260
ANUL B LECTURA I
Sunt chinuit de coúmaruri de seara până la revărsatul zorilor.
Citire din cartea lui Iob
1
2
3
4
6
7
7,1-4.6-7
I
ob a luat cuvântul úi a spus: „O luptă este viaĠa omului pe pământ, zilele lui sunt ca ale unui om tocmit cu ziua. Ca un sclav care doreúte puĠină umbră, ca un muncitor cu ziua care îúi aúteaptă plata, aúa úi eu, de luni de zile mă hrănesc numai cu dezamăgiri úi am parte numai de nopĠi de suferinĠă. De-abia mă culc úi-mi zic: „Când mă voi putea scula?”. Sunt chinuit de coúmaruri de seara până la revărsatul zorilor. Zilele mele aleargă mai repede decât suveica Ġesătorului, s-au sfârúit fără nici o speranĠă. Aminteúte-Ġi, Doamne, că viaĠa mea nu-i decât o suflare. Ochii mei nu vor mai vedea fericirea”. Cuvântul Domnului
Duminicã - Anul B
PSALMUL RESPONSORIAL R.:
1
2
3
4
5
6
261 Ps 146,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 3a)
Domnul este mângâiere în orice suferinŗĈ.
LăudaĠi pe Domnul căci este bine să-l lăudăm pe Dumnezeul nostru; plăcut lucru este să-i cântăm lui. Domnul reclădeúte Ierusalimul, strânge pe surghiuniĠii lui Israel. R. El vindecă pe cei cu inima zdrobită úi leagă rănile lor. El cunoaúte numărul stelelor úi le dă nume la toate. R. Mare este Domnul úi puternic prin tăria lui, înĠelepciunea lui nu are margini. Domnul sprijină pe cei sărmani úi doboară pe cei păcătoúi la pământ. R.
Sãptãmâna a V-a
262
LECTURA A II-A
Vai mie, dacă nu vestesc evanghelia.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cĈtre Corinteni
16
17
18
19
22
23
9,16-19.22-23
F
raĠilor, dacă vestesc evanghelia, acest lucru nu este pentru mine un motiv de laudă; este o obligaĠie care mi s-a impus. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! Desigur, dacă acest lucru l-aú face din proprie iniĠiativă aú primi răsplată de la Domnul. Dar nu este o iniĠiativă a mea, proprie, ci mă achit de o obligaĠie pe care mi-a încredinĠat-o Domnul. Atunci care este răsplata mea? Aceea de a vesti evanghelia fără vreun profit material úi fără a mă folosi de drepturile pe care mi le dă predicarea evangheliei. Astfel, rămânând liber faĠă de toĠi, m-am făcut sluga tuturor, ca să pot câútiga pe cât mai mulĠi. M-am făcut slab cu cei slabi, pentru ca să-i câútig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toĠi, ca să mântuiesc cu orice preĠ măcar pe unii. Toate acestea le fac pentru evanghelie, ca să am parte úi eu de mântuire. Cuvântul Domnului
Duminicã - Anul B
263
ALELUIA (Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinĠele noastre. (Aleluia) EVANGHELIA
El a vindecat tot felul de bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Marcu
29
30
31
32
33 34
35
36 37 38
39
Î
Mt 8,17
1,29-39
n timpul acela, ieúind Isus din sinagogă, a intrat în casa lui Simon úi Andrei împreună cu Iacob úi Ioan. Soacra lui Simon zăcea în pat, cuprinsă de febră. Îndată ce a ajuns, i-au vorbit despre bolnavă. Isus s-a apropiat de ea, a prins-o de mână úi a ridicat-o; numaidecât a lăsat-o febra úi ea a început să-i servească. Seara, după asfinĠitul soarelui, au adus la el pe toĠi bolnavii úi pe cei stăpâniĠi de duhuri rele. Toată cetatea s-a adunat în faĠa porĠii. El a vindecat tot felul de bolnavi úi a alungat mulĠi diavoli. Pe diavoli îi oprea să vorbească, pentru că útiau cine este el. DimineaĠa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat úi s-a dus într-un loc retras, ca să se roage. Simon úi ceilalĠi care erau cu el s-au dus să-l caute. Când l-au găsit, i-au spus: „ToĠi te caută”. El le-a răspuns: „Să plecăm în altă parte prin satele vecine: vreau să predic úi acolo, căci pentru aceasta am venit”. A cutreierat deci toată Galileea, predicând prin sinagogile lor úi alungându-i pe diavoli.
Viaţa omului, aşa cum poate să fie şi însăşi existenţa noastră, este pictată de Iob ca scurtă, presărată de dezamăgiri, săracă şi îndurerată. Pare fără speranţă şi presărată numai de suferinţe. Şi psalmul este un ecou la această conştientizare, făcându-ne să-l rugăm pe Domnul „să vindece” viaţa noastră, s-o restabilească în frumuseţea sa autentică. Şi iată, Isus vindecă şi însănătoşeşte viaţa noastră, aşa cum face cu soacra lui Simon şi apoi cu mulţi bolnavi şi posedaţi de Diavol. Acţiunea vindecătoare a Domnului – care acţionează atât în trup, cât şi în suflet – este legată de cuvântul său şi uimeşte prin universalitatea în binele săvârşit: îi aduc pe „toţi” bolnavii şi îndrăciţii, iar Isus vindecă „mulţi” şi alungă „mulţi” diavoli, apoi se îndepărtează de Cafarnaum pentru a predica în satele vecine. Opera lui Isus, venirea sa, predica şi acţiunea sa mântuitoare este deci pentru toţi. Desigur, cuvântul lui Isus nu este leac pentru orice problemă, nu este un medicament miraculos care rezolvă orice dificultate. El este călăuză şi sprijin, dar cere să-l cunoaştem, să-i dedicăm timp şi să-l lăsăm să acţioneze înlăuntrul nostru, să ne încredinţăm puterii sale şi să ne angajăm pentru a se transforma în coerenţă a vieţii. Aşadar, nu putem să nu reflectăm asupra cuvintelor noastre: sunt cuvinte de înţelepciune, de iertare, cuvinte curajoase, de iubire şi de înţelegere, de primire şi de pace, sau dimpotrivă, de dezbinare, de supărare, de vorbire de rău, de ipocrizie? De fapt, cuvântul este pentru fiecare dintre noi, dar nu este numai pentru noi. Paul subliniază angajarea sa inderogabilă de a vesti evanghelia, făcându-se slujitorul tuturor, slab cu cei slabi, totul pentru toţi. El indică întregii comunităţii creştine nu numai scopul vestirii, ci şi metoda: a porni de la viaţa persoanelor, a o cunoaşte, a o înţelege, a o împărtăşi, pentru a nu vesti un cuvânt abstract sau de sentimente bune, dar care să ştie într-adevăr să-l ducă pe Cristos în viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, a fiecărui copil şi adult, a fiecărui tânăr şi bătrân. Nu e vorba de a cuceri persoanele pentru a face număr, ci de a voi şi a căuta în mod autentic binele pentru fiecare dintre fraţii noştri şi dintre vecinii noştri, binele care este Cristos. Credem cu adevărat în asta? Chiara Coppetta Calzavara De la răsărit până la apus, februarie 2009