SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE EFESENI INTRODUCERE Autorul. Faptul cã în câteva manuscrise vechi importante lipseºte indicarea destinatarului ca ºi modificarea de ton faþã de celelalte scrisori, i-a determinat pe unii exegeþi sã considere ca autor al scrisorii un discipol al sfântului Paul. Dar tradiþia creºtinã, conþinutul tematic ºi modul de argumentare, asemãnãtor celorlalte scrisori ale sfântului Paul, dovedesc apartenenþa acestei scrisori la cele pauline. Forma ºi stilul. Caracteristic acestei scrisori este stilul: abundenþa sinonimelor ºi a semitismelor, lungimea frazelor, sintaxa supraîncãrcatã, înlãnþuiri de complemente ºi participii, multe intercalãri ºi repetiþii. Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Efes a fost întemeiatã de sfântul Paul în cea de-a doua ºi de-a treia cãlãtorie misionarã, Apostolul locuind aici vreo 3 ani (Fap 18,19-21; 19,1–20,1). Fiind în închisoare la Roma, sfântul Paul aflã veºti prin Epafras ºi Onesim despre noile situaþii din comunitãþile Asiei Mici ºi le scrie pentru a le atrage atenþia asupra pericolului recãderii în mentalitatea pãgânã preocupatã de religia misterelor, elemente cosmice, fiinþe îngereºti. Structura. Introducerea (1,1-2) este clasicã. Este menþionat autorul ºi destinatarii. Urmeazã un imn de laudã adresat lui Dumnezeu pentru alegerea, eliberarea, darul cunoaºterii ºi unitatea întregului univers sub un singur cap, care este Cristos (1,3-14). Apostolul îºi continuã rugãciunea cerându-i lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, sã-l ilumineze pentru a înþelege domnia lui Cristos asupra oricãrei puteri (1,15-23). Mântuirea, atât a iudeilor, cât ºi a pãgânilor, se realizeazã prin învierea lui Cristos ºi prin harul sãu (2,1-10). Cristos, „pacea noastrã”, i-a reconciliat pe toþi ºi a format Biserica (2,11-22). În continuare, Apostolul se prezintã ca „prizonier al lui Cristos” pe care Dumnezeu l-a ales prin harul sãu pentru a-ºi realiza planul revelat apostolilor ºi profeþilor, adicã unirea dintre iudei ºi pãgâni. Reconcilierea lumii este legatã de dãrâmarea zidului care-l izoleazã pe Israel de celelalte naþiuni (3,1-21). Dupã aceste consideraþii dogmatice, Apostolul dã o serie de recomandãri pentru viaþa creºtinilor: sã construiascã trupul lui Cristos în unitate ºi în diversitatea darurilor (4,1-16); sã construiascã o viaþã nouã prin dezbrãcarea de omul cel vechi ºi îmbrãcarea în omul cel nou (4,17-31); sã fie fii ai luminii,
432 renunþând la comportamentul trecut (4,32–5,20); sã stabileascã în familie raporturi noi, bazate pe supunere ºi iubire (5,21–6,9); sã poarte cu curaj lupta credinþei (6,10-20). Dupã câteva informaþii cu caracter personal (6,21-22), urmeazã salutul final (6,23-24). Locul ºi data. Tradiþia creºtinã primarã este unanimã în a considera Roma ca loc al redactãrii scrisorii de cãtre sfântul Paul, în timpul primei detenþii, între anii 61-63. Mai recent, unii exegeþi au susþinut teoria redactãrii scrisorii la Cezareea. Teologia. Scrisoarea cãtre Efeseni conþine sinteza cea mai vastã a învãþãturii sfântului Paul. Este dezvoltatã, în forma cea mai sistematicã ºi completã, tema suveranitãþii universale a lui Cristos, abolind distincþia dintre evrei ºi pãgâni pentru a se crea un unic popor al lui Dumnezeu, Biserica, trupul lui Cristos, ca o realitate profund unitarã: un trup în care Cristos este capul, un templu care îl are drept piatrã unghiularã pe Cristos ºi este construit pe temelia apostolilor, a profeþilor ºi a învãþãtorilor, o Mireasã iubitã ºi sfinþitã de Cristos. Dacã în scrisorile anterioare Biserica era prezentatã mai mult ca formatã din comunitãþi locale, aici Biserica este o realitate universalã care, deºi marcatã de timp, tinde spre veºnicie, spre plinãtatea lui Cristos.
SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE EFESENI I. PROLOG Adresa 1 Paul,
apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, cãtre sfinþii care sunt în Efes ºi care cred în Cristos Isus: har vouã ºi 1 pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos. a
2
Col 1,1-2
II. PARTEA DOCTRINARÃ REVELAREA MISTERULUI LUI CRISTOS ÎN BISERICÃ Imn de mulþumire 3
Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spiritualã în cele cereºtib, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca sã fim sfinþi ºi neprihãniþi înaintea lui. În iubirec 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, dupã planul binevoitor al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu cu care ne-a copleºit în [Fiul] sãu preaiubit. 7 În el avem rãscumpãrarea prin sângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia harului sãu 8 pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noastrã în toatã înþelepciunea ºi priceperea. 9 El ne-a fãcut cunoscut misterul voinþei sale dupã planul binevoitor pe care l-a hotãrât de mai înainte în el, 10 ca sã-l aducã la îndeplinire la împlinirea timpurilor: [ºi anume] sã fie reunited toate lucrurile cele din cer ºi cele de pe pãmânt sub un
a Câteva manuscrise importante omit: în Efes. b Termenul grec epuranios nu indicã o zonã în spaþiu, ci o sublimitate calitativã ce depãºeºte „cerescul” (epi + uranos). c Multe traduceri adaugã expresia: în iubire la propoziþia precedentã, caz
2Cor 1,3 1Pt 1,3 Gal 3,14 Rom 8,28-30 In 17,24 2Tes 2,13 Ef 5,27 Col 1,22 Rom 8,15-16 Gal 4,4 In 1,12 1In 3,1 Fil 1,11 Lc 1,28 Col 1,13 Mt 3,17 Dt 32,13 2Col 1,13-14 Rom 3,24-25 Col 1,20 2,7 Col 1,9 3,3.9 Rom 16,25 3,11 Mc 1,15 Gal 4,4 Col 1,16-17
în care s-ar indica iubirea umanã. Traducerile moderne preferã sã lege expresia de v. 5, indicând iubirea divinã. d Verbul grec ana + kephalaô se întâlneºte foarte rar ºi este format din rãdãcina kephalé, care înseamnã „cap”, „ºef”, ºi prefixul ana, care indicã o miºcare de jos în sus. Aici sensul este %
Ef 1,11 Col 1,12 3,11 1Cor 12,6 2,12 2Col 1,5-6 4,30 2Cor 1,22 3,14 2Cor 5,5 Rom 8, 14-17.23 Rom 8,24-25
434
singur cap, Cristos. În el, 11 în care am fost chemaþi, am fost rânduiþi de mai înainte dupã planul aceluia care lucreazã toate dupã hotãrârea voinþei sale, 12 ca noi care mai dinainte am sperat în Cristos sã fim spre lauda gloriei sale. 13 În el, ºi voi, ascultând cuvântul adevãrului, evanghelia mântuirii voastre în care aþi crezut, aþi fost însemnaþi cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis. 14 El este arvuna moºtenirii noastre pânã la rãscumpãrarea celor pe care i-a dobândit spre lauda gloriei sale. Elogiul ºi rugãciunea lui Paul pentru efeseni
2Col 1,4-9 Flm 4-5 Rom 1,8-9 3,14-19 Is 11,2 Înþ 7,7 1Cor 2,10 1In 5,20 3,9 2Cor 4,4-6 Ef 4,4 Col 1,5.27 Col 1,12 Dt 33,3.4 Înþ 5,5 Fap 20,32 Col 2,12 2Cor 13,4 3,20 Rom 8,11 1Cor 6,14 Fil 3,10 Rom 1,4 Col 3,1 Ps 110,1 1,1 Col 1,15-20 Col 2,10 1Cor 15,24-25 Fil 2,9 Evr 1,3-4 Mt 28,18 Ps 8,7 Col 1,18 4,10 Col 1,19; In 17,21-23 Tit 3,3-7 2,5 2Col 2,13 2Col 3,7 6,12 2Cor 4,4 In 12,31
15 De
aceea ºi eu, auzind de credinþa voastrã în Domnul Isus ºi de iubirea pe care o aveþi faþã de toþi sfinþii, 16 nu încetez sã mulþumesc pentru voi, amintindu-vã în rugãciunile mele, 17 pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl gloriei, sã vã dea Duhul înþelepciunii ºi al descoperirii, ca sã-l cunoaºteþi pe deplin, 18 luminându-vã ochii inimii voastre ca sã cunoaºteþi care este speranþa chemãrii sale, care este bogãþia gloriei moºtenirii sale între cei sfinþi 19 ºi care este imensa mãreþie a puterii sale faþã de noi, cei care credem dupã lucrarea tãriei puterii sale 20 pe care a înfãptuit-o în Cristos, înviindu-l din morþi ºi aºezându-l la dreapta sa în ceruri, 21 deasupra oricãrui principat ºi oricãrei puteri, stãpâniri ºi domnii ºi deasupra oricãrui nume rostit nu numai în lumea aceasta, dar ºi în aceea care va veni. 22 Toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã, 23 care este trupul sãu, plinãtateaa aceluia care împlineºte toate în toþi. Convertirea pãgânilor 1
Voib eraþi morþi din cauza greºelilor ºi a pãcatelor voastre, 2 în care umblaþi odinioarã dupã mentalitatea lumii acesteia, dupã stãpânitorul puterii vãzduhuluic, a duhului care lucreazã acum în
2
urmãtorul: capul, Cristos, asigurã ordinea ºi coerenþa întregului univers, supunând toate puterile ostile (1,20-21) ºi realizând unirea între evrei ºi pãgâni în unicul templu locuit de Duhul lui Dumnezeu (2,13-22). a Ultima parte a v. 23 este o apoziþie pentru Cristos-cap, din v. 22. Cristos glorificat în cer (v. 20) este plerôma = plinãtatea pe care o comunicã Bisericii ºi fiecãrui membru al ei, pânã când toþi
vor ajunge la „înãlþimea staturii plinãtãþii lui Cristos” (4,13). b Construcþia gramaticalã este greu de interpretat. Propoziþia începe cu un acuzativ care are valoare de subiect logic fãrã un verb activ. Acest lucru permite raportarea v. 1-2 atât la textul anterior, cât ºi la v. 5. Din aceastã cauzã apar variante în traduceri. c Dupã mentalitatea timpului sfântului Paul, puterile vãzduhului sunt %
Ef 2,3
435
fiii neascultãrii. 3 Printre aceºtia am trãit ºi noi toþi odinioarã în poftele trupului nostru, împlinind dorinþele trupului ºi ale simþurilor ºi eram ºi noi din fire fii ai mâniei, ca ºi ceilalþi. 4 Însã Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, 5 pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – 6 ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus, 7 ca sã arate în veacurile viitoare mãreþia bogãþiei harului sãu prin bunãtatea faþã de noi în Cristos Isus. 8 Cãci prin har aþi fost mântuiþi datoritã credinþei ºi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu, 9 nu prin fapte, ca sã nu se laude nimeni. 10 Dar noi suntem opera lui, creaþi în Cristos Isus în vederea faptelor bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu de mai înainte ca sã trãim în ele. Pãgânii ºi evreii uniþi în Cristos 11
De aceea, amintiþi-vã cã voi odinioarã eraþi pãgâni dupã trup, numiþi „necircumciºi” de cei care se numesc „circumciºi” în trup de mânã omeneascã, 12 pentru cã eraþi în timpul acela fãrã Cristos, lipsiþi de cetãþenia lui Israel, strãini de alianþele promisiunii, fãrã sã aveþi speranþã ºi fãrã Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioarã eraþi departe, v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos. 14 Cãci el este pacea noastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâmat zidul despãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, 15 legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeieze într-un singur om nou, fãcând pace, 16 ºi sã-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. 17 Venind, el a vestit pacea pentru voi care eraþi departe ºi pacea pentru cei care erau aproape, 18 cãci, prin el, amândoi avem intrare deschisã într-un singur Duh la Tatãl. 19 Aºadar, voi nu mai sunteþi strãini ºi nici oaspeþi, ci sunteþi concetãþeni ai sfinþilor ºi oameni de casã ai lui Dumnezeu, 20 zidiþi pe temelia apostolilor ºi a profeþilor, piatra unghiularã fiind Cristos Isus. 21 În el toatã construcþia, ca un ansamblu armonios, se înalþã ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care ºi voi sunteþi zidiþi ca sã deveniþi o locuinþã a lui Dumnezeu prin Duhul. Paul, vestitor al misterului lui Cristos 1 De
aceea eu, Paul, [sunt] prizonierul lui Cristos Isus pentru voi, 3 pãgânii. Poate aþi auzit de slujirea harului lui Dumnezeu care mi-a fost datã pentru voi: prin revelaþie, mi-a fost fãcut cunoscut 2
3
duhurile rele localizate în zona intermediarã dintre cer ºi pãmânt, care controleazã „lumea întunericului” (6,12).
5,6 Rom 2; 3,9.23 Col 3,6 1Pt 1,3 In 3,16.17 2,1 2Col 2,13 Lc 15,24.32 Rom 6,13 2,8 Fap 15,11 Col 3,1-4 Rom 8,11 Ef 1,1 1,7 Rom 3,24; 9,16 Gal 2,16 In 4,10 Evr 8,4 Rom 3,28 2Tim 1,9 1Cor 1,29 Gal 6,14 2Cor 5,17 Gal 6,15 Tit 2,14 5,8 Rom 11,17 Col 2,11 3,18 Col 1,21 Rom 9,4-5 1Tes 4,13 Fap 17,22-23 Is 57,19 Fap 2,39 Col 1,20 Col 2,14 Is 9,5 Mt 5,9 Ez 37,17 Col 3,10 2Cor 5,17 Col 1,20 6,15 Is 52,7 Zah 9,10 Is 57,19 3,12 Rom 5,2; 8,15 Evr 7,25; 10,19-20; 1Pt 3,18 3,6 Gal 4,26 Fil 3,20 Evr 12,22-23 1Cor 3,9-11 Mt 16,18 Ap 21,14 Is 28,16 1Pt 2,6 4,15-16 Col 2,19 1Cor 3,16 2Cor 6,16 In 2,21 1Pt 2,5
Ef 3,4 4,1 Col 4,18 2Col 1,24-29 Gal 1,12-16 1,9-10 Col 1,26 Rom 9–11 Col 1,26 Rom 15,25-26 2,13.18-19 Col 1,23-25 1Cor 15,9-10 1Tim 1,15 Gal 1,16; 2,8 1,7 Col 1,26 Rom 16,25 1Cor 2,7-9 1Pt 1,12 1,4-11 Înþ 7,27 Rom 11,33-36 Rom 5,2 1Pt 3,18 Evr 4,16; 10,19 Col 1,24 1,17-18 Mt 11,25 Col 1,11 Înþ 1,4 In 14,23 Rom 8,11 Col 1,23; 2,7 Ps 89,3 Col 2,2-3 Iob 11,8-9 1Cor 13 Gal 4,9 Col 2,9 Rom 16,25-27 Iuda 24 Col 1,29
436
misterul, dupã cum v-am scris eu cu puþin înainte, 4 de unde, citind, puteþi cunoaºte cum înþeleg eu misterul lui Cristos, 5 care nu a fost cunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaþii, aºa cum este revelat acum sfinþilor sãi apostoli ºi profeþi prin Duhul: 6 pãgânii sunt împreunã-moºtenitori, formeazã un singur trup ºi sunt împreunã pãrtaºi ai promisiunii în Cristos Isus prin evanghelie, 7 al cãrei slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii sale. 8 Mie, celui mai mic dintre toþi sfinþii, mi-a fost dat acest har: sã le vestesc pãgânilor inefabila bogãþie a lui Cristos 9 ºi sã le pun tuturora în luminã care este înfãptuirea misterului ascuns de veacuri în Dumnezeu, creatorul a toate, 10 pentru ca sã fie fãcutã cunoscutã acum principatelor ºi puterilor cereºti, prin Bisericã, înþelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri, 11 dupã planul veºnic pe care l-a stabilit în Cristos Isus Domnul nostru. 12 În el avem curajul sã ne apropiem cu încredere [de Dumnezeu], prin credinþa în el. 13 De aceea, vã rog sã nu vã descurajaþi din cauza necazurilor mele pentru voi: acestea sunt preamãrirea voastrã. Rugãciune pentru cunoaºterea iubirii lui Cristos 14 De aceea îmi plec genunchiib înaintea Tatãluic, 15 de la care îºi trage numele orice familied în cer ºi pe pãmânt, 16 ca sã vã dea puterea, dupã bogãþia gloriei sale, de a fi întãriþi prin Duhul lui în omul lãuntric, 17 aºa încât Cristos sã locuiascã în inimile voastre prin credinþã. Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în iubire, 18 sã puteþi înþelege împreunã cu toþi sfinþii care este lãrgimea ºi lungimea, înãlþimea ºi profunzimea 19 ºi sã cunoaºteþi iubirea fãrã de margini a lui Cristos ca sã fiþi plini în toate de plinãtatea lui Dumnezeu. 20 Iar celui care poate sã facã toate mai presus decât putem noi sã cerem sau sã gândim, prin puterea cu care lucreazã în noi, 21 lui sã-i fie glorie în Bisericã ºi în Cristos Isus, în toate generaþiile din vecii vecilor. Amin. a În câteva manuscrise importante lipseºte: tuturor. b În mod obiºnuit, evreii se rugau în picioare, cu mâinile ridicate, semn cã se considerau fii ai lui Dumnezeu. Poziþia verticalã, linia dreaptã ascendentã, însemna orientarea spre Iahve – Dumnezeul Preaînalt (Ps 92,9; 93,4; 102,20). Rugãciunea în genunchi (ca ºi prosternarea) se fãcea numai în cazuri excepþionale, când cineva voia sã-l implore mai insistent pe Dumnezeu. c Câteva manuscrise adaugã: Domnului nostru Isus Cristos.
d În LXX, termenul patria indicã: descendenþã, stirpe, clan, naþiune. Aplicat la „familiile cereºti”, ar putea indica diferite categorii de duhuri îngereºti. Expresia este folositã de sfântul Paul ºi are o nuanþã polemicã antignosticã. Gnosticii susþineau cã îngerii au fost creaþi de Demiurg (o creaturã cu puteri supranaturale), în timp ce, dupã expresia paulinã, îngerii trebuie sã recunoascã paternitatea lui Dumnezeu, creatorul lor.
Ef 4,1
437 III. PARTEA MORALÃ TRÃIREA MISTERULUI LUI CRISTOS ÎN BISERICÃ Unitatea Bisericii în diversitatea carismelor 1 Aºadar,
vã îndemn, eu, prizonierul în Domnul, sã vã comportaþi în mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o: cu toatã umilin4 þa ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduindu-vã unii pe alþii în 2
iubire, 3 strãduindu-vã sã menþineþi unitatea Duhului în legãtura pãcii. un singur trup ºi un singur Duh, dupã cum aþi ºi fost chemaþi la o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre. 5 Este un singur Domn, o singurã credinþã, un singur botez, 6 un singur Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este peste toate, prin toþi ºi în toþi. 7 Fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului lui Cristos. 8 De aceea [Scriptura] spune: Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea, a data daruri oamenilor. 9 Dar ce înseamnã „s-a ridicat” dacã nu cã a ºi coborâtb în locurile cele mai de josc ale pãmântului? 10 Cel care a coborât este acelaºi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor, ca sã împlineascã toate. 11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli, pe alþii ca profeþi, pe alþii ca evangheliºti, pe alþii ca pãstori ºi învãþãtori, 12 pentru desãvârºirea sfinþilor în vederea lucrãrii slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, 13 pânã când vom ajunge toþi la unitatea credinþei ºi a cunoaºterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desãvârºit, la mãsura staturii plinãtãþii lui Cristos, 14 ca sã nu mai fim copii, purtaþi de valuri ºi duºi încoace ºi încolo de orice vânt al învãþãturii prin înºelãciunea oamenilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare. 15 Dimpotrivã, fideli adevãrului în iubire, sã creºtem în toate pentru el, care este capul, Cristos, 16 de la care tot trupul se leagã ºi se îmbinã prin orice 4 Este
a În perioada NT ºi în literatura rabinicã, acest psalm, 68(67),19, (recitat de evrei la Rusalii) evoca rolul lui Moise care, urcându-se pe Sinai, a primit Legea ca sã o dea poporului. Dar sfântul Paul aplicã acest text lui Cristos glorificat, care, prin victoria asupra forþelor satanice, s-a înãlþat la ceruri, dar coboarã în Bisericã (asemenea Duhului Sfânt la Rusalii) pentru a-i comunica
darurile sale, între care sfântul Paul le scoate în relief pe cele ale ministerelor. b Multe manuscrise importante adaugã: mai întâi. c Expresia nu se referã la locuinþa morþilor în care Cristos a coborât dupã moarte pentru a le duce vestea mântuirii (1Pt 3,19), ci este coborârea ºi prezenþa lui în Bisericã.
Col 3,12-15 Fil 2,1-4 3,1 Col 4,18 Col 1,10 Gal 6,2 Fil 1,27 1Cor 8,6 1Cor 12,4-6 Mt 23,8-10 2,16-18 Rom 12,5 1Cor 10,17 1Cor 12,12-13 Col 1,5 Mc 12,29 In 10,16 1Cor 1,13 Rom 11,36 Rom 5,15; 12,3-6 1Cor 12,11 Col 2,15 Ps 68,19 In 3,13 Rom 10,6-7 Fil 2,7-8 1,21 1,23 Rom 12,6-8 1Cor 12,28 2Tim 3,17 1Cor 14,26 1Pt 2,5 Col 1,28 Lc 1,52 Gal 4,19 Rom 16,19 1Cor 3,1-3 1Cor 14,20 Evr 5,11-14 2Tim 4,3-4 Evr 13,9
Ef 4,17 1,22 Col 1,18 2Col 2,19 2,20
438
încheieturã, în funcþie de menirea stabilitã fiecãrui mãdular în parte, ºi se realizeazã astfel creºterea trupului spre edificarea sa în iubire. De la „omul vechi” la „omul nou”
Rom 1,18-32 1Pt 4,3 2,12 Col 1,21 1Pt 1,14 Mc 3,5 Col 3,5 Col 2,6-7 In 14,6 2Col 3,8-10 Rom 12,2 Gen 1,26 Lc 1,75
17 Aºadar,
vã spun aceasta ºi îl iau ca martor pe Domnul: sã nu vã mai comportaþi cum se comportã pãgânii, în deºertãciunea minþii lor 18 având gândirea întunecatã, strãini de viaþa lui Dumnezeu din cauza ignoranþei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor. 19 Pierzând bunul simþ, ei s-au dedat la desfrâu, practicând cu nesaþ orice fel de necurãþie. 20 Dar voi nu aºa l-aþi cunoscut pe Cristos. 21 Dacã l-aþi ascultat pe el ºi aþi fost învãþaþi în el, dupã adevãrul care este în Isus, 22 lãsaþi-vã de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amãgitoare. 23 Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre 24 ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã [asemãnarea lui] Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. Reguli pentru viaþa cea nouã
Rom 12,5 Zah 8,16 1Cor 12,1 Ps 4,5 gr Fap 20,34-35 1Tes 4,11 5,4 Col 3,8 Mt 15,11 Iac 3,10-12 Col 4,6 1Tes 5,19 1,13-14 Col 3,8 Col 3,12-13 Mt 5,48 1Cor 11,1 Rom 14,15 1In 3,16 5,25 Gal 2,20 Fil 4,18 Evr 10,10 Col 3,5
25
De aceea, îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã fratelui sãu adevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora. 26 De vã mâniaþia, sã nu pãcãtuiþi. Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! 27 Nu daþi ocazieb diavolului: 28 cel care furã sã nu mai fure, ci mai degrabã sã munceascã cu mâinile salec, fãcând ceva bun ca sã aibã din ce da celui lipsit. 29 Sã nu iasã din gura voastrã nici o vorbã read, ci ceva bun, spre edificare, aºa cum trebuie, ca sã dea har celor ce ascultã. 30 Nu-l întristaþi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cãrui sigiliu aþi fost însemnaþi pentru ziua rãscumpãrãrii voastre. 31 Sã fie stârpite dintre voi orice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate. 32 Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-ae iertat în Cristos. 1 Aºadar, fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi 2 ºi trãiþi în iubire dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noif ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã. 3 Cât
5
a Lit.: mâniaþi-vã, dar sã nu pãcãtuiþi. Întrucât în sintaxa greacã un verb la imperativ are ºi nuanþã concesivã, multe traduceri folosesc o propoziþie condiþionalã. b Lit.: nu daþi loc. c Manuscrisele prezintã variaþii: cu mâinile proprii, se omite: sale ºi chiar: mâinile sale.
d Adjectivul folosit aici în limba greacã se referã mai întâi la „peºtele stricat” (Mt 13,48) ºi la fructele putrezite. e În câteva manuscrise vechi apare varianta: ne-a iertat. f Multe manuscrise importante au: v-a iubit pe voi.
Ef 5,4
439
despre desfrâu ºi orice fel de necurãþie sau lãcomie de avere, nici sã nu se pomeneascã între voi, aºa cum se cuvine unor sfinþi, 4 nici vorbe obscene sau necugetate, nici glume indecente, care nu se cuvin, ci mai degrabã rugãciuni de mulþumire 5 pentru cã, aceasta sã o ºtiþi, nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, sau care este idolatru, nu are moºtenire în împãrãþia lui Cristos ºi a lui Dumnezeu. 6 Nimeni sã nu vã amãgeascã cu vorbe goale; cãci din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 Aºadar, sã nu vã faceþi pãrtaºi cu ei. 8 Odinioarã eraþi întuneric, acum însã, luminã în Domnul. Umblaþi ca niºte fii ai luminii, 9 cãci rodul luminiia constã în toatã bunãtatea, dreptatea ºi adevãrul. 10 Urmãriþi ceea ce este plãcut Domnului 11 ºi nu luaþi parte la faptele fãrã rod ale întunericului, ci mai degrabã denunþaþi-le, 12 cãci este o ruºine chiar ºi numai sã se vorbeascã de faptele sãvârºite de ei în ascuns, 13 pe când toate cele denunþate sunt dezvãluite de luminã, 14 pentru cã tot ce este dezvãluit este luminã. De aceea se spune: Trezeºte-te, tu, care dormi, ºi ridicã-te dintre cei morþi, iar Cristos te va luminab. 15 Aºadar, aveþi multã grijãc cum vã purtaþi, nu ca niºte oameni fãrã minte, ci ca niºte înþelepþi. 16 Folosiþi bine timpul favorabil, pentru cã zilele sunt rele. 17 De aceea, nu deveniþi necugetaþi, ci [cãutaþi] sã înþelegeþi care este voinþa Domnului. 18 Nu vã îmbãtaþi cu vin în care este desfrânare, ci fiþi plini de Duhul. 19 Vorbind între voi în psalmi, imnuri ºi cântãri sfinted, cântând ºi intonând psalmi în inimile voastre pentru Domnul, 20 aduceþi mulþumiri lui Dumnezeu Tatãl întotdeauna ºi pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos.
4,39 Col 3,8 Col 1,3; 3,15 Col 3,5 1Cor 6,9-10
4,14 Col 2,4.8 2Col 3,6 2,2 2Cor 6,14-16 2,11 Col 1,13 1Tes 5,4-8 Lc 16,8 In 12,36 Gal 5,22 Rom 12,2 2In 10-11 In 1,5; 3,20-21
In 5,25 Rom 13,11 2Cor 3,18 Evr 10,32 Col 4,5 1Cor 7,26.31 2Col 3,16-17 Ps 33,2-3 Col 1,3
Reguli pentru familia creºtinã: soþ – soþie 21 Fiþi
supuºi unii altora în frica lui Cristos. 22 Femeile sã se supunãe bãrbaþilor lor ca Domnului, 23 pentru cã bãrbatul este capul femeii aºa cum ºi Cristos este capul Bisericii, trupul sãu, al cãrui mântuitor
a
Câteva manuscrise vechi au: duhului, probabil o acomodare dupã Gal 5,22. b Dupã pãrerea celor mai mulþi exegeþi, aceste versuri ar face parte dintr-un vechi imn baptismal care prezintã starea de pãcat ca un somn de moarte. Prin botez, credinciosul este asociat lui Cristos care se ridicã dintre cei morþi. La sfinþii pãrinþi apare des ideea de iluminare pentru a descrie botezul.
c
În douã manuscrise se adaugã: fraþilor. d Lit.: spirituale. Câteva manuscrise adaugã: cu bucurie, iar altele vechi omit: sfinte. e În câteva manuscrise vechi lipseºte verbul, iar în altele apare imperativ: supuneþi-vã.
1Pt 5,5 Col 3,18-19 1Cor 11,3 Col 1,18
Ef 5,24
5,2 Evr 10,10.14; 13,12 In 17,19 1Cor 6,11; 7,14 2Cor 11,2 Ps 45,14 Ct 4,7 Ef 1,4 Col 1,22 1Cor 7,4 1Tes 2,7 Rom 12,5 1Cor 6,15 12,27 Mt 19,5 1Cor 6,16 Gen 2,24 3,3 Ap 19,7
440
ºi este. 24 ªi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aºa ºi femeile [sã fie supuse] bãrbaþilor lor în toate. 25 Bãrbaþilor, iubiþi-vã soþiile aºa cum Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea 26 pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, 27 ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã. 28 Tot aºa ºi bãrbaþii trebuie sã-ºi iubeascã soþiile ca pe trupul propriu. Cine îºi iubeºte soþia se iubeºte pe sine. 29 Cãci nimeni nu ºi-a urât vreodatã propriul trup, dimpotrivã, îl hrãneºte ºi îl îngrijeºte aºa cum [face] Cristos pentru Bisericã. 30 Cãci toþi suntem mãdulare ale trupului sãu. 31 De aceea îºi va lãsa omul tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia sa ºi cei doi vor fi un singur trup. 32 Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos ºi la Bisericã, 33 dar ºi cu privire la voi: fiecare sã-ºi iubeascã soþia ca pe sine însuºi, iar soþia sã aibã respecta faþã de bãrbat. Reguli pentru familia creºtinã: copii – pãrinþi
Col 3,20-21 Mt 15,4 Ex 20,12
Dt 6,7.20-25 Prov 3,11; 19,18 Evr 12,4-11
1 Copii,
ascultaþi de pãrinþii voºtri, în Domnulb, cãci aºa este drept. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, aceasta este cea dintâi poruncã însoþitã de o promisiune: 3 ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti mult timp pe pãmânt. 4 Iar voi, pãrinþilor, sã nu-i provocaþi pe copiii voºtri la mânie, ci creºteþi-i în disciplina ºi învãþãtura Domnului.
6
2
Reguli pentru relaþiile: servitori – stãpâni 2Col 3,22–4,1
2Cor 5,10
5 Servitorilor,
ascultaþi de stãpânii voºtri dupã trup cu teamã ºi respect în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos, 6 nu dintr-o supunere de ochii lumii, ca cei care cautã sã placã oamenilor, ci ca slujitori ai lui Cristos care împlinesc voinþa lui Dumnezeu din tot sufletul. 7 Slujiþi cu voie bunã ca Domnului ºi nu oamenilor, 8 ºtiind cã fiecare, fie sclav, fie om liber, va primi rãsplata de la Domnul pentru binele pe care îl face. 9 Iar voi, stãpânilor, faceþi la fel faþã de ei, lãsând la o parte ameninþarea, ºtiind cã Domnul, ºi al lor, ºi al vostru, este în ceruri ºi la el nu este pãrtinire. Lupta spiritualã
Col 1,11 2Cor 6,7; 10,4 Mt 16,17 1Pt 5,8-9
10 În
rest, întãriþi-vã în Domnul ºi în faþa puterii lui. 11 Îmbrãcaþi-vã cu armura lui Dumnezeu ca sã puteþi sta în picioare în faþa înºelãtoriilor a
Lit.: sã se teamã.
b Unele manuscrise importante omit: în Domnul.
Ef 6,12
441
diavolului, 12 cãci noi nu avem o luptã împotriva sângelui ºi trupului, ci împotriva conducãtorilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhurilor rãului care sunt în înãlþimi. 13 De aceea, luaþi armura lui Dumnezeu ca sã vã puteþi împotrivi în ziua cea rea ºi, dupã ce veþi fi învins toate, rãmâneþi în picioare. 14 Aºadar, staþi drepþi, încinºi la mijloc cu adevãrul ºi îmbrãcaþi cu platoºa dreptãþii, 15 având încãlþãminte în picioare, fiind gata pentru evanghelia pãcii. 16 Sã þineþi întotdeauna scutul credinþei cu care veþi putea stingea sãgeþile aprinse ale Celui Rãu. 17 Luaþi ºi coiful mântuirii ºi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. 18 Faceþi toate acestea în rugãciuni ºi cereri în Duh, în orice timp. Pentru aceasta fiþi vigilenþi ºi statornici în rugãciune pentru toþi sfinþii 19 ºi pentru mine, ca sã mi se dea cuvântul care sã-mi deschidã gura, ca sã fac cunoscut cu îndrãznealã misterul evangheliei 20 pentru care am fost trimis, legat în lanþuri, ca sã am curajul sã vorbesc despre ea aºa cum trebuie. IV. EPILOG
1,21 2,2 1,1
Rom 10,15 2,17
Os 6,5 Evr 4,12 Ap 1,16 Col 4,2-4 Lc 18,1 1Tes 5,17 Rom 15,30 Lc 21,15 Fap 4,29 Fap 28,31 Fil 1,20 3,3 2Cor 5,20 Col 4,18 Fil 1,13
Trimiterea lui Tihic la Efes 21 Ca sã aflaþi apoi ºi voi veºti despre mine ºi ce fac, vã va informa despre toate Tihic, fratele iubit ºi slujitorul credincios în Domnul, 22 pe care l-am trimis la voi tocmai pentru aceasta, ca sã aflaþi veºti despre noi, ca sã vã îmbãrbãteze inimile.
Col 4,7-8
Binecuvântarea finalã 23 Pace
fraþilor ºi iubire cu credinþã de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Domnul Isus Cristos! 24 Harul sã fie cu toþi cei care îl iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos cu o iubire nepieritoare.
a
În antichitate, scutul era confecþionat din douã plãci de lemn, având pe partea interioarã un înveliº de pânzã, iar pe partea exterioarã, înveliº de
piele neprelucratã. Înainte de luptã, soldatul îmbiba pielea scutului cu apã ºi astfel sãgeþile aprinse se stingeau când intrau în scut.
1Pt 1,8