea în zadar? Dacã totuºi [a fost] în zadar!a 5 Aºadar, cel care vã dãruieºte Duhul ºi înfãptuieºte minuni printre voi [le face] datoritã faptelor Legii sau datoritã ascultãrii credinþei? 6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Sã ºtiþi deci cã fiii lui Abraham sunt cei din credinþã. 8 De altfel, Scriptura, ºtiind dinainte cã Dumnezeu [îi considerã] justificaþi pe pãgâni datoritã credinþei, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt din credinþã sunt binecuvântaþi împreunã cu Abraham cel credincios. 10 Cei care se bazeazã pe faptele Legii sunt sub blestem, cãci este scris: Blestemat sã fie oricine nu rãmâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca sã le împlineascãb. 11 Pe de altã parte, este clar cã

Ultima parte a versetului este tradusã diferit, în funcþie de insistenþa asupra tonului ameninþãtor sau de îndemn.

Lit.: dacã, într-adevãr, chiar în zadar. b Argumentul lui Paul în favoarea justificãrii prin credinþã, ºi nu prin %

423

Gal 3,12

nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, cãci cel drept va trãi din credinþã. 12 Însã Legea nu este din credinþã, ci cel care împlineºte acestea va trãi în ele. 13 Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legiia, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare sã vinã în Cristos Isus ca sã primim promisiuneab Duhului prin credinþã.

Hab 2,4 Rom 10,5 Lev 18,5 4,5 Rom 8,3 2Cor 5,21 Fap 5,30 Dt 27,26 Rom 5,5 Col 1,27

Legea ºi promisiunea 15 Fraþilor,

vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-au fost fãcute lui Abraham ºi descendentului sãu. Nu se zice „descendenþilor” ca ºi cum ar fi fost mai mulþi, ci ca pentru unul singur: ºi descendentului sãu. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau sã spun: Legea promulgatã dupã patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeuc, aºa încât promisiunea sã fie zãdãrnicitã. 18 Cãci dacã moºtenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.

Gen 12,7; 13,15; 17,7 Mt 1,1 Gal 3,29 Ex 12,40 3,29 Rom 4,14; 11,6

Rolul provizoriu al Legii 19

Atunci de ce este Legea? Ea a fost adãugatã din cauza încãlcãrilor pânã când avea sã vinã descendentul, cãruia i-a fost fãcutã promisiunea. Ea a fost datã prin îngeri, prin mâna unui mijlocitord. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însã Dumnezeu este unul. împlinirea Legii lui Moise, se bazeazã pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificatã mult de tradiþia iudaicã. a Dupã Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia sã fie îngropat în aceeaºi zi pentru a nu fi contaminatã comunitatea de impuritatea prezenþei mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea. b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: promisiunea cu: binecuvântarea. c Unele manuscrise adaugã: în Cristos. d Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezenþa îngerilor. Dar tradiþia iudaicã a interpretat fenomenele care

Rom 4,14-15; 5,20; 7,7 Fap 7,38.53 Evr 2,2 Gal 4,3 Dt 6,4

au însoþit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindinã etc.) drept o prezenþã a îngerilor. Existau ºi tradiþii care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiþii, Paul scoate în evidenþã inferioritatea Legii faþã de promisiunea care este rostitã direct de cãtre Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clarã aici referinþa la Moise. În literatura apocrifã, se exaltã acest rol al lui Moise, ca ºi meritele Israelului, singura naþiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targumul Neofiti considerã cã Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismael, când au gãsit scris „sã nu furi”, au respins-o etc. Lista %

Gal 3,21 Rom 3,30 Ef 2,14-15 Rom 8,3 Fap 13,38-39 Rom 3,9-19; 11,32

424

21 Este

deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?a Nicidecum! Dacã ar fi fost datã o Lege care sã poatã da viaþa, într-adevãr justificarea ar veni din Lege. 22 Însã Scriptura a închis toate sub pãcat pentru ca promisiunea sã fie datã celor care cred prin credinþa în Isus Cristos. Binefacerile credinþei

4,3 4,2 Rom 10,4

4,5 In 1,12 Rom 6, 3-4. 13-14 Ef 4,24 1Cor 12,13 Rom 10,12 Col 3,11 In 17,21 Rom 4,16 Gal 4,7 Rom 8,17

Înainte de a fi venit credinþa, noi eram sub paza Legii, închiºi pentru credinþa care avea sã se descopere, 24 astfel cã Legea a fost pedagogulb nostru spre Cristos, ca sã fim justificaþi prin credinþã. 25 Dar de când a venit credinþa, nu mai suntem sub pedagog. 26 Cãci toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Cristos Isus. 27 Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristosc. 28 Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. 29 Iar dacã voi sunteþi ai lui Cristos, atunci sunteþi descendenþa lui Abraham, moºtenitori dupã promisiune. Fiii liberi ai lui Dumnezeu în Cristos 1

3,25 Col 2,20 Gal 3,23 Mc 1,15 Ef 1,10 Rom 1,3 In 1,14 Lc 2,21 3,13.26 Mt 3,15-17

Eu însã spun: atât timp cât moºtenitorul este un copil, nu se deosebeºte cu nimic de un sclav, chiar dacã este stãpân peste toate. 2 Însã este sub tutori ºi administratori pânã la timpul fixat de tatã. 3 Tot aºa ºi noi, cât timp eram copii, eram sclavii învãþãturilor de la început ale lumii. 4 Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, 5 ca sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub Lege ca sã primim înfierea. 6 ªi pentru cã sunteþi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului

naþiunilor ajunge în alte scrieri apocrife pânã la 60. Dar Paul insistã asupra inferioritãþii ºi ineficacitãþii Legii în comparaþie cu promisiunea. a O parte din manuscrisele cele mai vechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos, altele omit: Dumnezeu. b Figura pedagogului este binecunoscutã lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educaþi, prezenþi mereu în casa stãpânului, asigurând educaþia copiilor. Plotin evocã situaþia paradoxalã a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, ºi pedagogul, este o etapã

necesarã în procesul de maturizare spre Cristos. c În Scripturã haina are un sens profund: protecþie a corpului împotriva intemperiilor, haina este ºi un semn al integrãrii într-o comunitate. Omul gol este fãrã apãrare, „ca un sclav tras de funie”. Dar haina unui om exprimã într-un fel ºi personalitatea sa, face parte din eu-l sãu. Îmbrãcarea în Cristos la botez are o importanþã comunitarã ºi personalã: comunitarã, asigurând unitatea comunitãþii; personalã, renunþând la omul vechi ºi la poftele sale.

Gal 4,7

425

sãu în inimile noastrea, care strigã: Abba, Tatã! 7 Aºa încât nu mai eºti sclav, ci fiu; iar dacã eºti fiu, eºti ºi moºtenitor prin Dumnezeub.

Rom 8,15-16 In 15,15 Gal 3,29 Rom 8,17

Situaþia actualã a galatenilor 8 Însã

atunci când nu-l cunoºteaþi pe Dumnezeu, eraþi sclavii celor care din firea lor nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, dupã ce l-aþi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine, dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumnezeu, cum de vã mai întoarceþi din nou la învãþãturile de la începutc, slabe ºi sãrace, cãrora vreþi sã le slujiþi din nou? 10 Voi þineþi zile, luni, anotimpuri ºi ani. 11 Mã tem sã nu fi ostenit în zadar pentru voi. 12 Vã rog, fraþilor, fiþi ca mine, cãci ºi eu sunt ca voi. Voi nu m-aþi nedreptãþit cu nimic. 13 ªtiþi cã prima datã v-am vestit evanghelia prin slãbiciunea trupului, 14 ºi totuºi nu aþi arãtat nici dispreþ ºi nici dezgust faþã de trupul meu care [putea fi] pentru voi o încercare, ba dimpotrivã, m-aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat. 16 Am devenit oare duºmanul vostru pentru cã v-am spus adevãrul? 17 Aceia sunt ataºaþi de voi, dar nu cu intenþie bunã, ci vor sã vã separe de noi ca sã vã ataºaþi de ei. 18 De fapt, dacã intenþia este bunã, este bine sã fie un ataºament, întotdeauna, ºi nu numai când sunt eu la voi, 19 copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristos se va forma în voi. 20 Aº dori sã fiu la voi acum ºi sã-mi schimb tonul, cãci sunt neliniºtit în privinþa voastrã.

1Cor 8,4-5 2Cr 13,9 Is 37,19 Ier 2,11 1Cor 8,3; 12,2 Is 1,13 Col 2,16 Rom 14,5 Fil 2,16 1Cor 4,16; 9,21-22 1Cor 2,3 1,8 Mt 10,40 In 13,20 5,7 Am 5,10 1,7 1Cor 4,15 Rom 8,9-10

Mãrturia Scripturii: Agar ºi Sara 21

Spuneþi-mi: voi, care vreþi sã fiþi sub Lege, nu ascultaþi Legea? Cãci este scris cã Abraham a avut doi fii: unul din sclavã ºi unul din femeia liberã. 23 Însã cel din sclavã este nãscut dupã trup, pe când cel din femeia liberã este prin promisiune. 24 Acestea sunt alegorii. 22

Multe manuscrise au: voastre. Câteva manuscrise vechi au: moºtenitor al lui Dumnezeu; altele: moºtenitor al lui Dumnezeu prin Cristos; altele: moºtenitor prin Dumnezeu în Cristos. c Termenul grec stoicheia este luat aici în sensul cel mai simplu: învãþãtura elementarã, abc-ul unei doctrine. Pentru a scoate mai bine în evidenþã caracterul elementar ºi inferior al doctrinei iudaizanþilor, Paul menþioneazã b

câteva practici pãgâne: atenþia exageratã datã calendarului îl face pe om sclav al forþelor naturii ºi al fiinþelor supranaturale (îngeri pentru evrei, zei pentru greci) ºi-l abat pe om de la credinþa în Cristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni. Este atestatã la Qumran mentalitatea cã prin respectarea calendarului „revelat” se þine calendarul ceresc, cultul terestru fiind sincronic cu slujirea îngerilor în cer.

4,9 Gen 16,15; 21,2 Gen 17,16 Rom 9,7-9 1Cor 10,6

Gal 4,25 5,1 In 8,33-35 Evr 12,22 Ap 3,12; 21,2.10 Is 54,1

Rom 9,7 Gen 21,9 1Tes 2,14 Gen 21,10 3,29

426

Cãci ele sunt douã testamente: unul de pe muntele Sinai, care a nãscut sclavie. Aceasta este Agar. 25 Dar Agar este muntele Sinai în Arabia ºi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie, împreunã cu copiii sãi. 26 Însã Ierusalimul de susa este liber ºi este mama noastrã. 27 Cãci este scris: Bucurã-te tu care eºti sterilã ºi care nu naºti, chiuie de bucurie ºi strigã, tu care nu simþi durerile naºterii, cãci mai mulþi copii are cea pãrãsitã decât cea care are bãrbat. 28 Dar voib, fraþilor, ca ºi Isaac, sunteþi fii ai promisiunii. 29 Însã ºi atunci cel care era nãscut dupã trup îl persecuta pe cel [nãscut] dupã duh ca ºi acumc. 30 Dar ce zice Scriptura? Alung-o pe servitoare ºi pe fiul ei, cãci fiul servitoarei nu va fi moºtenitor împreunã cu fiul celei libere. 31 De aceea, fraþilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere. III. PARTEA MORALÃ Libertatea creºtinã

2,4; 5,13 In 8,36 4,9

1 Pentru

libertate ne-a eliberat Cristos. Aºadar, rãmâneþi tari ºi nu luaþi din nou jugul sclavieid.

5 a

Contrastul dintre Ierusalimul pãmântesc ºi cel ceresc este o temã frecventã în literatura apocalipticã. Ierusalimul ceresc ar fi fost creat încã de la început. Adam l-ar fi vãzut înainte de pãcat, la fel ca ºi Abraham ºi Moise. El va coborî pe pãmânt în timpurile de pe urmã, fiind descris ca cetatea-mireasã (Ap 21), mama tuturor credincioºilor. Sfântul Paul identificã Ierusalimul de sus cu Biserica-mamã care naºte prin botez noi fii. Aceºtia se bucurã de libertate în Duhul Sfânt. b Destul de atestatã în manuscrise este varianta: noi, fraþilor... suntem. c Dupã relatarea din Gen 16 ºi 21 nu ar fi fost vreun conflict între Ismael ºi Isaac. Totuºi rabinii au încercat sã-ºi explice motivul alungãrii sclavei Agar ºi a fiului ei de cãtre Abraham. Interpretând

textul din Gen 21,9-10, Targumul Neofiti considerã cã Ismael ar fi cãzut în idolatrie, fiind un pericol ºi pentru Isaac. Alte interpretãri considerã cã Ismael, fiind un bun arcaº (Gen 21,10), l-ar fi ameninþat pe Isaac. Astfel, Sara ar fi intervenit pentru a-ºi salva copilul. Acest presupus conflict este folosit de Paul pentru a-i descrie pe cei ce-l persecutau ºi cãutau sã-i ademeneascã pe creºtini: iudaizanþii. Îi considerã pe evrei „nãscuþi dupã trup” asemeni lui Ismael, copil al cãrnii, din sclava Agar; în schimb creºtinii, „nãscuþi dupã duh”, sunt ca Isaac, nãscut din pãrinþi în vârstã, deci prin puterea Duhului dãtãtor de viaþã. d Dupã unele manuscrise, prima propoziþie a v. 1 s-ar include la 4,31b. Argumentul lui Paul se bazeazã pe o %

427

Gal 5,2

2 Iatã,

eu, Paul, vã spun cã, dacã primiþi circumcizia, Cristos nu vã foloseºte la nimic. 3 Din nou mãrturisesc înaintea oricãrui om care primeºte circumcizia cã este necesar sã împlineascã toatã Legea. 4 Voi, care voiþi sã fiþi justificaþi prin Lege, v-aþi separat de Cristos, aþi cãzut din har. 5 Cãci în Duh, noi aºteptãm din credinþã speranþa justificãrii. 6 Pentru cã în Cristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu foloseºte la nimic, ci doar credinþa care lucreazã prin iubire. 7 Voi alergaþi bine. Cine v-a împiedicat sã ascultaþi de adevãr? 8 Acest îndemn nu este de la cel care vã cheamã. 9 Puþin aluat face sã dospeascã întreaga frãmântãturã. 10 Eu am convingerea în Domnul cu privire la voi cã nu gândiþi altfel, dar cel care vã tulburã, oricine ar fi el, va suporta condamnarea. 11 Dar dacã eu, fraþilor, aº mai predica circumcizia, de ce aº mai fi persecutat? Atunci scandalul crucii a fost anulat. 12 Cei care vã tulburã mai bine sã se mutileze de tota. 13 Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate; numai ca aceastã libertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului, ci slujiþi-vã prin iubire, unii pe alþii. 14 Cãci toatã Legea este împlinitã într-o singurã poruncã: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. 15 Dar dacã voi vã muºcaþi ºi vã mâncaþi între voi, aveþi grijã sã nu vã nimiciþi unii pe alþii.

1,6 3,10 Rom 2,25 Iac 2,10 Rom 10,3 Rom 8,23-25 2Cor 1,22; 5,1-5 6,15 1Cor 7,19 1Tim 1,5 Iac 2,22 In 8,32 Gal 2,14 1,6 1Cor 5,6 2Cor 7,16 1,7 1Cor 3,17 Fap 21,21 1Cor 1,23 Fil 3,2 5,1 Rom 6,15 1Pt 2,16 Mt 22,40 Rom 13,8-10 Iac 2,8 Lev 19,8

Duhul ºi trupul 16 Aºadar,

vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului. trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului:b acestea se împotrivesc unul altuia aºa încât nu puteþi face tot

17 Cãci

practicã cunoscutã în tradiþia ebraicã: un sclav putea fi rãscumpãrat pentru a fi sclav la noul stãpân sau pentru a fi liber. Dar Cristos nu ne-a rãscumpãrat ca sã schimbãm o sclavie cu alta, ci pentru a ne dãrui libertatea fiilor lui Dumnezeu. a Ironia lui Paul se bazeazã ºi pe Dt 23,1 dupã care eunucii erau excluºi de la adunarea fiilor lui Israel. b Opoziþia trup-duh, pe care o întâlnim în scrisorile sfântului apostol Paul cãtre romani ºi cãtre galateni, nu este de tip ontologic, ci moral. Termenul sarx (lit.: carne) are la sfântul Paul sensul de „om”, omul vãzut în realitatea sa limitatã, dar nu în mod

5,25 Rom 8,5 Rom 7,14 ºu

necesar negativã. Aici, însã, termenul capãtã un sens religios negativ: este omul limitat care, în egoismul sãu, se considerã absolut. Eul omului-trup devine un idol ºi astfel omul devine propriul sãu sclav. Vedem în „faptele trupului”, enumerate în v. 19-21, egoismul propriu ridicat la nivel de sistem, care nu intrã în perspectiva escatologicã a împãrãþiei. Termenul pneuma („duh”) indicã o putere de origine divinã dãruitã trupului. În calitate de fiu al lui Dumnezeu, liber, creºtinul este cãlãuzit de Duhul Sfânt. Spre deosebire de „faptele trupului”, care sunt un produs, „opera cãrnii”, efectul unei cauzalitãþi mecanice, %

Gal 5,18 Rom 6,14; 7,4; 8,14 Gal 2,19 Rom 1,28 ºu+

1Cor 6,10 Ef 5,5 Ap 22,15 2Cor 6,6 Ef 5,9 1Tim 6,11 1Tim 1,9 Rom 6,7; 8,13 Gal 2,19 Col 3,5 1Pt 2,11 5,16 Rom 8,4 Fil 2,3

428

ceea ce voiþi. 18 Cãci dacã sunteþi conduºi de Duh, nu mai sunteþi sub Lege. 19 De altfel, faptele trupului sunt cunoscute. Acestea sunt: desfrânarea, necurãþia, libertinajul, 20 idolatria, vrãjitoria, duºmãniile, cearta, gelozia, mâniile, ambiþiile, discordiile, dezbinãrile, 21 invidiilea, beþiile, orgiile ºi cele asemãnãtoare acestora. Vã spun mai dinainte, aºa cum v-am mai spus, cã cei care practicã astfel de fapte nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu. 22 În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, rãbdarea, bunãvoinþa, bunãtatea, fidelitatea, 23 blândeþea, cumpãtarea. Împotriva faptelor de acest fel nu existã Lege. 24 Cãci cei care sunt ai lui Cristos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi poftele. 25 Dacã trãim prin Duh, sã ne ºi purtãm potrivit Duhului. 26 Sã nu fim cãutãtori de mãrire deºartã, provocându-ne unii pe alþii ºi invidiindu-ne între noi. Viaþa comunitarã dupã legea Duhului

Mt 18,15 2Tes 3,14-15 Iac 5,19-20 1Cor 10,12 Rom 15,1 In 13,34 Rom 8,2 1Cor 3,18; 4,7 1Cor 11,28 2Cor 13,5 1Cor 4,4-7 1Cor 3,8 Rom 14,12 Rom 15,27 1Cor 9,11-14 Iob 13,9; 4,8 Prov 22,8 Rom 6,21-22 In 3,6; 6,27 2Tes 3,13 1Tes 5,15

Fraþilor, dacã un om a cãzut într-o greºealã, voi, cei spirituali, 6 corectaþi-l în duhul blândeþii. Dar tu fii atent la tine însuþi ca sã nu fii ispitit ºi tu. Purtaþi-vã unii altora povara ºi astfel veþi împlini 2

legea lui Cristos. 3 Dacã cineva se considerã a fi ceva, fãrã sã fie, se înºalã pe sine însuºi. 4 Fiecare sã-ºi cerceteze fapta ºi atunci va gãsi motiv de laudã numai faþã de sine ºi nu faþã de alþii, 5 cãci fiecare îºi va purta povara. 6 Cel care este instruit în cuvânt sã-i facã parte de toate bunurile ºi celui care îl instruieºte. 7 Nu vã înºelaþi: Dumnezeu nu permite sã fie luat în râs, cãci ceea ce seamãnã omul aceea va ºi culege. 8 Cine seamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã în Duh va culege din Duh viaþa veºnicã. 9 Sã nu ne lãsãm obosiþi de a face binele, cãci la timpul potrivit vom culege, dacã nu ne vom lenevi. 10 Aºadar, acum, cât avem timp, sã facem bine tuturor ºi mai ales celor de aceeaºi credinþã.

„roadele duhului” (v. 22-23) sunt ca un punct de sosire a activitãþii însufleþite de Duhul Sfânt prin cooperarea liberã a creºtinului: primul rod este iubirea care caracterizeazã toatã viaþa

creºtinã, prelungindu-se într-un cortegiu de atitudini ºi valori care împodobesc existenþa. a Multe manuscrise importante adaugã: crimele.

Gal 6,11

429 IV. EPILOG Salutul final 11

Priviþi cu ce litere v-am scris, cu propria mea mânã. 12 Cei care vor sã facã impresie în privinþa trupului vã obligã pe voi sã vã circumcideþi, numai ca sã nu fie persecutaþi pentru crucea lui Cristos, 13 cãci nici ei care sunt circumciºi nu þin Legea, ci vor ca sã fiþi circumciºi pentru ca ei sã se laude în trupul vostru. 14 Însã, în ce mã priveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, iar eu pentru lume. 15 Cãci nici circumcizia, nici necircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã. 16 ªi tuturor celor care vor urma acest îndemn ºi întregului Israel al lui Dumnezeu pace ºi îndurare. 17 De acum încolo nimeni sã nu-mi facã supãrãri, cãci eu port în trupul meu semnelea lui Isus. 18 Fraþilor, harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu duhul vostru! Amin.

Lit.: stigmate. Termenul este cunoscut în epoca NT ca un semn imprimat cu fierul înroºit pe pielea vitelor sau a sclavilor, indicându-se astfel apartenenþa. Nu existã suficiente dovezi cã Paul ar fi avut stigmatele Domnului

(urmele rãstignirii pe cruce). Cei mai mulþi exegeþi înþeleg expresia în relaþie cu suferinþele morale ºi fizice pe care Paul le-a îndurat în apostolat ºi care pot fi considerate „un semn” al apartenenþei sale definitive la Cristos.

1Cor 16,21 3,3 Fil 3,18-19 Col 2,18 Gal 5,11 5,13 Rom 2,21 Rom 3,27 1Cor 1, 23.27.31; 2,2 2,19 5,6 1Cor 7, 18-19.31 2Cor 5,17 Ap 21,5 Ps 125,5; 128,6 Rom 11,1-5 2Cor 4,10; 6,4-5 Fil 4,23 Flm 25 2Tim 4,22

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE EFESENI INTRODUCERE Autorul. Faptul cã în câteva manuscrise vechi importante lipseºte indicarea destinatarului ca ºi modificarea de ton faþã de celelalte scrisori, i-a determinat pe unii exegeþi sã considere ca autor al scrisorii un discipol al sfântului Paul. Dar tradiþia creºtinã, conþinutul tematic ºi modul de argumentare, asemãnãtor celorlalte scrisori ale sfântului Paul, dovedesc apartenenþa acestei scrisori la cele pauline. Forma ºi stilul. Caracteristic acestei scrisori este stilul: abundenþa sinonimelor ºi a semitismelor, lungimea frazelor, sintaxa supraîncãrcatã, înlãnþuiri de complemente ºi participii, multe intercalãri ºi repetiþii. Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Efes a fost întemeiatã de sfântul Paul în cea de-a doua ºi de-a treia cãlãtorie misionarã, Apostolul locuind aici vreo 3 ani (Fap 18,19-21; 19,1–20,1). Fiind în închisoare la Roma, sfântul Paul aflã veºti prin Epafras ºi Onesim despre noile situaþii din comunitãþile Asiei Mici ºi le scrie pentru a le atrage atenþia asupra pericolului recãderii în mentalitatea pãgânã preocupatã de religia misterelor, elemente cosmice, fiinþe îngereºti. Structura. Introducerea (1,1-2) este clasicã. Este menþionat autorul ºi destinatarii. Urmeazã un imn de laudã adresat lui Dumnezeu pentru alegerea, eliberarea, darul cunoaºterii ºi unitatea întregului univers sub un singur cap, care este Cristos (1,3-14). Apostolul îºi continuã rugãciunea cerându-i lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, sã-l ilumineze pentru a înþelege domnia lui Cristos asupra oricãrei puteri (1,15-23). Mântuirea, atât a iudeilor, cât ºi a pãgânilor, se realizeazã prin învierea lui Cristos ºi prin harul sãu (2,1-10). Cristos, „pacea noastrã”, i-a reconciliat pe toþi ºi a format Biserica (2,11-22). În continuare, Apostolul se prezintã ca „prizonier al lui Cristos” pe care Dumnezeu l-a ales prin harul sãu pentru a-ºi realiza planul revelat apostolilor ºi profeþilor, adicã unirea dintre iudei ºi pãgâni. Reconcilierea lumii este legatã de dãrâmarea zidului care-l izoleazã pe Israel de celelalte naþiuni (3,1-21). Dupã aceste consideraþii dogmatice, Apostolul dã o serie de recomandãri pentru viaþa creºtinilor: sã construiascã trupul lui Cristos în unitate ºi în diversitatea darurilor (4,1-16); sã construiascã o viaþã nouã prin dezbrãcarea de omul cel vechi ºi îmbrãcarea în omul cel nou (4,17-31); sã fie fii ai luminii,