SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE FILIPENI INTRODUCERE Autorul. Nimeni nu contestã faptul cã aceastã scrisoare este scrisã de sfântul Paul. Chiar dacã apar probleme de întrerupere bruscã ºi schimbare de tonalitate (3,1a; 4,2 etc.), acestea se pot explica prin temperamentul energic al autorului sau prin faptul cã scrisoarea a fost dictatã cu întreruperi. Forma ºi stilul. Tonul scrisorii este afectuos ºi creeazã o atmosferã de mare încredere ºi reciprocitate. Frazele sunt lungi ºi cu multe intercalãri ºi repetiþii. Scopul ºi destinatarii. Comunitatea creºtinã din Filipi este prima fondatã de Paul în Europa, în timpul celei de a doua cãlãtorii misionare (Fap 16,12-40). A mai fost vizitatã de douã ori de sfântul Paul (Fap 20, 1-2.3-6). Fiind în închisoare, la Roma, aflã veºti de la Epafrodit ºi Timotei despre noile situaþii din comunitatea din Filipi. Le scrie aceastã scrisoare pentru a-i încuraja în suferinþe ºi persecuþii din partea pãgânilor, pentru a le atrage atenþia asupra pericolului propagandei iudaizanþilor, a sincretiºtilor ºi a celor care negau autoritatea sa. Le mulþumeºte pentru darul trimis ºi pentru delegaþii care îi slujesc un timp. Îi îndeamnã la unitate ºi la bucurie în Duhul Sfânt. Structura. În introducere, sfântul Paul îi salutã pe creºtinii din Filipi ºi face o rugãciune de mulþumire pentru participarea lor la evanghelie (1,1-11). Dã apoi o serie de informaþii despre situaþia lui. Este în lanþuri la Roma, dar a putut vesti evanghelia, iar exemplul lui i-a însufleþit pe fraþi. A întâlnit ºi rezistenþa predicatorilor falºi, dar important este ca evanghelia sã fie predicatã. κi exprimã apoi încrederea cã situaþia lui se va rezolva ºi se va putea întoarce la Filipi (1,12-26). Urmeazã o serie de îndemnuri la unitate, umilinþã ºi fidelitate (1,27– 2,18). Este deosebit de miºcãtor imnul cristologic în care Apostolul îl propune pe Cristos ca model de umilinþã (2,5-11). În continuare, prezintã misiunea lui Timotei ºi a lui Epafrodit, colaboratorii sãi (2,19-30), apoi dã diferite îndemnuri: evitarea iudaizanþilor ºi a învãþãturilor greºite ºi o mai mare ataºare de Cristos, singurul care poate da mântuire; îi îndeamnã la perfecþiune ºi la imitarea exemplului sãu (3,1–4,1). Dupã ce salutã ºi dã diferite recomandãri câtorva creºtini din Filipi (4,2-3), sfântul Paul reia îndemnurile: având încredere în Cristos ºi þinând învãþãtura datã de Apostol, creºtinii se vor putea bucura
444 neîncetat de pace (4,4-9). Mulþumind apoi filipenilor pentru ajutorul dat în mai multe rânduri (4,10-20), încheie cu salutul sãu ºi al colaboratorilor sãi ºi cu binecuvântarea finalã (4,21-23). Locul ºi data. Tradiþia creºtinã primarã este unanimã în a considera ca loc al redactãri scrisorii de cãtre sfântul Paul, Roma, între 61-63. Mai recent, unii exegeþi au susþinut teoria redactãrii scrisorii la Efes sau Cezareea. Teologia. Reluând unele formule ºi scheme catehetice, sfântul Paul dã îndemnuri spirituale practice ºi nu face un discurs teologic. Tema de fond este cea cristologicã. Pentru sfântul Paul izvorul puterii sale misionare este Cristos cu care se aflã într-o relaþie vitalã. Cristos îl întãreºte când trebuie sã sufere (în lanþuri) pentru evanghelie. Iubirea faþã de Cristos este atât de mare încât exclamã cã pentru el a trãi este Cristos (1,21). Face o sintezã cristologicã în binecunoscutul imn despre Cristos (2,5-11). Drama lui Cristos (pãtimirea ºi moartea) este ca o umilire, dar urmeazã gloria (învierea ºi înãlþarea). Creºtinii trebuie sã imite nu doar aspecte externe, ci sã aibã aceeaºi atitudine, aceeaºi simþire ca a lui Cristos. Comuniunea cu Cristos nu este, la Paul, o autosugestie, rodul unui entuziasm sau o exaltare de moment, ci o atitudine continuã. Prin imaginea de pierdere-câºtig, îºi exprimã ataºamentul definitiv faþã de Cristos, de care nu vrea sã fie despãrþit. O datã ce a primit harul cunoaºterii lui Cristos, el poate privi înainte, chiar dacã ºtie cã va urma moartea, fiind convins cã, aºa cum acum ia parte la suferinþele lui Cristos, la fel se va putea bucura de învierea lui (3,13-14). Cristos care semneazã destinul lui Paul trebuie sã determine ºi viaþa creºtinilor, de vreme ce ei sunt cetãþeni ai cerului ºi-l aºteaptã pe Mântuitorul ºi Domnul lor, Cristos, care „va schimba trupul umilinþei, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale” (3,20-21). O altã temã specificã Scrisorii cãtre Filipeni este tema bucuriei, care nu este o emoþie sau o dorinþã, ci un imperativ bazat pe un context teologic precis. Contactul cu Cristos creeazã o apropiere escatologicã ce relativizeazã viaþa ºi o umple de speranþã. În privinþa escatologiei, sfântul Paul repropune filipenilor proiectul ideal de comunitate care-ºi gãseºte coeziunea ºi unitatea în iubirea cordialã ºi umilã, care favorizeazã o multitudine de relaþii interpersonale ce îºi au rãdãcina ºi modelul istoric în persoana lui Isus Cristos (2,1-5). Comunitatea creºtinã trebuie sã evite crizele din interior provocate de tendinþele unora de a se închide în mod egoist, dar ºi tendinþele de a face carierã pornind de la rolurile pastorale ºi carismatice, iar ostilitãþii din ambientul extern trebuie sã-i opunã integritatea ºi perseverenþa spiritualã. Pentru aceasta, se impune ºi o deschidere culturalã ºi un umanism creºtin care este receptiv la „toate cele adevãrate, toate cele demne, ...drepte, ...curate” etc. (4,8).
SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL CÃTRE FILIPENI Destinatarii – salutul 1
Paul ºi Timotei, slujitori ai lui Cristos Isus, cãtre toþi sfinþii în Cristos Isus, care sunt în Filipi , împreunã cu episcopii ºi dia1 conii: har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Doma
Rom 1,1+
b
2
nul Isus Cristos. Rugãciune de mulþumire pentru comunitatea din Filipi 3
Îi aduc mulþumire Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de voi, 4 totdeauna, în fiecare rugãciune a mea pentru voi toþi, rugãciune pe care o fac cu bucurie 5 pentru participarea voastrã la evanghelie din prima zi ºi pânã acum. 6 Sunt pe deplin convins cã cel care a început în voi aceastã lucrare bunã o va duce la îndeplinire pânã în ziua lui Cristos Isus. 7 Ca atare, este drept sã cred aceasta despre voi toþi, pentru cã vã am în inima mea pe voi toþi care luaþi parte, împreunã cu mine, la acelaºi har, atât în lanþuri, cât ºi în apãrarea ºi întãrirea evangheliei, 8 cãci martor îmi este Dumnezeu cã vã iubesc pe voi toþi cu aceleaºi sentimente ca ale lui Cristos Isus. 9 ªi pentru aceasta mã rog ca iubirea voastrã sã creascã din ce în ce mai mult în cunoaºtere ºi discernãmânt în toate, 10 ca sã distingeþi ceea ce este mai bun, aºa încât sã fiþi curaþi ºi neprihãniþi pentru ziua lui Cristos, 11 plini de rodul dreptãþii care [se obþine] prin Isus Cristos spre gloria ºi preamãrirea lui Dumnezeu. Situaþia lui Paul 12
Vreau sã ºtiþi, fraþilor, cã cele ce mi se întâmplã au venit mai degrabã în folosul evangheliei, 13 aºa încât este clar pentru tot Pretoriul
a b
Vezi n. Fap 16,16. În greaca clasicã (de la Homer încoace) ºi în LXX, termenul episkopos indica divinitatea (Iob 20,29) care veghea asupra unei þãri sau asupra unui popor. Acest titlu era dat ºi celor care aveau o responsabilitate în ierarhia statalã: judecãtori, consilieri, trezorieri,
conducãtori militari sau responsabili religioºi ai unei comunitãþi, cum ar fi responsabilii de la templu (Num 4,16; 31,14; Jud 29,8). În documentele de la Qumran, „supraveghetorul” era pãstorul sau tatãl spiritual al comunitãþii. Pentru primii creºtini „episcopul” era conducãtorul spiritual al comunitãþii.
1Tes 1,2 Rom 1,8 Ef 1,16 Rom 15,25-27 Gal 2,9 1In 1,3 In 4,34; 6,28-29 Rom 14,20 1Cor 1,8+ 1Tes 5,24 Ef 3,1-2 Rom 1,9 1Tes 2,5 1Tes 2,3 Col 1,9-10 Flm 6 1Tes 5,21 Rom 2,18 Evr 5,14 1Tes 3,13; 5,23 Ef 1,4 Evr 3,9; 12,11 Iac 3,18 Ef 1,6.12.14 1,25 Fap 8,1.4
Fil 1,14
1Tes 2,2 Fap 28,31
2Tes 3,1 2Cor 1,11 Rom 15,30
2Cor 3,12 Gal 2,20 Rom 8,10-11 Col 3,3-4 Rom 1,13 In 15,1-8.16 2Tim 4,6 2Tes 1,3
446
ºi pentru toþi ceilalþi cã lanþurile mele sunt datoritã lui Cristos, 14 ºi, întãriþi în Domnul de lanþurile mele, cei mai mulþi dintre fraþi au îndrãznit ºi mai mult sã predice cuvântula fãrã fricã. 15 Unii, ce-i drept, îl predicã pe Cristos din invidie sau din duh de ceartã, pe când alþii, din bunãvoinþã. 16 Aceºtia o fac din iubire, ºtiind cã eu stau aici pentru apãrarea evangheliei, 17 ceilalþi însã îl predicã pe Cristos din gelozie, nu cu intenþii curate, ci cu intenþia de a-mi mãri necazul lanþurilor mele. 18 Dar ce importanþã are? Numai ca în orice fel, fie din fãþãrnicie, fie cu sinceritate, Cristos sã fie vestit. ªi pentru aceasta mã bucur ºi mã voi bucura, 19 cãci ºtiu cã aceasta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugãciunea voastrã ºi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos, 20 potrivit cu aºteptarea ºi speranþa mea cã nu voi fi fãcut de ruºine în nimic, ci ca, în mod public, acum ca ºi întotdeauna, sã fie preamãrit Cristos în trupul meu, fie prin viaþã, fie prin moarte, 21 cãci pentru mine a trãi este Cristos, iar a muri este un câºtig. 22 Dar dacã a trãi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ºtiu ce sã aleg. 23 Sunt constrâns de acestea douã: am dorinþa sã mã despart [de viaþa aceasta] ºi sã fiu cu Cristos, ºi aceasta ar fi cu mult mai bine. 24 Însã este mai de folos pentru voi sã rãmân în trup 25 ºi, convins de aceasta, ºtiu cã voi rãmâne ºi voi trãi cu voi toþi spre creºterea ºi bucuria credinþei voastre, 26 ca, prin revenirea mea la voi, sã prisoseascã lauda voastrã în Cristos Isus prin mineb. Fidelitatea faþã de evanghelie
1Tes 3,8 Gal 5,1 Ef 4,3-4 2Tes 1,5
Mt 5,10-12 Fap 5,41 1Pt 1,6-7
27 Numai sã vã purtaþi în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos pentru cã, fie cã voi veni la voi ºi vã voi vedea, fie cã voi rãmâne departe ºi voi auzi despre faptele voastre, sã rãmâneþi într-un singur duh, luptând împreunã, într-un cuget, pentru credinþa evangheliei. 28 Nu vã lãsaþi înspãimântaþi întru nimic de adversarii voºtri. Aceasta este pentru ei un semn al pieirii, însã pentru voi, al mântuirii, ºi aceasta [vine] de la Dumnezeu. 29 Cãci datoritã lui Cristos vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeþi în el, ci ºi sã suferiþi pentru el, 30 având de dus aceeaºi luptã pe care aþi vãzut-o în mine ºi pe care aþi auzit cã o duc ºi acum.
Îndemn la umilinþã Lc 1,78 Col 3,12
1 Deci
o încurajare în Cristos, dacã este o stimulare a iubiîn duh, dacã este o simþire ºi îndurare, 2rii, dacãdacãesteesteo comuniune a Multe manuscrise importante adaugã: lui Dumnezeu. b Textul grec este confuz, de aceea existã douã orientãri în traducerile
moderne: datoritã mie sã aveþi motiv de a-l lãuda pe Cristos Isus sau: sã aveþi motiv sã vã lãudaþi cu mine pentru ceea ce am fãcut în Cristos Isus.
Fil 2,2
447 2
faceþi-mi bucuria deplinã: sã gândiþi la fel, sã aveþi aceeaºi iubire, aceeaºi simþire, un singur cugeta. 3 Sã nu faceþi nimic din duh de ceartã sau din laudã deºartã, ci, cu umilinþã, fiecare sã-l considere pe celãlalt mai presus de sine, 4 fãrã ca cineva dintre voi sã caute numai ale sale, cib ºi ale altora.
4,2 Rom 15,5 1Cor 1,10-16 2Cor 13,11 1,17 Gal 5,26 2,21
Imn cristologic 5
6
7
Sã aveþi în voic acead atitudinee care este în Cristos Isusf. El, fiind din fireg Dumnezeu, nu a considerat un beneficiuh propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiati pe sine luând firea sclavuluij, devenind asemenea oamenilor, iar, dupã felul lui de a fi, a fost socotit ca un om.
a Câteva manuscrise importante au: acelaºi cuget. b Multe manuscrise adaugã: fiecare. c Expresia greacã en hymin poate însemna: „în voi” (în interiorul vostru) sau „între voi” (unii faþã de alþii). d O serie de manuscrise introduc propoziþia prin: cãci, aºadar. e Verbul froneuô descrie: atitudinea interioarã, modul de a simþi ºi de a gândi, mentalitatea, logica, proiectul spiritual. f Propoziþia relativã este elipticã în greacã. Interpretarea ei cunoaºte mai multe direcþii: 1) aceeaºi atitudine pe care a avut-o Cristos, el fiind modelul pentru relaþiile dintre membrii comunitãþii; 2) acea atitudine pe care creºtinul o are faþã de Cristos, în sensul cã totul este raportat la Isus Cristos, mântuitorul. g Expresia morphé Theou cunoaºte trei interpretãri principale: 1) aspectul exterior (aparenþa, înfãþiºarea, forma); 2) condiþia (starea de glorie caracteristicã lui Dumnezeu); 3) firea (natura esenþialã a lui Dumnezeu). Deºi nu se poate susþine cã sfântul Paul foloseºte aici sensul filozofic al termenului, pe baza exegezei sfinþilor pãrinþi ºi a
majoritãþii exegeþilor, considerãm cã aici este descrisã natura divinã a lui Cristos din veºnicie, implicând ºi starea de glorie. h Termenul grec harpagmon apare numai aici în Biblie. În greaca clasicã înseamnã „rãpire”, „pradã”, „cucerire prin violenþã”. Cu aceastã nuanþã sfinþii pãrinþi descoperã aici o aluzie la Adam, care a încercat cu orice preþ sã rãpeascã o prerogativã divinã, sã fie ca Dumnezeu. În contextul nostru, „egalitatea lui Isus cu Dumnezeu” nu poate constitui obiectul rãpirii, deoarece el are aceastã egalitate din veºnicie. În acest sens, este vorba de un privilegiu, beneficiu, avantaj pe care Cristos nu îl pãstreazã cu gelozie pentru sine, ci acceptã misiunea de mântuire prin ascultare ºi umilire (întrupare, suferinþã, moartea pe cruce). i Lit.: s-a golit; ºi-a pierdut valoarea; a renunþat la un bun. Cristos nu a renunþat la firea, la natura sa divinã, ci numai la starea de glorie. j Isus nu a luat numai un chip sau numai o înfãþiºare exterioarã de om, ci ºi-a asumat natura, firea umanã (cf. n. g de la v. 6).
In 13,15 1In 2,6 Col 1,15 In 1,1-2; 17,5 Evr 1,3 1In 1,1-2 2Cor 8,9 Mt 20,28 Rom 8,3 Evr 2,17 1Tim 2,5
Fil 2,8 Evr 2,9 Mt 26,39 In 4,34; 6,38 Rom 5,19 Evr 5,8 Fap 2,23 1Cor 1,17-18; 2,2 In 12,32 Fap 2, 24.32-33 Lc 24,46 Ef 1,20-23 Evr 1,3-4 Rom 1,4 Rom 11,36 1Cor 15,24-28
8
9
10
11
448
S-a umilit pe sine, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. Pentru aceasta ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit numelea care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pãmânt ºi al celor de dedesubt, ºi orice limbã sã dea mãrturie cã Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatãl.
Strãduinþã pentru mântuire Is 19,16 1Cor 2,3 2Cor 7,15 1Tes 2,13 Evr 13,21 Ef 2,10 Num 14,2.9
Dt 32,5 In 8,12; 12,35-36 1Tes 5,5 Ef 5,8-11 Is 49,4 1Tes 2,1; 3,5 1Cor 1,8 Ex 24,6-8 Evr 9,19 2Tim 4,6
12 De aceea, iubiþii mei, aºa cum aþi fost întotdeauna ascultãtori, nu numai în prezenþa mea, ci cu atât mai mult, în absenþa mea, lucraþi la mântuirea voastrã cu teamã ºi cutremur. 13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucreazã în voi: el vã face ºi sã voiþi ºi sã înfãptuiþib, dupã bunãvoinþa sa. 14 Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii 15 ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþic, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãcite între care voi apãreþi ca niºte luminãtori în lume. 16 Þineþid cu tãrie cuvântul vieþii spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru cã nu am alergat în zadar ºi nici nu m-am trudit degeaba. 17 ªi chiar de va trebui vãrsat [sângele meu] peste jertfa ºi ofranda credinþei voastre, mã bucur ºi mã bucur împreunã cu voi toþi. 18 ªi tocmai de aceea, bucuraþi-vã ºi voi, bucuraþi-vã împreunã cu mine.
Misiunea lui Timotei ºi a lui Epafrodit 19
1,1
Am speranþa în Domnul Isus cã îl voi trimite la voi curând pe Timotei ca sã am ºi eu inima uºuratã când voi primi veºti despre voi,
a Câteva manuscrise omit articolul substantivului: nume, de aceea unii traduc: un nume. b Lit.: Dumnezeu lucreazã în voi ºi vrerea ºi înfãptuirea, dupã bunãvoinþa sa. Expresia paradoxalã din acest verset pune în luminã iniþiativa divinã (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acþiunea atotputernicã a lui Dumnezeu), dar nu anuleazã libertatea ºi riscul din partea omului
de a refuza mântuirea. Dumnezeu dã energie voinþei ºi acþiunii omului ca sã împlineascã „bunãvoinþa” sa, care este planul sãu de mântuire. c Termenul grec akeraios descrie calitatea vinului curat, nediluat, sau a metalului preþios fãrã impuritãþi sau aliaj. d Unele traduceri considerã prima parte a v. 16 ca o continuare a frazei din v. 15, ca o explicaþie a modului în care creºtinii strãlucesc în lume.
Fil 2,20
449 20
cãci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteºte care sã se îngrijeascã cu atâta sinceritate de problemele voastre. 21 De fapt, toþi urmãresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos. 22 Voi cunoaºteþi virtutea celui încercata cãci a slujit evanghelia împreunã cu mine ca un copil alãturi de tatãl sãu. 23 Aºadar, sper sã-l trimit pe el îndatã ce voi vedea ce întorsãturã vor lua lucrurile în privinþa mea. 24 Eu însã am încredere în Domnul cã voi veni ºi eu îndatã. 25 Am considerat cã este necesar sã-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucreazã ºi luptã împreunã cu mine, cel pe care voi l-aþi trimis ca sã mã slujeascã la nevoie, 26 cãci îi era dorb de voi toþi ºi era trist deoarece voi aþi aflat cã fusese bolnav. 27 Într-adevãr, a fost bolnav, aproape de moarte, însã Dumnezeu s-a îndurat de el, ºi nu numai de el, ci ºi de mine, ca sã nu am întristare peste întristare. 28 Aºadar, l-am trimis mai repede ca sã-l vedeþi ºi sã vã bucuraþi din nou, iar eu sã fiu mai puþin întristat. 29 Primiþi-l, deci, în Domnul, cu toatã bucuria ºi cinstiþi-i pe unii ca aceºtia, 30 cãci pentru lucrarea lui Cristosc a fost aproape de moarte, punându-ºi viaþa în pericol pentru a completa ceea ce nu puteaþi face voi pentru mine.
2,4 1Cor 4,17 1Tim 1,18 1,1.5
1,25 4,18 4,3
1Cor 16,16 1,6 Col 1,24
Adevãrata cale a dreptãþii 1
În rest, fraþii mei, bucuraþi-vã în Domnul. Mie nu mi-e greu sã scriu aceleaºi lucruri, iar vouã vã sunt spre întãrire . 3vãFeriþi-vã de câini . Feriþi-vã de cei ce fac rãul, feriþi-vã de cei scrid
2
e
jeliþi!f 3 Cãci noi suntem cei circumciºi, cei care îi slujim lui Dumnezeu
a
Vezi n. Rom 5,4. Unele manuscrise importante au: îi era dor sã vã vadã. c O serie de manuscrise au: lucrarea Domnului. d Este evidentã schimbarea de tonalitate de la v. 2. Unii exegeþi au susþinut ideea cã ar exista mai multe scrisori cãtre filipeni:1) 1,1–3,1; 2) 3,2–4,1.8.9; 3) 4,10-20. Dacã þinem cont de tehnica scrierii din timpul sfântului Paul, am putea justifica schimbãrile survenite în text. La vremea aceea, autorul dicta unui scrib care nu putea sã scrie mai mult de 70-80 de cuvinte pe orã (pentru Scrisoarea cãtre Filipeni – 22-24 de ore), fiind necesare mai multe pauze. e Este singura datã când sfântul Paul foloseºte acest invectiv, frecvent la evrei b
1Tes 5,16 2Cor 13,11
pentru a-i indica pe pãgâni. Câinele este considerat un animal impur datoritã consumãrii cadavrelor ºi a gunoaielor. Se face aici aluzie nu atât la comportamentul sau defectele speciei canine, cât la impuritatea ritualã care exclude de la alianþa cu Dumnezeu. Sfântul Paul se referã aici la iudaizanþi care vor sã impunã cu forþa creºtinilor proveniþi din pãgânism riturile Legii mozaice. f Spre deosebire de termenul tehnic peritomé, care se referã la circumcizie, termenul katatomé ia în râs zelul iudaizanþilor în a impune circumcizia ºi indicã o incizie, mutilare interzisã de Legea lui Moise pentru cã este practicã pãgânã (1Rg 18).
Rom 1,9; 12,1
Fil 3,4
Rom 7,5; 8,3-9 Gal 5,16-17 1Tim 1,13-14 Rom 2,17
Ef 3,19; 4,13
Mt 5,20 Rom 3,21-22; 10,3 Gal 2,16; 3,21-22 Rom 6,4-9 1Cor 6,14 2Cor 4,11-14 In 11,24-26 Rom 6,4-9; 8,11.17 2Cor 4,11-14 1Cor 14,20 Col 1,28 Gal 4,9 1In 4,10.19 1Cor 8,3 2,16
450
în Duh ºi care ne lãudãm în Cristos Isus ºi nu ne punem încrederea în trup, 4 chiar dacã eu aº putea sã-mi pun încrederea ºi în trup. Dacã un altul crede cã-ºi poate pune încrederea în trup, cu atât mai mult eu, 5 circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu; 6 dupã zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce priveºte justificarea care vine din Lege, fãrã cusur. 7 Dar cele care erau pentru mine un câºtig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider cã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le consider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos 9 ºi sã mã aflu în el, fãrã a avea justificarea mea proprie, care [vine] din Lege, ci pe aceea care vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã pe credinþã. 10 Pe el [vreau] sã-l cunosc ºi puterea învierii lui ºi sã fiu fãcut pãrtaº al pãtimirilor sale devenind asemenea lui în moarte, 11 doar voi ajunge cumva la învierea din morþi. Îndemn la perfecþiune 12 Nu cã aº fi dobândit deja aceastaa sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiesc s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus. 13 Fraþilor, eu nu consider cã l-aº fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea ºi mã avânt cãtre cele dinainte. 14 Alerg spre scop, spre rãsplata chemãrii de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. 15 Aºadar, toþi câþi suntem desãvârºiþi sã avem acest gând ºi dacã gândiþi ceva altfel, Dumnezeu vã va revela ºi aceasta. 16 Totuºi, de acolo de unde am ajuns, sã continuãm în acelaºi modb. Imitarea Apostolului
Gal 5,11 1Cor 1,17-18 1,28 Rom 16,18 Mt 6,19 Col 3,2 In 3,12 Ef 2,6 Evr 12,22 Rom 8,19-23 1Cor 1,7 Tit 2,13
17 Fraþilor, fiþi imitatorii mei ºi priviþi cu atenþie la aceia care se poartã dupã modelul pe care îl aveþi în noi. 18 Cãci, v-am spus de multe ori ºi vã spun ºi acum plângând: mulþi se poartã ca duºmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârºitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar mãrirea lor este în ruºinea lor, fiind frãmântaþi numai de cele pãmânteºti. 20 Însã patriac noastrã este în ceruri, de unde îl
a Câteva manuscrise vechi adaugã aici: sau cã aº fi fost deja justificat. b Concizia textului paulin îi determina pe copiºti sã adauge tot felul de completãri: sã avem aceleaºi sentimente; sã acceptãm aceeaºi regulã; sã folosim acelaºi dreptar etc. c Termenul grec politeuma este folosit pentru a indica o colonie sau o comunitate etnicã ce se bucura de
aceleaºi drepturi ca ºi cum ar fi în patria proprie, aºa cum erau comunitãþile evreieºti din diaspora. Filipi era o colonie romanã în care s-au stabilit veteranii împãratului Octavian August, fiind sub directa protecþie a împãratului roman. Locuitorii dintr-o astfel de cetate aveau cetãþenia romanã. Astfel, termenul grec va cãpãta cu timpul sensul de cetãþenie.
Fil 3,21
451
aºteptãm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. 21 El va schimba trupul umilinþei noastre, fãcându-l asemãnãtor cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare sã-ºi supunã toate. 1 Aºa încât, fraþii mei iubiþi ºi doriþi, bucuria ºi coroana mea, rãmâneþi astfel statornici în Domnul, iubiþii mei!
4
Rom 8,29 2,11 Ef 1,19 2,10-11 1Cor 15,27 Evr 2,8 1Tes 2,19-20
Ultimele recomandãri 2 O rog pe Evodia ºi o rog ºi pe Sintiche sã trãiascã în bunã înþelegere în Domnul. 3 ªi te rog ºi pe tine, cinstite Sizigosa, sã le ajuþi pe ele care au luptat împreunã cu mine pentru evanghelie ºi împreunã cu Clement ºi ceilalþi colaboratori ai mei, ale cãror nume sunt în cartea vieþii. 4 Bucuraþi-vã mereu în Domnul! Iarãºi vã spun: bucuraþi-vã! 5 Bunãvoinþa voastrã sã fie cunoscutã tuturor oamenilor. Domnul este aproape. 6 Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice împrejurare, cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu mulþumire, sã fie prezentate cererile voastre lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi inimile ºi gândurile voastre în Cristos Isus. 8 În rest, fraþilor, preocupaþi-vã de acestea: toate cele adevãrate, toate cele demne, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele plãcute, toate cele vrednice de laudã, tot ce e nobil, ce e drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste, dacã ceva este virtute sau onorabil, 9 ceea ce aþi învãþat ºi primit, ce aþi auzit ºi vãzut la mine, aceea sã puneþi în practicã. ªi Dumnezeul pãcii va fi cu voi.
Mulþumire pentru ajutorul primit
2,2
2,25
3,20 Iac 5,8 1Pt 4,7 Ap 3,11; 22,20 Mt 6,25-34 In 14,27 3,8 Col 3,15 Rom 12,2 1Tes 4,12
3,17 1Tes 4,1 1Tes 5,23 Rom 15,33; 16,20
10
M-am bucurat mult în Domnul pentru cã v-aþi putut arãta din nou ataºamentul faþã de mine. Voi vã gândeaþi deja, dar vã lipsea ocazia. 11 Nu vã spun aceasta din cauza lipsurilor mele, pentru cã eu m-am învãþat sã fiu mulþumit în orice împrejurare aº fi. 12 ªtiu ºi sã duc lipsã, ºi sã am din prisos. În toate ºi în orice împrejurare m-am învãþat ºi sã fiu sãtul, ºi sã-mi fie foame, ºi sã am din prisos, ºi sã trãiesc în lipsuri. 13 Toate le pot în cel care mã întãreºte. 14 Totuºi aþi fãcut bine cã aþi luat parte la necazul meu. 15 ªtiþi ºi voi, filipenilor, cã la începutul evangheliei, atunci când am plecat din Macedonia, nici o Bisericã nu m-a ajutat cu vreo donaþie în banib, decât numai voi. 16 Chiar ºi atunci când eram în Tesalonic, a Deoarece acest colaborator al sfântul Paul nu este identificat, mulþi considerã cã ar fi un nume comun: „tovar㺠de jug”.
b Lit.: nici o Bisericã nu a luat parte la un cont de a da ºi de a primi. Expresia este o formulã tehnicã folositã în tranzacþii monetare pentru încasãri ºi plãþi.
1Tim 6,6 Evr 13,5
2Cor 12,9-10 Col 1,11 1,5
Fil 4,17
Rom 15,27 1Cor 9,11 Ef 5,2 Gen 8,21 Ex 29,18 Rom 12,1-2 Rom 2,4; 9,23; 11,33 Ef 3,8 1,11; 2,11 Rom 16,27 Ef 3,21 Rom 1,7
452
voi mi-aþi trimis o datã, chiar de douã ori, cele de trebuinþã. 17 Nu cã aº cãuta darul vostru, dar caut rodul care face sã sporeascã folosul vostru, 18 cãci am de toate ºi îmi sunt de prisos. Am fost îndestulat când am primit prin Epafrodit ceea ce mi-aþi trimis, ca o bunã mireasmã, jertfã primitã ºi plãcutã lui Dumnezeu. 19 Iar Dumnezeul meu va avea grijã sã suplineascã orice trebuinþã a voastrã dupã bogãþia mãririi sale în Cristos Isus. 20 Lui Dumnezeu ºi Tatãlui nostru sã-i fie glorie în vecii vecilor. Amin. Salutul final 21 Salutaþi-l
pe fiecare sfânt în Cristos Isus. Pe voi vã salutã fraþii care sunt cu mine. 22 Vã salutã toþi sfinþii, dar mai ales cei din casa împãratuluia. 23 Harul Domnului Isus Cristos sã fie cu duhul vostrub.
a Lit.: casa cezarului. Expresia nu se referã la familia împãratului roman, ci la funcþionarii curþii imperiale: soldaþi, sclavi, oameni liberi etc. Este
posibil ca unii dintre creºtinii din colonia romanã de la Filipi sã fi avut cunoºtinþe la curtea imperialã. b Multe manuscrise adaugã: Amin.