DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE Ant. la intrare
Ţie îţi spune inima mea: Am căutat faţa ta! Faţa ta, Doamne, o caut. Nu-ţi întoarce faţa de la mine! Sau: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale şi de faptele milostivirii tale, căci ele sunt veşnice. Să nu biruie vreodată duşmanii asupra noastră; eliberează-ne, Dumnezeule al lui Israel, din toate strâmtorările noastre!
Cf. Ps 26,8-9
Cf. Ps 24,6.2.22
Nu se spune Mărire.
RUGĂCIUNEA ZILEI umnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit, întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea lăuntrică, să ne putem bucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
D
Se spune Crezul.
ASUPRA DARURILOR e rugăm, Doamne, ca această jertfă să ne spele de păcate şi să sfinţească trupurile şi sufletele credincioşilor tăi, pregătindu-le pentru celebrarea sărbătorilor pascale. Prin Cristos, Domnul nostru.
T
PREFAŢA Schimbarea la faţă a Domnului
V. R. V. R. V. R.
Domnul să fie cu voi! Şi cu duhul tău.
Sus inimile! Le avem la Domnul.
Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru! Vrednic şi drept este.
SĂPTĂMÂNA A II-A DIN POSTUL MARE
211
Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, după ce le-a prezis ucenicilor propria sa moarte, le-a descoperit pe muntele cel sfânt strălucirea sa dumnezeiască, arătându-le astfel, din lege şi profeţi, că numai prin suferinţă avea să ajungă la biruinţa învierii. De aceea, împreună cu puterile cereşti, preamărim şi noi pe pământ maiestatea ta, zicând fără încetare:
Sfânt, sfânt, sfânt. Ant. la Împărtăşanie
Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; de el să ascultaţi.
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE upă ce am luat parte, Doamne, la tainele măririi tale, voim să-ţi aducem mulţumire, pentru că, încă de pe pământ, ne faci părtaşi de bunurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
RUGĂCIUNEA ASUPRA POPORULUI inecuvântează-i, Doamne, pe credincioşii tăi cu binecuvântarea veşnică, şi ajută-i ca în aşa fel să îmbrăţişeze evanghelia Fiului tău unul-născut, încât să suspine mereu după acea mărire pe care ai dezvăluit-o apostolilor în Schimbarea la faţă şi să poată ajunge cu bine la ea. Prin Cristos, Domnul nostru.
B
Mt 17,5
87
Sãptãmâna a II-a din Postul Mare
ANUL B LECTURA I
Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Citire din cartea Genezei
1
2
9a
10 11
12
13
15 16
Î
22,1-2.9a.10-13.15-18
n zilele acelea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham úi i-a zis: „Abrahame, Abrahame!” El a răspuns: „Iată-mă!” I-a zis Dumnezeu: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeúti, pe Isaac, du-te în Ġinutul Moria úi jertfeúte-l acolo ca ardere de tot pe un munte, pe care Ġi-l voi arăta eu”. Când au ajuns la locul pe care i-l arătase Dumnezeu, Abraham a zidit acolo un altar úi a aúezat lemnele pe el. Apoi a întins mâna úi a luat cuĠitul, ca să-l jertfească pe fiul său. Atunci îngerul Domnului l-a strigat din cer, zicând: „Abrahame, Abrahame!” „Iată-mă!”, a răspuns acesta. Iar îngerul i-a zis: „Nu-Ġi ridica mâna asupra copilului úi nu-i face nici un rău, căci útiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruĠat pentru mine pe singurul tău fiu”. Abraham a ridicat ochii úi a văzut la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiú. A luat deci berbecul úi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abraham úi i-a zis: „Mă jur pe mine însumi, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta
88 17
18
Timpul Postului Mare
úi n-ai cruĠat pe fiul tău pentru mine, pe singurul tău fiu, te voi copleúi cu binecuvântări úi îĠi voi înmulĠi urmaúii atât de mult, încât vor fi ca stelele cerului úi ca nisipul de pe Ġărmul mării úi neamul tău va stăpâni cetăĠile duúmanilor săi. Prin neamul tău, toate popoarele pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat de porunca mea”. Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL R.:
10
15
16
17
18
19
115,10 úi 15.16-17.18-19 (R.: Ps 114,9)
Voi trĈi în prezenŗa Domnului în împĈrĈŗia celor vii.
Eu cred, chiar úi atunci când spun: „Sunt prea nefericit”. Lucru de preĠ este în faĠa Domnului moartea slujitorilor săi. R. O, Doamne, eu sunt slujitorul tău, slujitorul tău úi fiul slujnicei tale. Ai sfărâmat lanĠurile mele. ÎĠi voi aduce jertfă de laudă úi voi invoca numele tău. R. Voi împlini cele făgăduite Domnului, în faĠa întregului său popor în curtea casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime. R.
89
Sãptãmâna a II-a din Postul Mare
LECTURA A II-A
Voi trăi în prezenĠa Domnului în împărăĠia celor vii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul cĈtre Romani
31b
32
33
34
8,31b-34
F
raĠilor, dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? El nu l-a cruĠat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toĠi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? Cine va aduce învinuire împotriva aleúilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăĠeúte! Cine va rosti sentinĠa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, úade de-a dreapta lui Dumnezeu úi mijloceúte pentru noi! Cuvântul Domnului
90
Timpul Postului Mare
VERS LA EVANGHELIE Din norul strălucitor s-a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaĠi!” EVANGHELIA
Acesta este Fiul meu preaiubit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Marcu
2
3
4 5
6 7
8
9
10
Î
9,2-10
n timpul acela, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob úi pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt úi s-a schimbat la faĠă înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare úi atât de albe, cum nimeni de pe pământ nu le-ar fi putut albi. ùi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus. Atunci Petru luând cuvântul a zis: „ÎnvăĠătorule, ce bine ne simĠim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise úi una pentru Ilie”. De fapt nu útia ce să spună, atât erau de înspăimântaĠi. ùi a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaĠi”. Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei. Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morĠi. Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta: când va învia din morĠi?”
* ** ***
Cuv창ntul Domnului *** ** *
Episodul schimbării la faţă a lui Isus este o erupţie a veşniciei în timp, anticipare şi profeţie a ceea ce se va întâmpla la Paşti. Isus urcă pe un munte înalt, care aminteşte de Sinaiul din exod, dar şi de muntele pe care Abraham acceptă să-l sacrifice pe unicul său fiu, Isaac, demonstrând cu ascultarea sa că îl iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice. Isus este însoţit de trei discipoli: Petru, Iacob şi Ioan; aceia care cei dintâi au fost chemaţi, care au fost martori ai învierii fiicei lui Iair şi care vor fi împreună cu Isus în agonia din Ghetsemani. Imaginile prin care este relatat evenimentul sunt aluzive şi cu greu descriu ceea ce s-a întâmplat, deoarece este vorba de o experienţă extraordinară, în care cei trei discipoli îl contemplă pe Isus în gloria sa divină, evidenţiată, şi de prezenţa lui Moise şi Ilie, Legea şi profeţii pe care Isus a venit să le ducă la împlinire, realizând promisiunile lui Dumnezeu. Cuprinşi de uimire, discipolii rămân fără cuvinte, însă apoi Petru intervine pentru a exprima măreţia şi frumuseţea a ceea ce experimentează şi ar vrea să facă trei corturi, pentru a prelungi această experienţă unică. În acest moment apare un nor, care ne aminteşte de drumul greu al poporului lui Israel în deşert, condus de un nor ceresc, semn al apropierii lui Dumnezeu faţă de poporul său. Din nor, glasul lui Dumnezeu proclamă: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi”. Aceste cuvinte sunt adresate discipolilor şi fiecăruia dintre noi. Isus, Fiul preaiubit, ne revelează prin cuvântul şi viaţa sa chipul Tatălui. Schimbarea sa la faţă este o anticipare a comuniunii care ne aşteaptă pe toţi, o gustare a vieţii depline care se va realiza la sfârşitul timpurilor în împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, care este misiunea noastră în faţa acestui mister? Să-l contemplăm şi să primim invitaţia Tatălui; să-l ascultăm pe Isus, Cuvântul făcut trup, care ni l-a arătat definitiv, cu viaţa, învăţătura şi faptele sale, pe Dumnezeu cel nevăzut; să trăim drumul nostru zilnic, făcând să apară ceea ce deja prefigurează cerurile şi pământul nou, care vor primi o omenire reconciliată cu Dumnezeu, cu fraţii, cu natura. Francesca Michelutti Bax De la răsărit până la apus, martie 2009