SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE ROMANI INTRODUCERE Autorul. Sfântul Paul este un rabin evreu de cetãþenie romanã ºi de limbã greacã, nãscut la Tars, în Cilicia. Încercãrile de a pune la îndoialã autenticitatea scrisorii au fost puþine ºi fãrã fond. Limba. Este greaca specificã lui Paul, în care stilul este caracterizat de expresii concise. Pe lângã genul epistolar, apare o mare varietate de forme literare, printre care raþionamentul abstract, expunerea de tip rabinic ºi interpretarea midraºicã a Vechiului Testament, îndemnul înflãcãrat, imnul ºi poezia. Destinatarii. Comunitatea din Roma îi era cunoscutã sfântului Paul numai din auzite în momentul în care se adreseazã creºtinilor romani de provenienþã iudaicã (exista o mare comunitate de evrei cu 13 sinagogi; împãratul Claudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam 50.000 dintre ei), dar ºi pãgânã. Apostolul se prezintã comunitãþii pe care vrea s-o viziteze în cãlãtoria pe care o are în proiect spre Spania. Structura. În partea dogmaticã în care face o autoprezentare (1,1-15), sfântul Paul intrã în problema de fond: toþi oamenii sunt marcaþi de pãcat (1,16–4,25). De la moartea pãcatului la viaþa harului, se trece prin credinþa în Isus Cristos (5,1–6,23). Acest fapt înseamnã o trecere de la sclavia Legii iudaice la viaþa Duhului (7,1–8,33). Rãmâne o tainã planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (9,1–11,26). În „partea moralã” a scrisorii, Apostolul insistã asupra folosirii corecte a carismelor ºi a trãirii dupã exemplul lui Cristos (12,1–15,13). În încheiere, sfântul Paul îºi prezintã misiunea lui de apostol ºi dorinþa de a-i întâlni pe credincioºii din Roma (15,14–16,27). Locul. Sfântul Paul se afla la Corint, spre sfârºitul celei de-a treia cãlãtorii misionare ºi înainte de a se întoarce la Ierusalim pentru a duce colecta strânsã în Bisericile din Grecia pentru Biserica din Ierusalim. Data. Nu existã o certitudine cu privire la data redactãrii scrisorii. A fost scrisã cu siguranþã dupã anul 54, începutul cãlãtoriei a treia, ºi înainte de anul 59, când a sosit Porcius Festus la Cezareea ca guvernator. Probabilitatea cea mai mare este pentru iarna anilor 57-58, mai precis în luna martie 58.
342 Teologia. Pornind de la experienþa proprie iudaicã ºi creºtinã, sfântul Paul abordeazã ºi aprofundeazã o tematicã teologicã fundamentalã: evanghelia. Evanghelia este vestirea lui Cristos mort ºi înviat, care se întâlneºte cu fiecare om, interpelându-l personal ºi punându-l în faþa unei decizii: dacã omul se deschide necondiþionat evangheliei ºi o acceptã prin credinþã, gãseºte calea mântuirii, dar dacã i se închide ºi o respinge, se aflã pe calea pierzãrii. Sfântul Paul are încredere în om ºi subliniazã capacitatea lui naturalã de a ajunge la cunoaºterea lui Dumnezeu din creaþie. Totuºi, omul este înclinat spre pãcat. Dacã pentru pãgân nu existã nici o posibilitate de a ieºi din pãcat, evreul se considerã mântuit prin Lege. Totuºi, chiar ºi evreul constatã cã nu poate respecta în totalitate prescrierile Legii. Deci toþi oamenii, descendenþii lui Adam, sunt sub pãcat. Singura posibilitate de mântuire este ataºarea de cuvântul ºi persoana lui Cristos prin credinþã. Odatã eliberat de starea de pãcat prin botez, creºtinul devine fiu al lui Dumnezeu ºi este condus de Duhul Sfânt, trebuind sã trãiascã în conformitate cu noua lui condiþie de îndreptãþit. O problemã care îl doare pe Apostol este refuzul evreilor de a primi evanghelia ºi de a asculta de Cristos. Care va fi, deci, soarta lor? Pentru sfântul Paul este clar cã evreii sunt aleºi de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se poate dezice. Evreii se vor putea mântui numai prin acceptarea lui Cristos. Totuºi, împietrirea lor face posibilã constituirea unui popor nou, format din pãgâni ºi evrei convertiþi. Aceºtia trebuie sã rãmânã recunoscãtori cã au fost altoiþi pe trunchiul poporului ales. Toþi cei care acceptã evanghelia sunt datori sã trãiascã o viaþã nouã, oferindu-se ca o jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Ei trebuie sã se deschidã cãtre fraþi conform carismelor primite de la Duhul Sfânt. De asemenea, trebuie sã se preocupe de menþinerea comuniunii în Bisericã ºi a solidaritãþii în societatea civilã. Sfântul Paul le recomandã creºtinilor sã urmeze exemplul lui Cristos în susþinerea celor mai slabi în credinþã, dupã principiul: „celãlalt este mai important decât mine”. Toate aceste teme ni-l prezintã pe sfântul Paul ca pe un apostol conºtient de misiunea sa, preocupat chiar ºi pentru comunitãþile pe care nu le-a fondat, decis ºi exigent, dar plin de gingãºie ºi de înþelegere pentru toþi.
SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE ROMANI I. PROLOG Destinatarii 1 Paul,
slujitor al lui Cristos Isus, chemat sã fie apostol, ales ca sã vesteascã evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o promisese de mai înainte prin profeþii sãi în Sfintele Scripturi, 3 despre Fiul sãu nãscut dupã trup din descendenþa lui David, 4 rânduit Fiu al lui Dumnezeua cu putere, dupã Duhul sfinþenieib prin învierea din morþi, Isus Cristos Domnul nostru, 5 prin care am primit har ºi misiunea apostolicã de a duce la ascultarea credinþei, pentru numele sãu, toate naþiunile, 6 între care sunteþi ºi voi, chemaþi ai lui Isus Cristos: 7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiþi de Dumnezeu, numiþi sfinþic, har vouã ºi paced de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.
1
Fil 1,1 Gal 1,10; 1,15 Fap 26,16-18 2Sam 7,1 Mt 9,27 2Tim 2,8 Ap 22,16 Rom 9,5 Fap 9,15 Fap 9,13 1Cor 8,6
Rugãciunea de mulþumire 8 Înainte
de toate, mulþumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toþi, întrucât credinþa voastrã este vestitã în toatã lumea. 9 Martor îmi este Dumnezeu, cãruia îi slujesc în duhul meu prin a
Afirmaþia sfântului Paul nu înseamnã cã Isus Cristos nu ar fi fost totdeauna Fiul lui Dumnezeu, ci cã, prin întrupare („dupã trup”), a intrat în istoria omenirii, dar nu a jucat rolul care ar fi convenit demnitãþii sale. Abia dupã înviere, trupul sãu glorificat a devenit „cu toatã puterea” instrument care îi mântuieºte ºi îi sfinþeºte pe oameni ºi i se poate atribui titlul de Kyrios (Domn). b Expresia greacã traduce o formã de genitiv ebraic ce ar putea fi echivalent ºi cu „Duhul sfinþitor”. c În NT, ca ºi în VT, sfinþenia este, în primul rând, atribut al lui Dumnezeu. Prin extensiune, este sfânt tot ceea ce este în contact intim cu Dumnezeu. Predica apostolicã insistã asupra sfinþeniei
lui Cristos, a creºtinilor care participã la sfinþenia lui Cristos ºi a Duhului Sfânt prin care aceastã sfinþenie le este comunicatã. Expresia „sfinþii” le este atribuitã în NT ºi creºtinilor (Rom 1,7; 12,13; 15,25.26.31; 1Cor 1,2; 6,1; 16,15-16; Ef 3,8; 4,12; Col 1,2; 1Tim 5,10; Flm 7; Fap 9,13.32.44; 26,10; Ap 8,3; 16,6; 17,6). d Sintetizând urarea de bucurie (chaire = ave) din lumea greco-romanã ºi urarea de pace (shalôm) din lumea ebraicã, sfântul Paul obþine o formã de salut care va predomina în creºtinism. Harul ºi pacea sunt prin excelenþã darurile pe care Dumnezeu ºi Cristos le fac celor credincioºi.
16,19 1Tes 1,8 2Cor 1,23 Fil 1,8 1Tes 2,5.10 15,16
Rom 1,10
15,23 Fap 19,21
344
predicarea evangheliei Fiului sãu, cã îmi aduc aminte fãrã încetare de voi 10 oriunde în rugãciunile mele ca, prin voinþa lui Dumnezeu, sã am vreodatã ocazia potrivitã de a veni la voi, 11 cãci doresc mult sã vã vãd pentru a vã împãrtãºi vreun dar spiritual ca sã fiþi întãriþi, 12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alãturi de voi prin credinþa comunã: a voastrã ºi a mea. 13 Fraþilor, nu vreau sã vã fie necunoscut cã de multe ori am dorit sã vin la voi, ca sã culeg ºi printre voi vreun rod ca ºi la celelalte naþiuni, dar am fost împiedicat pânã astãzi. 14 Le sunt dator ºi grecilor ºi barbarilor, ºi celor înþelepþi ºi celor neºtiutori, 15 astfel încât, în ceea ce mã priveºte, sunt dornic de a vã vesti evanghelia ºi vouã, celor din Roma. II. PARTEA DOGMATICà Tema principalã a epistolei: evanghelia mântuirii
1Cor 1,18-25; 2,1-5 2Cor 12,9 ºu 1Tes 2,13 1,16 Hab 2,4 Gal 3,11; Evr 10,38
16 De
fapt, eu nu mã ruºinez de evanghelie, cãci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricãrui [om] care crede, mai întâi a iudeului ºi apoi a grecului. 17 Cãci dreptatea lui Dumnezeu este revelatã în ea din credinþã spre credinþã, dupã cum este scris: Cel drept va trãi din credinþã. DE LA PÃCAT LA MÂNTUIRE PRIN CREDINÞÃ Toþi oamenii sunt pãcãtoºi
Mih 7,9 Sof 1,15 Ps 85,4-6; 69,25
Înþ 13,1-9 Sir 17,8 Fap 17,24-29 1Cor 1,21 Is 40,26-28 Ef 4,17-18 1Cor 1,19-20 Ier 2,5.11 Gen 1,26-27 Ps 106,20 Ex 32 Dt 4,16-18 Înþ 11,15; 12,24; 13,10 ºu Ef 4,19 16,27
18 Într-adevãr,
mânia lui Dumnezeu se face cunoscutã din cer asupra oricãrei nelegiuiri ºi nedreptãþi a oamenilor care înãbuºã adevãrul prin nelegiuire; 19 pentru cã ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vãdit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. 20 De fapt, realitatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturile lui, aºa încât ei nu se pot scuza. 21 Cãci, deºi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au adus mulþumire, ci au rãtãcit în cugetãri inutile, iar inima lor nechibzuitã s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înþelepþi, au înnebunit 23 ºi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupedelor ºi al reptilelor. 24 De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã necurãþiei, în voia poftelor inimii lor, aºa încât îºi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceºtia au schimbat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cinstit ºi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
Rom 1,26
345 Pãcatul în lumea pãgânã 26
De aceea i-a lãsat Dumnezeu pradã patimilor ruºinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile fireºti cu cele împotriva naturii. 27 La fel ºi bãrbaþii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimã unii pentru alþii; sãvârºind neruºinarea bãrbaþi cu bãrbaþi, ºi-au primit ei înºiºi cuvenita rãsplatã pentru perversiunile lor. 28 ªi, deoarece ei nu au considerat important sã ajungã la Dumnezeu prin cunoaºtere, Dumnezeu i-a lãsat pradã unei minþi stricate ca sã facã cele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, rãutate, lãcomie, viciua, plini de invidie, crimã, ceartã, viclenie, înºelãtorie; ei sunt bârfitori, 30 defãimãtori, duºmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfaþi, lãudãroºi, iscusiþi la rele, neascultãtori de pãrinþi, 31 fãrã de minte, fãrã cuvânt, fãrã inimã, fãrã milã. 32 Aceºtia, deºi cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu: cã cei care practicã astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai cã le sãvârºesc, ci îi ºi aprobã pe cei care le sãvârºesc. Judecata dreaptã a lui Dumnezeu 1 De
aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, cãci tocmai prin faptul cã îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru 2 cã tu, care judeci, sãvârºeºti aceleaºi lucruri. Noi ºtim cã judecata 2
lui Dumnezeu asupra celor care sãvârºesc aceste lucruri este dupã adevãr. 3 Dar tu, omule, care îi judeci pe cei care sãvârºesc acestea, dar le practici ºi tu, crezi cã vei scãpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreþuieºti bogãþia bunãtãþii sale, a îngãduinþei ºi a îndelungii lui rãbdãri, ºi nu-þi dai seama cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la convertire? 5 Dar prin împietrirea ta ºi prin inima ta nepocãitã, îþi aduni mânie pentru ziua mâniei ºi a arãtãrii dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, 6 care îl va rãsplãti pe fiecare dupã faptele sale. 7 Celor care prin statornicia în a face bine cautã gloria, cinstea ºi nemurirea le va da viaþã veºnicã, 8 iar celor care, din spirit de rãzvrãtire ºi nesupunere faþã de adevãr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie ºi furie. 9 Necaz ºi încercare peste orice suflet omenesc care sãvârºeºte rãul, mai întâi pentru iudeu ºi apoi pentru grec; 10 mãrire, cinste ºi pace pentru oricine sãvârºeºte binele, mai întâi pentru iudeu ºi apoi pentru grec, 11 cãci la Dumnezeu nu este pãrtinire.
a
Ordinea pãcatelor enumerate pânã aici diferã foarte mult în unele manuscrise. Câteva manuscrise, dupã: rãutate,
introduc: desfrâu, probabil datoritã asemãnãrii între ponería = rãutate ºi pornéia = desfrâu.
Înþ 11,23 2Pt 3,9-15 Sof 1,14-18 2Tes 1,5-10 Ap 11,18 Ps 62,13 Prov 24,12 Mt 16,27 Ap 2,23 1Pt 1,7
1,16; 3,9
Rom 2,12
346
12
Mt 7,21 Iac 1,22-25 Fap 10,35 1,32
1Cor 4,5
De fapt, toþi cei care au pãcãtuit fãrã Lege vor pieri fãrã Lege, iar toþi cei care au pãcãtuit sub Lege vor fi judecaþi prin Lege. 13 Pentru cã nu cei care ascultã Legea sunt drepþi la Dumnezeu, ci vor fi îndreptãþiþi cei care împlinesc Legea. 14 Cât timp pãgânii, care nu au Legea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înºiºi. 15 Ei aratã cã fapta Legii este scrisã în inimile lor ºi despre aceasta dau mãrturie atât conºtiinþa lor, cât ºi gândurile lor care, pe rând, îi acuzã sau îi dezvinovãþesc. 16 [Aceasta se va arãta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, dupã evanghelia mea, prin Cristos Isus. ªi iudeii au pãcãtuit
Is 48,1-4 Mt 3,8-9 In 8,33-39 Mt 15,14 In 9,40-41 Mt 23 Lc 18,9-12 In 3,10 Ps 50,16-21
Iac 2,7 2Pt 2,2 Ex 52,6 gr Ier 9,24-26 1Cor 7,19 Gal 5,3-6
Fap 7,51 Ef 2,11 Fil 3,2-7 Col 2,11 7,6 2Cor 3–6
17 Dacã
tu, care te numeºti cu orgoliu iudeu ºi te bazezi pe Lege, tu, care te mândreºti cu Dumnezeu, 18 îi cunoºti voinþa ºi, învãþat fiind de Lege, ºtii sã alegi lucrurile mai de folos, 19 tu, care te crezi cãlãuza orbilor, lumina celor [aflaþi] în întuneric, 20 învãþãtorul celor neºtiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoaºterii ºi al adevãrului, 21 aºadar, tu, care dai lecþii altora, cum de nu te înveþi pe tine însuþi? Furi, tu, care predici sã nu se fure? 22 Comiþi adulter, tu, care interzici adulterul? Prãdezi templelea, tu, care urãºti idolii? 23 Tu, care te mândreºti cu Legea, prin încãlcarea Legii, îl necinsteºti pe Dumnezeu! 24 Cãci aºa este scris: Numele lui Dumnezeu este batjocorit între pãgâni din cauza voastrã. 25 Circumcizia îþi este într-adevãr de folos dacã practici Legea; dar dacã tu eºti unul care încalcã Legea, circumcizia ta devine necircumcizie. 26 Aºadar, dacã cel necircumcis pãzeºte hotãrârile Legii, nu-i va fi oare consideratã necircumcizia lui drept circumcizie? 27 ªi cel care, necircumcis din fire, dar care þine Legea, te va judeca pe tine, care prin litera [Legii] ºi circumcizie eºti unul care încalcã Legea. 28 Cãci nu cel care pe dinafarã [se aratã iudeu] este iudeu, nici circumcizia nu este aceea [care apare] pe dinafarã, în trup. 29 Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinãuntru, iar circumcizia este aceea a inimii, în duh ºi nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu. Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj 1 Aºadar,
9,4-5 Dt 4,6-8; 32,7-11 Ps 147,19-20 Ps 103,7 In 4,22
care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumciziei? 2 Este mare în toate privinþele. Mai întâi pentru cã lor
3 a
Legea lui Moise (Dt 7,25-26) interzicea cu stricteþe atingerea ºi însuºirea statuetelor de idoli sau alte obiecte de
cult. Probabil Paul face aluzie la comerþul cu obiecte de cult furate de la diferite temple.
347
Rom 3,3
le-au fost încredinþate cuvintele lui Dumnezeu. 3 ªi ce dacã unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anuleazã fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dumnezeu este fidel, pe când orice om este mincinos, dupã cum este scris: Ca sã fii gãsit drept în cuvintele tale ºi sã ieºi învingãtor atunci când eºti judecat. 5 Dar dacã nedreptatea noastrã aratã dreptatea lui Dumnezeu, ce sã zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îºi aratã mânia?a Vorbesc ca om. 6 Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacã prin minciuna mea se aratã cu prisosinþã adevãrul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca pãcãtos? 8 Atunci sã facem oare cele rele ca sã rezulte cele bune, aºa cum ne bârfesc unii ºi ne acuzã cã noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptã.
9,6; 11,29 Ps 89,31-38; 100,5; 119,89-90; Ps 51,6 Os 1–3 1In 1,9 Ap 19,11 Ps 116,11 In 3,33 6,19 Gal 3,15 Rom 1,17-18 6,1.15
Nimeni nu-i drept 9
ªi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Cãci, dupã cum am arãtat mai înainte, ºi iudeii ºi grecii sunt sub pãcat, 10 dupã cum este scris: Nu este drept, nici mãcar unul. 11 Nu este nimeni înþelept, nu este nimeni care sã-l caute pe Dumnezeu. 12 Toþi au rãtãcit, împreunã au ajuns niºte stricaþi. Nu este nimeni care sã facã binele, nu esteb nici mãcar unul. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor au urzit înºelãciuni, venin de viperã [iese] de pe buzele lor. 14 Gura lor e plinã de blestem ºi amãrãciune. 15 Sunt sprinteni de picioare la vãrsare de sânge. 16 Nenorocire ºi jale e pe drumurile lor 17 ºi calea pãcii nu o cunosc.
a
Termenul grec orghé descrie pornirea agresivã a unui om împotriva altcuiva. Aceastã atitudine este consideratã negativã din cele mai vechi timpuri, atât de lumea pãgânã (este binecunoscutã poziþia filozofilor stoici greci), cât ºi de VT (Prov 15,18; 16,32). Atribuitã lui Dumnezeu, mânia este un antropomorfism motivat de faptul cã Dumnezeu urãºte pãcatul ºi el singur poate sã rãsplãteascã binele. Sfântul
Paul insistã asupra temei mâniei divine, în special în 1Tes ºi Rom. Mânia divinã, în teologia sfântului Paul, declarã condamnarea pãcatului, iar timpul mâniei înseamnã judecata escatologicã începutã deja prin Cristos. De fapt, este vorba aici de misterul dreptãþii divine care, pentru cei care cred în Cristos, devine mântuire, iar pentru cei care nu cred, devine condamnare. b În unele manuscrise lipseºte: nu este.
1,18–2,24; 11,32 Gal 3,22 Sir 7,20 1In 1,8-10 Ps 14,1-3; =53,2-4
Ps 5,10; 140,4
Ps 10,7 Prov 6,18 Lc 1,79 Is 59,7-8
Rom 3,18 Ps 36,1 2,12; 3,9 Gen 6,11-12 Gal 2,16; 4,15; 7,7
348
18
Înaintea ochilor lor nu existã fricã de Dumnezeua. 19 Dar noi ºtim cã ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gurã sã fie închisã ºi toatã lumea sã fie gãsitã vinovatã înaintea lui Dumnezeu, 20 aºa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat nici un om înaintea lui, cãci prin Lege [vine] numai cunoaºterea pãcatului. Justificarea prin credinþã
1,16-17 1In 4,9-10
21
Acum însã, dreptateab lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mãrturisitã de Lege ºi de Profeþi, 22 acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinþa în Isus Cristos pentru toþi aceia care cred, cãci nu este deosebire. 23 De fapt, toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi
a
Sfântul Paul citeazã Ps 36,2b dupã forma greacã a LXX. De fapt, textul ebraic are: Cel rãu cloceºte nelegiuirea în inima sa ºi frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lui. Unii comentatori, þinând cont numai de partea a doua a versetului în ebraicã, aplicã pronumele posesiv „lui” la ochii lui Dumnezeu. Dar aceastã interpretare este greºitã, neþinând cont de context; de fapt, atât în textul ebraic, cât ºi în cel grec: nu existã fricã de Dumnezeu înaintea ochilor celui (celor) pãcãtos. b Nu este uºor sã gãsim în limba noastrã o corespondenþã terminologicã pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul „îndreptãþire” pare sã accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul „justificare” este deja consacrat în teologia catolicã încã de la controversa cu Luther ºi a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastrã vom folosi cu predilecþie termenul justificare, dar, þinând cont de limbajul teologic local, vom folosi ºi termenul îndreptãþire. „Justificarea” este o temã fundamentalã a teologiei sfântului Paul, dezbãtutã în cadrul controversei cu iudaizanþii (Gal 2,11-21). Aceºtia considerã situaþia lor de circumciºi ºi de posesori
ai Legii drept o „justificare” pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstreazã cã nici circumcizia ºi nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigenþele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la aceastã stare generalã de pãcat (în care sunt ºi evreii ºi pãgânii Rom 1–3), Apostolul aratã cã singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Aceastã dikaiosyné Theou = justificarea divinã (Rom 3,21) este înþeleasã ca o unitate de judecatã ºi har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datoritã jertfei lui Cristos (Rom 3, 25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om „conform chipului Fiului sãu” (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptatã prin credinþã (o acceptare totalã a evangheliei ºi persoanei lui Cristos), ºi prin botez, care-l înalþã pe om la condiþia de fiu ºi-l angajeazã la o viaþã nouã însufleþitã de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta pânã la împlinirea definitivã escatologicã (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilã interpretarea protestantã care considerã cã justificarea prin credinþã (sola fide) exclude importanþa faptelor bune.
Rom 3,24
349
de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaþia în mod gratuit de harul lui, prin rãscumpãrarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pusb ca jertfã de ispãºire pentru ca, prin credinþa în sângele sãu, sã-ºi arate dreptatea trecând cu vederea pãcatele din trecut, 26 în timpul rãbdãrii lui Dumnezeu, ca sã arate dreptatea lui în timpul de acum, aºa încât sã fie drept ºi sã-l justifice pe cel care crede în Isusc. 27 Unde este, aºadar, motivul de laudã? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinþei. 28 Cãci noi credem cã omul este justificat prin credinþã, fãrã faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu ºi al pãgânilor? Ba da, ºi al pãgânilor, 30 pentru cã unul este Dumnezeul care justificã pe cel circumcis din credinþã ºi pe cel necircumcis prin credinþã. 31 Desfiinþãm deci Legea prin credinþã? Nicidecum! Dimpotrivã, întãrim Legea.
5,1 2Cor 5,19 Ef 2,4-10 Lev 16,12-16 Evr 9,1-5.15 1In 2,2; 4,10 Ef 1,7 Fap 17,30 2,17; 4,2-3; 5,2; 11,18 1Cor 1,29-31 Ef 2,9 Gal 6,13-14 10,12 4,11 8,3-4 Mt 5,17-19
Abraham, pãrintele celor care cred 1 Aºadar,
ce vom spune cã a gãsit Abraham, pãrintele nostru dupã trup? dacã Abraham ar fi fost justificat datoritã faptelor, ar fi avut motiv de laudã, însã nu înaintea lui Dumnezeu. 3 De fapt, ce spune Scriptura? Abraham a crezut în Dumnezeu ºi i s-a considerat aceasta ca justificare. 4 Dar celui care lucreazã salariul nu i se considerã ca dar, ci ca datorie. 5 Însã celui care nu lucreazã, dar crede în cel care-l justificã pe cel pãcãtos, credinþa lui i se considerã ca justificare. 6 La fel, David îl numeºte fericit pe omul cãruia Dumnezeu îi dã justificarea fãrã fapte: 7 Fericiþi cei cãrora le sunt iertate nelegiuirile ºi cãrora le sunt acoperite pãcatele. 8 Fericit bãrbatul cãruia Domnul nu-i considerã pãcatul. 9 Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau ºi pentru cel necircumcis? Cãci noi spunem: i s-a considerat lui Abraham credinþa ca justificare. 10 Aºadar, cum i-a fost consideratã? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 El a primit semnul circumciziei ca pe un
4
a
2 Cãci
În urma pãcatului lui Adam, toþi oamenii sunt în starea de pãcat ºi, oricât s-ar strãdui, omul nu se poate justifica înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea nu depinde de apartenenþa la poporul ales (în circumcizie ºi în faptul de a fi primit Legea ºi a asculta de ea), ci într-o decizie suveranã ºi plinã de bunãvoinþã din partea lui Dumnezeu prin care el îºi aratã fidelitatea faþã de
promisiunile sale (Rom 4,9 ºu). Astfel omul, fie iudeu, fie pãgân, primeºte darul mântuirii numai prin credinþa în Isus Cristos (Rom 3,21-31; Gal 2,16-21; 3,6-29). b Termenul indicã expunerea lui Cristos pe cruce, în vãzul tuturor. c Multe manuscrise adaugã: Cristos, sau: Domnul nostru Isus Cristos, altele omit: în Isus.
Is 51,1-2 Mt 3,7-10 Gen 12,1-5 Gal 3,6-9 Gen 15,16 Iac 2,20-24 11,6 Mt 20,1-16 Lc 17,7-11 Gal 2,16
Ps 32,1-2; 85,3 Prov10,12
Gen 15,6
Gen 17,9-14 Gal 3,7-9
Rom 4,12
Gen 12,2-3; 22,15-18 Evr 11,8-12 Gal 3,15-16 Gal 3,18 3,20; 5,20-21; 7,7-13 Gal 3, 10.19-22 Gal 3,23-29
Dt 32,39 Ez 37,1-10 Evr 11,19 Gen 17,5
Gen 15,5 Gen 17, 1.15-22 Evr 11,11-12 Mc 9,23-24 Evr 6,15; 11,32-40 In 8,56 Ier 32,17-24 Gen 18,14 Lc 1,35-38 Gen 15,6 15,4 1Cor 10,6 1,4 1Pt 1,3.21 1Cor 15,17 Col 2,11-13
350
sigiliu al justificãrii prin credinþa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el sã fie pãrintele tuturor celor care cred fãrã sã fie circumciºi, ca sã li se considere ºi lor justificarea, 12 ºi pãrintele circumciziei pentru cei care [provin] din circumcizie, dar ºi al celor care merg pe urmele credinþei pãrintelui nostru Abraham, pe care a avut-o pe când era necircumcisa. 13 Cãci promisiunea cã va deveni moºtenitorul lumii i-a fost fãcutã lui Abraham ºi descendenþei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinþã. 14 De fapt, dacã moºtenitorii ar fi prin Lege, credinþa ar deveni inutilã, iar promisiunea ar fi anulatã. 15 De fapt, legea provoacã mânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încãlcarea ei. 16 De aceea [promisiunea a fost fãcutã] prin credinþã, ca sã fie din har ºi ca promisiunea sã rãmânã singurã pentru toatã descendenþa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci ºi pentru cel care provine din credinþa lui Abraham, care este pãrintele nostru, al tuturor, 17 dupã cum este scris: Te-am pus pãrinte al multor popoare, [adicã] înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dã viaþã celor morþi ºi cheamã la fiinþã cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricãrei speranþe, el a crezut cã va deveni pãrintele multor popoare, dupã cum i se spusese: Aºa va fi descendenþa ta. 19 ªi, fãrã a slãbi în credinþã, nub s-a uitat la trupul sãu aproape mort de acumc – avea aproape o sutã de ani – ºi nici la sânul neroditor al Sarei, 20 n-a ºovãit cu neîncredere, ci, în faþa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întãrit în credinþã dând glorie lui Dumnezeu, 21 convins pe deplin cã cel care a fãcut promisiunea poate s-o ºi împlineascã. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare. 23 Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el, 24 ci va fi considerat ºi pentru noi care credem în cel care l-a înviat din morþi pe Domnul nostru Isus Cristos, 25 care a fost dat [la moarte] pentru fãrãdelegile noastre, dar a înviat pentru ca noi sã fim justificaþi. DE LA MOARTE LA VIAÞÃ Roadele justificãrii
3,24-30; 9,30 Fil 3,9 Is 53,5 Ef 2,14-17 Col 3,15
1
Aºadar, justificaþi prin credinþã, avem pace de la Dumnezeu Domnul nostru Isus Cristos, prin care am obþinut, în 5 prin 2
a
În tradiþia iudaicã, pãgânii (cei necircumciºi) erau consideraþi ca neavând tatã, „copii din desfrânare” (cf. In 8,41). Considerând credinþa lui Abraham ca fundament al justificãrii sale, sfântul Paul îi considerã pe creºtinii proveniþi
dintre pãgâni ca descendenþi ai lui Abraham: deci au un tatã ºi nu sunt deloc defavorizaþi în comparaþie cu evreii. b În multe manuscrise propoziþia este afirmativã. c Unele manuscrise vechi omit: de acum.
Rom 5,3
351
credinþãa, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflãm ºi ne lãudãm în speranþa gloriei lui Dumnezeu. 3 Dar nu numai [atât], ci ne lãudãm în încercãri, ºtiind cã încercarea aduce rãbdare, 4 rãbdarea virtuteb, virtutea speranþã, 5 iar speranþa nu înºalã pentru cã iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-adevãrc, pe când eram încã neputincioºi, Cristos a murit la timpul hotãrât pentru cei nelegiuiþi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate cã pentru un om bun ar îndrãzni cineva sã moarã. 8 Dar Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de noi [prin faptul] cã, pe când eram încã pãcãtoºi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aºadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaþi prin sângele lui, vom fi mântuiþi prin el de mânie, 10 deoarece dacã, duºmani fiind, am fost reconciliaþi cu Dumnezeu prin moartea Fiului sãu, cu atât mai mult, reconciliaþi fiind, vom fi mântuiþi prin viaþa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lãudãm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilieread. Adam ºi Cristos 12 De
aceea, dupã cum printr-un singur om a intrat pãcatul în lume ºi, prin pãcat, moartea ºi astfel moartea a trecut la toþi oamenii, pentru cã toþi au pãcãtuit...e 13 De fapt, pânã la Lege pãcatul era în lume, dar pãcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuºi, moartea a domnit de la Adam ºi pânã la Moise chiar ºi peste cei care nu pãcãtuiserã dupã exemplul greºelii lui Adam, care este chipul celui care trebuie sã vinã. 15 Însã darul nu este la fel cu greºeala: cãci dacã prin greºeala unuia singur au murit cei mulþi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu
a
Câteva manuscrise mai importante omit: în credinþã. b Termenul grec dokimé vine din familia de cuvinte care desemneazã „încercare”. În aceastã formã este folosit numai de sfântul Paul ºi are sensul de „încercare trecutã cu succes”, „virtute probatã”, deci capacitate dobânditã prin trecerea repetatã cu succes a încercãrilor de diferite feluri, specificatã de context. c O serie de manuscrise transformã fraza într-o frazã condiþionalã: dacã, pe când eram neputincioºi...
d
Termenul grec katallagé, în greaca clasicã, însemna „schimbare în relaþiile umane”, foarte aproape ca sens de „amnistie”. Este posibil ca, pornind de la faptul istoric al proclamãrii unei reconcilieri generale de cãtre Caesar la reconstruirea Corintului în anul 44 î.C. (permiþând astfel evreilor, liberþilor, orientalilor ºi condamnaþilor sã vinã sã populeze noul oraº), Paul sã aplice aceastã imagine acþiunii lui Dumnezeu care ne-a reconciliat prin Cristos. e Din motive retorice, sfântul Paul introduce aici o parantezã explicativã, reluând argumentul la v. 18.
0
Ef 2,18; 3,12 In 14,6 8,17 Col 1,27 Tit 2,13 8,18 2Cor 4,17; 12,9-10 Iac 1,2-4 1Pt 1,6-7 Evr 6,18-19 Ps 22,5; 25,3 8,9-16 Gal 4,6 Tit 3,5-7 1In 4,13 3,25 Gal 1,4 Tit 2,14 1Pt 3,18 8,32 Gal 2,20 Ef 5,2 1Tim 2,6 Tit 3,4-7 In 3,16; 15,13 1In 3,16; 4,10 1,18; 2,5.8 1Tes 1,10; 5,9 2Cor 5,18-19 Ef 2,16 Col 1,20-22 Gen 2,17; 3,19 Înþ 2,24 1Cor 15, 21-22.45 Rom 6,23 Gal 6,7-9 Iac 1,15 4,15
Rom 5,16
2Tim 2,12 Ap 20,4-6
Is 53,11 Fil 2,8 Evr 5,8 4,15; 7,7-8 Gal 3,19
6,23
352
ºi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revãrsat cu prisosinþã asupra celor mulþi. 16 ªi darul nu este la fel cu ce a adus acel unul care a pãcãtuit, cãci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greºeli, a dus la justificare. 17 Într-adevãr, dacã moartea prin greºeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinþã harul ºi darul justificãrii vor domni în viaþã prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aºadar, dupã cum prin greºeala unuia singur condamnarea [a ajuns] la toþi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptatea al unuia singur [a ajuns] la toþi oamenii justificarea care dã viaþã. 19 Într-adevãr, dupã cum prin neascultarea unui singur om, cei mulþi au fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi. 20 Legea a venit ºi ea ca sã se înmulþeascã greºeala, dar unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul 21 pentru ca, dupã cum pãcatul a domnit prin moarte, la fel harul sã domneascã prin justificarea ce duce la viaþa veºnicã prin Isus Cristos, Domnul nostru. Noua viaþã în Cristos, prin botez
3,8 Gal 3,27 Col 2,12 2Tim 2,11 Fil 3,10-11 Ef 2,6 Col 3,9-10; 4,22-24 Gal 5,24; 6,14
Fap 13,34 1Pt 3,18 Evr 9,26
1 Aºadar,
ce vom zice? Sã rãmânem în pãcat ca sã se înmulþeascã harul? Noi, care am murit pentru pãcat, cum sã mai 3 trãim în el? Sau nu ºtiþi cã noi toþi, care am fost botezaþi în Cristos Isus, am fost botezaþi în moartea lui? 4 Aºadar, am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã. 5 Cãci dacã am fost împreunã sãdiþib într-o moarte asemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ºtiind bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupulc pãcatului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului, 7 fiindcã cel care a murit a fost eliberat de pãcat. 8 Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, 9 ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. 10 Când a murit, el a
6
a
2 Nicidecum!
Sfântul Paul se referã aici nu la dreptatea personalã a lui Isus, ci la restabilirea dreptãþii în urma dezechilibrului provocat de greºeala primului om. b Termenul grec symphytoi (participiu plural, masculin) nu indicã doar o altoire, ci o ramurã din aceeaºi plantã. Este o „plantare împreunã” care presupune aceeaºi creºtere. Insistând asupra unitãþii vii, unii traducãtori
parafrazeazã expresia prin: au devenit o unicã fãpturã; aceeaºi fiinþã; aceeaºi naturã, pierzând din forþa metaforei sfântului Paul. c În scrierile sfântul Paul existã diferenþã între sôma = corp, partea materialã a trupului ºi sarx = carne, trup, care indicã firea slabã, limitatã, aplecatã spre rãu a omului.
Rom 6,11
353
murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. 11 Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isusa. 12 Aºadar, sã nu mai domneascã pãcatul în trupul vostru muritor, astfel încât sã ascultaþi de poftele lui, 13 ºi nici sã nu puneþi mãdularele voastre în slujba pãcatului ca instrumente ale nedreptãþii, ci oferiþi-vã pe voi înºivã lui Dumnezeu ca înviaþi din morþi, iar mãdularele voastre ca instrumente ale dreptãþii în slujba lui Dumnezeu. 14 Cãci pãcatul nu va mai avea putere asupra voastrã pentru cã nu sunteþi sub Lege, ci sub har.
1Pt 2,24 Gen 4,7
Gal 5,18
De la sclavia pãcatului la slujirea lui Dumnezeu 15 ªi
atunci, ce? Sã pãcãtuim pentru cã nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ºtiþi cã, dacã vã daþi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteþi sclavii aceluia de care ascultaþi, ori ai pãcatului, spre moarteb, ori ai ascultãrii, spre justificare? 17 Dar, mulþumire sã fie [adusã] lui Dumnezeu pentru cã eraþi sclavii pãcatului, însã aþi ascultat din inimã de îndreptarul învãþãturii care v-a fost încredinþat. 18 Fiind eliberaþi de pãcat, voi aþi devenit sclavi ai dreptãþii. 19 Vorbesc ca om, din cauza slãbiciunii firii voastre: dupã cum [odinioarã] vã puneaþi mãdularele ca sclavi ai necurãþiei ºi nelegiuirii spre nelegiuire, tot aºa, acum, oferiþi-vã mãdularele ca sclavi ai dreptãþii spre sfinþenie. 20 Cãci atunci când eraþi sclavii pãcatului, eraþi liberi în ceea ce priveºte dreptatea. 21 Dar ce rod aveaþi atunci? Acum vã ruºinaþi de acele lucruri, de vreme ce sfârºitul lor este moartea. 22 Acum însã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veºnicã. 23 Într-adevãr, rãsplata pãcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaþa veºnicã în Cristos Isus, Domnul nostru.
In 8,34
Gal 5,13 In 8,36 12,1
In 15,8.16 5,12.21 Gal 6,8 Iac 1,15
DE LA LEGE LA DUH Omul eliberat de sclavia Legii 1
Oare nu ºtiþi, fraþilor, – cãci vorbesc unora care cunosc Legea – cã Legea are putere asupra omului cât timp acesta este în viaþã? 2 Astfel, femeia mãritatã este legatã prin Lege de bãrbatul ei cât timp acesta trãieºte; dacã îi moare bãrbatul, este dezlegatã de legea
7 a
Câteva manuscrise vechi adaugã: Domnul nostru.
b
Unele manuscrise omit: spre moarte.
1Cor 7,39
Rom 7,3
6,5-6; 8,11-22 2Cor 5,15
6,20-21 2,29; 6,12-14 2Cor 3,6
354
bãrbatului. 3 Dacã, deci, când îi trãieºte soþul ea va fi a altui bãrbat, va fi numitã adulterã, dar dacã îi moare soþul, este dezlegatã de Lege, aºa cã nu mai este adulterã luând un alt bãrbat. 4 La fel ºi voi, fraþii mei, aþi murit pentru Lege prin trupul lui Cristos ca sã fiþi ai altuia, adicã ai celui înviat din morþi ca sã aducem rod lui Dumnezeu. 5 Cât timp eram în trup, patimile pãcatelor [trezite] prin Lege lucrau în mãdularele noastre ca sã aducã roade pentru moarte. 6 Acum însã am fost eliberaþi de Lege, fiind morþi pentru ceea ce ne þinea în sclavie, aºa încât sã slujim în duhul cel nou ºi nu în litera cea veche. Rolul Legii
3,20
Ex 20,17 Dt 5,21 Iac 1,14-15 Rom 4,15; 5,13-20 1Cor 15,56 Lev 18,5 Dt 4,1; 5,32-33 Ez 20,11 Gen 3,13 2Cor 11,3 Evr 3,13 Dt 4,8
7 Aºadar,
ce vom zice? Oare este Legea pãcat? Nicidecum! Însã nu am cunoscut pãcatul decât prin Lege ºi n-aº fi cunoscut pofta, dacã Legea n-ar fi spus sã nu pofteºti. 8 Dar pãcatul, gãsind o ocazie prin Lege, a stârnit în mine orice fel de poftã, cãci, în afara Legii, pãcatul este mort. 9 Odinioarã, fãrã Lege, eu eram viu. Dar când a venit porunca, a început sã trãiascã pãcatul, 10 iar eu am murit. ªi porunca, [datã] spre viaþã, mi s-a descoperit cã este spre moarte. 11 Cãci pãcatul, gãsind o ocazie prin poruncã, ne-a înºelat ºi, din cauza ei, ne-a ucis. 12 Aºadar, Legea este sfântã, iar porunca este sfântã ºi dreaptã ºi bunã. 13 Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însã pãcatul, ca sã se arate pãcat, mi-a adus moartea printr-un lucru bun, pentru ca pãcatul prin poruncã sã devinã peste mãsurã de pãcãtos. Conflictul intern
Ps 51,7 In 3,6 Gal 5,17
Gen 6,5; 8,21
Gal 2,20
2Cor 4,16 Ef 3,16 Gal 5,17
14
De fapt, noi ºtim cã Legea este spiritualã, însã eu sunt din carne, vândut sclav pãcatului. 15 Cãci ºtiu ce fac: nu sãvârºesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urãsc. 16 Deci, dacã fac ceea ce nu vreau, recunosc cã Legea este bunã. 17 Acum însã, nu eu fac acestea, ci pãcatul care locuieºte în mine. 18 ªtiu dar cã în mine, în trupul meu, nu locuieºte nimic bun, pentru cã voinþa este prezentã, dar [puterea] de a face binele, nua. 19 Cãci nu fac binele pe care îl vreau, ci sãvârºesc rãul pe care nu-l vreau. 20 Aºadar, dacã ceea ce nu vreau aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci pãcatul care locuieºte în mine. 21 Prin urmare, gãsesc legea aceasta în mine: când vreau sã fac binele, mi se prezintã rãul 22 pentru cã dupã omul lãuntric îmi gãsesc plãcere în Legea lui Dumnezeu, 23 dar vãd o altã lege în mãdularele mele, care luptã împotriva legii minþii mele ºi mã þine sclavb prin legea pãcatului
a
O serie de manuscrise adaugã: nu o gãsesc, iar manuscrise mai târzii adaugã: nu o cunosc.
b
Majoritatea manuscriselor vechi au: sclav al Legii.
Rom 7,24
355
care se aflã în mãdularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mã va elibera de acest trup al morþii? 25 Dar mulþumiria fie [aduse] lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu, dar cu trupul, legea pãcatului.
Ps 22,1-12; 107,6.13.19.28 5,21; 6,23 1Cor 15,57
Viaþa în Duh 1 Acum
deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isusb, 2 cãci legea Duhului vieþii în Cristos Isus te-ac eliberat de legea pãcatului ºi a morþii. 3 De fapt, ceea ce Legea nu putea, întrucât era slabã din cauza trupului, Dumnezeu, trimiþându-l pe propriul sãu Fiu într-un trup asemãnãtor cu cel al pãcatului, a condamnat pãcatul în trup, 4 pentru ca dreptatea Legii sã se împlineascã în noi, cei care trãim nu dupã trup, ci dupã duh. 5 Într-adevãr, cei care sunt dupã trup cautã cele ale trupului, pe când cei care sunt dupã duh, cele ale Duhului. 6 De fapt, dorinþa trupului este moarte, pe când dorinþa duhului este viaþã ºi pace. 7 De aceea dorinþa trupului este duºmãnie împotriva lui Dumnezeu, cãci nu se supune Legii lui Dumnezeu ºi nici nu poate. 8 Dar cei care sunt în trup nu pot sã-i placã lui Dumnezeu. 9 Însã voi nu sunteþi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacã cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacã Cristos este în voi, deºi trupul este supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritã dreptãþii. 11 Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieºte în voi. 12 Aºadar, fraþilor, noi nu suntem datori trupului ca sã trãim dupã trup. 13 Dacã trãiþi dupã trup, veþi muri. Dar dacã, prin Duh, faceþi sã moarã poftele trupului, veþi trãi. 14 Cãci toþi cei care sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15 pentru cã nu aþi primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primit Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! 16 Însuºi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim ºi preamãriþi.
8
a
Manuscrisele mai vechi au: îi mulþumesc. b O parte din manuscrise adaugã: Isus, care nu umblã dupã trup, ci dupã Duh.
c
În loc de: te-a apare în manuscrise vechi: m-a, sau: ne-a.
2Cor 3,17 Gal 5,18 Fap 13,38-39 Evr 7,18 Gal 3,13 2Cor 5,21 Evr 2,14-18; 4,15 Mt 5,17 Gal 5,16-23 6,21 Iac 4,4 1In 2,15-16 1Cor 3,16
1Cor 6,14 2Cor 4,14
Gal 4,7 2Tim 1,7 Gal 4,6
Lc 24,26 1Pt 4,13
Rom 8,18
356
Gloria viitoare 18
Qoh 1,2 Gen 3,17 2Pt 3,12-13 Ap 21,1
2Cor 1,22 2Cor 5,2-5 Fil 3,20-21 Rom 3,24+ 5,2+
Iac 4,3.5
Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa 21 cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºia rãscumpãrarea trupului nostru; 24 cãci în speranþã am fost mântuiþi. Dar speranþa care se vede nu este speranþã, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însã, dacã sperãm ceea ce nu vedem, atunci aºteptãm cu rãbdare. 26 De asemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. 27 Însã cel care cerceteazã inimile ºtie care este dorinþa Duhului; adicã intervine în favoarea sfinþilor dupã voinþa lui Dumnezeu. 28 De fapt, ºtim cã elb le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. 29 Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. Iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus 31
5,6-11 In 3,16
Is 50,8 Evr 7,25
Aºadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? 32 El, care nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu el? 33 Cine va aduce acuzã împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a ºi înviatc, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea,
a
În unele manuscrise vechi lipseºte: înfierea ºi. b Unele manuscrise vechi au: Dumnezeu.
c
Câteva manuscrise vechi adaugã: din morþi.
Rom 8,36
357
sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? 36 Dupã cum este scris: Pentru tine suntem daþi la moarte toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin cel care ne-a iubit. 38 Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înãlþimile, nici adâncurile ºi nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.
1Cor 4,9 2Cor 4,11 Ps 44,23
PLANUL LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA MÂNTUIREA ISRAELULUI Alegerea Israelului ca popor al lui Dumnezeu 1 Spun
adevãrul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conºtiinþa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea ºi nesfârºitã durerea în inima mea. 3 Cãci aº dori sã fiu eu însumi anatemaa de la Cristos pentru fraþii mei, rudele mele dupã trup. 4 Aceºtia sunt israeliþi, ale lor sunt înfierea ºi mãrirea, alianþeleb ºi Legea, cultul ºi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii ºi din ei vine, dupã trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. 6 Totuºi, nu [înseamnã] cã astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greº pentru cã nu toþi cei care se trag din Israel sunt Israelul 7 ºi nici cã toþi descendenþii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descendenþa ta. 8 Asta înseamnã cã nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraþi ca descendenþã. 9 De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, ºi Sara va avea un fiu. 10 Dar nu numai ei, ci ºi Rebecãi, având gemeni de la un singur om, Isaac, pãrintele nostru, 11 mai înainte ca ei sã se fi nãscut ºi sã fi sãvârºit ceva bun sau rãu, ca sã rãmânã hotãrârea alegerii lui Dumnezeu, 12 nu pentru faptele lor, ci din voinþa celui care cheamã, i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic, 13 aºa cum este scris:
9
a
Termen grec anathema, ce traduce deseori cuvântul ebraic herem, înseamnã persoanã sau lucru „închinat divinitãþii”, interzis în uzul profan, folosit în cult sau distrus. În VT, se referea la interdicþia de a-ºi însuºi ceva ca pradã de rãzboi în urma unei victorii; totul
trebuia distrus (Ios 7,1-13.15; 1Sam 15, 10-35). În traducerile moderne se încearcã redarea noþiunii printr-o expresie ce cuprinde douã elemente: blestemat de Dumnezeu sau despãrþit de Cristos (TEV, RSV, BJ). b Câteva manuscrise vechi au singularul.
Ex 32,32 1Cor 16,22 Gen 12,2-3 Ex 4,22; 19,5-6 Dt 7,6 Os 11,1 Fap 13,17 Rom 3,2 Ef 2,12 1,3 Gal 4,4 Mt 1,2-16 Gen 21,12 Lc 3,23-34 1,25 1In 5,20 Tit 2,13 In 1,1 Gen 18,10.14 Num 23,19 Is 55,10-11 Evr 4,12 Gal 3,7.29; 4,21-31 Mt 3,9 In 8,31-44 Gen 25,23 11,5-7 1Tes 1,4 2Pt 1,10
Rom 9,14 Mal 1,2-3
Dt 32,4 Ps 36,7; 89,15; 130,75 Ex 33,19
11,31; 15,9 Ef 2,4 Tit 3,5 Ex 9,16 Ex 4,21; 9,12
358
Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât. 14 Aºadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 De fapt, el îi spune lui Moise: Voi avea milã de cel de care voi avea milã ºi mã voi îndura de cel de care mã voi îndura. 16 Aºadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargã, ci de Dumnezeu cel îndurãtor, 17 cãci Scriptura îi spune faraonului: Tocmai pentru aceasta te-am înãlþat, ca sã arãt în tine puterea mea ºi ca numele meu sã fie vestit pe tot pãmântul. 18 Aºadar, el are milã de cine vrea ºi împietreºte pe cine vrea. Dumnezeu se îndurã de cine vrea el 19
Înþ 12,12 Iob 11,7; 38,2 Is 29,16; 45,9; 6,7 Ier 18,6 Înþ 15,7 Rom 2,4; 3,25-26 8,29-30 Ef 1,3-12; 2,1-7 Fil 4,19 1Pt 2,10 Os 2,25
Os 2,1
Am 3,12 11,5 Is 10,22-23
Is 1,9
Tu, însã, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneºte? Cãci cine poate sta împotriva voinþei lui? 20 Dar cine eºti tu, omule, ca sã faci obiecþii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru cãtre cel care l-a fãcut: „De ce m-ai fãcut astfel?” 21 Sau nu are olarul putere asupra lutului ca sã facã din aceeaºi pastã sau un vas de cinste sau un vas pentru cele necuviincioase? 22 ªi ce dacã Dumnezeu, voind sã-ºi arate mânia ºi sã-ºi facã cunoscutã puterea, a suportat cu atâta rãbdare vasele mânieia destinate nimicirii 23 ºi ºi-a fãcut cunoscutã bogãþia gloriei sale faþã de vasele milostivirii pe care le-a pregãtit dinainte pentru mãrire? 24 Astfel ne-a chemat ºi pe noi, nu numai dintre iudei, ci ºi dintre pãgâni, 25 aºa cum spune ºi în Osea: Voi chema „Poporul meu” pe cel ce nu era poporul meu ºi „Iubita mea” pe cea care nu era iubitã, 26 iar în locul în care li s-a spus „voi nu sunteþi poporul meu”, acolo vor fi chemaþi fii ai Dumnezeului celui viu. 27 ªi Isaia strigã despre Israel: Chiar dacã ar fi numãrul fiilor lui Israel ca nisipul mãrii, numai un rest va fi mântuit, 28 cãci Domnul îºi va împlini pe deplin ºi grabnic cuvântul sãu pe pãmânt, 29 ºi dupã cum spusese Isaia mai înainte: Dacã Domnul oºtirilorb nu ne-ar fi lãsat o sãmânþã, a
Dumnezeu îl suportã pe pãcãtos nu pentru cã nu ar avea motiv sã-l pedepseascã, ci pentru cã vrea sã-ºi arate îndelunga rãbdare. Omul pãcãtos nu este imediat aruncat în abisul pierzãrii, ci i
se oferã ocazia convertirii pânã în ultima clipã. b Lit.: Sabaoth. Expresia „Domnul, Dumnezeul Sabaot” este din ebraicã ºi are urmãtoarele semnificaþii: 1) Domnul, %
Rom 9,30
359
am fi ajuns ca Sodoma, ne-am fi asemãnat cu Gomora. 30 Deci ce vom spune? Pãgânii, care nu cãutau justificarea, au primit o justificare ºi încã justificare prin credinþã, 31 pe când Israelul, care cãuta Legea pentru justificare, nu a gãsit Legea. 32 De ce? Pentru cã nu o [cãuta] prin credinþã, ci ca ºi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 dupã cum este scris: Iatã, eu pun în Sion o piatrã de poticnire ºi o stâncã pentru cãdere, dar cel care crede în el nu se va ruºina.
Rom 10,2-9; 11,7 Lc 18,9-14 Is 8,14 1Pt 2,6 Lc 2,3-4 Mt 21,42 Is 28,16
Respingerea Israelului se datoreazã refuzului sãu vinovat 1 Fraþilor,
dorinþa inimii mele ºi rugãciunea mea pentru ei [se înalþã] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor]. 2 Cãci dau mãrturie cã ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu dupã o cunoaºtere [corectã], 3 pentru cã, necunoscând justificarea lui Dumnezeu ºi cãutând sã-ºi statorniceascã propria lor justificare, nu s-au supus justificãrii lui Dumnezeu, 4 întrucât scopul Legii este Cristos spre justificarea fiecãrui credincios. 5 Într-adevãr, Moise scrie cu privire la justificarea din Legea: Omul care împlineºte acestea va trãi prin ele, 6 iar cu privire la justificarea din credinþã spune astfel: Sã nu spui în inima ta: cine se va urca la cer? adicã sã-l coboare pe Cristos, 7 sau cine se va coborî în adânc? adicã sã-l ridice pe Cristos din morþi. 8 Însã ce spune? Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta, adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm. 9 Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isusb ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit, 10 cãci cu inima se crede pentru [a obþine] justificarea, iar cu gura se dã mãrturie pentru [a obþine] mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: Oricine crede în el nu va fi fãcut de ruºine. 12 Într-adevãr, nu este nici
10
Dumnezeul oºtirilor lui Israel, este o aclamaþie a celor care purtau arca în timpul luptei (1Sam 4,4; 2Rg 19,5; Is 37,16); 2) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti, înþelegându-se îngerii (2Cr 18,18); 3) Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti, referindu-se la stele ºi la toatã creaþia lui Dumnezeu (Jud 5,20).
a
Într-unul din manuscrisele cele mai importante (Alexandrinus) în loc de: Lege este: credinþã. b Câteva manuscrise mai vechi adaugã: Cristos, iar: Vaticanus: ...mãrturiseºti cu gura ta cuvântul: Isus este Domn...
Fap 22,3 2Cor 3,14 1Tim 1,13 9,31 Fil 3,9 Lc 16,15; 18,9-14 Gal 3,24 2Cor 3,16 Evr 8,13 Fap 11,39 Rom 3,21 Lev 18,5 Gal 3,12 Dt 9,4 Dt 30,14
Fap 2,36 1Cor 12,3 Fil 2,11 Is 28,16 1,16; 3,22.29 Gal 3,28 Fap 10,34; 15,9-11
Rom 10,13 Rom 11,33 Il 3,5 gr Evr 11,6 Fap 8,31 Is 52,7 2Tes 1,8 Evr 4,2 In 10,26 Is 53,1
Ps 19,5
11,11-14 Dt 32,21
9,30 Is 65,1
Is 65,2
360
o deosebire între iudeu ºi grec, cãci el este Domnul tuturor, darnic faþã de toþi cei care îl invocã. 13 Într-adevãr, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. 14 Aºadar, cum îl vor invoca, dacã nu au crezut? ªi cum sã creadã, dacã nu au auzit? Dar cum sã audã, fãrã predicator? 15 Însã cum sã predice, dacã nu sunt trimiºi? Dupã cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veºti bunea. 16 Dar nu toþi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestirii noastre? 17 Deci credinþa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristosb. 18 Dar eu zic: poate cã nu au auzit? Ba dimpotrivã: Pe tot pãmântul a rãsunat glasul lor ºi cuvintele lor pânã la marginile lumii. 19 Însã mai zic: poate cã Israelul nu a înþeles? Moise spune cel dintâi: Eu vã voi face geloºi pe [cei care] nu [erau] un popor, voi aprinde mânia voastrã împotriva unui popor fãrã cunoaºtere, 20 iar Isaia îndrãzneºte sã spunã: Am fost gãsit de cei care nu mã cãutau, m-am fãcut cunoscut celor care nu întrebau de mine. 21 Dar despre Israel spune: Toatã ziua mi-am întins mâinile cãtre un popor neascultãtor ºi rebel. Respingerea Israelului nu este definitivã
Ier 31,37 2Cor 11,21 Fil 3,5-7 1Sam 12,22 Ps 94,14
1Rg 19,10.14 1Rg 19,18
1
Aºadar, mã întreb: oare Dumnezeu ºi-a abandonat poporul sãu? Nicidecum! Cãci ºi eu sunt israelit, din urmaºii lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu ºi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ºtiþi ce spune Scriptura despre Ilie, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israelului: 3 Doamne, ei i-au ucis pe profeþii tãi, au dãrâmat altarele tale. Am rãmas eu singur, iar ei cautã sã-mi ia viaþa. 4 Însã ce-i spune rãspunsul divin? Am pãstrat pentru mine ºapte mii de bãrbaþi care nu ºi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Deci, tot aºa, ºi în timpul de acum existã un rest ales prin har. 6 Dar dacã este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi harc.
11
a
Textul din Is 52,7 nu este citat integral de sfântul Paul, de aceea se observã în unele manuscrise o tendinþã de completare: ...care vesteºte pacea.
b
Unele manuscrise vechi au: Dumnezeu, în loc de: Cristos. c Câteva manuscrise vechi ºi traducerea bizantinã adaugã: Iar dacã este din %
361
Rom 11,7
7 ªi
atunci, ce? Ceea ce a cãutat Israelul nu a obþinut, dar a obþinut alegerea, iar ceilalþi s-au împietrit, 8 dupã cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de toropealã, ochi ca sã nu vadã ºi urechi ca sã nu audã pânã în ziua de astãzi. 9 Iar David spune: Sã le fie masa lor o capcanã ºi un laþ, o piatrã de poticnire ºi sã le fie recompensã, 10 sã li se întunece ochii ca sã nu vadã, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna. 11 Deci, întreb: oare s-au poticnit ca sã cadã definitiv? Nicidecum! Ci, prin cãderea lor, a venit mântuirea pentru pãgâni ca sã-i facã pe ei geloºi. 12 Dacã însã cãderea lor este bogãþie pentru lume ºi eºecul lor, bogãþie pentru pãgâni, cu cât mai mult nu va fi plinãtatea lor! 13 Dar vouã, pãgânilor, vã spun, întrucât eu sunt apostolul pãgânilor, îmi laud slujirea 14 cã poate voi trezi gelozia celor din neamul meu ºi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Cãci dacã îndepãrtarea lor a dus la împãcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacã nu o înviere din morþi? 16 Dacã prima fãrâmãa [de aluat] este sfântã, ºi frãmântãtura [este sfântã]. Iar dacã rãdãcina este sfântã, ºi ramurile [sunt sfinte]. 17 ªi dacã unele dintre ramuri au fost tãiate, iar tu care erai mãslin sãlbatic ai fost altoit în locul lor ºi ai devenit pãrtaº al rãdãciniib ºi al sevei mãslinului, 18 nu te mândri faþã de ramuri. Iar dacã te mândreºti, nu tu þii rãdãcina, ci rãdãcina te [þine]. 19 Aºadar, vei zice: ramurile au fost tãiate ca sã fiu altoit eu. 20 Bine! Ele au fost tãiate din cauza necredinþei, iar tu stai prin credinþã. Nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Cãci dacã Dumnezeu nu a cruþat ramurile fireºti, nu cumvac sã nu te cruþe nici pe tine. 22 Vezi deci bunãtatea ºi severitatea lui Dumnezeu: severitate faþã de cei care au cãzut, bunãtatea lui Dumnezeu faþã de tine, dacã rãmâi în aceastã bunãtate. Dacã nu, vei fi tãiat ºi tu. 23 Dar ºi ei, dacã nu rãmân în necredinþã, vor fi altoiþi, cãci Dumnezeu poate sã-i altoiascã din nou. 24 Deci dacã tu, care din fire ai fost tãiat dintr-un mãslin sãlbatic ºi, împotriva firii, ai fost altoit pe un mãslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiþi pe propriul lor mãslin. fapte, nu mai este har, iar fapta nu mai este faptã. a Dupã Num 15,19-21, când evreii fãceau pâine trebuiau sã punã deoparte o bucãþicã de aluat din care fãceau o pâine micã pe care o ofereau lui
Dumnezeu. Aceasta putea fi consumatã numai de preoþi. b În multe manuscrise vechi lipseºte: rãdãcinii. c În manuscrise importante lipseºte: nu cumva.
Dt 29,3
Ps 69,23-24
Mt 8,11-12 Mt 21,43
1Cor 9,22
1Cor 7,14 Ef 2,11-22 In 4,22 Rom 5,2+
Rom 11,25
362
Mântuirea Israelului este posibilã 12,16
Is 59,20-21
Dt 4,37 Num 23,19
Gal 3,22 Ps 139, 6.17-18 Înþ 17,1 1Cor 2,11 Ier 23,18 Iob 15,8 Is 40,13 Iob 41,3 1Cor 8,6 Col 1,16-17 Evr 2,10
25 Cãci,
fraþilor, nu vreau ca voi sã rãmâneþi în [ignoranþã] cu privire la misterul acesta ca sã nu vã credeþi înþelepþi. Împietrirea unei pãrþi din Israel dureazã pânã când vor intra toate naþiunile pãgânea. 26 ªi, în acest fel, tot Israelul va fi mântuit, dupã cum este scris: Va veni din Sion Rãscumpãrãtorul. El va îndepãrta nelegiuirile din Iacob 27 ºi aceasta va fi alianþa mea cu ei când voi îndepãrta pãcatele lor. 28 În privinþa evreilor, ei sunt duºmani spre binele vostru; în privinþa alegerii, ei sunt iubiþi datoritã pãrinþilor, 29 cãci darurile ºi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aºa cum voi odinioarã nu aþi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultãrii lor, aþi aflat îndurare, 31 la fel ºi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faþã de voi, sã afle ºi ei îndurare acumb. 32 Cãci Dumnezeu i-a închis pe toþic în neascultare ca sã se îndure de toþi. 33 O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! 34 Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? 35 Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? 36 Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. III. PARTEA MORALÃ Folosirea corectã a carismelor 1 Vã
6,11.13.19; 15,16 1Pt 2,5 8,14-16.26-27 Gal 1,4 Ef 4,23 1Pt 1,14 2Cor 3,18; 5,17 Fil 1,10
îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. 2 Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. 3 Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecãruia dintre voi sã nu vã consideraþi mai mult decât trebuie sã vã consideraþi, ci fiecare sã
12
a
Unele traduceri moderne ºi mulþi comentatori adaugã: în Bisericã, sau, în împãrãþia lui Dumnezeu.
b
În multe manuscrise vechi ºi importante lipseºte: acum. c Câteva manuscrise vechi au: pe toate.
Rom 12,4
363
aibã despre sine o apreciere corectã, fiecare dupã mãsura credinþei pe care i-a dat-o Dumnezeu. 4 Cãci, dupã cum într-un singur trup avem multe membre, însã nu toate membrele au aceeaºi funcþie, 5 tot aºa noi, care suntem mulþi, suntem un singur trup în Cristos ºi mãdulare unii altora. 6 Dar avem daruri diferite dupã harul care ne-a fost dat: dacã cineva are [darul] profeþiei, [sã profeþeascã] dupã mãsura credinþei, 7 dacã are [darul] slujirii, [sã stãruie] în slujire, dacã este învãþãtor, sã-i înveþe pe alþii, 8 dacã are [darul] de a îndemna, sã îndemne. Cine dã [sã dea] cu simplitate, cine conduce [sã o facã] cu zel, cine face milostenie [s-o facã] cu bucurie.
1Cor 4,6 2Cor 10,13 Fil 2,3 1Cor 10,17 Ef 1,23; 4,4.25; 5,30
Iubirea faþã de fraþi 9 Iubirea
sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã de bine, 10 iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii. 11 Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi de Duh, slujiþi Domnului. 12 Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune. 13 Luaþi parte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea! 14 Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. 15 Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cu cei care plâng. 16 Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la [funcþii] înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste. Nu vã consideraþi pe voi înºivã înþelepþi. 17 Nu întoarceþi nimãnui rãul pentru rãu, aveþi în vedere [sã faceþi] bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacã este posibil, atât cât depinde de voi, trãiþi în pace cu toþi oamenii. 19 Nu vã faceþi singuri dreptate, iubiþilor, ci lãsaþi loc mâniei [lui Dumnezeu], cãci este scris: A mea este rãzbunarea, eu voi rãsplãti, spune Domnul. 20 Dimpotrivã, dacã duºmanului tãu îi este foame, dã-i sã mãnânce; dacã îi este sete, dã-i sã bea; cãci fãcând astfel vei aduna cãrbuni aprinºi pe capul lui. 21 Nu te lãsa învins de rãu, ci învinge rãul prin bine.
Am 5,15 Fil 2,3 Fap 1,14 Col 4,2 1Pt 4,9 Mt 5,38-48 1Cor 12,26 Sir 7,34 Prov 3,7 Is 5,21 1Tes 5,15 1Pt 3,9 2Cor 8,21 Evr 12,14 Mt 5,39.44 Dt 32,35 Evr 10,30 Lev 19,18 Prov 25, 21-22
Datoriile creºtinilor faþã de autoritãþile civile 1
Oricine sã se supunãa autoritãþilor rânduite pentru cã nu existã autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele existente sunt rânduite de Dumnezeu, 2 astfel încât cine se împotriveºte autoritãþii se împotriveºte ordinii stabilite de Dumnezeu, iar cei rãzvrãtiþi îºi vor primi condamnarea. 3 Autoritãþile nu sunt de temut pentru vreo faptã bunã, ci pentru rãu. Vrei deci sã nu te temi de autoritãþi? Fã
13
a
Câteva manuscrise vechi au varianta: voi sã vã supuneþi.
Mt 22,16-21 1Tim 2,1-2 Tit 3,1 1Pt 2,13-17 Prov 8,15 In 19,11
Rom 13,4
1Pt 2,19
364
binele ºi vei avea laudã din partea lor, 4 cãci oamenii puterii sunt slujitorii lui Dumnezeu spre binele tãu. Dacã faci rãul, teme-te, cãci ei nu degeaba poartã sabie; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru a face dreptate ºi mânia [lui Dumnezeu] pentru cel care sãvârºeºte rãul. 5 De aceea, trebuiea sã vã supuneþi nu numai din cauza pedepsei, ci ºi din conºtiinþã. 6 Doar pentru aceasta plãtiþi ºi impozite, pentru cã cei care îndeplinesc aceastã [misiune] sunt slujitori ai lui Dumnezeu. 7 Daþi fiecãruia ceea ce îi sunteþi datori: celui cu impozitul, impozit; celui cu taxele vamale, vamã; celui cãruia îi datoraþi respect, respect; celui cãruia îi datoraþi cinste, cinste. Iubirea aproapelui ºi vegherea creºtinã
In 13,34 Col 3,14 1In 4,11 Ex 20,13-17 Dt 5,17-21 Lev 19,18 Mt 19,18-19 ºu Înþ 6,18 1Cor 13,4-7 Ef 5,8-16 1Tes 5,4-8 1Cor 7,26.29 In 8,12 1In 2,8 2Cor 6,7 Ef 6,11.13-17 1,29 Lc 21,34 Gal 3,27 Ef 4,24
8 Sã
nu datoraþi nimic nimãnui, decât sã vã iubiþi unii pe alþii, pentru cã cel care îl iubeºte pe altul a împlinit deja Legea. 9 De fapt: Sã nu sãvârºeºti adulter! Sã nu furib! Sã nu pofteºti! ºi orice altã poruncã sunt cuprinse în cuvântul acesta: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi! 10 Iubirea nu face nici un rãu aproapelui: aºadar, plinãtatea Legii este iubirea. 11 ªi [faceþi] aceasta cunoscând timpul [în care trãim]: cãci este deja ceasul sã vã treziþic din somn. Într-adevãr, acum mântuirea noastrã este mai aproape decât atunci când am primit credinþa. 12 Noaptea este pe sfârºite, ziua este aproape. Aºadar, sã ne dezbrãcãm de faptele întunericului ºi sã îmbrãcãm armele luminii. 13 Sã ne purtãm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri ºi beþii, nu în necurãþii ºi desfrâuri, nu în certuri ºi invidii, 14 ci îmbrãcaþi-vã în Domnul Isus Cristos. ªi sã nu aveþi grija trupului spre a-i împlini poftele. Nu avem dreptul sã-i judecãm pe alþii
1Cor 8,7-13 Rom 15,7 1Cor 10,25 Col 2,16-21 Iac 4,11 Mt 7,1
Gal 4,10 Col 2,16
1
Primiþi-l pe cel slab în credinþã fãrã a-i judeca opiniile. 2 De fapt, unul crede cã poate sã mãnânce de toate, însã cel slab mãnâncã numai legume. 3 Cine mãnâncã sã nu-l dispreþuiascã pe cel care nu mãnâncã, iar cel care nu mãnâncã sã nu-l judece pe cel care mãnâncã pentru cã Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eºti tu ca sã-l judeci pe servitorul altuia? De stã în picioare sau de cade, îl priveºte pe stãpânul sãu. Dar va sta în picioare pentru cã stãpânul îl poate face sã stea. 5 Unul considerã o zi mai importantã decât alta, altul considerã toate zilele [egale]. Fiecare sã rãmânã liniºtit în convingerea lui. 6 Cine
14
a
Câteva manuscrise omit: trebuie. În codicele Sinaiticus este introdus: sã nu dai mãrturie falsã ºi nici... b
Probabil o acomodare cu Dt 5,19-20. c Unele manuscrise au: ne trezim în loc de: vã treziþi.
Rom 14,7
365
þine ziua, o þine pentru Domnul, iar cine mãnâncã, pentru Domnul mãnâncã, deoarece îi mulþumeºte lui Dumnezeu. ªi cine nu mãnâncã, pentru Domnul nu mãnâncã ºi îi mulþumeºte lui Dumnezeu. 7 Cãci nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. 8 De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. 9 Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviata Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi ºi peste vii. 10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tãu sau de ce îl dispreþuieºti tu pe fratele tãu? Într-adevãr, toþi ne vom prezenta la judecata lui Dumnezeub, 11 cãci este scris: Viu sunt eu, spune Domnul: în faþa mea se va pleca tot genunchiul ºi orice limbã îl va preamãri pe Dumnezeu. 12 Aºadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeuc.
1Cor 10,30 1Tim 4,4
6,11 1Cor 3,23 2Cor 5,15 Gal 2,20 Fap 10,42 Fil 2,11 Fap 17,31 Mt 25,31-46 2Cor 5,10 Is 49,18
2,5-6.16 Evr 4,13
Grija faþã de cei slabi în credinþã 13 Aºadar,
sã nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci mai degrabã luaþi seama sã nu puneþi fratelui vostru o piatrã de poticnire sau de scandal. 14 Eu ºtiu ºi sunt convins în Domnul Isus cã nici un lucru nu este necurat în sine însuºi, ci este necurat numai pentru cel care gândeºte cã e necurat. 15 Cãci, dacã fratele tãu se întristeazã din cauza unei mâncãri, tu nu mai umbli în iubire. Sã nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos. 16 Aºadar, nu faceþi ca binele vostrud sã fie defãimat. 17 Cãci împãrãþia lui Dumnezeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. 19 Deci, sã cãutãm ceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. 20 Sã nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare. Ce-i drept, toate sunt curate, dar devine un rãu pentru omul care, mâncând, dã scandal. 21 Este mai bine sã nu mãnânci carne, sã nu bei vin ºi sã eviþi orice lucru pentru care fratele tãu se scandalizeazãe. 22 Credinþa pe care o ai pãstreaz-o pentru tine însuþi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se
a
Multe manuscrise importante au: a trãit în loc de: a înviat. Dar cele mai multe traduceri preferã: a înviat. b Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: Dumnezeu cu: Cristos. c Câteva manuscrise vechi omit: înaintea lui Dumnezeu.
d
Unele manuscrise corecteazã cu: nostru. e Cele mai vechi manuscrise adaugã: cade... sau slãbeºte în credinþã, iar codicele Sinaiticus are: se întristeazã în loc de: se scandalizeazã.
1Cor 8,9-13 Mt 18,6 Fap 10,15 Mt 15,11 1Cor 10,23 1Tim 4,14 Tit 1,15 1Cor 8,9-13
1Cor 8,8 Gal 5,22 1Tes 1,6 12,17-18 1Cor 7,15 Rom 15,2 1Cor 14,26 Ef 4,12-16 Tit 1,15 1Cor 8,13 1Cor 10,25-27; 11,31
Rom 14,23
1Cor 8,7 Iac 4,17
366
condamnã pe sine în ceea ce alege! 23 Dar cine se îndoieºte dacã mãnâncã, este condamnat pentru cã nu este de bunã-credinþã, ºi tot ceea ce nu este de bunã-credinþã este pãcat. Trãirea creºtinã dupã exemplul lui Cristos 1
1Cor 10,33 1Cor 10,11
Iar noi, cei tari, suntem datori sã purtãm slãbiciunile celor slabi ºi sã nu ne complacem în noi înºine. Fiecare dintre noi 15 sã se facã plãcut aproapelui sãu în ceea ce este bine spre edificare, 2
3
Ps 69,10 2Tim 3,16 1Mac 12,9 2Mac 15,9 Fil 2,2 Is 40,1
Mt 15,24
2Sam 22,50 Ps 18,50
Dt 32,43
Ps 117,1
Dt 18,15 Is 11,10
cãci nici Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. 4 De fapt, tot ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învãþãtura noastrã pentru ca, prin statornicia ºi mângâierea Scripturilor, sã avem speranþã. 5 Dumnezeul statorniciei ºi al mângâierii sã vã facã sã aveþi aceleaºi sentimente unii faþã de alþii, ca ale lui Cristos Isus, 6 pentru ca, într-un cuget ºi într-un singur glas, sã-l preamãriþi pe Dumnezeu ºi pe Tatãl Domnului nostru Isus Cristos. 7 De aceea, primiþi-vã unii pe alþii dupã cum ºi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu. 8 Vã spun cã, într-adevãr, Cristos s-a fãcut slujitorul celor circumciºi pentru a împlini promisiunile fãcute pãrinþilor ºi [a confirma] astfel cã Dumnezeu este vrednic de crezare 9 ºi pentru ca naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea sa, dupã cum este scris: De aceea te voi lãuda printre popoare ºi voi cânta psalmi pentru numele tãu. 10 ªi din nou spune: Bucuraþi-vã, naþiunilor, împreunã cu poporul sãu. 11 ªi iarãºi: Lãudaþi-l, toate naþiunile, pe Domnul ºi toate popoarele sã-l preamãreascã. 12 Din nou Isaia spune: Va ieºi din rãdãcina lui Iese cel care se va aºeza ca sã domneascã peste naþiuni; în el îºi vor pune speranþa naþiunilea. 13 Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisosiþi în speranþã prin puterea Duhului Sfânt.
a
Sfântul Paul citeazã textul din Is 11,10 dupã traducerea greacã a LXX. În textul ebraic, acest verset apare astfel: ªi va fi în ziua aceea: rãdãcina
lui Iese, care se ridicã sã domneascã peste toate popoarele, pe ea o vor cânta toate naþiunile.
Rom 15,14
367 IV. EPILOG Misiunea de apostol a lui Paul 14
Fraþii mei, eu însumi sunt convins cu privire la voi, cã sunteþi plini de bunãtate, plini de orice fel de cunoaºtere, în stare sã vã îndrumaþi unii pe alþii. 15 Totuºi, v-am scris în unele lucruri mai cu îndrãznealã, ca sã vã aduc aminte acestea, în puterea harului care mi-a fost dat de Dumnezeu 16 ca sã fiu slujitor al lui Cristos Isus între naþiunile pãgâne, consacrat sã predic evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca naþiunile pãgâne sã devinã o jertfã plãcutã, sfinþitã în Duhul Sfânt. 17 Aºadar, mã pot lãuda în Cristos Isus în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, 18 cãci nu voi îndrãzni sã vorbesc altceva decât despre ce a sãvârºit Cristos prin mine pentru a aduce naþiunile pãgâne la credinþã, prin cuvânt ºi faptã, 19 prin puterea semnelor ºi a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeua. Aºadar, de la Ierusalim ºi împrejurimi ºi pânã în Iliriab, am completat vestirea evangheliei lui Cristos, 20 fãcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca sã nu clãdesc pe temelia altuia, 21 ci, dupã cum este scris: Cei cãrora nu le-a fost vestit îl vor vedea ºi cei care n-au auzit vor înþelege.
Fil 2,17
2Cor 10,15-16 Is 52,15
Intenþia lui Paul de a merge la Roma 22
Tocmai de aceea am fost împiedicat de multe ori sã vin la voi, dar acum nu mai am nici un loc în regiunile acestea ºi, având de ani de zile dorinþa de a veni la voi, 24 când voi merge în Spania... Cãci sper sã vã vãd în timpul cãlãtoriei ºi sã fiu însoþit de cineva dintre voi, dupã ce îmi voi fi realizat, cel puþin în parte, [dorinþa] de a vã fi vãzut. 25 Acum însã merg la Ierusalim ca sã slujesc sfinþilor, 26 cãci Macedonia ºi Ahaia au binevoit sã-ºi arate solidaritatea faþã de sãracii sfinþilor din Ierusalim. 27 Au binevoit ºi erau datori s-o facã faþã de ei, cãci dacã naþiunile pãgâne au avut parte de bunurile lor spirituale, trebuie ºi ele sã-i slujeascã cu cele materiale. 28 Aºadar, dupã
1,13
23
a
Câteva manuscrise mai vechi în loc de: Duhul lui Dumnezeu, au: Duhului Sfânt, iar altele: Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. b Iliria (gr. Illyrikon; lat. Illyricum) este þinutul din vestul Peninsulei
Balcanice, pe coasta de est a Adriaticii ce cuprinde azi nordul Greciei, Albania, Bosnia, coasta Dalmaþiei. Nu mai existã alte menþiuni despre acest þinut ºi nici despre o activitate a lui Paul în aceastã zonã.
1Cor 16,6 Fap 19,21 1Cor 9,11 Gal 6,6
Rom 15,29
Fap 20,3; 21,10-11; 21,17-36 2Cor 13,11 Fil 4,9
368
ce voi fi împlinit aceasta ºi le voi încredinþa darul acesta, voi pleca spre Spania [trecând] pe la voi. 29 ªtiu cã, venind la voi, voi veni cu plinãtatea binecuvântãrii lui Cristos. 30 Vã îndemn, aºadar, fraþilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos ºi pentru iubirea Duhului, sã luptaþi împreunã cu mine în rugãciunile voastre cãtre Domnul pentru mine 31 ca sã fiu ferit de rãzvrãtiþii din Iudeea ºi ca ajutorula pe care îl aduc la Ierusalim sã fie bine primit de sfinþi, 32 ca sã pot veni la voi cu bucurie ºi prin voinþa lui Dumnezeu sã mã pot bucura de liniºte împreunã cu voib. 33 Iar Dumnezeul pãcii sã fie cu voi toþi! Amin!c Salutãri cãtre prietenii din Roma
Fap 18,18
Fap 18,23.26 2Tim 4,19 1Cor 16,19 1Cor 16,15
9,3 2Cor 8,23
1 V-o
încredinþez pe Febe, sora noastrã, care este ºi slujitoared a Bisericii din Cancreea, 2 ca sã o primiþi în Domnul într-un mod vrednic sfinþilor ºi sã o ajutaþi în tot ce-ar avea nevoie, cãci ºi ea i-a ajutat pe mulþi, chiar ºi pe mine. 3 Salutaþi-i pe Priscila ºi pe Acvila, colaboratorii mei în Cristos Isus: 4 aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mine ºi le sunt recunoscãtor nu numai eu, ci ºi toate Bisericile dintre naþiunile pãgâne. 5 Salutaþi ºi Biserica ce se adunã în casa lor. Salutaþi-l pe iubitul meu, Epenet, care este primul rod al Asiei pentru Cristos. 6 Salutaþi-o pe Maria, care s-a strãduit atât de mult pentru voi. 7 Salutaþi-i pe Andronic ºi pe Iunias, rudele mele ºi însoþitorii mei în închisoare, care sunt stimaþi printre apostoli. Aceºtia au venit la Cristos chiar înainte de mine. 8 Salutaþi-l pe Ampliat, care este iubitul meu în Domnul. 9 Salutaþi-l pe Urban, colaboratorul meu în Cristos, ºi pe Stachis, iubitul meu. 10 Salutaþi-l ºi pe Apeles, care este încercat în Cristos. Salutaþi-i ºi pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutaþi-l pe Irodion, concetãþeanul meu. Salutaþi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. 12 Salutaþi-le pe Trifena ºi pe Trifosa, care se strãduiesc pentru Domnul, ºi pe iubita Persida, care s-a strãduit mult în Domnul. 13 Salutaþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºi a mea. 14 Salutaþi-i pe Asyncritos, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrobas, pe Hermas ºi pe toþi fraþii care sunt împreunã cu ei. 15 Salutaþi-i pe
16
a
Cele mai vechi manuscrise au: slujirea. b Majoritatea manuscriselor vechi prezintã formulãri diferite: papirusul nr. 46 omite partea a doua a versetului: sã mã pot bucura...; codicele Vaticanus înlocuieºte: prin voinþa lui Dumnezeu
cu: prin voinþa Domnului Isus; codicele Sinaiticus are: prin voinþa lui Isus Cristos. c Câteva manuscrise vechi omit: Amin. d Lit.: diaconesã. Termenul nu indicã încã o misiune specialã în Bisericã.
Rom 16,16
369
Filolog ºi pe Iulia, pe Nereu ºi pe sora lui, pe Olimpas ºi pe toþi sfinþii care sunt cu ei. 16 Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã. Vã salutã toate Bisericile lui Cristos. Pericolul dezbinãrii 17
În acelaºi timp, vã îndemn, fraþilor, sã vã pãziþi cu grijã de cei care provoacã dezbinãri ºi tulburãri împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o. Evitaþi-i, 18 cãci astfel de [oameni] nu-l slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos, ci pântecele propriu ºi, prin cuvinte mieroase ºi mãgulitoare, înºalã inimile celor simpli. 19 Dar ascultarea voastrã este cunoscutã de toþi. De aceea, mã bucur pentru voi ºi vreau sã fiþi înþelepþi în ceea ce priveºte rãul. 20 Dumnezeul pãcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus sã fie cu voi!
1Cor 16,20 2Cor 13,12 1Tes 5,26 1Pt 5,14 Fap 20,37 Lc 7,45 Mt 28,48 6,17 Mt 7,15-20 Tit 3,10 2In 7-10 Fil 3,19 Col 2,4 Tit 1,10-14 1,8 1Cor 14,20 Ier 4,22 Mt 10,16 Fil 4,9 Gen 3,15
Salutãri de la însoþitorii lui Paul 21
Vã salutã Timotei, colaboratorul meu, ºi Luciu, Iason ºi Sosipater, conaþionalii mei. 22 Vã salut în Domnul eu, Tertius, care am scris aceastã scrisoare. 23 Vã salutã Gaius, gazda mea ºi a întregii comunitãþi. Vã mai salutã Erast, vistierul cetãþii, ºi fratele Quartus. 24 a. Doxologia finalã 25 bIar
celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu evanghelia mea ºi cu predicarea lui Isus Cristos, potrivit cu descoperirea misterului care a fost ascuns din timpuri veºnice, 26 dar care a fost descoperit acum prin scrierile profetice, dupã porunca Dumnezeului celui veºnic, spre ascultarea credinþei, [mister] care a fost fãcut cunoscut tuturor naþiunilor pãgâne, 27 lui Dumnezeu care, singur, este înþelept, prin Isus Cristos, luic sã-i fie glorie în veci!d Amin.
a
Cele mai vechi ºi importante manuscrise nu menþioneazã acest verset. O serie de manuscrise mai târzii introduc v. 24: Harul Domnului nostru Isus Cristos sã fie cu voi toþi. Amin. Este, probabil, o reluare a v. 20. b V. 25-27 sunt introduse de multe manuscrise dupã Rom 14,23; iar de
alte manuscrise sunt introduse dupã 15,23. În puþine manuscrise, aceste versete sunt complet omise. c În loc de: lui, unele manuscrise au: acestuia, iar codicele Vaticanus omite: lui. d Multe manuscrise adaugã aici: vecilor.
Fap 16,1-3 1Cor 4,17 Fap 13,1; 17,5; 20,4 Col 4,18 2Tes 3,17 Gal 6,11 1Cor 1,14 Fap 19,29; 22 2Tim 4,20 Ef 3,20 Iuda 24-25 1Cor 2,7 Col 1,26; 2,2-3 Ef 1,9; 3,5-9 Ap 10,7 2Cor 10,5; 1,5 11,33-36 1Cor 1,24-25 Ap 7,12 Gal 1,5 Ef 3,21 Fil 4,20 2Tim 4,18 Ap 1,6