Ecouri Literare nr. 2

ECOURI LITERARE

Nr.2

Nr.2

APRILIE

2008 FONDAT 2008 ANUL I

REVIST DE CULTUR EDITAT DE ASOCIA IA CULTURAL ,,POESIS MOLDAVIAE’’

1

ECOURI LITERARE

SUMAR

Editorial ..........................................2 Ioan Baban .....................................3 Apostu Mihai ................................3 Nicolae Ginghin ...........................3 Lumini a Scotnotis .........................3 Dan Barbu ......................................4 Elena Mititelu..................................4 Elena Leu tean................................4 Daniela Apostu................................4 Dorin Cozan.....................................5 Liliana Mu tiuc ...............................5 Ion Gheorghe Pricop.......................6 Corneliu Bichine ............................9 Daniel Dragomirescu.....................11 Dan M nuc .................................13 Gina Elena Afr sinei.....................14 Leonard Ciureanu..........................15 Mihaela Cuco ...............................15 Theodor Codreanu........................16 Mihai Apostu- Cenacluri literare..18.

Mad lina Cerbu.............................19 Mihai Tuf .....................................20 C t lin Afr sinei............................21 Cristian Pântea..............................24 Costic Onu ................................26 Epigrame.......................................27 Teodor Pracsiu............................28 Eugen Deutsch..............................29 Bogdan Diaconu...........................29 Amelia Magori..............................30 Constantin Dram...........................31 Daniel Dragomirescu „Trandafirul negru”...........................................32 Dorin Pînzariu..............................33 Rodica Cernea..............................34 Ion Rodica Nicoleta.....................35 Stanciulescu Valentina.................35 tefan Petre..................................35 Ioan Baban – Ilie Moromete, personaj unic................................36 Marcel Rusu.................................38 Serghei Colo enco.......................39 Nichita St nescu..........................40

Nr.2 EDITORIAL ISTORIA SE REPET ?

Multe din „întâmpl rile” la ale c ror manifest ri asist m cu o indiferen revolt toare, au un caracter mimetic. Ele nu sunt decât o repetare a „gesturilor” pe care noi românii le uit m foarte greu. Ceea ce nu se uit îns pe acest spa iu este „pl tirea poli elor” atunci când protagoni tilor le vine rândul. Un adversar, de orice natur ar fi, stând în calea celui dornic de afirmare, devine inta acestuia. În 1946, un tân r poet, urm rit de destin, având atunci doar 23 de ani, scria un articol intitulat „Criza culturii”, motivat fiind de ceea ce se întâmpla, când apele se tulburaser cumplit, iar c rturarii români, împ r i i în dou tabere, ca întotdeauna, au ocupat fiecare locul „râvnit”: unii în vârful puterii, al ii în pu c riile comuniste. O solidarizare palid i trec toare (a lui Tudor Arghezi) nu l-a ap rat de numero ii „adversari” nemotiva i ori precau i, st pâni i de instinctul de ap rare i a a, tân rul poet a ajuns în pu c rie unde a stat nici mai mult, nici mai pu in decât 17 ani.

E vorba de nefericitul i regretatul poet eseist, publicist i traduc tor Ion Caraion, un remarcabil om de cultur . Cu un zel demn de o cauz pe m sur , de ap rare a „idealurilor clasei muncitoare”, mul i „protagoni ti”, dornici de afirmare, incapabili s estimeze consecin ele, au ignorat cele mai elementare manifest ri de solidaritate i au creat o pr pastie cu dimensiuni nemaiîntâlnite în alt spa iu geografic. Urm rile sunt cunoscute, mai târziu s-au reciclat, dar plata acestor nedrept i nu s-a f cut i nici nu se mai poate face. Dac din toate acestea ne-am fi ales cu vreo înv tur , ar fi fost ceva, dar se pare c suferim de amnezie i repet m gesturile cu o sârguin demn de o cauz mai bun .

A venit o nou revolu ie, c noi nu ne putem lipsi de asemenea pacoste, zace în noi un sânge leninist, i s-a creat o alt pr pastie între indivizii aceleia i tagme. Din nou se separ apele, iar se creeaz rupturi i tabere ostile, s-au creat i organisme specializate în acest sens, suprastatale, cu identitate specializat în „crimele comunismului” i sunt aplicate de cele mai multe ori de cei vinova i de ele, c te i întrebi dac sensul acestora nu este decât unul singur, acela de a adânci pr p stiile de care se amintea mai sus. Dac nu ar exista Carta Drepturilor Omului, de care a fost nevoit chiar Ceau escu s in seama spre sfâr itul st pânirii sale totalitare, mul i dintre cei care fac azi obiectul atacurilor „confra ilor”, cu certificat de revolu ionar, ar fi recurs la acelea i mijloace condamnate azi.

Consecin ele? Peste 20-30 de ani, genera iile eliberate de patimi vor fi puse în situa ia s reabiliteze ce se trece azi la index, c avem o critic pe m sur , nu uit repede adversarii i apoi ea se face vinovat de toate p catele, ea a fost i este vulnerabil la cele mai tr snite „ideologii”, i dac unii creatori nu se „încadreaz ” în seria respectiv , s-au nenorocit.

Avem, orice s-ar spune, comportament de indivizi ie ind din crâ me pe apte c r ri cu cu itul în mân .

Not : Dac cineva ar întreba pe un tân r, chiar absolvent al unei institu ii de înv mânt superior, care este cel mai mare poet contemporan, ce ar putea r spunde?

Ioan BABAN

2

ECOURI LITERARE

CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE

Nr.2

*

IOAN BABAN

CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE Ce timpuri bune de întins iar coarda i de zvârlit în univers cu barda.

ELEGIE XXIV

n-om ti ce se ascunde-n întreb ri r spunsuri ferme nu c niciodat ele nu sunt decât timide încerc ri de-a-nv lui în scama lor ciudat un adev r ce deseori se-ngân pitit ca furul dup o minciun …

NICOLAE GINGHIN Lec ie de recapitulare În satul a ezat într-o sorbitur de cer Albinele m cunosc i m salut nervos, Vi eii de lapte îmi ling p rul din cre tet, La u a din fa cobili a e jos.

po i pune întreb ri ispititoare cu nori pe margini ori cu cea -n jur po i înota în ape-am gitoare i-ntre hotare f r vreun contur s - i pui speran într-un jur mânt ori s arunci r spunsurile-n vânt…

Fratele meu sare pârleazul i cânt Apoi ne s rut m pe inim direct De parc suntem o singur propozi ie Alc tuit numai din subiect.

dar r mâne treaz -aceea i îndoial cump na sim irii balanseaz -n gol în priviri un viscol parc se r scoal drumul împ c rii nu mai e domol r t cind ca orbul printre vechi c r ri nu tim ce se-ascunde-n multe întreb ri…

(Din viitorul volum, Ecouri – Elegii)

De-atâtea semne bune ne dor ochii Iar dinspre cântec ni se face cald Tata spune frumos de culesul porumbului Ca despre victoria de la Podul Înalt Vorbim de noi i mai ales de pace În gr dina ca o camer de curat – Acum suntem o nou propozi ie Format din subiect i predicat.

MIHAI APOSTU ANALIZE Pân mai ieri îmi fug ream femeia S -mi pun masa pe-un picior de plai i s -mi recite-n zori din Odiseea Cu gura ei transfigurat -n nai.

LUMIN A SCOTNOTIS Zidesc r s ritul Îmi ron i cuvântul i soarele-mi plânge, în ochi de speran îmi caut l ca ul, m-acoper o stare apus , în sânge i-o str vezie iubire mi-e crucea.

Ce timpuri bune de-njunghiat pe sear i de ie it de-afar în afar , i de s pat în gen cu lope i, Orbe te c utând cu lumânarea Un cromozom pierdut de Ge i.

În valuri plutesc i nu g sesc marea, când vocea chem rii m duce-napoi ascult în t cere, scandez furioas iubirea ascuns cu pa i, dup noi.

Pân mai ieri ciobanii mioritici Împachetau legenda lor în cear i pl nuiau to i trei s moar .

Dar ast zi tremur cetatea L indu- i to i pere ii spre-n untru.

Cu bra ele goale cuprind întristarea i caut prin tine, s v d r s ritul dar clopote bat vestindu- i plecarea i-n suflet ucis privesc neziditul.

Ce timpuri bune de ucis gomore, De transformat anii în ore i de schimbat tura ia la via , S scrii poeme lungi în cafenele S le reci i f r s - i fie grea .

i-mi zburd în sânge clonatu- i, ce-n mine-i zidesc fericirea.

3

ECOURI LITERARE

Nr.2

CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE * CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE

DAN BARBU

Venind într-un bogat ve mânt, Se-a eaz toamna peste sat, Ce mândri gospodarii sunt, Dansând cu pasul ap sat

RUG CIUNE la „Od în metru antic” Iarna pa te dintr-o vaz cu crizanteme îngândurând aorta mea latin cu cearc nele sfâr itului de veac pe b t turile florii-soarelui.

Exilat democra ie pr bu e te sfin i picta i în anotimpuri suferinde i aceasta m întristeaz PRINCIPE.

Prin unduiri de dulce cânt.

ELENA LEU TEAN C ma de brad

Tu nu mai zbori pe deasupra brazilor Cu aripile tale de carton aurit Iarba nu- i mai aplaud salturile mortale Pe poteci t inuite umbra ta a murit.

De aceea, pe noi nou red -ne.

Z pezile zdrobite de zarea zorilor z natici liciteaz inima impozabil ...

Dâre de sânge acoper solsti iul brodând câmpiile cu promisiuni.

Mai la deal de r s rit ziua este plin de case române ti. i aceasta m întristeaz PRINCIPE.

Intre noi s-a rupt si fa a de masa In albul ei nu ne mai oglindim la cinat In fa a mea st c ma a de brad.

C zute-s aripile tale de carton colorat.

Noi suntem miez de avalan De –aceea azi cuvintele se tac in sine Si ninge aspru între noi, de parc S-ar îmbr ca Ceahl ul in iubire.

De aceea, pe noi nou red -ne.

Lumii r mân cei mai vechi luceferi însingura i în ochiul meu târziu ca miri ademenind învinsele coride.

Ortografia durerii duce greul în tipografii. C eaua destinului latr prin suflet pustiul.

Fiecare fulg i-o dulce cirea E un s rut care repet vara…

De dorul t u plâng ce urile fine Prin ghea a neiubirii, descul Voi alerga mereu spre tine….

DANIELA APOSTU

Clinchetul tâmplei fo ne te bulboane de indiferen .

Stropite cu var toate par ca ieri. i aceasta m întristeaz PRINCIPE.

TRUD i-am s rutat palmele obosite ce au fr mântat ulciorul din care beau drume ii vie ii i am sim it toat truda i tot blestemul p mântului închise în bobul de praf. i-am s rutat t lpile b t torite ce au r scolit scoicile, nisipul pe drumul dinspre Neolitic i am sim it toat truda i toat setea oceanului închise în bobul de sare. i-am s rutat ochii treji r scolind lumina i întunericul bucuria i triste ea fericirea i dezn dejdea i am sim it praful i sarea închise în lacrima neplâns .

De aceea pe noi nou red -ne.

ELENA MITITELU VALSUL TOAMNELOR TÂRZII (Rondel) Prin unduiri de dulce cânt, Valsând în toamnele târzii, C tându- i loc, înspre p mânt, Danseaz frunze ar mii. În norii suri purta i de vânt, Plutesc stelu e argintii, Prin unduiri de dulce cânt, Valsând în toamnele târzii.

4

ECOURI LITERARE

Nr.2

CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE * CENACLUL LITRAR POESIS MOLDAVIAE

DORIN COZAN

cu ochii ace tia am sedus zeci, sute de b rba i, iar cu mâinile acestea am mângâiat duios sute de frun i umbrite.

Acum au r mas numai piele i os, dar v asigur c sunt identic , precum cea de ieri, ca aceea din totdeauna. Tot nu m crede i? O, dac mi-a i putea vedea sufletul, numai a a v-a i putea convinge c nu v mint, c eu sunt cea care v încânt privirile i v tulbur sim irile cu marele meu spectacol de strip-tease; dar sufletul nu se poate vedea, el se simte numai de c tre cel cu care ai afinit i afective i de unde s -l iau pe cel lalt?

To i îmi voiau doar trupul, sufletul aruncându-l în noianul amintirilor triste.

Când s-a întâmplat prima dat , aveam treisprezece ani, a fost un accident al unei min i necoapte. A doua oar am vrut s m r zbun pe primul, dar victima am fost tot eu. A treia oar am vrut s pun cap t acelei vie i tic loase i s-o iau de la început, s devin alta, jurasem s nu m mai d rui decât împreun cu sufletul, dar n-am reu it decât s -i îndep rtez pe to i i s r mân singur , a a c nu mi-a mai r mas decât s m închid în carapacea mea pân ast zi, când mi-a venit, a a, s v vorbesc ca de la suflet la suflet.

Acum m d ruiesc gratuit, vrea cineva s m ia?

Cum, nimeni nu are nevoie de un suflet? De ce v uita i a a la mine? V însp imânt figura mea acrit ? O datorez bunului meu tat care m mângâia biciuindu-m i m alinta înjurându-m . Sau poate v deranjeaz dantura mea stricat ? ti i c f r bani nu se mai repar nimic în ziua de azi.

Poate comportamentul meu col uros i ne lefuit nu v e pe plac; vai, dar nu fi i copii! Asta ine de aparen e, e doar spoiala noastr cu care ie im în fa a celorlal i. i totu i, chiar daca-mi vine greu s recunosc, trebuie s v dau dreptate aici. Nimeni, niciodat nu s-a ocupat de educa ia mea în afara str zii. Biata mea mam a murit înainte s aud cum o strig, iar tata, v-am spus; nu tia decât s bea i s loveasc . Nu m-a luat niciodat în bra e, nu m-a s rutat niciodat . Spunea c astea sunt fleacuri care betejesc sufletul i c numai duritatea are menirea de-a te c li.

Nu l-au deranjat niciodat trecerile mele repetate de la un b rbat la altul. Ba, dimpotriv , p rea bucuros când îi întindeam un b nu din vânzarea trupului meu ca sa- i potoleasc furia cu câte o cinzeac par iv pe care i-o procura de la Ilie Chiorul, nep sându-i c în cas nu mai era un col de pâine de vreme îndelungat .

Gata cu dezv luirile, s trecem iar la lucruri serioase, s ne punem masca indiferen ei i s începem spectacolul: Marele strip-tease! Doar pentru masca asta a i venit aici, pentru asta a i pl tit, nu?

Lume, lume, privi i-m ! Sunt inocen a întruchipat , dar pedepsit pe nedrept, crede i-m , c nu v mint!

azura li, azura li o, azura, cea plin de clopo ei, ascult -mi suferin a când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sun toare amurguri atinge-m , azura, i m voi umple de lini te, plângând înceti or ca un pârâu de lav peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscat palma de ertului, o elul secundei când m scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singur piatr , pe genunchii mei, s o leg n adu- i aminte, o, azura, cum aprig h l duiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum op iam pe mu chiul cuvintelor, cum îmi b gam nasul dup tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o s geat plesnind s geata retinei tale cea înro ind , cea unduind , o, a zu ra presimt lep darea c rnii i fuga ei de la mine a a cum tiu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome bra e ridic , îndreapt , despoaie ira spin rii mele c tre lovirea dulce, sferic , ame itoare a cuvântului t u neîmp cat cu tr darea purtat pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?

LILIANA MU TIUC MARELE STRIP-TEASE Lume, lume, apropia i-v i privi i-m ! Hai, veni i mai aproape, tot mai aproape, numai a a m-a i putea descoperi, a i putea afla cine este fata care v prezint în fiecare noapte dup jurnalul final, Marele strip-tease. Aceasta, adic cea din fa a dumneavoastr sunt eu. Hai, privi i-mi ochii i gura, mâinile i picioarele!

V dau cuvântul meu de onoare c sunt adev rate; ca s v convinge i, atinge i-m ! Dar ave i grij s nu-mi învine i i i voi sufletul! Vrea cineva s încerce? V e fric ? V e jen ? Cum a a? nu vrea nimeni?! Probabil nu sunte i curio i precum cei pe care i-am cunoscut în c m ru a mea. Vede i ochii? Ei bine,

5

ECOURI LITERARE

PROZATORI ROMÂNI DE AZI

Nr.2

*

PROZATORI ROMÂNI DE AZI

F A C E R E A interpret ri, ceea ce nu ar fi f cut bine prestigiului s u interna ional.

Mai ales de când vestitul profesor fusese medaliat de cele dou Universit i din Oxford i, respectiv, Michigan, de când fusese nominalizat la premiul Nobel pentru cercet ri în domeniul na terilor premture, personalul, începând cu portarii i sfâr ind cu responsabilii de sec ii, speciali ti cu statut serios în istoria centenar a institu iei, i se plecau, aproape executau temenele, atunci când vizita saloanele, lucru care lui Mel nu-i f ceau prea mare pl cere, ba chiar îl enerva. Drept pentru care, de multe ori când subalternii îl agasau cu asemenea comportament, el le murmura, cu un glas abia inteligibil, cum c cel pe care ei îl supraestimeaz era fiu de rani de la Timigeni, lucrase la câmp, tia s trag la coas i la pra il , „o mai fac i acum, când merg pe-acolo, ba chiar m întrec în chestiile astea cu fl c ii satului, dar, din p cate, se întâmpl tot mai rar, c ci drumurile prin cele cinci continente îmi istovesc vlaga”.

Modestia lui, vizavi de notorietatea interna ional , era considerat ca un fel de n tângeal r neasc , dac nu incon tien curat . Altul, s fi avut parte de asemenea rezultate în domeniu, i-ar fi ie it lesne din pepeni, nu i-ar mai fi ajuns nimeni cu pr jina la vârful nasului, s-ar fi preumblat în limuzine, iar concediile nu i le-ar fi petrecut la ar , la casa p rinteasc , ci pe plajele de multe carate ale acestei lumi. În schimb, Mel semna state de plat care aproape lun de lun erau suplimentate de sume ce veneau din partea Academiei, i- i lua exact atâ ia bani câ i îi erau necesari pentru traiul lui de burlac, restul expediindu-l pe adresa azilului „Sfânta Vineri”, din vecin tatea urbei; o vreme se deplasase de-acas c tre spital întrun Trabant, pân când poli ia îi atrasese aten ia c este pasibil de amend pentru poluare sonor i chimic ; vânduse apartamentul confort I, din centrul r neasc de la ora ului, i- i cump rase o cas marginea unui cartier, cu fântân , câ iva pomi i-o bucat de gr din , restul de bani d ruindu-i unei case de copii; la serviciu venise o vreme cu bicicleta tip sport, cu coarnele ghidonului întoarse, despre care se zvonea c i-ar fi adus-o din America, apoi, dup împlinirea vârstei de cincizeci de ani, pe jos; la aizeci de ani, renun ase la casa din mahala, oferind-o unei familii de tineri c s tori i, r ma i f r slujb cu trei copila i, dintre care unul bolnav de poliomielit , i se mutase în spital. O mansard la etaj, în cel de-al doilea cat al cl dirii, cu ie ire în pod, cu o dormez

i iar i, i iar i povestea venirii pe lume a lui Luk, r sunând acolo, în adâncul fiin ei sale, mai t ios decât orice avertisment al conducerii spitalului prin difuzoarele sta iei de amplificare, penetrând pere ii inimii i a ezându-i-se pe lobul limbii spre a fi rostit , m rturisit , apoi scris , dactilografiat i afi at pe holuri, sub sticla groas i mat a birourilor, ca experien , murmurat de-ntreg personalul celor dou schimburi ale maternit ii ca LAITMOTIV al actului na terii, ca rug ciune înainte de-a se intra la sala de opera ii, ca test al trecerii de la starea de f t la aceea de om, ca lege guvernând imnul vie ii.

Acea întâmplare din copil rie îi marcase întreaga existen i Mel o imortalizase într-un text la vârsta de 16 ani, ca elev internist al liceului din ur. Ba chiar îndr znise, la un moment dat, s o trimit la o revist literar , de unde i se r spunsese c „proza nu înseamn , totu i, doar un fapt brut al vie ii”. Desigur, renun ase, mai ales c la acea vreme nu optase înc pentru o meserie de viitor, dar asupra carne elului, unde o p stra, revenea ori de câte ori i se f cea dor de sora sa, de p rin i, de bunici i de casa p rinteasc , fiind tot mai convins c anumite fapte i situa ii, din via a noastr , sau din via a înainta ilor no tri, nu-s deloc întâmpl toare, c -s înscrise în gena din care ne ivim pe lume, spre a ne marca via a, gândirea i sim irea i spre a ne distinge de al i indivizi. O CITISE de atâtea ori încât, în ceasurile lui de r gaz, i-o murmura ca pe o poezie i nu renun a la ideea c , într-o bun zi, are s - i adune tot personalul din maternitate i are s le-o m rturiseasc . Pe m sur îns ce prestigiul s u cre tea în specialitate, lucrul acesta i se p rea tot mai pu in plauzibil, nu pentru c , astfel, i-ar fi tr dat originea sa r neasc , de care era mândru, dar pentru c anumite persoane ar fi dat 6

ECOURI LITERARE chiar aici, unde profesorul avea pl cerea s priveasc , vara, cerul cu stelele acelea mari ca ni te mere i s - i aduc , astfel, aminte de anii copil riei din sat.

Pe m sur ce îmb trânea, cheful de a se îmb ta cu somn se topea, a a încât orele cele mici ale dimine ii îl g seau fie în laboratorul spitalului, cu ochii în obiectivul microscopului, fie la camera de gard , scutind de aceast grea corvoad pe mul i dintre tinerii medici, care nu tiau cum s -i mul umeasc .

Asta pân când directorul, un tip cam rigid i foarte conformist, i-atr sese aten ia c respect devotamentul i bun tatea lui de specialist, dar c i „tinerii ace tia trebuie s devin speciali ti i n-o vor putea face dac nu se bat ca leii cu toate capcanele i dificult ile meseriei”. Mel nu se l sase ofensat de interdic ia efului, î i v zuse mai departe de cercet rile i tratatele lui, dar ori de câte ori nu avea somn, poposea la camera de gard , chiar dac medicul de tur era i el prezent.

Se întâmpla întocmai în fiecare noapte de 24 spre 25 decembrie când, de obicei, Profesorul chema pe to i mamo ii în sec ie, spre a veghea simbolic la na terea Fiului Unic. În saloanele cu femei gata de na tere, dar i în cele cu lehuze, vegheau câte doi medici. În salonul de na tere, doi, în cel de opera ie, doi. Diminea a, în zori, indiferent de ce se întâmpla, concret, în maternitate, la ase fix, d deau buzna în camera de gard pentru a vesti pe Regele Na terilor, despre Marea Na tere.

- Bun venit din Bethleem, colegi, îi saluta.

- Bun g sit, rege! r spundeau oamenii în halate albe.

- Rege, dar nu Irod! zâmbea el, cu umor.

- Rege al vie ii, în iesle n scut…

- i frig, nespus de frig…

- i vaci, catâri, capre, oi…

Apoi Profesorul le da covrigi, mere, portocale, le turna în pahare ampanie i cântau lui Hristos „întru mul i ani s tr iasc ”. i mul umi i de colind , medicii se întorceau pentru a- i relua serviciul în sec ii sau plecau acas , dac nu erau în tur .

Dar strâmtorile vie ii, gândea marele specialist uneori, ne a teapt , f r s ne gândim la ele. i traversarea lor e cu atât mai dificil , cu cât ne-am pref cut c ele, adic acele capcane, nu exist .

Anul acesta, în seara de Ajun, petrecut , ca de obicei, la camera de gard , Profesorul avu parte de o mare surpriz . De serviciu era Magdalena Rusu, transferat , de curând, dintr-o maternitate de provincie, cu care nu prea avusese ocazia s discute, s-o asiste la na teri i, prin urmare, s o cunoasc .

Conducerea unit ii, prin consiliul ei de administra ie, îi consfin ise dreptul, ca oric rui

Nr.2 mamo nou venit, s -i fac asisten la trei na teri, dup care s - i dea avizul dac poate fi socotit medic definitiv al sec iei. Tocmai se ivise prilejul când, cu siguran , tân ra doctori avea s -l consulte daca va beneficia cât de curând de prezen a lui la na teri. Sau, poate, nu-l va întreba?

Ziua fusese destul de dificil , dou na teri premature, una prin cezarian . Era obosit, dar mul umit. B ie ii i fetele lucraser bine i mândria lui venea de-acolo c observa cât de roditoare i-au fost sfaturile, experien ele, tratatele, cât de ascult toare i supus este aceast armat de medici teoriilor sale operatorii. Crease ceea ce se cheam COAL i asta o recuno tea oricine. Ministerul era cu ochii pe ei, perspectiva spitalului era una dintre cele mai promi toare. i Mel era con tient c de faptele speciale ce se petreceau acolo, el este principalul vinovat.

Aproape c nici nu observase zâmbetul cu care medicul de gard îl întâmpin . Zise mul umesc, îi r spunse tardiv la salut, un „s rumâna” gr bit i, ocolind masa din mijlocul înc perii, se l s s cad pe canapea. Dac n-ar fi adormit foarte repede, ar fi fost desigur sâcâit de prea marea lini te în care sala z cea.

Curând începu s sfor ie, când femeia întinse bra ul pe dup umerii lui la i i-ag igara r mas nemi cat , dar fumegând înc , în atârnarea ei de buza inferioar . Doctorul tres ri, nu zise nimic, închise din nou ochii, dar nu mai reu i s a ipeasc .

Ridic privirile obosite i o fix îndelung.

- Practic, dumneata de când e ti printre noi?

Femeia coborî ochii ru inoas , apoi tres ri ca dintr-un vis i, f r s -l urm reasc , zise, mai mult ca pentru sine: - De când am venit CU TOTUL aici.

- Întâi ai venit O PARTE? - Exact. TRUPE TE. Dar m consider aici de când mi-am adunat i sufletul.

- i ce zici, vei r mâne?

- Numai daca v ve i hot rî s m ASISTA I i s mi APROBA I. - tii a câta na tere am dirijat ast zi? tia. Se anun ase prin sta ia de radioamplificare a spitalului. ase mii de na teri în treizeci de ani de serviciu, la aceea i unitate. Dar se ab inea s -l laude.

Lui Mel îi pl cea atitudinea mai tinerei specialiste. No asistase, amânase SINE DIE ac iunea aceasta, dar totu i o remarcase ca pe-o lucr toare asidu , deosebindu-se de toate celelalte care, de-a lungul anilor, se perindaser prin sec ia lui, în sensul de a nul lingu i, ceea ce nu-i displ cea. De aceea o i numise Doctori a. Nici unuia dintre aspiran ii la un post definitiv de mamo din spital nu i se adresa astfel. Nu 7

ECOURI LITERARE se temea c putea s i-o ia la cap, s devin o înfumurat , cum adesea se întâmpla cu celelalte debutante, c ci dorea s-o îndrepte c tre meseria cea adev rat , care se dobânde te nu doar prin munc pe brânci, dar i din insatisfac ii i frustr ri.

Ca b rbat neînsurat ce era, i mai ales în tinere e, considera de datoria lui s se îndr gosteasc de orice nou-venit , s -i fac o vreme curte, i-abia dup aceea s-o pun la treab , s -i mai explice câte ceva din tainele obstreticii i ginecologiei. Acum r mânea surprins c de Magdalena nu se putea apropia astfel i, de i îi admira frumuse ea, constata c o face ca un frate mai mare sau ca un t tic. I-o i spusese odat , la care femeia se mul umise doar s zâmbeasc .

Faptul c -l asculta cu mare aten ie, i nu numai în timpul na terilor, dar în via a de toate zilele a spitalului, c orice propozi ie, fraz , cuvânt pe care i le adresa p reau s fie îndelung stoarse de nuan e i semnifica ii îl determinase s acorde acestei a a-zise „colege” un statut aparte în rela iile sale cu personalul maternit ii. Sim ea, îns , c în afara asistentelor pe care doctori a le a tepta din partea lui la na teri între ei doi se face, tacit, locul unei discu ii speciale, a unor explica ii, a unor preciz ri. Femeia fu curioas s afle când va veni acea clip . i, într-o zi, întâlnindu-se pe holul de la etajul doi, îndr znise s -l întrebe: - Toate la vremea lor, i-a r spuns, privind-o din grab .

- i când va fi acea VREME? clipise Magdalena des, transmi ându-i zâmbetul gale i l crimos, de care numai ea era în stare.

Iata c , în sfâr it, venise.

Se privir o vreme f r menajamente, dar nu- i vorbir . Fe ele li se albeau treptat, bra ele c p tau mi c ri necontrolate, iar pupilele se adânceau parc , fiecare dintre ei ne tiind precis la ce întreb ri va trebui s r spund , eventual cum s se apere.

- Nu tiu, zise ea într-un târziu, schimbându-se pe canapeaua de pe latura opus , pentru a putea s -l priveasc din fa , de când v-am v zut în aceast cl dire, m-a cuprins sentimentul c v sunt datoare.

- Nu consideri c toat lumea de-AICI îmi este datoare cu ceva?

- Desigur, desigur, se repet doctori a, dar eu cu CEVA în plus.

- i nu b nuie ti cam cu ce?

- Ba tiu precis, dar nu cred c este cazul s v spun.

- Încearc . Î i promit c nu m voi sup ra.

- Domnule Profesor, se porni Magdalena tran ant.

Am f cut ce-am f cut i v-am citit carne elul.

Nr.2 - Ce vorbe ti, doamn ? Mi l-ai sustras din buzunar?

- Nu, aminti i-v c s pt mâna trecut l-a i uitat aici, pe mas .

- i?… i-am aflat POVESTEA, mi-am copiat-o.

Mi-o ierta i?

- Numai dac îmi spui i mie ce motiv ai avut. Textul acela are doar PENTRU MINE o semnifica ie.

- O s v convinge i c i PENTRU MINE, Domnule.

- A fost prima mea NA TERE. Poate datorit ei am ajuns ce am ajuns.

- Dac v zic c i cu mine s-a întâmplat acela i lucru, v surprinde?

- ACEEA I na tere?

- Exact!…

- Mi se pare c suntem deja în LITERATUR . Ba chiar una ce ine de S.F. - Ba deloc. De via ine, de DESTIN. Nu dori i, cumva, s v reaminti i ACELE întâmpl ri?

- S mi le REAMINTESC? Dar i le citesc, din carnet. i-apoi zici c i-ai însu it textul. Tocmai m gândeam s -mi adun to i colegii. S afle despre PRIMA mea na tere. S trag ei ni te concluzii.

- Pornim la treab ? îndr zni femeia, redevenind grav i încordat , cu privirile fixate pe scrumiera în care igara Profesorului mai fumega înc .

- Cum vrei. Începi tu sau eu?…

- Începe i Domnia Voastr … Apropo, pentru ca povestirea s capete fluen , va trebui, pe toat durata ei, s -mi permite i s v tutuiesc.

- Chiar te rog…

Profesorul î i îndrept pentru o clip trupul, duse bra ul la cing toare i privi la ceasul de buzunar, prins de hain printr-un l n ug fin, al c rui reflex argintiu f cu s p leasc lumina becului. În acela i moment, în curtea mic i rotund dintre cl diri n v li o salvare i trebui câteva momente bune ca-ntreg ritualul de preluare a pacientei s se consume. Apoi se f cu atâta lini te, încât tic-tac-urile ceasului de perete p reau adev rate lovituri cu ciocanul. (fragment din romanul TIMPUL MOLIILOR) 8

ECOURI LITERARE

PROZATORI ROMÂNI DE AZI

Nr.2

*

PROZATORI ROMÂNI DE AZI

CORNELIU BICHINE

nivelul s u, s fie nevoit a- i oferi serviciile ca orice uvrier. Dup el, creatorii ar fi trebuit s fie scuti i de meschin riile aduse de înrolarea într-un serviciu.

Totu i, dat fiind situa ia global a rii, chiar muta iile regionale, creatorul nostru, înjum t it de foame i perforat suficient în vestimenta ie, i-ar fi c lcat pe inim , pentru o perioad , acceptând cu stoicism câmpul muncii.

Cu gândurile acestea încurcate i-n contrast cu concep ia lui despre lume i via , Toader Eclips sorbi ultima pic tur de rachiu cleios oferit în cinste de c tre Anghel, un celebru m tur tor al ora ului, aflat de doi-trei ani în dizgra ia autorit ilor locale, fapt ce-l determinase s-o ia pe calea poeziei, evoluând în acela i timp, dar în ritm mai vioi, pe drumul be iei.

Z pu eala schimonosise fe ele. Chipurile clien ilor, br zdate de sudoare amestecat cu colb, deveniser inexpresive, t cute, opace, str ine.

Sorbea fiecare din rachiul s u f r a se gândi la nimic. Parc se încheiase un pact, pentru to i, aici, gândea Eclips .

- Ei, cam cum...!? îngân peste vreun sfert de ceas un b rbat c ruia nici cei de la eviden a popula iei nu i-ar fi putut stabili vârsta.

Nu r spunse nimeni. Ce r spuns s-ar fi putut da unei întreb ri absolut ontologice!? Careva sc p paharul pe podea, înjur mârâit, apoi alunec artistic cu capul pe mas , scufundându-se într-un întuneric l untric lini titor.

- S racu’ Gulie...! Anghel se trezi vorbind f r s vrea. O d du în metafizic ... dac a fost bou i a muncit toat via a...! cas , cai, palat...., gr din i, io-te, doarme mai des ca mine în an uri...! Nu coment nimeni. tiau to i c pe acest om nu-l gonise nimeni de acas , l sase într-o zi totul balt i plecase hai-hui prin târguri i iarmaroace. De-atunci îl înghi iser cârciumile, îl rodeau p duchii i-l m cina nebunia.

Se-ntunecase bini or. Întunericul nu deranja pe nimeni. Ilicita cârciumioar „La botoasa”, f r lumin electric , func iona într-un fost bazin de combustibil, alc tuit din tabl mat , pe care proprietarul – capitalist în devenire -, îl amenajase într-o gur de canal, la câ iva metri de WC- ul public din pia a local . Atmosfera de-aici nu poate fi descris cu u urin . Se bea pe „cârâial ”, plata vine odat cu ajutorul social sau niciodat , consumatorii având linia de creditare limitat de

Corneliu Bichine a v zut lumina zilei pe 28 august 1956, la maternitatea din Bac u, dup care a revenit imediat în satul s u natal, Vladia, din comuna Dragomire ti, jude ul Vaslui, unde i-a petrecut copil ria pân când p rin ii s i, înv tori în sat, l-au trimis s - i des vâr easc studiile gimnaziale i liceale la Bârlad.

Absolvent al facult ii de Istorie – filosofie din Ia i în 1983, are o perioad de peregrin ri ca profesor, prin ar , ca apoi s se stabileasc , se pare, definitiv la Negre ti de Vaslui.

Public articole i buc i literare în „Cronica”, „Luceaf rul”, „Convorbiri literare”, „Clepsidra”, „Adev rul”, „Gazeta de Est”, etc. În 1994 îi apare prima sa carte „Vise cu cai”. „Corneliu Bichine este de dou ori un om unic. În primul rând deoarece a încercat s fac din filosofie – nu-i a a, tiin a celor mai generale legi despre lume i via – un mod de a fi i, apoi, pentru c a tiut s coboare din seduc toarele teritorii ale specula iei înalte cu picioarele în glodul realit ii, izbutind în zona pragmaticului, locul unde îndeob te filosofii e ueaz .”

Valentin Ciuc „Universul dezv luit al prozei lui Corneliu Bichine , este un univers crâncen, un univers înce o at i ambiguu, un univers incert, al timpului zilelor de azi. Este un „anotimp” al lipsei, al s r ciei materiale i „bog iei” spirituale, chiar metafizice, în pielea i hainele m tur torului de strad .”

Tudor Ghideanu Dincolo de barier Fragment „Jum tatea lui mai îl g sise pe Toader Eclips tot cu bocanci în picioare i tot f r bani.

Cercase toat iarna s - i g seasc ceva serios de lucru, îns la cei peste 50 de ani ai s i, la care se ad uga i renumele de jalbagiu, aceast problem putea fi pasat foarte bine în categoria celor care nu se mai rezolv niciodat . De fapt, în viziunea lui Eclips nici n-ar fi fost cazul ca un creator de

9

ECOURI LITERARE st pânul unit ii, un pu c ria de treab , cu ceva cheag agonisit în urma tranzac iilor cu haine vechi i plante t m duitoare de r ni. Fata de la bar, barul fiind o scândur groas , un fel de l tunoi desprins de pe linia ferat , a ipea pe un scaun, de fapt o lad de lemn ruinat peste care- i a ezase în urm cu o lun paltonul, devenit de prisos odat cu sosirea prim verii. Avea cinci copii, fiecare generat de autori necunoscu i, trecu i pe-aici din nou zeci încoace, cu treburi, afaceri sau f r nici o treab .

Ea îi cuno tea pe to i, o cuno teau to i.

Fiecare o respecta în felul s u, tiind-o sub protec ia lui Gulie, care-o scotea lunar la plimbare, oferindu-i bani pentru s mân de floarea-soarelui, plant pentru care Maria i clien ii ei aveau o sl biciune deosebit . De fapt, înc lzirea în timpul iernii se f cea aici într-o sob de tuci, doar cu cojile pe care cu consecven ron itorii de semin e le scuipau pe podea... în zilele de s rb toare se organizau i r m aguri. Uneori, la astfel de întreceri participau i personalit ile târgului, iar Narcis, trezorierul, f cea, la insisten ele concet enilor, demonstra ii, adev rate spectacole, oferea gratuit lec ii de cum se m nânc semin e f r s duci mâna la gur , zvârlindu-le mecher din buzunarul paltonului, cu percu ia degetului mare al mâinii drepte i cu participarea direct a oldului. În câteva minute, col urile gurii protagonistului deveneau aidoma unor cuiburi de rândunic , omul stârnind invidia consumatorilor obi nui i, dar mai cu seam a liceenilor, înc neperforman i în acest domeniu...

Maria trecea din când în când dup o perdea, în spatele barului, ori de câte ori era solicitat ..., f r ca vreun mu teriu s fac vreo remarc deplasat . Mi carea aceasta o f cea zilnic de câteva ori, iar joia, în zi de târg, intr rile în „separeu” puteau fi dublate. Se ostoiau astfel necazuri, imbolduri, curiozit i... fata mergea des i pe malul iazului. St tea goal în b taia soarelui spre asfin it, jucându-se cu liceenii sau cu cei de la antier prin iarb , împ când cu generozitate i impar ialitate pe toat lumea. Se-ntorcea apoi la munca ei, încasa banii de la cei ce- i turnau singuri în pahare, ori îi însemna în caie el pe ceilal i, mai totdeauna afla i în jen financiar . Ace tia din urm aveau s pl teasc într-un viitor incert.

Trecuse de miezul nop ii. Maria îi l s dormind pe jos ori pe mese pe obi nui ii cârciumii, îi f cu un gest discret lui Tudor Eclips c pleac acas , îl mângâie pe cre tet pe Gulie, apoi urc treptele sc rii de lemn i ridic atât cât putu de tare capacul metalic deja întredeschis al bazinului uria în care se derula via a lumii descris aici. Nu privi

Nr.2 înd r t. L s capacul deschis, ca s nu se sufoce pe timpul nop ii cei r ma i în untru, apoi î i d du drumul pe coapsa metalic a bazinului, ca pe un tobogan, sim ind cum o frige fierul la buci. Zâmbi i ea de n stru nicia acestei senza ii i chiar se gândi c-ar trebui s procedeze a a de mai multe ori pe zi... În c dere sperie câ iva câini vagabonzi, care-o privir puturo i, cu ochii înjum t i i, f r a mârâi m car. Peste drum, lâng o lad uria de gunoi, urât mirositoare i fumegând , o familie de igani nomazi, aciuat aici din timpul iernii, î i preg tea masa, o fiertur incert , într-o oal schiload i tirb . Erau peste zece de to i. Venirea prim verii îi mâna acum din loc, îns câteva luni tr iser aici, punând cartoane i scânduri în prelungirea l zii de gunoi, care, arzând zilnic, îi înc lzea. Âiganii se dovediser pa nici. Tr iau cu ce strângeau pe la gunoaie, aveau în dotare i un lighean în care- i înc lzeau seara ap i se sp lau pe rând. Cei mici î i agonisiser de prin tomberoane câteva p pu i incomplete i un ursule pântecos i vesel, cu care se jucau în chiote i hohote, ca to i copiii ferici i. Nim nui nu i s-a p rut ceva ciudat la ace ti oameni. Nimeni nu se sinchisise de ei... În drum spre cas , Maria întâlni câ iva be ivi chirci i pe sub garduri. Pe unul îl auzi cum gemea prin somn. Fetei i se f cu fric . Intr u or în cas , un usc tor amenajat la ultimul etaj al unui bloc de nefamili ti. Se-nchin i-i mul umi în gând lui dumnezeu c -i sunt copiii s n to i. Plânse i se cuib ri într-un col pe o saltea, lâng unul din b ie i.

Adormi într-un târziu plângând în t cere, vis frumos i gemu împ cat cu sine i cu lumea, imaginându- i în visul s u c ochiul stâng i s-a transformat într-o fântân uria apoi într-un nor ploios ce stropea câmpurile, drumurile i oamenii co ap c ldu , primenind totul în jur. Se f cea c ploaia aceasta miloas , nesfâr it , cuprindea încetîncet marginile lumii, spulberând cocioabele i mizeria, l sând în urm un câmp imens, verde i des, sem nat cu ov z, prin care maiestuos i întinerit trecea Gulie cu coasa, ca-n vremurile cele bune. Peste toate domnea privirea superioar a lui Tudor Eclips care, pe-un t p an însorit, zgând rea cu un pai mustos o buburuz ce se-nc p âna ca s nu zboare nici sub descântec. Apoi, nemilos de repede, se lumin de ziu , dar Maria nu se mai trezi.

Alearg i acum poate printre brazdele ce separ viclean lumea visului de lumea tr it .”

10

ECOURI LITERARE

Nr.2 individ politic perfect con tient de r ul pe care-l genereaz neîncetat i total indiferent fa de acest r u, un Heliogabal insa iabil, un ipocrit i un demagog de mare clas , un filistin perfect, un corupt i un corup tor de prim ordin „un luceaf r al viciilor”, vorba b trânului Filimon, care nici n-ar fi visat s fie dep it în viziunile sale asupra ciocoismului de c tre posteritatea de peste un secol i jum tate. Guvernatorului nu-i lipse te, într-adev r, nimic, pentru aceast situare a sa în zona crepuscular a existen ei. Nici o tic lo ie nu ia r mas necunoscut i nepus în aplicare, tot astfel cum nici un dram de cinste, de onoare ori de omenie (româneasc sau universal ) nu-l mai anim de mult. Este gol i uscat pe din untru, precum un copac centenar, mâncat de putregai. Pentru el, exercitarea discre ionar a puterii (într-un perimetru provincial) este sensul prim i ultim al vie ii, un afrodisiac, un drog i aproape un scop în sine. A guverna, adic a dispune de soarta celorlal i într-un mod discre ionar, sub acoperirea uzan elor de tip democratic, care nu sunt în realitate decât ni te forme f r fond, iat ce-l define te. Literar vorbind, figura personajului este de maxim complexitate.

Capacitatea autorului de a construi textul utilizând cu rafinament i fantezie resursele limbii este un alt punct forte al c r ii. În fond, orice oper literar este un spa iu privilegiat al cuvântului manevrat cu me te ug, înainte de a fi orice altceva.

Inventiv i cu o maleabilitate stilistic deosebit , Marian Constandache valorizeaz în mod inspirat i oportun toate zonele i registrele limbajului, reu ind s realizeze un continuum narativ aproape f r nici o fisur . Cititorul înzestrat cu pl cerea savur rii textului, se va delecta copios. Multe pagini din carte întrebuin eaz enumera ia de factur rabelaisian , aplicat cu me te ug în contexte diferite: „ i ce visasem eu c voi face precum un gladiator a teptând neînfricat s apar monstrul, taurul sfânt, tiamatul, rahabul, typhonul, c pc unul, balena, lamiile, lyltul…” (p. 62) sau: „S nu-l fi a teptat ca pe un mântuitor. Salvator. Alint tor. Panaceu.

Crucea Ro ie. ONU, ISFOR, NATO, CAER. Adic eu în rugile mele fierbin i s nu-i fi pomenit: Numele, Stigmatul, tampila, Clauza, Însemnele, Stema, Heraldica, Blazonul, Marca, Titlul, Pedigriul, Gena, Originea, Obâr ia, Regnul, Geneza. Adic s nu-i fi c zut la picioare imediat” (p. 281). Alte procedee sunt inova ii ale autorului. „Balast” se intituleaz în mod repetitiv acele secven e ad ugate la sfâr itul unor capitole având rolul rotunjirii textului i contextului, în sensul dorit de autor. Altfel spus, i „balastul”, care în mod

„EDENUL IMPAR” I INFERNUL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE Daniel Dragomirescu

Epoca postdecembrist are toate însu irile necesare pentru a le oferi autorilor actuali subiecte variate pentru scrierile lor, dar cu toate acestea nu mul i sunt cei care s-au ar tat preocupa i, pân acum, s -i surprind , în forme estetice memorabile, personalitatea unic i inconfundabil . Unic , fiindc este pentru prima dat în istoria societ ii române ti moderne când se încearc revenirea de la totalitarism la democra ie i inconfundabil , pentru c protagoni tii tranzi iei actuale nu sunt, de fapt, nici ciocoii lui Nicolae Filimon (care erau de i nici simpaticii orientare turco-fanariot ) „venerabili” i „onorabili” ca avenci, tip te ti, farfurizi ori brânzovene ti din opera lui Caragiale care erau, in corpore, de forma ie pa optist i occidental , chiar dac mai cârteau din când în când contra Europei.

Marian Constandache este unul dintre autorii care s-au decis s pun , cu metod i imagina ie, în valoare acest vast filon tematic. Cartea sa, „Edenul impar” (Editura Pim, Ia i, 2006) are ceva din savoarea unui poem biblic de factur postmodern , dar nu numai. Figura sa central este un personaj emblematic i alegoric, Guvernatorul, ale c rui volute existen iale sunt urm rite cu sensibilitatea vie a unui poet i cu mali ia foarte caustic a unui

,„Abstract” desen de Nynna Vizireanu pamfletar. Cine este cu exactitate, în peisajul vie ii postdecembriste, acest personaj cufundat într-o studiat ambiguitate, din perspectiva i în numele c ruia se realizeaz întreaga nara iune, cu un caracter atât de confesiv i de autodemascator, conteaz mai pu in din punct de vedere strict literar.

Conteaz mai mult ceea ce contureaz în filele c r ii autorul. Guvernatorul este un as al cinismului, un 11

ECOURI LITERARE obi nuit r mâne în paginile manuscrise nedestinate tiparului, este recuperat i devine o parte integrant i chiar necesar a operei finite. Cu titlu de curiozitate, semnal m c la propriu termenul înseamn înc rc tur de nisip sau de pietri folosit în construc ii sau în naviga ie, deci ceva util, iar la figurat are sens opus i desemneaz ceea ce este inutil, de prisos, împov r tor într-o crea ie artistic .

Cu alte cuvinte, autorul d balastului ceea ce este al balastului (la propriu), iar rezultatul în plan literar este unul bun i profitabil. Registre stilistice aflate în opozi ie sunt combinate în contextul aceleia i pagini: „Dar ce nu pot s în eleg este faptul c o f tuc de dou zeci i ceva de ani ori vine pe un antier s lucreze în mijlocul atâtor muncitori (…)

Mai d -o dracului de putoare” (p. 235). În alt loc, unde autorul evoc vremurile totalitare, descrierea împerecherii dintre un activist de partid i so ia lui, de asemenea activist , este f cut într-un registru stilistic care se orienteaz înspre grotesc. Vajnicul revolu ionar…: „o îmbrânci viteje te pe femeia visurilor sale peste infoliile ro ii i, desf cându-i picioarele nelene e, o p trunse tremurând din tot corpul s u masiv, mirosind a mistre i a transpira ie de activist, neuitând s -i opteasc în ureche femeii îndemnuri proletare…” (p. 39). Milan Kundera relev într-un studiu dedicat lui Kafka i lui Max Brod („Testamentele tr date”, în curs de apari ie la editura Humanitas, din care s-a publicat un fragment în „România literar ”) c actul sexual este mai degrab ceva comic. În secven a citat , Marian Constandache îl face grotesc de-a binelea, i acest lucru se produce într-un mod perfect compatibil cu condi ia personajelor într-un cadru istoric revolut.

Trebuie remarcat pe de alt parte c erosul i erotismul reprezint o tem constant a c r ii, un fel de ilant al ei în plan estetic, constituind i o contrapondere la pamfletul politic foarte virulent pe care îl con ine i care poate deveni astfel mai u or digerabil (cel pu in de c tre cei care nu se simt direct viza i). Via a erotic dezl n uit se asociaz prin excelen cu figura memorabil a Guvernatorului, fiind în subsidiar caracteristic i altor personaje. Acest eros dezl n uit impregneaz totul i ni-l dezv luie pe Guvernator în toat goliciunea – i mediocritatea - sa omeneasc . Idila presupus romantic dintre el i „inginera de la sere” (fost cândva, poate, frunta în întrecerea socialist sau secretar BOB) este concurat de nenum ratele escapade erotice avute de acela i personaj cu toate fecioarele i femeile ajunse – de voie, de nevoie / de pl cere, de nepl cere - în raza sa de existen i de influen (de la planturoasele secretare personale

Nr.2 pân la studentele înc par ial inocente, care au nevoie de apostilele sale pentru burs de studii), astfel încât s-ar putea crede c adev ratul motiv pentru care Guvernatorul se dore te eternizat în postura de ales al poporului rezid în asigurarea deservirii permanente a apetitului s u erotic insa iabil, i nimic altceva. S nu se în ele cineva îns . Acesta este erotismul ca emblem a unei puteri corupte i corup toare. Este marasmul în care intri i din care nu mai po i ie i. Lipsa de m sur care-l guverneaz pe Guvernator – dac ne este permis acest joc de cuvinte – în întreaga sa existen , pantagruelismul s u erotic spectaculos î i afl , printr-un fel de simetrie, spre finalul c r ii, un corespondent în desfrânarea b rbatului r mas v duv care abuzeaz în mod incestuos i patologic de propria sa fiic , în vârst de 13 ani (Erendira într-o alt versiune). Episodul este relatat in extenso,

cu toate groz viile imaginabile, într-un alt roman inclus în romanul principal, prin tehnica povestirii în ram .

Romanul incestului copiaz titlul romanului principal i este atribuit unei scriitoare – ipotetic proiec ie feminin a autorului însu i (Veronica Constandache). El abund în scene tari i foarte tari, mânuite cu veritabil virtuozitate stilistic de c tre autor, amintind de anumite episoade narate în „Pianista”, romanul care i-a adus Nobelul în 2004 scriitoarei austriece Jelfriede Jelinek, i deci dificil de suportat de c tre cititorii delica i sau opaci din punctul de vedere al recept rii estetice. Este, îns , nici vorb , o pies de rezisten în structura extrem de compozit a c r ii, dar deopotriv foarte substan ial , în care afl m pân i un poem satanist atribuit Guvernatorului, al c rui incipit gl suie te - într-un fals stil biblic - astfel: „M rturisesc ast zi un botez în scârna galben a cristelni ei Diavolului”… (p. 338).

Cititorii care, cu firul logicii în mân , vor c uta o tram sau un subiect cursiv pe parcursul celor 352 de pagini ale c r ii, fiind anima i i de un oarece spirit justi iar („Binele s triumfe!”), vor avea la final satisfac ia de a asista la moartea Guvernatorului i la autopsierea cadavrului s u, dup ce mai înainte z cuse într-un infern provizoriu, scufundat pân la gât în scursorile unei latrine înfundate. Din p cate, pentru justi iarii no tri, se pare c Guvernatorul rena te din propria-i cenu , c ci spiritul s u planeaz , la morg , deasupra propriului cadavru despicat i eviscerat, din care o asistent medical încearc , într-un ultim efort, s mai extrag un gram de b rb ie, pesemne pentru ca stirpea Guvernatorului s nu se sting i s prolifereze mai departe, în posteritate i în eternitate.

Chiar dac nu a produs nici o vâlv i niciun scandal public, „Edenul impar” este o carte bine alc tuit . Merit efortul de a fi citit .

12

ECOURI LITERARE

Nr.2

VASLUIANUL PENE I DEMOCRATIZAREA PERSONAJULUI LITERAR Romantismul a adus o eliberare de normele clasicismului, între care, nu în ultimul r nd, se afla selectarea personajului dintr-o clas social superioar , aceasta fiind, de regul , nobilimea. O dat cu a a numita “b t lie pentru Hernani”, pe scen i în romane irump personajele de extrac ie extra-nobiliar , recruta i din oropsitul, pân atunci, tiers état. Aceas “stare a treia” a p truns i în literatura noastr , de i mai târziu decât în Europa vestic . Primul nostru roman istoric, Radul VII de la Afuma i, scris în 1846, î i recruteaz personajele exclusiv din lumea marii nobilimi. Fire te, domnitorii nu puteau lipsi i romanele de dup 1850 îi introduc în fabul . Evident, numai sub latura lor eroic : tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Vod cel Cumplit.

Deoarece romantismul românesc, asemenea tuturor romantismelor sud-estice, avea profunde motiva ii etnicosociale, nu putea lipsi acea clas social pentru care, cel pu in în inten ie, se d deau lupte politice grele. A adar, r nimii i se face loc în literatur , de i, la început, numai sub aspect pitoresc. Personajele- ran doar cânt doine, spun pove ti, vorbesc în zic tori, danseaz hore, totdeauna în i ari bine scrobi i. Cam a a arata ranul român dup autorii pieselor, romanelor i nuvelelor noastre de pân în jurul lui 1870.

La formarea i consolidarea acestei imagini a contribuit, nu în ultimul rând, Vasile Alecsandri, prin activitatea din ceea ce îndeob te este cunoscut de critica literar drept un ansamblu format de primele dou etape ale crea iei sale. Cea de a treia etap , care începe cam o dat cu intrarea în rândurile junimi tilor, adic de prin 1865, marcheaz o transformare fundamental , mai ales în ceea ce prive te optica prin care este considerat ranul. Au contribuit multe circumstan e. Aici, ne vom opri doar asupra uneia: r zboiul pentru Independen .

Acestui eveniment extrem de important pentru via a României moderne Alecsandri i-a ar tat un interes aparte.

Nu voi lua în discu ie decât modificarea imaginii personajului- ran: tr s turile pitore ti î i diminueaz ponderea, fiind înlocuite cu beligeran a patriotic . În “Convorbiri literare” scriitorul public ciclul intitulat Osta ii no tri, cuprinzând poeme ale c ror personaje nu mai descind, ca la scriitorii anteriori, din lumea “înalt ”, ci apar in în exclusivitate r nimii. Datorit prestigiului de care se bucurau revista Junimii i Alecsandri însu i, aceast “coborâre de rang” a personajului literar românesc a devenit îndat o obi nuin , fiind preluat de numero i al i scriitori. Amintesc, în primul rând, romanul În r zboi al lui Duiliu Zamfirescu, apoi romanele Din b trâni i Manea ale lui Ioan Slavici. Fire te, toat literatura lui Sadoveanu, începând cu oimii.

Cele dou figuri care, prin circula ia pe care au cunoscut-o, au devenit embleme ale ranului-r zboinic român sunt Pene Curcanul i Sergentul. Amândou personajele î i au obâr ia undeva, în satele vasluiene.

Care au fost motivele datorit c rora Alecsandri s-a oprit asupra inuturilor vasluiene este mai dificil de stabilit cu exactitate. Poate prezen a în Vaslui a unui corp de armat . Dar, de regul , scriitorul i-a plasat personajele în mai toate inuturile române ti, având grij s precizeze, de fiecare dat , c , ori vasluian, ori vrâncean, ori cern u ean, ori sorocean, el se consider “român”, chiar “român de vi veche”. Se presupune c scriitorul l-a cunoscut pe Constantin Gheorghe urcanu, prototipul lui Pene Curcanul, în spitalul de campanie din Turnu M gurele, unde acesta era internat, ca urmare a r nilor suferite în urma atacului din 22 noiembrie 1877, de la Plevna (Cf. Traian Nicola, Valori spirituale vasluiene, vol. II, Vaslui, 2001, p. 507-511). Din aceea i lucrare, reiese c urcanu (1854-1932) era o personalitate puternic , energic , r zb t toare. A fost pietrar, apoi picher de osea. tiutor de carte, va fi fost printre primii elevi care au beneficiat de legea înv mântului promulgat de Cuza Vod . Probabil c , mai întâi în coal , apoi în armat , i-a format o educa ie cet eneasc solid , în spiritul i litera regulamentelor. În r zboi, s-a remarcat prin fapte care i-au îndrept it pe superiori (români i ru i) s îi acorde mai multe distinc ii militare. La fel se va întâmpla i în primul r zboi mondial, la care, de asemenea, va participa.

Alecsandri face dintr-un astfel de exemplar uman un simbol al eroismului românesc. Îns un simbol în centrul c ruia a eaz numeroase elemente rustice, pentru ca nu cumva cititorii s neglijeze sorgintea. Iat doar câteva dintre acestea. Mai întâi, subliniez c Alecsandri nu a renun at cu totul la vechiul arsenal, deoarece acesta se ar ta înc func ional. Prin urmare, informa iile etnografice sunt înc prezente în descrierea personajelor, care pornesc la r zboi “purtând, opinci, suman, i ari/ i cu ma pe-o ureche.” Starea de exuberan este subliniat i de “horele” pe care le întind o tenii la Grivi a i la Plevna. Ei nu uit s -i aminteasc cititorului, de asemenea, c “din câmp, de-acas , de la plug/Plecat-am ast var .” Onomastica este, la rândul ei, de 13

ECOURI LITERARE

Nr.2

sorginte nu numai rustic , dar i legendar-istoric , spre a se eviden ia continuitatea: Burcel, Vlad, oimu, inte , Bran, Cobuz, M tr gun . To i ace tia fiind, desigur, originari din împrejurimile Vasluiului, asemenea eroului titular. Ceea ce ar putea fi considerate numele i prenumele acestuia – Pene Curcanul – trimite nu numai la specificul uniformei doroban ilor, ci i la str vechiul antroponim românesc “Pene ”, atestat documentar înc din secolul al XV-lea.

Simbolismul rustic este sus inut de o ampl vehiculare a unor elemente extrase din limbajul popular, cu deosebire a unor expresii idiomatice din registrul exprim rii populare, precum “Cu zile merge i, dragii mei,/ i s veni i cu zile.” Sau “ne-am dus cu Dumnezeu”. Sau: “ i tot chiteam i ne gândeam.” Ori: “S rim delaolalt .” În componen a multor tropi intr gesturi tipice vie ii rustice cotidiene: “”Din ziori în ziori, i turci i noi/Zvârleam în aer plumbii/Cum zvârli gr un i de popu oi/Ca s hr ne ti porumbii.”

Alecsandri va persevera în aceast nou strategie, folosind-o în primele scene din Despot Vod , în 1879, adic la mai pu in de doi ani dup ce, în noiembrie 1877, scrisese, la Mirce ti, Pene Curcanul. Drama istoric se deschide cu dialogul dintre Limb -Dulce i Jum tate, doi o teni- rani, urma ii literari ai Osta ilor no tri. Tipologia va face carier prin Al. Davila (Vlaicu Vod ) i, târziu, prin Eugen Barbu (Princepele). Nu este exclus ca “Fra ii Jderi” (Neagu i Nistor) ai lui Alecsandri s - i fi pus amprenta i pe cunoscuta onomastic omonim sadovenian .

Secolul al XIX-lea fiind, cum se tie, “secolul na ionalit ilor”, fiecare popor european i-a creat o mitologie proprie a eroismului. Celebre sunt Sentinela de pe Rin, Grenadirii i Tambur-Majorul ale lui Heine. Alecsandri se deosebe te fundamental de aceste modele, ca i de altele, din alte literaturi, prin dezvoltarea insistent a simbolisticii devotamentului patriotic al ranului, al c rei punct de plecare a fost vasluianul Constantin Gheorghe urcanu.

Gina-Elena AFR SINEI

din pagini buretoase i le ciocnesc în aerul plâns unele de altele, rivale le rotesc în curtezane piruete le p r sesc unor rafale promi toare, s mân pentru un Luxemburg str juit de voinice trupur încrestate cu frunze sun toare i retractile cu ghind otr vitoare cu scorburi minunate purtând c ei i feti e cu pleoapele strânse, ce ar albi ora ul ruginit i ar smulge v zduhului ploi de sori adev ra i, ce ar transforma toamna asta într-o metafor , stre inile astea desprinse în retorte, ce ar tencui pere ii cu vine plesnite ai realului O, Doamne nimeni nu mi-a vorbit de gr dina r s rit peste noapte la vale o p dure de blocuri cu chiciuri pe antene cu flori de ghea poleind intr rile cu osele boltite Bucure tiul de alt dat ce nume purta el i ce conversa ii se duceau de la balcoanele în acolade miroase a ibric încins asfaltul lucios ca o piele de arpe chio cul c ptu it cu celofane pare c a luat foc prin frecarea cu vântul E ora la care nu sosesc tramvaiele i v zduhul st ca o uria integram s fie dezlegat.

Col de strad Surâsul str veziu al toamnei deschis la pagina 101 dintr-un roman ve tejit.

Tramvaie spectrale circul prin limfa anotimpului cu zgomot de oase trezite din somn magnetic, interbelic.

E col de strad reav n de amintiri aburind printre litere.

La fila 204, dintre pergamente solzoase r sar personaje ivorii, strunind iluzii în spume jefuind orizontul cu spade sub iri reflectând rubiniu o lume topit i scurs pe geana unui înger ofilit.

B l i viclene descântând sori verzi de castan revolu ionând retina i-un vânt peltic prin foi mucede scuturând viori pr fuite dintr-un somn nervos, întreb tor…

De sub cortul norilor, adânc, raze în trepte coboar spre punctul de incandescen a celofanului ce a atins punctul maxim de transparen sub care palpit , aprins , o arc pe valuri în r t cire…

Cu degete sub iri culeg m rmurii piese de ah încol ite

14

ECOURI LITERARE

Nr.2

! "

" !

Strop de rou cernut de timp mi-ai p truns în buzele uscate de a teptare iar acum cuvintele îmi tremur în fiin .

Raz de culoare blând mi-ai pictat sentimentele cu polenul iubirii.

Vers dulce din poemul sfânt îmi întrege ti volumul de poezii al viselor de la grani a dintre lumin i întuneric.

Sunet catifelat îmi îmbraci inima în cutia Pandorei.

Distan a îmi cerne pietre pe aripi, dar am s caut for a mun ilor i speran a ce le va distruge greutatea.

Am visat drumul spre tine, mi-am g sit piesele s formez puzzelul.

Cel mai frumos segment împodobit cu raze de speran .

Las - i poarta sufletului deschis , Va veni un vânt cald în fiecare sear S - i ureze : “Noapte bun ! “

Vântul prin c r mizile trupului meu url Se prinde-n crengile de carne macr i gras Scrâ nind din din ii înverzi i Vântul url ca o fiar r nit .

De s-o-ntâmpla S nu ne dea uit rii izvorul de s-o-ntâmpla s curg printre pietrele astea de carne i sânge lucrate cu grij de Domnul Cum s -l înv m s curg prin arterele timpului?

Cei ce-ntr-o zi vor trece pe aici s nu uite mesajele din sticlele azvârlite pe marea uit rii.

#$ $

M -ntroieneau florile de zarz r penele de p s ri Suflu de prim var -n palma clipelor O lumin verde radiind mir ri Scormonind r d cini trunchiuri de gânduri glasuri În poala apelor

%&

'!

Îmi fug cuvintele din versuri privirea îmi joac feste, mâna îmi aluneca de pe foaie, iar mintea alerga nebun .

Nu pot s scriu, de i cuvintele danseaz precum ielele, nu pot nici s plâng de i lacrimile stau la pând .

Privesc în gol s -mi ucid timpul, adorm spre g sirea visului în care inspira ia na te poezia.

Potop de frunze cu ochii verzi i cruzi Doldora de lumin l ptoas Ou de vise domestice plozi z luzi Pe buze de mirare frumoas . *** O smulgere în pocnetul semin elor punând un fir de lumin în plasa drumului ocna i f cându- i semnul crucii sunete rupte din coarda sufletului

!

!(

Vântul cald al prim verii îmi mângâie lacrimile uscate pe inima r nit . verdele crud î i face r d cini în p mântul sufletului hr nit de lacrimile trecutului.

M privesc i v d cum cre te din mine firul speran ei n scut de prim var . Îmi pierd limitele trupe ti i devin huma în care î i cre te prim vara copilul verde.

*** Prim vara beau cupa Sânilor t i plini de lapte celest Ah! murmur vegetal în urechea universului ip t de sânge verde în sângele timpului…

15

ECOURI LITERARE

Nr.2

Theodor CODREANU NUMERE ÎN LABIRINT IANUARIE – DECEMBRIE 1979 7015. Anii sunt scorniri omene ti. Sunt i nu sunt. Nu exist m decât în copil rie, când anii nu au sens. Maturitatea e umbra copil riei. Iar umbra maturit ii e opera. Cine nu are umbr nu exist .

7016. Modernii au înlocuit miturile cu mistific rile.

7017. Optimismul este caricatura speran ei, zice Gilbert Cesbron.

7018. S tul de toate pân la dezgust fizic.

7019. La noi, ideile nu fac vâlv . Lumea româneasc e predispus la scandaluri, nu la dezbateri de idei. Noroc c din când în când câte o celebritate local are imagina ia s plagieze pagini s zicem din Paustovski sau s scrie pamflete de prost gust împotriva lui Virgil Ierunca i a Monic i Lovinescu.

7020. Ion Alex. Anghelu i Avram D. Tudosie au publicat la Editura Ceres o antologie de maxime i anecdote despre vie i vin sub titlul Ambrozie i nectar. Uluit s constat ura cu care a fost întâmpinat aceast carte de c tre mul i hu eni, care nici m car nu în eleg truda unui act cultural. P rintele Mina Dobzeu îmi spunea d unezi c în 1869 episcopul Melchisedec tef nescu, istoric de vaz i membru al Academiei Române, a publicat prima monografie a ora ului i a episcopiei. Ei bine, la Hu i nu s-a cump rat decât un singur exemplar. i acela de c tre un evreu!

7021. Oare cine a strecurat în români atâta invidie? Comunismul? Sau meteahna vine de demult? Avem un martor care nu minte: Miori a.

7022. Când lumea e prea binevoitoare cu tine, începi s-o inci i la har .

7023. Antimateria. Ce subiect incredibil pentru omenire! Gândirea îns i s-ar putea s aib leg tur cu antimateria.

7024. R zbunarea vine din vremurile barbariei. Câ i oameni se pot ridica deasupra ei?

7025. Soarta schimb toare a romanului Varvarienii continu . Aflu c a fost numit pre edinte al juriului Al. Dobrescu, acest advocatus diaboli al criticii ie ene. Al. Dobrescu a citit cartea i-mi m rturise te c apar ine unui mare prozator. E hot rât s mearg pentru sus inerea ei pân în pânzele albe, cum s-a exprimat. Oare nu a aflat c în lumea noastr nu mai exist pânze albe?

7026. Primul semnal al ostilit ii efilor de la Junimea se arat , deocamdat , relativ la Eminescu – Dialectica stilului. Anun at în planul editorial, acceptat prin referatul lui Gh. Bulg r. Cu toate acestea, omul viclean de-acolo, ce se crede el însu i „eminescolog”, tergiverseaz lucrurile. Intelectualul comunist e croit cu dou fe e. Mai r u ca în Castelul lui Kafka.

7027. O nou majorare de pre uri. Care, bineîn eles, nu afecteaz cu nimic nivelul de trai al oamenilor muncii.

Dimpotriv , ne asigur ziarele.

7028. Scriitorul care ocole te adev rul în numele artificiului estetic, e pentru omenire ceea ce-i seceta pentru recolt .

7029. E confortabil s ocole ti problemele grave ale lumii sub eticheta „modernit ii”.

7030. Anghelu m avertizeaz asupra aversiunii lui V.C. fa de eseurile mele despre Eminescu ap rute în reviste.

Semn c -mi va respinge cartea. Ceea ce m uime te e c Anghelu o spune cu oarecare satisfac ie. Ce s mai crezi?

7031. Pe acelea i unde scurte, aflu c sunt de-a dreptul indezirabil cu Eminescu al meu la Junimea deoarece am c zut undeva între Scylla i Charibda, adic între Mihai Dr gan i Ion Constantinescu. Primul obl due te colec ia „Eminesciana”, cel lalt îi este adversar i a f cut impruden a s -mi laude eseurile despre Eminescu într-o revist . În consecin , în ochii celui dintâi am devenit o „nulitate”. Deci i în ochii lui V.C. Halucinant.

7032. Troaca vie ii literare a adunat în ea toate duhorile Varvarei.

7033. Varvara e c eaua lumii puse s latre la por ile minciunii.

7034. Groaz de masca prieteniei.

7035. Varvara st pâne te lumea de la începuturi. Acum e atotcuprinz toare.

7035. Adev rata noastr eliberare este eliberarea de varvarianism.

7036. Avangarda, care detest absolutul, se na te din exces de absolut.

7037. Arta cu exces de realism risc s r mân în afara realismului.

7038. Lamparia crede într-o armonie universal în plin relativism einsteinian.

7039. Dispre ul nostru pentru cei vechi vine din lipsa de timp pentru ei.

7040. Vrei prea mult i po i prea pu in – drama oric rui creator.

7041. Arta nu este „realist ”, este ea îns i o realitate.

7042. Thierry Maulnier despre marxism: „Le marxisme est dominé par un mistique sociale, non par une mistique individuelle; il a pour raison d’être finale non un statut acceptable de l’homme, mais la définition d’un rytme social”.

16

ECOURI LITERARE

Nr.2

7043. 4 aprilie. Zile grele pentru mama. Internat , de urgen , la spitalul din Bârlad.

7044. Stare de „letargie” metafizic . Perfidia timpului care trece i nu mai trece.

7045. Mediocritatea româneasc se manifest i-n fotbal. Faimoasa „temporizare” este imaginea fidel a acestui complex na ional.

7046. Necomunicarea ca raportare la absolut.

7047. La nivel stilistic, Dante pare ancorat în modelul cosmologic al „universului cilindric” einsteinian, din Kosmologische Betrachtungen. În schimb, Eminescu pare instalat în al doilea model relativist: Einstein – de Sitter.

7048. Cum po i fi profund în prietenie când nici în iubire n-ai fost?

7049. Vastitatea goal a lecturilor. Elogiul nebuniei ar trebui întregit cu un elogiu al ignoran ei.

7050. Valoarea suprem cultivat de cultura tradi ional i de cea modern este r zbunarea. Or, problema omenirii este tocmai ie irea din era r zbun rii.

7051. R utatea le d oamenilor iluzia puterii i a nemuririi.

7052. R utatea du manilor e fier ro u ce poate vindeca; r utatea prietenilor n-are leac.

7053. Cearta e mai bun decât armonia mincinoas .

7054. Singur ura care devine art se salveaz .

7055. Crea ia pare incon tient , fiindc uit de tot ce-i în jur. Lucreaz ca natura.

7056. Cel mai mare pericol pentru un om dintr-un regim ca al nostru e s devin complet „ideologizat”.

7057. Visele tulburi – reversul clipelor luminoase din trezie.

7058. Durate diferite în medii diferite, spune Bergson. Aici, a fost posibil o apropiere a lui Bergson de Einstein.

7059. Oamenilor, chiar i celor valoro i, nu le atragi aten ia decât cu „argumente” lingu itoare.

7060.Toate trec, numai pove tile r mân.

7061. Prea mult zgomot în jurul unui autor este rareori inocent.

7062. C r ile mari seam n cu furtuna; celelalte sunt „vânturi”.

7063. Inspira ia seam n cu ner bdarea îndr gostitului de a- i întâlni iubita.

7064. Auzim cu adev rat numai cuvintele care sparg o t cere sau în bu un zgomot.

7065. Oamenii superficiali gândesc direct prin cuvinte.

7066. E adev rat, c r ile se nasc din c r i, dar nu toate c r ile sunt moa e.

7067. Prieteni care cu mâna dreapt te mângâie, iar cu cea stâng te-n junghie.

7068. La noi, mo tenirea cultural se face cu foarfecele al turi.

7069. Citatele arat infirmitatea argumentelor noastre.

7070. Cei din arc tr iesc cu speran a libert ii, pe când cei „liberi” nu mai au nici atât.

7071. Geniile – for e ale naturii în postura de antinatur .

7072. Mai statornic este instinctul decât iubirea.

7073. Tr im într-o lume a „diploma iei” perpetue. i, curios, niciodat nu ne-am dat mai mult arama pe fa .

7074. 16 aprilie. Se pare c opera ia mamei a reu it. Necazuri. Avari ia b trânului.

7075. De la Bârlad, c l torie obositoare la Ia i. La Cronica, dup întrevederea cu tefan Oprea, redactorul- ef Liviu Leonte a inut neap rat s m cunoasc . Apoi, la Junimea, unde aflu c sunt din ce în ce mai indezirabile cele dou c r i ale mele.

7076. Cenzura ideologic îl sile te pe scriitorul român s se concentreze asupra scriiturii i s ignore… stilul.

7077. Bucuriile nu mai sunt bucurii. Doar lovituri ne-curmate, devenite a doua noastr natur .

7078. Vai vou , clipe ale adolescen ei! Vai vou , clipe ale adolescen ei!

7079. Arta este lumea privit printr-un ochi paradoxal. Este anti-lumea.

7080. De ce c r ile debutului trebuie s pl teasc tribut fricii i incompeten ei redactorilor?

7081. Înva s -i în elegi pe ceilal i. Regula nr. 1 a unui romancier. Doar poe ii î i pot îng dui s se în eleag numai pe ei în i i.

7082. Eminescu se apropie de Einstein prin viziune stilistic , nu prin concept.

7083. Literatura mare e destin, nu carier .

7084. S po i s tr ie ti nefiind centrul lumii.

7085. Omul nou tr ie te în ideologie, nu în idei.

7086. Via a noastr e o aglomerare de fapte care nu se mai leag între ele; ea seam n cu firele de nisip care alc tuiesc pustiul, nu p mântul roditor.

7087. Via a se pierde în succesiune.

7088. Titlul – cea dintâi publicitate a c r ilor.

7089. Dreptate f r adev r numai în capul avoca ilor poate s se cuib reasc .

7090. Dorin a ambi io ilor e ca al ii s piar i s r mân doar ei. Nu- i imagineaz cât de stearpa le-ar fi via a.

7091. Spiritul planificator din economia noastr s-a întins ca o plag i-n literatur . Numai unii, bun oar , sunt „planifica i” s se numeasc scriitori. Geniul nu conteaz .

17

ECOURI LITERARE

VIA A CULTURAL LA VASLUI CENACLURI LITERARAE-

Nr.2

-

– vicepre edin i, Constantin intea secretar. Din anul 2003 se schimb doar pre edintele, în persoana poetului Ioan Mâcnea iar din 2005 pâna în mai 2007 pre edinte devine Mihai Apostu, vicepre edin i Daniel Grosu i Constantin intea iar secretar este ales epigramistul Val Andreescu.

Cenaclul Ion Iancu Lefter merge mai departe, dar, din mai 2007 o alta grupare literar ia fiin . Apare în spa iul vasluian Asocia ia cultural „Poesis Moldaviae” ai c rei membri fondatori sunt: Mihai Apostu – pre edinte, Lumini a Scotnotis – vicepre edinte i Dorin Pînzariu – secretar.

O prioritate a asocia iei a fost înfiin area unui cenaclu literar. Aceasta s-a transformat în realitate i printre membrii fondatori ai cenaclului îi întâlnim pe: Ioan Baban- pre edinte, Val Andreescu – secretar, al turi de Nicolae Ginghin , Lumini a Scotnotis, Dorin Pînzariu, Elena Leu tean, Elena Mititelu, Liliana Mu tiuc, Daniel Dragomirescu, Daniela Apostu, Dorin Cozan, Romic Brunchi, Milu Moga, Mihai Tuf , C t lin Afr sinei, Rodica Dumitriu, Gina Afr sinei i mul i al i membri care vin când î i amintesc .

Au ap rut i câteva m rturii ale trecerii scriitorilor prin Vaslui în care cele dou cenacluri literare sunt prezente. Astfel în anul 2006, cu sprijinul Centrului Crea iei Populare Vaslui i participarea masiv a Cenaclului Ion Iancu Lefter , apare volumul „Voci lirice vasluiene”, apar nenum rate c r i semnate de autorii vasluieni, dar apare în 2008 i revista de cultur , „Ecouri Literare” sub egida Asocia iei Culturale „Poesis Moldaviae” i cu participarea direct a cenaclului Poesis Moldaviae. În paginile revistei, începând cu numerele urm toare, vom încerca s p trundem în istoricul grup rilor literare din Bârlad, Hu i , Negre ti i din alte localit i ale jude ului Vaslui. Vom oferi „g zduire”, în paginile revistei, colegilor în ale scrisului, indiferent de gruparea din care fac parte, gen literar abordat sau localitatea de unde provin.

Nu mi-am propus s num r câte cenacluri literare au fost, nici câte mai sunt. Vreau doar s vorbesc despre dou dintre ele. Cenacluri? Grup ri literare? ez tori? Câte ceva din toate. ... în anul 1993 la ini iativa unui grup de creatori, s-a reînodat firul pierdut al întâlnirilor literare. Din grupul de ini iativ f ceau parte: Ion Enache, Mihai Apostu, Ioan-Emil Andrie anu, Vasile Vecinu, Iancic Dobri , Vasile Rotariu, Daniel Grosu, Romeo Cre u, Leonard Ciureanu, Marina Costea, Dan Barbu i al ii. Având în memorie dispari ia fulger toare a poetului Ion Iancu Lefter, gruparea a luat numele poetului disp rut. C t lina Flondor, Gabriel Paiu, Cleopatra-Mercedes Culidiuc, Marius Ni ica erau printre cei prezen i în acea perioad .

Conducerea era asigurat de :Ioan Emil Andrie anu – pre edinte, Mihai Apostu – vicepre edinte, Vasile Vecinu – secretar. Gazeta „ Oferta” g zduia cronicile de cenaclu semnate de C t lina Vieru si mai apoi de Mihai Apostu i Vasile Vecinu.

Cenaclul a func ionat în aceast formul pâna în anul 1998 când, în iunie s-a luat „vacan ” , o vacan care s-a dovedit nefast i nepermis de lung . Între timp, poetul Ion Enache a încercat de dou ori s sune din „goarn ”. A a s-au n scut cu o via de câtva edin e „Cenaclul de sub nuc” i mai apoi “„Cenaclul 99”.

Tot în acea perioad , profesorul Dumitru V. Marin (septembrie 1999) a înfiin at Asocia ia Creatorilor Vasluieni (A.C.V.). i aceast emula ie care la un moment dat p rea s fie solu ia, s-a topit. P strând cronologia, g sim iar i ini iative, dorin e de revigor re. Astfel, în „Adev rul de Vaslui” din data de 9 iulie 2000 apare un comunicat semnat de Mihai Apostu, care al turi de Daniel Grosu, C t lin Afr sinei, Violeta Pasat, Iulian Plugaru, Constantin intea, Vasile Vecinu, Lucian Sava i Toma George anun c „ revine din vacan ” cenaclul „Ion Iancu Lefter” . În anul 2001 cenaclul este condus de Ioan Parfene – pre edinte, Mihai Apostu i Daniel Grosu

Mihai Apostu 18

ECOURI LITERARE *

DEBUT LITERAR *

Nr.2 DEBUT LITERAR *

M d lina CERBU

DEBUT LITERAR *

DEBUT LITERAR *

E vremea s îngenuncheze condeiele!

De ce s pleci? gândeam pe când veneai S -mi spui c s l lui în umbra mea plecând ... Îngenuncheat în piele de crizanteme, implori amintiri din vechi, gol trup...

Nu tremur, c ci Ea mi-a furat ultimul tremur; Nu optesc, vocea îmi p le te la auzul fantasmei Ei; Nu zâmbesc, schi a a fost deja f cut Cu pa ii mei, cu buze str ine ap sându-mi peste buze...

Tr dare, inund -mi tentaculele, s pot nimici Vechiul trup cu cel nou...

Petale din Martie E vremea s îngenuncheze condeiele!

Am urm rit cu s rutul o ultim crizantem : A fi vrut s mai stai, un vis preschimbat în pleoape de crizantem ...

A fi vrut s pleci din te miri ce, Lucruri m runte...

S fi fost ignorant, sau doar un fir de primavera?

Nu te iubesc, dar te tr iesc înc , Prin stihuri de foc, prin amintirea Ei: în ochii mei, în spasmul meu, în jocul sacadat..

E vremea s îngenuncheze condeiele!

“Ce faci?” m intrebi... Plâng...

“De ce plângi?”... Pentru c iubesc...

“De ce iube ti?” Am atins o verde libelul uluit , mi-a zâmbit din iarb i am cules-o tandru; Mi-aduci câmpii de crizanteme i azi, dar am min it inima...

Cânt havaianele iubirii!

Cine tie pentru care veac Mai pot a tepta, crezându-m candid Ca pentru întâia dat ?

Ne min im... (Condeiele nu au suflet!)...

E vremea s îngenuncheze condeiele!

Nu tiu, nu mai tiu nimic!

Cerul... picturile mele, cu mâinile împletite de ale tale; Ploaia... nop ile cu iruperi de frunze, atingeri ploaia ochilor prin care îi surprindeai Ei acel mic gest, familiar... dedublare [...]

Pân i zidurile respir despre tine, azi, Când mi-ai r pit candidul joc i singurele crizanteme vii din Universul meu..

Ce este trupul? Doar un cuvântCe este marea? Doar mare, marea din Noi...

Adio Adio!? ce tipic! … tot la cafea… un adio, un timp de tine lasat în urm … ur sc faptul c a trebuit s nu pot plânge… am tremurat… a tremurat… i cea ca, i el… cafeaua mea avea lacrimile s rate de amar… i gara nu m-a oprit… i drumul a fost lung i am gândit spre tine sub hohote de lun … te-am îmbr i at, ne-am îmbr i at, am tremurat, ne-am tremurat… ce dac mâine m-a trezi cu nasul în cafea, iar el mi-ar strânge pumnul cu un “Bun diminea a,darling!”?

E vremea s îngenuncheze condeiele!

A tept trecerea, prima vedere spre noapte, A tept trecerea timpului mort, mistificator...

Se spune c trecem Dincolo, Unde timpul se bea din cupe, unde înnopteaz Magma vocii umane... o s a tept Cu ecoul Ei în sumbrul privirii, S -mi aduci râsetele iubirii noastre Din crizantemele copil riei...

Surp -mi pornirea de cremene i întreb rile...

19

ECOURI LITERARE *

DEBUT LITERAR *

Nr.2 DEBUT LITERAR *

Mihai TUF

DEBUT LITERAR *

DEBUT LITERAR *

În retin sângereaz conuri, bastona e, vene...

Dorin Noaptea-mi vars -n pagin buc i de oameni mor i.

Apoi ziua se contopesc în flori, ciuperci, broscu e Care la crepuscul se prefac în osii mari, oi ti i ro i Ce car -n noapte fine pulberi i m rgele în c ru e.

Nervul optic se-ncordeaz , vrând s - i vad mama, Praf i pulbere-s în gene, mult îl doare rana...

Cristalinu-i sfâ iat i umoarea puroi face, Mu chii mai c-au explodat iar copilul, iat , zace.

i ciclul se reia la nesfâr it: grotesc i pueril Rudimentar i iar i elegant în ve nic mi care!

Sisif cu pan . Pietre de moar i joac de copil Îmi fac r ni în palme i fiecare om i lumea doare.

Din a doctorului tolb prafuri, po iuni l-adorm...

Mult viseaz i-l îmbat tristul ra iunii somn.

Arunc în grab mâini s dau noroc, s v cunosc, S m împart, s m adun i s ascult pe fiecare S dau vârtejului, mla tinii i neputin ei câte-un rost, S îmi r spund la obiect pe rând la fiece-ntrebare.

Înger negru

Lacrimi i un uvoi ro u din tâmpl Sculpteaz rug ciuni, speran e, iar în final moarte.

Mefisto zâmbe te c ci lui i se întâmpl S i se-nchine-altarul: bolnavul, patul i cruci coagulate.

Mirosul r nii putrezite i trupul vân t-copt Cer r cnetele de durere, mânia, neputin a, P rin ii îngerului negru se tem c nu mai pot S î i îngroape-acum copilul, s -ndure suferin a.

Se-mbr i eaz reciproc, se-mbat de furie, Îngenuncheaz sfâ ia i i r mân f r glas, Se iart , î i povestesc de ce-ar fi putut s fie i î i doresc s mai fi tr it o lun , o zi, un ceas. Îi privesc crucea i mormântul, luându- i r mas bun.

Spre nori ridic ochii îngrozi i, dar în zadar.

Trei ciori pe gard, un obolan în iarb i-un t un Adulmec în aer de stârv miros hoinar. Îl iubesc mai mult decât oricând, i-i duc dorul mut i-mb trânesc pe zi ce trece, mai negri i mai tri ti P cat c acum poate s -i vad , p cat c nu-l aud, Pentru reînvierea lui acum s moar zece Chri ti!

Acesta-i pre ul lui Mefisto, prin asta se razbun , Cu legiuni de copii mor i, cu nop ile de plângeri Î i bate joc de ce vie i, de-o lume mult mai bun R scump rând i f când schimb cu Dumnezeu de îngeri.

Se bat în suflete i-n sfin i i-n preo i mul i Se bat pe teritorii, biserici, icoane cu minuni, Ca ni te valuri seci p trund i dau n val -n vie i, i-apoi smeri i i dumnezei i draci sufl -n t ciuni.

Se stinge lumina, ei pleac la num r toare, Atunci îns copilul fo neste oasele-n mormânt.

Copilul vorbe te despre cum este pe mare...

P rin ii îl aud, de-i noapte, de-i zi, oricând.

Sper s am timp s-ajung s tiu o limb , dou , trei, S fiu mereu i-aici i-acolo, m vreau cosmopolit, S storc din via moartea, s -i spun în sictir "Piei!"

S m-a ez calm i s îmi spun c -i gata, s-a sfâr it!

De veghe Din starea de calm am fost izbit în zidul sonor i inevitabil, cu mult sex, droguri, rock ‘n roll, Guru psihedelic am devenit, heterodin, în cor Cu metastaze ale pasiunii i fricii, mereu mai gol…

Am pictat astfel note muzicale, partituri întregi!

Când sunetul alb, alteori cel negru se-auzea i treizeci i doi de pa i m c l uzeau la regi Iar în elepciunea secret a Cabalei m veghea.

Dar soarele negru str lucea mai mereu întunecat, C ci Nebunul, cel r spunzator Crea iei nu a lefuit Blocul de marmur … rudimentar doar l-a sculptat i-a opta zi, cea mai a teptat dintre toate, n-a venit…

Acum, v zându-l cum dirijeaz dintr-o mân totul Mi-apare întrebarea: dicteaz ori st de veghe nou ? i a chia din ochiul min ii îmi arat acum locul În care i peste patruzeci de ani va continua s plou .

Când istoria nu face decât s râd , de-i iarn , de-i var , Eu spun s ne-ntoarcem în timp, s c utam acolo unde Uciga ii vegheaz cu seceri în mâini, în lanuri de secar : Dup timpuri multiple, multiple încerc ri ne vor r spunde.

Amintirile vor deveni rutin i vom putea veghea i noi Dar zilele viitorului vor fi fost trecute, apuse de mult i când petrecerile toate, de sfâr it de an vor fi in toi Îmi voi permite nemijlocit însu i timpul s -l insult.

Starea de veghe se dilueaz îns … oricât de Creator ai fi Pu in câte pu in te macin distrugerea a ceea ce-ai f cut i o s devin imediat imperativ, o s - i dore ti s intervii Ca s preiei controlul… s fii st pân pe un trecut pierdut…

20

ECOURI LITERARE

Nr.2

CAT LIN AFR SINEI

Aceast concep ie se bazeaz pe anterioarele contribu ii aduse în filosofia european din epoca modern de Fichte i Schelling. Fichte pornea de la subiectul în sine al lui Kant, de la ,,eul pur’’ prin a c rui activitate ,,se cl de te întreaga lume’’. Printr-un ,,prim act originar’’, eul se instituie, se pune pe sine ca ,,identic cu sine’’. În al doilea act, el se va delimita de opusul s u ,,non-eul’’, care este îns , tot o crea ie a sa. Actul al treilea e al recunoa terii de sine a eului ca sintez a limitelor sale.

Prin tez , antitez i sintez se realizeaz procesul de crea ie a lumii, de dezvoltare i identificare final a propriului ei creator. Pe aceea i linie, Schelling, renun la eul subiect i postuleaz în spirit obiectiv, identic i el ca natur , care nu-i altceva decât o materializare treptat a acesteia. În istoria omenirii asist m îns , prin Fenomenologia spiritului -la drumul invers de spiritualizare a naturii i de ,,revelare treptat ’’ a absolutului, a ,,spiritului absolut’’, cum îl va numi Hegel. Acesta va fi, de fapt, enormul s u merit : descrierea absolutului prin triada tez -antitez -sintez . ,,Istoria filosofiei’’ constituie obiectul fililosofiei i al medita iei sale, afirmând c ,,istoria filosofiei este identic cu sistemul filosofic dezvoltat în timp’’. Acest lucru nu l-a mai spus nimeni pân la el.

Spiritul absolut este gândirea (în sens aristotelician) sau Ideea care se reg se te pe sine i care e identic cu Dumnezeu. Aceasta însemn c întregul proces nu-i altceva decât procesul dezvolt rii gândirii ca Idee i anume: mai întâi în sine i pentru sine, în cadrul ei logic, apoi – opunându-se sie i, ca altceva în cadrul naturii i, în fine, întorcându-se la sine în forma spiritului. Gândirea are trei momente, trei facult i : intelectul, ra iunea negativ i ra iunea pozitiv . Dintre acestea, numai ra iunea negativ e dialectic . Dup Hegel, gândirea nu se poate opri la nivelul dialectic- ci trebuie s dep easc acest moment, printr-o sintetizare a contrariilor. Hegel aplic ,,schema lui Fichte’’ în forma tezei i antitezei excluzându-se reciproc, contrazicânduse, în forma sintezei unificând-se amândou . De fapt, cele trei momente nu sunt momente ale gândirii, ci sunt momente ale ,,specula iunii’’, form distinct atât de intelect, cât i de ra iune; ele devin: ,,momentul identit ii’’, momentul ,,opozi iei’’ cu sine, momentul ,,unit ii’’cu sine, iar forma logicii speculative e forma ,,identic cu sine’’care se opune sie i i care se reune te cu sine. Pe aceasta Hegel a numit-o Ideea.

Ideea nu este un produs al ra iunii (ca la Kant) i nici nu s l luie te într-o lume aparte (ca la Platon), ci ea, una fiind, reprezint în acela i timp totul (ca la Parmenide : ,,a gândi e totuna cu a fi’’), identic cu Dumnezeu, dar nu intr într-o form finit oarecare, ci într-un proces de lung transformare de sine pân la momentul revela iei de sine, ca Idee, ca fiind rezultatul propriului s u proces de autoproducere, de a se pune, de a se opune sie i.

Archaeus. Sau despre Eminescu i Hegel În amintirea mamei mele, cea plin de minun ii, de la care am înv at s pun înv tura mai presus decât via a Moto: ,,Drumul spre Eminescu este însu i drumul c tre s n tatea acestui popor’’(Nicolae Iorga).

Ca i Goethe, Eminescu a avut ,,voca ia istoriei”.

Cumva el visa „goethean”, un ideal realizabil într-o vreme viitoare nu prea îndep rtat , crezând c dac trecutul românesc fusese nespus de m re i viitorul românului va fi mare. A adar, „mântuirea” o reprezint orientarea spre paseism care este o consecin logic a ,,veacului de aur”. Din moment ce „R mâne i în umbr sfânt , Basarabi i voi Mu atini / Desc lec tori de ar , d t tori de legi i datini, / Ce cu plugul i cu spada a i întins mo ia voastr / De la munte pân’ la mare i la Dun rea albastr ”, se poate spune c problema esen ial cu care se confrunt ,,Eminescu gazetarul’’ era prezentul. Este demn de subliniat c aceast problem ap rea i la Goethe, profund nemul umit de pasivitatea i fuga de ac iune specific intelectualit ii germane din vremea sa: ,,De i-am putea aduce pe germani, ca, dup pilda englezilor, s fac mai pu in filosofie i s aibe mai mult for de ac iune, mai pu in teorie i mai mult practic ….’’. Desigur, altele sunt datele problemei…Pentru c ,,epoca noastr ’’ este o epoc de na tere i de trecere spre o nou epoc .

Geniile apar tocmai pentru a scoate ,,omenirea din impas’’, la r scruce de drumuri trasând direc ia i ar tând ,,drumul spre centru’’. Atingerea centrului, spunea Eliade, se poate realiza prin reamintirea adev rului i prin recunoa terea lui. Acesta este drumul filosofiei din punct de vedere gnoseologic, ceea ce presupune nemijlocit ajungerea la ,,con tiin a de sine’’ a lui Hegel.

Adev rul real, cel care ne d m sur i certitudine va fi a ezat de c tre Socrate în om, alc tuind chiar centrul fiin ei sale. Cu câteva sute de ani înainte de Socrate, Upanishadele anun aser : tu e ti asta / acesta !(ta twan asi). ,,Asta’’/,,Acesta’’, adic Brahman, realitatea absolut , identic cu Atman, cu sufletul (în sens de ,,spiritus’’) omului. Or, acest ,,drum spre centru’’ al filosofiei va fi realizat tocmai i în primul rând de c tre Hegel, cel care a n zuit s fie filosofia îns i….Astfel încât, ,,cel care a fost îns i Poesia’’- nu putea s nu se întâlneasc , chiar i în ,,incompatibilitatea fondului i naturii sale’’ cu autorul Fenomenologiei spiritului pe care ,,am în eles-o doar eu i bunul Dumnezeu’’.

Cum se tie, ideea de baz a filosofiei sale –este aceea c mersul lumii, al existen ei reale, în dezvoltarea ei progresiv are o ra iune proprie, speculativ prin excelen –care corespunde atât naturii, cât i artei ori moralit ii: e vorba de o ra iune special c reia nimic nui poate rezista. În fond, pân aici, nihil nuove sub sole.

21

ECOURI LITERARE

Nr.2

Ideea, fiind identic cu Dumnezeu, revela ia speculativ este impus de Dumnezeu, care se reveleaz pe sine, cum o f cea Moise în Pentateuh…

Ideea, ,,con tiin a de sine a Absolutului’’, ,,tunetul de fanfar prusac’’ din filosofia hegelian va fi metamorfozat, turnat i topit în versul eminescian, constituindu-se în cheia de bolt a viziunii sale poetice : ,,În orice om o lume î i face încercarea / i spirituUniversului s-opinte te –n van / În orice minte lumea- i pune întrebarea / Din nou - de unde este i unde merge.

Floarea / Dorin elor obscure s dite-noian’’.

pentru o clip ’’. Ca fenomen diferit, acest mare gând eminescian poate fi interpretat hermeneutic i în leg tur cu Giovanni Pico della Mirandola: ,,O, Adame!

Nu i-am dat niciun loc sigur, nicio înf i are proprie, nici vreo favoare deosebit , pentru ca acel loc, acea înf i are, acele îng duin e pe care însu i i le vei dori, tocmai pe acelea s le dobânde ti i s le st pâne ti dup voin a i hot rârea ta.(…) Tu, neîngr dit de niciun fel de opreli ti, î i vei hot rî natura prin propria- i voin în a c rei putere te-am a ezat. Te-am pus în centrul lumii pentru ca de aici s prive ti mai lesne cele ce se afl în lumea din jur. Nu te-am f cut nici ceresc, nici p mântean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur s te înf i ezi în forma pe care însu i o preferi, ca i cum prin voia ta ai fi propriu- i sculptor i pl smuitor de cinste. Vei putea s decazi la cele de jos ce sunt lipsite de inteligen , vei putea prin hot rârea spiritului t u s rena ti în cele de sus ce sunt divine’’.

A a stând lucrurile, Archaeus este, de fapt, ,,singura realitate de pe lume’’, ,,alfa i omega’’, condi iile a orice posibilitate ce sunt în capul nostru, el reprezint totul: <<-Ascult -m nepoate, tu e ti un prost, zise el. Ai auzit tu vreodat despre Archaeus? -Ba nu. Nu? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri - este tot. Am s - i spun eu îndat cine e Archaeus, numai mai întâi bea- i paharul de vin i ascult urm toarele cuvinte ale mo ului. Cuget ri imposibile nu exist , c ci, îndat ce o cugetare exist , nu mai e imposibil , i dac ar fi imposibil , n-ar exista. Ce este imposibil? Condi iile a orice posibilitate sunt în capul nostru. Aicea sunt legile ciudate c rora natura trebuie s li se supuie. Aice-i timpul cu regulile lui matematice, aicea spa iul cu legile geometrice, aicea cauzalitatea cu necesitatea ei absolut , i dac le tergi pe acestea… i un somn adânc le terge pentru câteva ore…ce sim mânt ne r mâne pentru acest interval al tergerii? Nimic. i ai vedea departe, departe în fundul cuget rii unui om, ceva straniu ce pare a nu pricepe bine, pân bagi seama c sunt închipuirile unui surd despre vocea omeneasc , a c rei natur normal el o uitase sau avea o reminiscen slab despre ea. Dar închipuindu- i cum c to i oamenii ar avea în urechea lor numai o reminiscen de memorie ca aceea a lui Beethoven… toat opera s-apropie v dit, ca i când ai privi-o cu stecla a ezat normal la ochi…ba s-apropie a a încât toat scena i se a az în cap. Cum va fi ar tând capul unui om care are o oper ori o dram în el, cu oamenii ei interesan i, cu pânzele zugr vite, cu totului tot în capul lui…Un teatru întreg în care sufletul lui, ghemuit într-un col al s lii, e singurul spectator >>. În Scrieri politice i literare, <<Spiritul Universului>> este prezentat ca proiec ie schopenhaurian . Concluzia ce se impune din aceste texte cu privire la ,,hegelianismul’’ poetului na ional nu este una pozitiv , în sens de adept al lui Hegel: cele dou mari spirite pulseaz aidoma, cu marea diferen – c sunt antinomice. În Ms 2255, Eminescu nota despre Hegel: <<…Ceea ce facem noi singuri în gândire face i

« Copacul vie ii » Nynna Vizireanu Aceast ,,lume care- i face încercarea’’ mai ap ruse la Pascal, Eminescu observând perfect similitudinea: ,,Toate genera iile câte s-au perindat de-a lungul secolelor cât a se considera un singur om care tr ie te pururi i înva pururea’’. Iar <<Acest om se cheam Archaeus>>, for a generatoare a vie ii, care men ine echilibrul în organism i care este supus influen ei plantelor i astrelor. ,,Spiritul Universului’’, Archaeus reprezint o constant gravita ional a filosofilor, medicilor i chimi tilor din evul mediu. Foarte pregnant apare la Van Helmont i la Paracelsus. În filosofia româneasc apare la Cantemir. Din punct de vedere ,,alchimic’’, Eminescu este foarte aproape atât de Paracelsus cât i de Goethe: ,,în stomacul plantei - zice Goethe se începe dezvoltarea.

F r acest stomac, f r actul de mistuire schimbarea formelor angulare a lumii anorganice în cele ovale i frumos formate a organismelor cu dezvoltare înalt , n-ar fi început nicicând’’. Parc parafrazându-l pe Goethe, Eminescu afirm c ,,ar fi existat ca o idee, ca o copie dup un manuscris care s-a pierdut i despre care nimeni nimic nu tie, de i a existat, ba exist în creierul naturii; i cu toate acestea sunt momente în via în care aceste trei elemente ale min ii noastre: timp, spa iu, cauzalitate, aceste sertare în care b g m o lume dispar

22

ECOURI LITERARE

Nr.2

natura în puteri, din care cauz ajunsese i Hegel s spun c orice exist este un silogism, pe când tocmai inversiunea ar fi tocmai adev rat : silogismul este un mod de existen a cuget rii, el este o existen a oric rei alta, o specie subordonat genului existen ei >>. În profund spirit hegelian, Eminescu conclude c ,,istoria omenirii e desf urarea cuget rii lui Dumnezeu’’; numai expresiunea exterioar , numai formularea cuget rii i–a faptei constituie meritul individului ori al genera iunii, ideea intern a amândurora e latent în timp, e rezultatul unui lan întreg de cauze, rezultat ce atârn mult mai pu in de voin a celor prezen i decât a celor trecu i. Cum la zidirea piramidelor, acelor piedici contra p surilor vremii, fundamentele cele largi i întinse purtau deja în ele inten iunea unei zidiri monumentale care e menit de a ajunge la o culme, astfel în via a unui popor munca genera iunilor trecute, care pun fundamentul, con ine

Filosofia va revela c ,,Dumnezeu e biruitor’’ i c istoria lumii nu urmeaz altceva decât planul Providen ei Toate popoarele se succed, genera iile sunt perisabile i ele se înscriu în spiritul divin: <<der Weltgeist ist der Geist der Welt, wie er sich im menschlichem Bewüsstsein expliziert>>.

Dincolo de tot felul de percep ii, de interpret ri social-politice, filosofice, istorice, ideologice -,,marea lucrare a lui Eminescu’’ este iubirea, o iubire p tima , patetic , jertfelnic i mioritic , dantesc …Oricâte teorii –psihologice, politologice, liberaliste, psihanalitice etc am lua în discu ie, toate pân la urm se dovedesc a fi perisabile ori insuficiente. Ceea ce conteaz cu adev rat pân la urm este actualitatea lui Eminescu sub o form sau alta. Ca i Hegel în filosofia modern , Eminescu este ,,un ocean’’ ori ,,un imperiu de gânduri’’ , iar noi nu putem decât s ad ug m mereu câteva pic turi în marea de amar.

Cum spunea Lucian Blaga cândva, ,,ne plimb m prin ideea de Eminescu’’, iar aceasta este îns i ,,ideea de românesc’’ care trebuie s fie mai mare decât orice este uman, frumos, genial. Este Archaeus. ,,Pururi tân r’’, Archaeus rena te mereu, cum ar spune Hegel- se obiectiveaz . Îmbrac ,,forma Necesit ii’’ iradiind în spirit ca form suprem de manifestare.

Constantin Noica l-a numit ,,omul deplin al culturii române ti’’ tocmai pentru aceast nepereche obiectivare în limba român . Iner ia ,,netrebniciei române ti’’ a f cut ca i la-nceput de secol XXI s nu respect m ,,testamentul lui Noica’’ privind publicarea integral a caietelor lui Eminescu. Mai puternic decât oricând, ecoul înjur turii lui Noica trece prin noi ca zgomotul unui cutremur: ,,…mama ei de netrebnicie româneasc ! Cu stim , Constantin Noica’

„Apus de soare” Nynna Vizireanu deja în ea ideea întregului. Este ascuns în fiecare secol din via a unui popor complexul de cuget ri care formeaz idealul lui, ,,cum în sâmburele de ghind e cuprins ideea stejarului întreg’’.

Dar cel mai hegelian este Eminescu atunci când vorbe te despre ,,spiritul omenirii c lare pe cal Napoleon”: ,,Când gânde te cineva c neînsemnata m rime a focului omenesc nu st la fel în raport cu puterea, cu imensitatea voin ei, cum c omul e numai prilejul, adesea slab, abia suflat, pentru ni te patimi cumplite, când gânde ti cum c purt torul acestor patimi poate în orice moment s devin o coaj , ca un vas pe care l-a spart vinul, apoi când vezi c unul i acela i principiu de via încol e te în mii de flori din care cele mai multe se scutur la drum pe jum tate, pu ine r mân, i aceste pu ine au în sfâr it aceea i soart , atuncea vezi cum c fiin a în om e nemuritoare’’. ,,Spiritul Universului’’ este cel care dicteaz tot ceea ce se întâmpl , el este <<punctul originar >> al lui Eminescu, este totul: cuvântul, Dumnezeu, spiritul, eul, spa iul, timpul, con tiin a, ochiul, cântecul, lumina, na iunea, lumea întreag …este ,,lumea ideii’’ ca ,,desf urare a cuget rii lui Dumnezeu’’. În timp ce ,,istoria cuget ’’, fenomenul este manifestarea unor necesit i <<rezultatul unui întreg lan de cauze>>.

Bibliografie: 1.Eminescu, Mihai, Fragmentarium, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1981; 2.Eminescu, Mihai, Poezii. Proza literar , vol. I-II, edi ie de Petru Cre ia, Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1978; 3.Hegel, G.W.F., Fenomenologia spiritului, traducere din limba german de Virgil Bogdan, Editura IRI, Bucure ti, 1995; 4.Goethe, J.,W., Scrieri alese, Editura pentru Literatur , Bucure ti, 1968; 5. Noica, Constantin, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, Bucure ti, 1991; 6. Mirandola, Giovanni Pico della, Despre demnitatea omului, Editura tin ific , Bucure ti, 1990; 7. Schelling, F.,W., J., Filozofia artei. Despre rela ia artelor plastice cu natura, traducere din limba german de Radu Gabriel Pârvu, not introductiv i studiu de Gabriel Liiceanu, Editura Meridiane, Bucure ti, 1992.

23

ECOURI LITERARE

CREATORII DE LÂNG CRISTIAN PÂNTEA

Nr.2

NOI * CREATORII * CREATORII DE LÂNG

S-a n scut pe 26 august 1947 în municipiul Bârlad ca fiu al lui Dumitru Pântea, din Ciceul Transilvan i-al Anetei n scut Bogescu, dintr-o familie de vechi târgove i bârl deni. coala primar o face la Ro iorii de Vede, jud. Teleorma iar gimnaziul la coala nr. 2 „Vasile Pârvan”; a continuat studiile secundare la Liceul Pedagogic Bârlad. În 1969 a fost

NOI

pe t râmul artelor plastice. Coperte, grafici, fotografii, afi e au premers talentului s u de baz , sculptura. A urmat trei ani cursuri de specializare la Bucure ti i la marele muzee din ar în domeniul restaur rii tiin ifice a patrimoniului mobil muzeal. Actualmente este expert restaurator, eful Laboratorului Jude ean de Restaurare i Conservare. Are veleit i artistice remarcate înc din gimnaziu când a participat la expozi ii colare, or ene ti i zonale. Liceul Pedagogic i-a deschis calea spre cunoa tere i experimentare plastic divers având profesori forma i la coala Ie ean de Art Plastic ca: Timu Leonid i Aurel Istrate.

A cunoscut via a artistic plastic bârl dean i na ional i a participat cu sculpturi în cadrul bienalelor de art plastic organizate la Bucure ti unde a ocupat locuri frunta e i a ob inut premii importante. A fost remarcat de criticii de art plastic Radu Negru în „Cronica”, Constantin Prut în „Contemporanul”, Virgil Mocanu, Vasile Iancu în „Vremea Nou . Creeaz i execut trofeul Festivalului de umor „C. T nase” Vaslui cu figura hiperbolizat a marelui actor vasluian. A participat în anul 1994 la Concursul Na ional „Drago Vod ” organizat de Asocia ia Cultural „Bogdan Vod ” jude ul Maramure unde ocup un meritoriu loc V dintr-un num r de 21 de candida i din toat ara.

A creat machete medalistice ale Mare alului C. Prezan 2003 i cu ocazia comemor rii a 500 de ani de la trecerea în nefiin a domnitorului tefan cel Mare 2004. A executat lucr ri monumentale la solicit rile institu iilor statului, prim rii, biblioteci, arhive, biserici i coli. Are lucr ri monumentale la Bârlad, Vaslui, Hu i, Calafat, Balasine tiBriceni, (Republica Moldova), în comunele tefan cel Mare, P dureni, Z podeni, Rafaila, Buda-O e ti, Ro ie ti, Movila lui Burcel, Todire ti, Gherm ne ti–Banca, Vii oara, Poiene ti. La Sole ti i Hoceni în curând vor fi amplasate monumente reprezentând pe Elena i A.I. Cuza (Sole ti) i bustul lui A.I.Cuza (Hoceni).

Este c s torit cu M rioara n scut For u, care are veleit i deosebite de art plastic , pictur i grafic . Este un bun critic al sculptorului Cristian Pântea. Are doi copii Bogdan i Maria.

încadrat ca înv tor la coala Gherm ne ti, com. Banca. Din 1972 pân în 1974 a fost profesor de desen la coala General din comuna Vii oara. Statutul de cadru didactic rural îl înlocuie te în toamna anului 1974 cu cel actual de slujitor al Muzeului Jude ean Vaslui, care parc i-a fost predestinat. S-a integrat în muzeotehnic secondat de o bogat activitate pe

UN D RUIT AL ARTELOR

În toamna anului 1973, întâmplarea mi-a purtat pa ii în satul Dode ti, locurile copil riei lui Victor Ion Popa. Eram înc la început de carier didactic i experien a dode tean i-a l sat amprenta în destinul meu i din pricin c am cunoscut atunci ni te oameni care mi-au r mas în memoria afectiv pentru toat via a. E vorba, în primul rând, de înv torii Janeta i Ion Ionescu, ambii modele de dasc li, de veche forma ie haretian i sprijinitori ai cercet rilor sociologice ini iate de Dimitrie Gusti cu echipele studen e ti în mediul s tesc. Inima i creierul acestor cercet ri în satul Dode ti a fost Victor Ion Popa, care l-a avut drept principal colaborator pe bravul înv tor Ion Ionescu. Despre aceast colaborare am scris în presa vremii. În monografia dedicat scriitorului, profesorul universitar Constantin Parfene dedic pagini importante coresponden ei dintre Ion Ionescu i Victor Ion Popa.

O alt prietenie legat în acei ani a fost cu tân rul Mihai tefan, suplinitor, pe atunci, pe catedra de istorie la coala din Dode ti, rud cu înv torii mai sus pomeni i. F nic era un colec ionar de carte rar , un împ timit de Eminescu i aceste pasiuni i-au r mas intacte pân azi. În fine, cel de-al patrulea prieten de care m-am legat atunci suflete te a fost tân rul profesor de desen Cristian Pântea, care preda la coala de centru, Vii oara. Aflând de venirea mea i a so iei la Dode ti, m pomenesc într-o zi cu vizita lui, dornic s m cunoasc . Blânde ea de moldovean a tân rului sub irel, cu fa a prelung i cu o musta care va supravie ui peste ani, plus pasiunea lui de artist care deja se f cuse cunoscut prin cercul de pictur i de desen organizat cu elevii la Vii oara, m-a cucerit imediat. Cred c s-a în eles i mai bine cu so ia care picta în acea vreme sec iuni de copaci seculari, descoperind în ele fiin e miraculoase. I-a i d ruit so iei o trus de gua e. În 1973, numele lui Cristian Pântea începuse deja s fie cunoscut. El activase în cercul de arte plastice de la Bârlad. in minte c revista coala bârl dean din acel an îi reproducea imaginile a dou sculpturi: Autoportret (ghips) i Esop (marmur ).

Ast zi, opera sculptorului este o certitudine a unei vie i d ruite artei.

24

ECOURI LITERARE

Nr.2

Pe 18 iulie, abia întors cu so ia de la Salina Târgu-Ocna, pe o z pu eal de peste 38 de grade, aflu pe adresa de e-mail c pe 26 august, anul acesta, Cristian Pântea împline te 60 de ani. Chiar a a? Vestea mi-o transmite doamna M rioara Pântea, care m roag s scriu câteva rânduri pentru un album aniversar. Desigur. i deodat mi-aduc aminte c eu am scris primul articol despre înc necunoscutul, pe atunci, Cristian Pântea, exact cu 34 de ani în urm , articol pe care l-am publicat în ziarul Vremea nou (v. Theodor Codreanu Pasiunea conduc torului de cerc, în „Vremea nou ”, 15 februarie 1974). La Dode ti, Cristian Pântea încerca, între altele, s contureze bustul lui Victor Ion Popa. Nu mai in minte dac mulajele sale au g sit sprijinul material al autorit ilor. Cert e c de atunci i pân azi Cristian Pântea a l sat în urma lui o oper sculptural care-i va duce numele în vreme. Chiar la Hu i, în incinta Episcopiei troneaz o monumental statuie a lui tefan cel Mare, dezvelit cu prilejul s rb toririi a 500 de ani de la ctitorirea catedralei episcopale Theodor Codreanu - Hu i

SPLENDOAREA SCULPTURII Întorcându-ne în noi în ine i r sucindu-ne sufletul ca o spiral cucutenian , reu im s vedem lic rirea începuturilor tuturor lucrurilor. i cople i i de dorin a de a ti cum s-au izvodit artele frumoase am v zut c , dintre ele, doamnele spiritului uman, cea dintâi i cea dintâi este sculptura. Aceasta, fiindc cel dintâi sculptor a fost i r mâne Dumnezeu care a fr mântat ifasonat lutul instaurândul în lume pe regele-om, fiin des vâr it , atât cât nu i-a mai b gat codi a i Nefârtatul.

A te apropia de divinul me te ug al d ltuirii chipului omenesc dup ce însu i Dumnezeu a f cut-o, presupune desigur un mare curaj. Cristian Pântea s-a dovedit unul dintre marii temerari care au avut t ria s apuce aceast spinoas i daurit cale. Mai întâi, s-a preg tit spiritual în cel mai nobil mod cu putin : a înv at, în atmosfera specific a “normalismului” bârl dean, cum trebuiesc sculptate sufletele copiilor. Sub semnul c l uzei pedagogice s-a îndreptat spre lumea artei realizând primele pl m diri în lumina pur a satului românesc. Pa ii purtându-l apoi în lumea istoriei a în eles i mai bine ceea ce tia dintotdeauna: frumuse ea este aceea i, etern , indiferent de vremuri, trebuie s o descifrezi i s o creezi din nou, iar i i iar i. Conturându- i propriul s u drum în art , Cristi Pântea a ales un echilibru statornic în mul imea tenta iilor care-l asalteaz pe artist, atunci când, în mod necesar, trebuie s îmbr i eze una sau alta dintre modalit ile de crea ie, foarte concrete în domeniul sculpturii. În esen s-a aflat între Scyla reprezent rilor moderniste, care a ajuns pân la cultivarea grotescului i caricaturalului prin exager rile cunoscute de abstractiz ri i Caribda academismului, copia fotografic i impersonal a realit ilor i, mai ales, a chipurilor umane. Concentrându-se asupra acestui aspect, Cristi Pântea a conceput o manier original de reprezentare artistic .

P strând imaginile scriitorilor i oamenilor de cultur , a personajelor istorice ale c ror chipuri le-a transpus artistic, în coordonatele în care respectivele imagini s-au imprimat în mentalul popular, le-a acordat de fiecare dat o tr s tur distinct de personalitate. Astfel, sub aparen a în el toare a unor maniere clasice academice, ca modalitate de transpunere material , busturile create de Cristi Pântea, ca semne de omagiere a înainta ilor, sunt întotdeauna originale, ne permit la o analiz atent s descoperim noi orizonturi ale tr irilor spirituale ale personajului reprezentat, tr iri la care se adaug cele ale corectorului i cele ale privitorului înfr it cu opera de art contemplat . De asemenea, pe lâng personalizare, ca la to i arti tii autentici, se impune i generalizarea, prezen a unor aspecte definitorii pentru a întregi categoria uman . Unul dintre exemple ar fi bustul înv toarei Luiza Zavloschi de la Buda O e ti, prima femeie primar din România. Dac pe de o parte recunoa tem tr s turile doamnei de excep ie care a fost Luiza Zavloschi, pe de alta vom sesiza expresii i tr s turi comune tuturor “d sc li elor” care au luminat satele înfruntând nenum rate greut i i au avut sentimentul social, comunitar, drept c l uz .

Eminescu, cel mai tulbur tor, complex i înc necunoscut în totalitate, dintre to i zeii literaturii i culturii române ti în mod firesc l-a tentat în mai multe rânduri pe sculptorul Cristi Pântea. A realizat lucr ri diferen iate sub imperiul imaginii cople itoare a poetului i geniului na ional - s le fie ru ine celor care se feresc de cuvântul “na ional” i, de fiecare dat chipul lui Eminescu a fost i acela i i altul. În acest mod credem c artistul a c utat s materializeze una sau alta dintre multiplele dominante ale celui mai str lucitor dintre români.

Fondul de gândire cre tin-ortodox, interesul arz tor pentru enigmele istoriei i culturii, eterna c utare sunt câteva dintre tr s turile care completeaz portretul omului a unor noi i subtile forme de exprimare artistic , sunt i ale artistului Cristian Pântea.

Prof. Dan Ravaru –Vaslui

25

ECOURI LITERARE

CREATORII DE LÂNG COSTIC

Nr.2

NOI * CREATORII * CREATORII DE LÂNG

NOI

ONU

S-a n scut la 21 februarie 1951 , în satul Draxeni din jude ul Vaslui. A absolvit, în 1984 coala popular de art dim Vaslui, clasa prof. Eugen B lan. Particip cu regularitate la toate edi iile saloanelor de arta naiva din ar , la expozi iile organizate de Centrul Na ional al Crea iei Populare de Pa ti i de Cr ciun, precum i la expozi iile de gen organizate la New York, Paris, Vene ia, Viena, Bangkok, Madrid sau Salonic.

Lucr ri care au semn tura lui Costic Onu , sunt g zduite atât de muzeele autohtone (Muzeul de Art Naiv Pite ti, Muzeul „Nicolae Popa” ârpe tiPiatra Neam , Muzeul Agriculturii Slobozia i Muzeul „George Apostu” Bac u), cât i de colec ii particulare din ar (Vaslui, Bac u, Oradea, Timi oara, Pite ti, Re i a, Bucure ti) i din str in tete ( Canada, America, Olanda, Belgia, Fran a , Austria, Germania, Iugoslavia) Prin vitalitatea de care d dovad , „naivul” din Draxeni activeaz intens i în spa iul comunita ii artistice , fiind membru al Cenaclului „Arta” din Vaslui i membru fondator al grup rii „moldART” al turi de Paul Olaru, George Leteanu si Doru Istrate. „ De i ca orice „naiv” abordeaz teme aparent banale – obiceiuri de iarn , scene din via a de zi cu zi a satului natal sau alegorii diverse – Costic Onu reu e te îns , ca prin acurate ea i coloristica imaginii, prin gradul de perfec ionare a mijloacelor de limbaj i de expresie plastic , s ne povesteasc într-un mod inconfundabil i plin de fascina ie despre lumea mirific a satului” TUDOR OCTAVIAN „Am 30 de ani de pictur naiv , am prezentat lucr ri originale la expozi ii pe diverse teme pe tot mapamondul i a da ca exemple Australia, Canada, Mexic, i în multe alte locuri din lume. Prin arta naiv fiecare creator are universul lui de afirmare, lumea lui v zut în multiple culori.. Este simplu, este sincer, este pur, curat. Asta înseamn arta naiv naiv .

Am început s pictez în 1977, prima lucrare se afl la Draxenii mei, satul în care m-am n scut i unde inten ionez s fac un mic muzeu cu lucr ri personale. Cred c o s reu esc s finalizez acest lucru pentru c am multe lucr ri în atelierul de lucru.. În cei 30 de ani de pictur , am realizat cam 1.000 de lucr ri.

Prima mea etap de afirmare a fost puantilismul, o pictur prin puncte. Nu tiu dac a putea-o numi de vârf, nu cred. Mie imi place ce fac acum. Mul i m judec - Costel Radu Constantinescu, Tudor Octavian, N.D. Zaharia, de la Ia i, care mi-a spus „Costic , vezi c puantilismul t u a f cut explozie, a împânzit lumea“, i atunci m-am oprit. A doua etap este reprezentat de pictura pe care o fac acum i nu a putea s o definesc, ori am dezvoltat mai mult nebunia, ori s-ar putea s fi pierdut din puantilism ceea ce m impunea.

Dintre cele 100 de lucr ri din prima etap , mai am dou , o parte a r mas în la o expozi ie în Belgia, o alt parte a r mas la Paris.

Dac stau bine i m gândesc, nu din folclor m inspir. Eu m inspir din via a satului, din obiceiurile de iarn , din tot ce este la ar , deci din via a de la ar . Cel mai mult imi place s -i redau pe rani pentru c i eu sunt un ran înr it. Da, sunt de acolo, via a mea a fost la ar primii 15 ani i chiar i acum mai merg i nu-mi este ru ine. Uita i ce mâini am, am mers i la Paris a a...”, încerca s se prezinte Costic Onu intr-un interviu acordat ziarului Obiectiv. Ast zi pictorul este invitat s reprezinte segmentul sau de arta peste hotare. Ca de obicei plec rile artistului vor fi discrete, vor fi pure, la fel ca arta naiv la care sluje te.

26

ECOURI LITERARE

&) *

+ $* , '$ (!

Nr.2

!-"! !

&! "! !

! "./

S-a scris i se scrie din ce în ce mai mult epigram în spa iul românesc, aici unde elementul latin se afl pe un teren spiritual extrem de fertil. Crea iile literare sunt inegale valoric iar cititorul neavizat ar putea s gândeasc eronat despre importan a i scânteierea unei epigrame bune. Dar când se spune despre o epigram c este bun ? O defini ie a epigramei care s edifice pe deplin i s mul umeasc cititorul nu a fost înc dat de i încerc ri au fost f cute de c tre mari personalit i, literare sau nu. Pentru cititorul iubitor de epigram cât i pentru cel care cite te doar întâmpl tor aceste produc ii literare încerc m s reproducem câteva referiri la epigram i valen ele sale: „Epigrama este un fenomen deopotriv literar i social. Ea este, indiscutabil, literatur . Epigrama este pentru literatur ceea ce este valsul pentru muzic sau spiritul în maxima lui concentrare. Este un poem miniatural, în care pot fi întâlnite ingrediente din cele mai preten ioase, spre a nu spune exotice, dar f când parte din recuzita adev ratului intelectual: umorul i ironia.” (George Corbu, pre edintele Uniunii Epigrami tilor din România), „Epigrama este „odihna” eficient a spiritului, critic social i literar , studiu caracteriologic concentrat, (…) Vitalitatea ei vine din vitalitatea inteligen ei îns i, din sim ul observa iei.”(Petru Poant , critic literar), „O epigram este bun pentru c este bun , are muzicalitate i un sfâr it-surpriz . i cu cât este mai nea teptat sfâr itul, cu atât pl cerea estetic i ideatic este mai mare. Pentru c epigrama se adreseaz , în egal m sur , afectivului i inteligen ei. Talentul de epigramist e un talent special, nu-l are orice scriitor, cu el te na ti, dar îl i cultivi.” (Acad. Gabriel trempel) „Epigrama are o regalitate estetic în raport cu alte genuri i specii literare.” (acad. Mihai Cimpoi). Exist oameni, adesea instrui i i chiar litera i, care nu în eleg epigrama, pentru c nu orice spirit, fie el i mai înalt, are capacitatea fericit de a adera la valen ele epigramei. Sunt multe exemple de scriitori i poe i de prestigiu care au scris o epigram de bun calitate, a a dup cum sunt foarte multe exemple de oameni de litere care nu au putut, de i s-au str duit, s scrie epigram valoroas . Cei mai mul i au în eles c este vorba de „un talent special” pe care nu-l au, iar al ii, frustra i precum vulpea ce nu ajungea la struguri, au trimis epigrama spre marginea literaturii. „Este adev rat c epigrama valoroas scânteiaz , dar nu în orice loc. Dac liricul se afirm într-un mediu cât mai obscur, epigrama str luce te într-un mediu luminat. Poanta zvâcne te spre spiritul înalt (…). Inteligen a i umorul sunt tr s turi inseparabile atât ale personalit ii creatoare, cât i ale cititorilor de epigram (…). Epigramistul – cel care scormone tainele firii cu voca ie de detectiv de geniu - î i ascute s geata pe piatra filozofal i scrie cu limba … soacrei.” (Elis Râpeanu, profesor universitar, doctor în tiin e filozofice). Epigrama, aceast admirabil s mân spiritual , capabil s produc neasemuite flori literare i s d ruiasc atât de mult pl cere afectivului i inteligen ei cititorului are i ea o cerin : nu rode te decât pe un teren propice, înalt i luminat.

Nici diamantele cele mai valoroase nu str lucesc, scânteiind, dac nu întâlnesc în calea lor lumini!

.

&)

!!%(

* ! .!%!

#!* ! !0 * $) "$ De când au înflorit cire ii, S fac dragoste-l a teapt ...

Alesu-i e ca to i ale ii i…de la vorb pân’ la fapt ...

C-tin Manea

# %" . * ! ( .!) ! .(!

Pentru c-o f cea pe breazul, Doar ca ziua s ne-o strice, I-am b tut, cândva, obrazul i-a r mas cu … cicatrice! ! -(

!. $ $ % * ' . * .

O gref de umor i-a pune Cu sare i piper,vizibil, Convins c bine te-ar dispune i c te-ar face compatibil.

Mihai Cosma

1$ . *, Spre-a-ndestula fl mânde guri Trude te, sper i îndur , El are-n palme b t turi i prea pu in în b t tur .

Vasile Darie

27

-" La atâtea trupuri goale Nea Ion i-a spus cu jale: - Sunt s raci i-n sat la noi, Dar nu-i vezi a a de goi!

Ioan Fren escu

, $ $ (! %! * $ "$ ( &! % Major de curând, e bine Maturizat -n judecat , Mizeaz c -n timp scurt devine O v duv neconsolat .

C. Iura cu-Tataia

ECOURI LITERARE " Asta-n fond îmi d ideea: Tineri, ce intra i în via , Când, voi dezbr ca i femeia, Ea-n acela i timp v -ncal .

Ioan Hoda

Nr.2

- ! ($ *! !.! . % !

Ne tiind cum vine aia ,,Unitate în diversitate”, Dumnealui a introdus b taia Ca diversitate-n unitate.

! 0 .

Dac faci o analiz , F r a tencumeta, Vame ii au o deviz : „Crede i nu cerceta".

Gheorghe En chescu

Mihail Batog-Bujeni

". ! ! - ! 0 Se vede diferen a clar Doar dintr-o singur privire: Era un singur dispensar, Iar azi sunt dou … cimitire.

! 0 ! inem pasu-n Europa Cum a zis i protopopul; S-a modernizat i popa: Face slujba cu... laptopul.

! " ! &$( "!.

Cât ara-i plin de naivi, De mite i tenta ii, Nici popii nu sunt milostivi Precum sunt... magistra ii!

Valentin Groza

Viorica G inariu

-* !(2!

Din senin i f r rost Spui c nu vrei s mori prost!

Dar problema-i nefondat , De murit tot mori odat .

Nicolae Petrescu

Vasile Larco

%!

* Blonda ,,l-a atacat » direct : pentru acest post pl tesc în natur ! i au plecat în mijlocul p durii. * Era cur el i câ tiga bani murdari. * M ritându-se cu prostul satului a demonstrat c este o fat de teapt . * A b tut multe recorduri în materie bahic .

Moartea i le-a omologat pe toate. * Maestrul pescuia perle în ape tulburi. Toate erau false. * Tr gea la m sea. Era dentist.

*Unii au totul, iar al ii nimic. În medie, o ducem bine cu to ii. *Lucra la nrgru, câ tiga bani gri, iar situa ia r mânea albastr . *Când i-a g sit lini tea cea de pe urm , au început s vocifereze mo tenitorii. *A fost un partaj echitabil : ea a luat totul, iar el restul. *El se purta foarte tandru i ea la fel. P cat c s-a întors so ul din delega ie i s-a stricat totul. * A fost o dragoste la prima vedere i o c s torie fulger. Se potriveau perfect : ea vindea înghe at rece, iar el bere cald . !. ..

Teodor Pracsiu

Te fac s crezi c e ti în rai.

*

În minunata lun mai Te fac s crezi c e ti în rai Flori albe, purpurii, corai, Ce-mpodobesc un verde plai.

Dar când gânde ti la greul trai, Când dai pe-o pâine-atât cât dai, Când n-ai nici banii de tramvai, Te sim i nedrept it cobai…

Feti e dulci cu p r b lai, Ce umbl -ntr-un minuscul strai În minunata lun mai,

În minunata lun mai!!

Eugen Deutsch

Pagin realizat de Val Andreescu 28

ECOURI LITERARE

Nr.2

ANA RUSE

N scut în Mehedin i, pe 8 august 1939, a profesat de la absolvirea Facult ii de Limba i Literatura român în Constan a. În prezent e pensionar . Debutul literar în volum s-a produs în 1986. Au urmat apoi numeroase c r i de proz i poezie, atât pentru adul i, cât i pentru copii.

Este membru fondator al Societ ii de Haiku din Constan a, dar i membru al U.S.R. Colabor ri la revistele de haiku: Haiku Meeting, Meguro,Vrabac Zbornik, Albatros, Haiku, Orion.

Prezent în antologiile de haiku: Antologie Haiku, Constan a, 1992; Antologie interna ional , Japonia, 1997; Umbra libelulei, Bucure ti, 1993; Stropi de rou pe colegiu, Constan a, 2003; Surâsul Crizantemei, Tg. Mure , 2004; Cântecul apelor, Bucure ti, 2004; Greieri i crizanteme, Bucure ti, 2007; Rengay cu prietenii, Constan a, 2004; Salutându-l pe Basho, Constan a, 2005; Flori de tei, Constan a, 2006; Scoici de mare, Constan a, 2007 (la ultimele patru antologii a f cut parte i din echipa de redactare i selectare a poemelor) A publicat urm toarele volume de haiku i haibun: T ceri interzise, Colec ia haiku, Constan a, 1998; Dealul cu cire i (bilingv ), Ed. aguna, Constan a, 2001; Tr iri de o clip , Ed. Caz, Constan a, 2003; Diamante de rou , Ed. Europolis, Constan a, 2004; Miracolul din clip (bilingv ) Ed. Boldas, Constan a, 2005; Nestematele clipei (bilingv ), Ed. Europolis, Constan a.

Locul III octombrie 2007 ROMANIAN KUKAI Boabe de rou pe aripi de libelul adormit -n flori

Locul III februarie 2007 ROMANIAN KUKAI Orga bisericii alung pentru un timp to i porumbeii

Mergînd prin zloat iau trandafirul ro u pierdut de nunta

Um r lâng um r un lan uman protejând zâmbetul de copil

BOGDAN DIACONU Lector dr. la ASE Bucure jurnalist al anului 2007' ' , acordat de Freedom House

* când murim se pierd cuvintele r mase nerostite o pas re r nit e ca o gaur în cer 14 decembrie, 1997 * te cufunzi în p rul t u negru nu i se mai v d decât mâinile împreunate a rug mâinile acum nici mâinile nu se mai v d doar eu c utându-te sâmb t , 20 decembrie 1997

S-au copt ciresii b trâna nu mai este singura Pe flori de mac ultimul poem haiku mi-l fura vântul

ti, redactor la revista „22”, câ tig tor al premiului ,,Cel mai bun

*

cân i tu mut te dizolvi în vocea ta cân i ca s - i ocrote ti t cerea a a cum cânt mamele ca s - i ocroteasc pruncii

duminic , 12 aprilie 1998

* ase pere i de c r mid spoi i cu var cub de piatr ad postindu-mi carnea i gândurile pere i cu intr ri i ie iri în spatele lor

29

carnea mea i gândurile mele straturi straturi un strat de carne unul de gânduri i tot a a în untrul cubului de piatr cu intr ri i ie iri un dute-vino de carne i de gânduri între noi doi: un col de mas , o scrumier i dou ce ti de cafea de parc masa, scrumiera i ce tile de cafea n-au alt rost hârtie alb tr dat cu o alt hârtie alb 22 aprilie 1999

ECOURI LITERARE $ ' & * "! .

!

('! 3 $ ' & * "! .

!

('! 3 $ ' & * "! .

!

Nr.2 ('!3

CV-ul meu Nume: Magori Prenume: Amelia Data na terii: 19-iunie-1961 Locul na terii: Br ila. Domiciliu actual: Constan a Studii: Absolvent a Liceului Industrial Auto nr.7,Consta a-promo ia 1980. Actualmente student la Universitatea M.F.C. Spiru Haret din Constan a, specializare management.

Activitate literar : Din 2005 colabor ri cu site-urile literare: www.poezii.biz., nerdan.myforum.ro, literatur -art .myforum.ro, i bocanculliterar.ro, a fost punctul de întâlnire. În urma colabor rii cu site-ul nerdan.myforum.ro, administrator fiind domnul Daniel Neru i sub directa îndrumare i sus inere a doamnei Rodica-Elena Lupu, am debutat în antologia ” Spiralele Vie ii” la Editura ANAMAROL Bucure ti, ce a reunit 19 poe i din ar : Bucure ti, Constan a, Timi oara, Ia i, Vaslui, Moldova Nou , Suceava i din diaspora: români din Canada, Germania, SUA, Australia, Chi in u.

Impresii “Versurile tale Amelia, parc sunt o punte a iubirii peste nem rginitele ape.

Mereu simt mirosul m rii i reg sesc iubirea în defini ii ce numai tu po i s le redai.

M-am pref cut în dulci v p i sub patimanser rii, aripi fl mânde sc ldate-n s rut ri pl pânde, a ren scut IUBIREA !”

Cu dragoste româneasc , Valeriu Cercel- Canada „Pentru mine, mesajul poeziei este unul mut, care mi se adaug în suflet i r mâne s ilustreze frumosul de oriunde ar veni, dar i s genereze aprecierea sincer pentru autor. Poezia Ameliei a fost i este mereu prilej pentru astfel de st ri”.

Cu sincer considera ie, Prof.-Ovidiu Oana - pârâu

Citesc poezie! „Nu pot comenta poezie, fiindc nu sunt în m sura, DAR? Când citesc poezia Ameliei m aplec i îngenunchez, deoarece nu am alte explica ii; E PREA FRUMOS CUM SCRIE ACEASTA POET . Nu vreau s te elogiez, dar mi-a pl cut cum scrii din totdeauna, ASTA E! Î i voi pre ui crea iile tale poetice i te voi recomanda cu sinceritate s te citeasc cât mai mul i iubitori de frumos.”

Cu sincere gânduri bune, Mihai LEONTE, Moldova Nou , Banat, România

Buc i, din inima mea Am d ruit la lumea bun , rea, buc i, buc i din inima mea, la cei ce mâna au întins-o rug tor, am d ruit f r r splat , ajutor! tiu a iubi frumos, chiar de-am primit,

r niri mâr ave, prin vorb sau cu it, fâ ii de sentimente pierdute, în zadar... cu mângâieri topesc, a lacrimilor jar.

Nici ploaia i nici vântul, de ters n-au reu it, acele fapte bune, ce-n piatr -am d ltuit i chiar dac la schimb, nu am primit nimic, r mâne fapta bun ,

30

ce am f cut, voit i zic: Am rupt buc i, buc i din inima mea, iar unii f r team , au c lcat pe ea, nu au tiut s-o pre uiasc , E inima unui OM, ce tie s IUBEASC .

Amelia Magori

ECOURI LITERARE $ ' & * "! .

!

('! 3 $ ' & * "! .

!

('! 3 $ ' & * "! .

!

Nr.2 ('!3

CONSTANTIN DRAM neLUMEA LUI DUMNEZEU Dubla forma ie (filologic i teologic ) a unui autor care nu a ajuns (totu i!) la marginea t gadei, reu ind, mai degrab , un fructuos parcurs pe dou drumuri învecinate, a favorizat alc tuirea unei c r i ce porne te de la un titlu explicit provocator: nu lumea lui Dumnezeu, ci nelumea divinului creator este cea care intereseaz orizontul articulat de un romancier care porne te f r nici un fel de opreli te într-un demers lipsit de tracul debutului i de eventuale inconsisten e datorate lipsei procedeului care favorizeaz i modeleaz .

Problematica lumii ce s-a îndep rtat periculos de scutul dumnezeiriieste profitabil ; din punct de vedere narativ, Eduard Tomozei f ure te imaginea unei nelumi , cea care este rezultatul unei „condamn ri la moarte a lui Dumnezeu”, nu atât a aceleia celebre, filosofic determinate înspre sfâr it de secol XIX, cât a condamn rilor sincrone , f cute de in i la nivelul istoriei mici, celei mai interesctabile cu imaginarul romanului, de altfel. Dup anun ul imperativ al mor ii lui Dumnezeu, lumea se aruncase cu febrilitatea dictat de superbia falsei libert i în bra ele modernit ii absolute, declan ând haosul îndep rt rii de canoane; nelumea din romanul lui Eduard Tomozei e rezultatul unor clam ri i neputin e i înfrângeri individuale, cele care vin de pe urma t v lugului ro u, singurul care a avut ambi ia nivel rii istoriei. T v lugul ro u, adus de la cei care „lau furat pe mo Cr ciun”, cei care au amplificat iluzia materialismului agresiv, f cându-l pe autor s refuze o imagine clasicizat de manuale („Nu cred c sunt urangutanii copii no tri... Altfel cu mâna mea îl azvârl în lada de gunoi a lumii... ca s le fac un bine, totu i. Dup ce procreindu-i, le-am s vâr it un r u...”), t v lugul ro u ac ioneay diabolic, inclusiv dup aparenta închidere istoric sub semnul unei revolu ii sângeroase. Iar romanul porne te sub semnul tutelar al unui citat din Emil Cioran i al faimosului „de ert ciunea de ert ciunilor” din Ecleziast, fixând orgolios imaginea unui timp îmb trânit, asupra c ruia naratorul gloseaz f r emo ii, cu inflexiuni ce gliseaz interesant între poetizare i sarcastic, preg tind dezv luirea ini ial din text, cea care trebuie rela ionat cu toat înl n uirea faptic din roman: „ Nu- i mai aducea aminte când anume L-a condamnat pa Dumnezeu la moarte. Începuse totul s -i par f r rost de la un timp, inclusiv propria-i existen cu ingredientele ei ulceroase. Trecuse repede din copil rie în adolescen i de la mizerul ei cap t nu b nuia cum ar fi trebuit s -i curg clipele pe mai departe. Marile îndoieli ale lumii se îngr m diser tâmp în jurul lui, pe vremea orelor de sear când cerul plângea sub îngeri pân se f cea mai ro u i fiecare zi rânduit trist Universului îl m cina încet, dar sigur, cu ner spunsuri reci... Un Dumnezeu ve ted, în agonie, îl chinuia pe din untru r t cind pustiu prin temni ele sufletului. A tepta apocaliptic noaptea sentin ei... i nu-i mai venea gâdele. Îi mirosea fiin a a nedumnezeu, a mâl i a putregai c nt rit în secundele unei a tept ri neghioabe ca i zilele. Era mult de când filosofa în fug , în doi peri, destr b lându- i sinele în acordurile unui desfrâu par iv cu l utari închipui i ori nu, în frac negru i coad . Cu perversiuni intelectuale i cu arom de blestem ereditar. Târa prin praful nop ilor pierdute, mintea... Ibovnic ce-l în elase ca-n vreme de r zboi”.

E un pasaj cu valoare de pandant, care atest reale calit i ale prozatorului, capacitatea de a putea s se desf oare între comentariu, imagine poetic i rechizitoriu, tiin a proprie romancierului de a construi o uria replic , fantasm , iluzie a lumii reale, ca i pl cerea unui scriitor de a se l sa prad cuvintelor ce schi eaz nu doar o nelume, ci i un nedumnezeu. Eun pasaj care deschide drumul spre lectura unui text ce poate fi considerat ca o cumplit aplica ie:care lume? care sfin i?, care Dumnezeu?

31

ECOURI LITERARE

Nr.2

*Recenzie de carte * Recenzie de carte *

Recenzie de carte * Recenzie de carte

“Trandafirul Negru” : Poezie i confesiune

40

/ 4! 5 % ')

3 .

4+ &

5 $

,

$ & /

$ $

(

! " 1 3

4

!(

4 !

( 5 3 6

5 % '0 (

&

/ ( % 3 7 4 " $ ! ( 5 % '7 ( 1

!"

!

#$ % & ' !

$

"

$

(

! ( *

) $

'+

&

!

(

$

" " " $ ! " , "

& "

1

" ,

/

+

. & '+

"

!

0

" " !

. &(

" &

!

" &

&

!

! "

(

!

*

+ &

( 1

'7 !

'

& " /

3

5

$

!

" "

&

!

"

, "

$ $( 3

( &

'-

( '1 ( " & / $ ( 22 ' & !

46 53 *$ " (

$ !

/ & !" " ( ! & ! /"

$ $ ( $ 5 % '8 ! 1

3 0

!

!

'- ( +

& ! ! , 4.

5 3$ ! &

!

32

3 * 4.

4 / 95 3 . " $ $ ! " ! .

40 4 4 5 % ' " * "

$ & '

ECOURI LITERARE INTERVIU * INTERVIU

*

INTERVIU

*

INTERVIU

CENTRUL CULTURAL ,, TEFAN CIOBOT RA U’’ LIPOV

*

INTERVIU

- O CERTITUDINE

Nr.2 * INTERVIU

Anul 1989 a marcat societatea româneasc pe toate planurile. A fost un nou început pentru unele domenii i sfâr itul pentru altele. Cultura este o victim colateral a acestor schimb ri.

Dup revolta decembrist C minele Culturale din mediul rural au fost de multe ori inta reful rii furiei anticomuniste, fiind percepute aceste l ca uri de cultur drept locuri unde ranii prosl veau regimul totalitar i locul unde erau chema i din patru în patru ani s – i exercite falsul drept de vot.Refularea a fost a a de mare c unele localuri i-au pierdut destina ia pentru care au fost construite, iar în altele se dau doar discoteci unde se ascult numai manele, iar tinerii î i manifest spiritul decadent.

Exist i excep ii, din fericire, care contrazic regula.

Una dintre acestea este Centrul Cultural ,, tefan Ciobot ra u’’ din satul Lipov , care anul acesta împline te 3 ani de la inaugurare. Centrul poart numele artistului emerit al poporului, nume mare pentru scena teatrului i cinematografiei române ti, fapt pentru care, cei care hot r sc destinele acestui centru, respectiv directorul i Consiliul Local, s-au gândit s nu-i p teze onoarea.

L-am intervievat pe directorul Centrului Cultural, domnul Rusu Maricel, rugându-l s ne împ rt easc unele aspecte din reu itele sale.

Domnule director, care este cheia reu itelor dumneavoastr i care sunt acestea?

Cheia reu itellor mele are mai multe elemente. În primul rând, tr iesc sentimentul datoriei împlinite; în al doilea rând port grija lucrului bine f cut i, nu în ultimul rând, colaborez cu oamenii care iubesc frumosul i în care cred.

A începe s men ionez prima mea realizare. Este vorba despre un proiect european finan at de Centrul de Asisten Rural Timi oara i Funda ia Pro Helve ia, prin care am reu it s achizi ionez aparatur audio - video , s dotez o sal de cinema cu cele necesare.

Avem ac iuni devenite tradi ionale: Deschide u a , cre tine – concurs de colinde; Lumea minunat a crea iei – concurs de art plastic i crea ie literar , organizarea Zilelor Satului, Clubul ,, tefan Ciobot ra u’’, în care activeaz elevi ai colii „ tefan Ciobot ra u’’ împ timi i de crea ia literar , în semn de omagiu pentru patronul spiritual al institu iei, deoarece, foarte pu ini tiu c marele actor, originar din Lipov , a intrat în teatru prin porti a poeziei.

Existen a acestui club de crea ie v-o datorez dumneavoastr , domnule Pînzariu. În rest avem proiec ii de filme documentare cu diferite ocazii, organiz m spectacole ad – hoc.

Visul meu, în care cred din toat inima dar i sprijinul sprijinului neprecupe it al domnului primar Hriscu Valerian, este terminarea mansardei cl dirii Centrului Cultural i amenajarea unui muzeu al satului, pentru c Lipov ul este a ezat într-o zon cu rezonan istoric – arealul luptei de la Podul Înalt – Vaslui, 1475.

Ce planuri de viitor ave i?

Dac bunul Dumnezeu ne va ajuta, vom derula un proiect de cooperare transfrontalier ,,Cultur f r frontiere’’ , în parteneriat cu raionul Soroca din Republica Moldova. Este un proiect ambi ios, în valoare de 50 000 EURO, ce presupune un volum de munc enorm, dar, cu mult r bdare i cu o echip bine pus la punct, vom reu i s -l finaliz m i s avem cu to ii de înv at.

De asemenea, sper m s colabor m cu Asocia ia Cultural „Poesis Moldavie’’ al c rui membru sunt, pe linia permanentiz rii Cenaclului Literar ,, tefan Ciobot ra u’’.

Ave i vreun sfat pentru ceilal i directori de C mine i Centre Culturale?

Nu sunt în m sur s dau sfaturi. Înc nu am p rul alb. Poate s le spun c , în fiecare sat exist frumuse i i valori.

S le asigure condi ii de afirmare i satisfac iile vin de la sine. Banii, pe care d m vina de multe ori, nu sunt totul.

Oboseala i sudoarea ranului sunt insesizabile pentru el, doar pentru c pl cerea savur rii rodului muncii sale compenseaz totul. Înterviu realizat de DORIN PÎNZARIU

33

ECOURI LITERARE

Nr.2

RODICA CERNEA

M-am n scut la 11 august 1953, sunt licen iat a Facult ii de Mecanic , sec ia Construc ii corp nave. Lucrez de 33 de ani in antierul Naval Damen Gala i ca tehnolog, în prezent sunt lector la TRAINING CENTER din acela i antier naval, unde preg tesc viitorii constructori de nave. Îmi place s construiesc nave, s navighez pe m rile i oceanele Terrei împreun cu navele mele dar i cu ajutorul cuvântului in lumea de vis a poeziei. Debut i colaborare literar la revista „Cenaclul” din Craiova. O parte din poeziile mele sunt publicate în “Romania, Libera in viitor”- http://romanialibera.com la rubrica Poeme, Eseu, Proza; pe site-urile poezii.info- http://www.poezii.info; agonia.rohttp://www.agonia.ro/ ; http://poesismoldavie.myforum.ro/ “ cu stele, cu doruri i visele mele, doar a a poate, clipele, nu se vor mai risipi prin noapte i el, sufletul meu i el, sângele t u î i vor g si alinarea! Iubirea i versul poate, doar ele îmi sunt menirea când lujerul vie ii tr ie te, se risipe te pe lacrimi de rou , pe secearea lunii cea nou , printre prieteni, pe aripi de vânt i raze de soare, pe valuri înspumate de mare i pe-o und de vânt c l toare.....

MAGIA POEZIEI! V d frem tând fl mânde fl c ri ce se înal pe cer, spre r s rit, e soarele care- i hr ne te raza cu noaptea neagr care-a adormit. Încerc s-opresc lumina ce se cerne din zorii ce acum se nasc alene, când zeii arunc spre p mânt cu stele iar tu cl de ti, miracole cu ele!

Cuvântul meu e glas de-nchin ciune i vers duios i poate-o clar viziune, e un liman candid de lini te i pace din care tu cl de ti o lume, care tace!

Mai scutur - i te rog spuza de stele peste ele toate, peste gândurile mele, lumin adu-mi i-o muz s m -mbie, deschide-mi poarta vie ii, doar spre poezie!

Când lumea întreag pleac la culcare eu, cu pas domol p trund în infinit s -mi tr iesc visele, s -mi tr iesc clipele, s m reg sesc, s te caut i s te alint cu pletele-mi de noapte înmiresmate i pline de oapte.

S te s rut cu buze fierbin i mustind de dorin , s - i aduc iubire i credin , s - i aduc zile senine pline de dor i iubire!

26.02.2008 CLIPA! Roata vie ii alene trece peste mine, dep nând nisipul i vidul din clepsidr . Îmi jelesc poate anii ce-au trecut, îmi jelesc gândurile ce adesea m-au durut, sau poate îmi jelesc visele, dorurile ce-n neant, ele toate aproape s-au pierdut!

Himere, au fost adesea ele, dorurile i visele mele.

06 Octombrie 2007

D -mi, Doamne, putere s m hr nesc

34

ECOURI LITERARE

Nr.2

Ion Rodica Nicoleta

Rupând buc i dintr-o copil rie Ce nici toamna, cu ve nica ei dorin de t cere Nu ar putea-o cuprinde.. Întâi i-am conturat ochii, i totu i aviditatea cu care priveai C ma a-n destr mare a ploii m-a durut..

Apui, c utând perfec iunea, i-am parfumat p rul cu singuratate, Dar pânza s-a spart în mii de cioburi…

F cându-m s în eleg adev rul..

Frumuse ea îngerilor nu poate fi cântat în imagini..

Sau zidit în cuvinte..

Ea exist odat cu tine….

Data na terii:16-09-1967 Locul na terii:Craiova Membru al fostului cenaclu „M.Eminescu” Rare apari ii în revistele „Ramuri”, „Ra iunea” etc Fondator si participant al cenaclului “Suflet i scânteie” al colii Gh. i eica din Craiova Volumul de poezii „Stele de catifea” publicat în anul 2005 sub îndrumarea profesorului i criticului literar Petre Ciobanu Membru activ al site-ului www.poezii.biz Aproape alb

Nume: St nciulescu Prenume: Valentina Vârsta: 17 ani Loc: Timi oara

Îmi mângâie f ptura crini albi...

Mireasma lor, În lumi de vise albe,-mi purtau inexisten a.

Dansau frânturi de suflet i- sufletului meu,u oar adiere, Plutea ca o regin în alb mausoleu, Când pe arcu ul vremii, Se auzea-n surdin Un vechi sobor de stele. ..................................

Cad spice de lumin pe trupu-mi pus ofrand S ard ca lumina...

Adorm sub rug de bra e, S plâng poezia ninsorile i tihna, Ce-au poposit în suflet i au hr nit cu versuri aceast diminea . .......................................

Sub pleoapa unei umbre îmi reg sesc privirea...

Fereastra dimine ii e alb de ninsori... i fruntea mea e alb , Ninsori îmi cad la tâmple, i-mb trânesc...dar visul, M -ntinere te-n zori.

Activitate literar : membr activ a cenaclului literar al Colegiului Na ional B n ean

Glas de mormânt Lan de grau apus în Patima iubirii…

Privirea amor it pe sânul îngr dit De remu c ri sacrale i de dorin e Arde…

M ritat cu Craiul Negru, Nu moare nici nu vorbe te…

Atingerile lor se rabd , Patul de trandafiri conservat În timp… de miresme.

Sugruma voin a co maric , obsedant , În mori ca terifiant a ochilor, Vine i, din argintul cadavru

TEFAN PETRE Frumuse e…de Dali..

Pe un ciot de pânz Ce emana aburi de curcubeu presat M-am jucat asear cu pensonul Sculptându- i efemeritatea…

Era târziu… i norii se-mpleteau în valuri

35

ECOURI LITERARE

Nr.2

CENACLUL LITERAR POESIS MOLDAVIAE * CENACLUL LITERAR POESIS MOLDAVIAE

IOAN BABAN

MARIN PREDA ILIE MOROMETE UN PERSONAJ UNIC În literatura cu repere tradi ionale, (nu se tie dac se va putea renun a vreodat la tradi ie, oricât s-ar strâmba cineva la ea), un scriitor scria proz realist de mare întindere, cum ar fi de pild a a zisele romane trilogii i era preocupat de universul antropologic. Cronotopul era în centrul aten iei iar aspira ia creatorului era aceea de a relata „adev ruri” posibile. Tot ce se pl smuia sub semnul posibilului era credibil i îndeob te apreciat. Din perspective actuale, ca s nu le spun totu i postmoderne, faptul acesta nu mai este demn de luat în seam , dimpotriv , este considerat cu des vâr ire desuet, ori apare doar ca o inser ie întâmpl toare. Cu toate acestea exist o literatur care nu poate fi ignorat , dimpotriv , ne întoarcem la ea i descoperim o lume a a cum s-a z mislit i cum i-a dus existen a într-un timp i într-un spa iu cunoscut.

Critica î i aminte te rar de ea, poate pe la comemor ri, iar cât prive te editarea operei unui mare scriitor din trecutul mai apropiat sau mai îndep rtat, cei care ar trebui s ia ac iunea în serios i s-o duc la final, cap t alergie, pentru c întotdeauna la noi au existat „alte priorit i”. Un profesor universitar de la Timi oara, critic i istoric literar, într-un interviu dat ziarului Cotidianul, f cea o afirma ie care nu ne onoreaz : „Am devenit o ar de analfabe i. Ar trebui s ne uit m în jur ca s observ m c nu suntem în stare s termin m edi iile clasicilor no tri.” (1) În cazul lui Marin Preda, unul din clasicii no tri mai aproape de actualitate, opera acestuia cunoa te din fericire o edi ie definitiv , spre lauda eminentului critic literar Eugen Simion. Ac iunea a putut fi dus pân la final cu sprijinul Academiei Române. Chipul acestui scriitor a intrat în memoria colectiv , iar o bun parte din personajele prozei sale sunt modele morale i deseori se face apel la ele pentru a ilustra o stare existen ial , cum ar fi de pild morome ianismul, definitorie pentru ranul român dintr-o anumit epoc i nu numai. Unele dintre ele au devenit nume comune, ca în cazul multor personaje caragialiene. Dac s-ar apela la un sondaj de opinie în rândurile cititorilor, cred c Ilie Moromete ar ocupa unul din primele locuri în topul personajelor memorabile. În 1955, dup un efort creator de vreo ase ani (primele pagini din proiectatul roman trilogie, precum „Cântec deasupra apelor” de Vanda Vasilievsca, model

36

sovietic, au fost scrise în 1949), Marin Preda publica „Morome ii”, primul volum, un adev rat eveniment editorial, apreciat de critica de întâmpinare a vremii, chiar dac aceasta era în bun m sur bolnav de proletcultism.

Literatura român trecea în acele momente printr-o adev rat criz de identitate. S nu se uite c se afla de abia la jum tatea deceniului blestemat i multe dintre volumele de poezie i de proz fuseser infectate de virusul realismului socialist. Chiar Marin Preda, într-o nuvel intitulat „Desf urarea”, publicat se pare prin 1952, fusese atins de molim . Dar nu e de mirare, c sunt situa ii de-a dreptul dramatice, dac ne gândim c mul i scriitori din genera ia sa, cu un anumit har i-au ratat menirea, din crea ia lor nu se poate salva nimic. Chiar scriitorii cu o puternic personalitate au fost nevoi i s fac ni te compromisuri, azi în unanimitate respinse.

Primul volum din romanul „Morome ii” se constituie ca o atitudine a scriitorului în raport cu lumea, pus în situa ia de a spune i altceva decât ce era la mod . Cu alte cuvinte, prozatorul a f cut abstrac ie de „indica iile i recomand rile” vremii (ele aveau s se nasc mai târziu, dar se subîn elegeau i atunci), i a dat glas propriilor sale gânduri, dac avem în vedere faptul c personajul principal reprezint glasul celui care i-a dat na tere. i apoi, nu peste mult vreme, Marin Preda a devenit un scriitor canonic, unul cu o puternic i distins personalitate, nedispus la unele compromisuri, spre lauda lui. De aceea se pare c o anumit re inere a criticilor i comentatorilor actuali în abordarea subiectelor legate de opera sa nu are motive întemeiate, în afar de cazul când totul se afl sub semnul unei premedit ri de sorginte carpatin , prin care trecutul devine o pagin alb sau nedemn de a fi luat în seam de oamenii unui prezent derutat.

Cei care au citit prima edi ie din 1955, dac au avut i prilejul s-o fac la Sili tea-Gume ti, când personajele reale înc mai tr iau, au o percep ie cu totul aparte despre substan a epic a acestei c r i. Exist la nivel narativ un soi de autenticitate la care au râvnit mul i scriitori români dintr-o epoca anterioar , îns nu de aceea i calitate cu ceea ce se pretinde a fi azi acest motiv. Dac o oper de art se particularizeaz pân la anularea mesajului (o crea ie literar trebuie s poarte i un mesaj), ea nu mai înseamn nimic. De aceea multe opere literare intr foarte repede în

ECOURI LITERARE

Nr.2

nasc marele opere. Marin Preda traverseaz o epoc în total antitez cu cea în care se z mislise proza lui Rebreanu. Meritul autorului „Morome ilor” este acela de a fi descoperit elementele punând în lumin un altfel de dramatism. Poate c lumea nu tr ie te nici când sub semnul lini tii, iar proza predist demonstreaz cu prisosin dramatismul existen ei de fiecare zi, nu numai cel impus de evenimente ca r scoala din 1907 sau cele ce au precedat romanele ale lui Rebreanu.

Dac s-ar face o cercetare tipologic pentru a estima contribu ia scriitorilor români la creionarea unui anumit tip uman, este pu in probabil c s-ar descoperi realiz ri mai evidente decât ale scriitorilor Nicolae Filimon, creatorul lui Dinu P turic , George C linescu, creatorul lui St nic Ra iu i Marin Preda, cratorul lui Ilie Moromete. Este adev rat c toate personajele numite mai sus nu întrec performan a personajelor caragialiene, dar f când abstrac ie de dramaturgie i proza scurt , Dinu P turic , St nic Ra iu i Ilie Moromete sunt emblematice, chiar dac e vorba de tipuri fundamental deosebite, dar nu acest lucru este important.

E adev rat c personajele numite mai sus au precedente i autorii au luat în calcul principiul acumul rii, dar se exclude din capul locului mimetismul.

Sigur c Dinu P turic , St nic Ra iu i Ilie Moromete au înainta i, dar proiec ia lor este timid i din aceast pricin nu s-au p strat în memoria colectiv . Chiar dac cineva nu a citit c r ile în care se descoper prezen a personajelor, numele lor este cunoscut prin induc ie. Dar situa ia este cunoscut i în cazul lui I. L. Caragiale. Dac se afirm c Ilie Moromete (Ilia Murome din proiectatul roman din 1949) este un personaj unic în literatura român nu e mai mult decât un simplu loc comun. Fiecare prozator aspir la o asemenea realizare. Un personaj se individualizeaz , pentru c este produsul imagina iei celui care îl pune în pagin , irepetabil. El e mai mult decât o simpl parte organic a autorului. Vorbind despre aceast stare, când se refer la autorul „Morome ilor”, Eugen Simion spune: „Psihologia unui mare scriitor tr ie te în oper i nu are, în afara ei, nici o justificare. Acolo afl m, în fapt, adev ratul portret moral al autorului care, în via a de toate zilele, trece prin împrejur ri vesele… Opera îl asum i-l exprim integral.” (2) De aceea Marin Preda se comport la Paris ca Ilie Moromete: „- Mai d -i în m -sa cu catedrala lor cu tot…” (3) Exist alte atribute care pun în eviden complexitatea sau schematismul unui actant. Poate ar trebui s se adauge faptul c Ilie Moromete este un personaj complet pentru locul, timpul i condi iile de existen care l-au generat.

Dar s nu uit m c el este o proiec ie posibil . Acestea l-au marcat pe prozator, iar puterea observa iei i a construc iei în sine ine de talentul acestuia. Locul lui în via a social în ultimii ani de dinaintea celui de-al doilea R zboi, în primul volum, i din anii care au urmat teribilei „eliber ri” cu toate dramele cunoscute este incontestabil organic , simbolic i emblematic . Mul i dintre contemporanii lui Marin Preda au e uat în tentativa lor, datorit schematiz rii impuse de o ideologie draconic i,

anonimat. Nu e cazul lui Marin Preda; acest scriitor demonstreaz cu prisosin c lumea creat de el r mâne nu numai ca o imagine a unei lumi dintr-un loc dat i un timp concret, ci i un document de importan major peste vreme. Realismul românesc a pornit de cele mai multe ori de la cazuri concrete, exemplul cel mai concludent reprezentându-l Liviu Rebreanu.

Pe la jum tatea veacului trecut, realismul (nu neap rat socialist) era viziunea estetic fundamental , scriitorul, în special prozatorul, era preocupat de ceea ce presupunea realismul, personaje tipice, în împrejur ri tipice, stare opus viziunii romantice. Era o prelungire a unui efort creator de mai bine de un veac la nivel universal, dar de mult mai pu in în spa iul na ional. Realismul îns se revendic din clasicism, chiar dac acesta se raporta la un prezent etern i nu descoperise proza de mare întindere.

Din acest punct de vedere, realismul se duce c tre viziunea romantic . Dac romanticul creeaz pove ti cu personaje excep ionale, de cele mai multe ori dintr-un trecut îndep rtat, scriitorul realist evadeaz într-un trecut apropiat, cunoscut de autorul însu i din proprie experien .

Marin Preda nu este o excep ie, din acest punct de vedere nu parcurge drumuri necunoscute, dimpotriv , urmeaz o tradi ie, în plan na ional experien a lui Liviu Rebreanu, dac ne raport m la universul r nesc, i pe cea a lui Dostoievski, dac raport m efortul creator la proza de inspira ie psihologic universal . Nici nu se putea altfel, trecutul literar din orice parte de lume are un impact fundamental asupra unui scriitor. Problema este cea a eliber rii de obsesii, cea a impunerii propriei identit i pe cât e posibil, inconfundabil . Dep irea st rii de epigonism este condi ia existen ei celui care croie te drumuri prin spa ii greu accesibile. Aici este de altfel i cea mai mare dificultate. Ce se poate face ca gestul s nu se repete, s nu aminteasc de înainta i? De cele mai multe ori creatorul însu i tr ie te momente de dezam gire i pentru a se elibera de „trecut” încearc s se impun printr-o viziune nou , chiar dac ini ial nimeni n-o descoper .

Marin Preda se afl , incontestabil, în antitez cu Liviu Rebreanu dac se pun al turi cele dou viziuni asupra lumii satului românesc din dou momente temporale, desp r ite de numai trei decenii. Liviu Rebreanu fixeaz timpul i locul romanului la r scruce de veacuri, marcat de evenimente tragice, date paralele cu existen a prozatorului. Ceea ce caracterizeaz timpul i locul ac iunii c r ilor sale îl constituie un dramatism cutremur tor. Din momentele dramatice sau tragice se

37

ECOURI LITERARE

Nr.2

de ce nu, datorit dorin ei de a r spunde favorabil la un asemenea impact. Este mai mult ca sigur c scriitorul la care se raporteaz aprecierile le-a ignorat. De altfel, anul 1955 a fost i cel al eliber rii lui de toate p catele la care era supus literatura vremii.

Privit din perspectiv estetic , Ilie Moromete este cu siguran un personaj clasic, de i nu poate fi ignorat perspectiva realist . Construc ia personajului este reperul fundamental într-un roman a c rui ac iune are mai pu in importan . Epicul nu se centreaz pe fapte i întâmpl ri legate între ele prin diferite modalit i narative, i nu e de mirare c în roman acestea sunt parc incidentale i nu prev zute mai înainte. Personajul parc trece pe lâng

evenimente i nu-l marcheaz fundamental. Dac mai lu m în considera ie i faptul c multe dintre ele sunt privite de personajul principal dintr-o perspectiv ironic , starea de care se vorbea mai sus e aproape complet . Dar o construc ie romanesc de tipul „Morome ilor” nu este nou , ea are o tradi ie de câteva decenii bune, mai ales dup 1920.

(continuare în num rul viitor)

UN PROIECT ÎN DERULARE Aflat într-un proces de c utare, de redefinire, asaltat de forme f r fond, satul românesc actual este afectat, în ceea ce prive te coeziunea sa comunitar , de schimb rile politice, sociale i economice care au loc în aceast perioad în România, schimb ri menite s influen eze în profunzime i via a spiritual i cultural local .

C minul Cultural este institu ia care a avut i ar trebui s aib un rol major în organizarea activit ilor culturale, în transmiterea i conservarea patrimoniului cultural al comunit ii rurale. Pe lâng satisfacerea acestei cerin e spirituale, C minul Cultural ar mai trebui s r spund ast zi i nevoilor de informare, transformându-se într-un adev rat centru comunitar.

Analizând evolu ia în timp a rolului c minului cultural vom observa c acesta a oscilat între o total implicare în dezvoltarea comunitar , determinând o adev rat „împlinire”a vie ii spirituale a satului, ajungând mai pe urm s fie un instrument de propagand politic , pierzându- i menirea pentru care a fost creat înc înainte de cel de-al doilea r zboi.. În perioada interbelic , Dimitrie Gusti vorbind despre cultura s teasc spunea c aceasta „Trebuie s îmbr i eze cu egal aten ie: starea fizic , igiena satului i a s teanului, via a economic individual i comunitar , via a religioas , artistic , r spândirea c r ii i a valorilor spirituale prin muzee, teatre, radio, ez tori, etc…”

De asemenea, activitatea cultural trebuie „închinat îns n to irii, în l rii i imobil rii satului ”. În acest context Consiliul local al comunei Lipov prin Centrul Cultural „ tefan Ciobot ra u ” a ini iat proiectul cultural intitulat „Cultur f r frontiere” în parteneriat cu Consiliul raional Soroca prin Programul de Vecin tate 2004 – 2006, componenta Phare CBC 2005, în valoare 47000 euro.

Ideea de propunere a ac iunii provine din necesitatea dep irii anumitor constrângeri care împiedic dezvoltarea zonei din punct de vedere cultural – artistic: nivelul sc zut al resurselor financiare aflate la îndemâna celor ce desf oar activitate în acest domeniu, lipsa dot rilor necesare, precum i slaba cunoa tere la nivel de regiune transfrontalier a patrimoniului istoric i cultural comun, datorit lipsei de comunicare între cele dou popoare de pe cele dou maluri ale Prutului.

Proiectul urm re te realizarea unui nucleu de colaborare între cele dou comunit i, concretizat în: -spa iul Centrului Cultural, dotat i amenajat prin proiect, pentru anumite activit i distincte (o sal tip club, pentru activit i literar-artistice, crea ie plastic , audi ii muzicale, proiectare filme documentare, etc ) i un birou redac ional pentru revista local care se va înfiin a tot ca o activitate în cadrul proiectului.

- un colectiv care va desf ura activitate la nivelul Centrului Cultural (similar se va crea un astfel de cerc i la Soroca ) i un colectiv redac ional care se va ocupa de realizarea publica iei.

Tot prin proiect vor fi organizate activit i ce se vor desf ura cu concursul ambilor parteneri astfel: - un cenaclu literar – artistic la Soroca, unde se vor deplasa partenerii români; - un concurs al micilor cinea ti la Lipov , unde vor veni partenerii moldoveni;

38

ECOURI LITERARE

Nr.2

- realizarea publica iei locale „Glasul teiului”, cu apari ie trimestrial , la care vor colabora ambii parteneri cu articole, informa ii. Pe parcursul derul rii proiectului vor fi realizate 3 numere ale publica iei (cu un tiraj de 200 exemplare pentru fiecare num r), primul num r va fi lansat cu ocazia cenaclului organizat la Soroca.

Dup terminarea proiectului, cele dou cercuri ale tinerilor creatori vor continua colaborarea. De asemenea, revista va avea rubrici speciale pentru partenerii moldoveni. Va fi creat un site al revistei, prin care se va putea ine o strâns leg tur cu Republica Moldova, în acela i timp, cititorii basarabeni î i vor putea spune p rerile i vor putea prezenta, în revist imagini i evenimente ce arat strânsa leg tur dintre cele dou comunit i. in s mul umesc pe aceast cale echipei cu care colaborez: Chircu Mihaela, Vasiliu Cristina, Enache Angela, Lupu Anca, din cadrul Consiliului Jude ean Vaslui i domnului Burlacu Lauren iu de la Biroul Regional de Cooperare Transfrontalier Ia i, cât i echipei Centrului Cultural care m ajut : Pinzaru Dorin i P duraru Delia.

Cu to ii am reu it s ne transform m visul în realitate spre bucuria mea i a comunit ii din care fac parte. Sunt vise pentru a c ror împlinire nu ajunge s vrei. Ca s reu e ti, e nevoie de bani, munc , în elegere, ajutor i echip .

Rusu Maricel, referent cultural la Centru Cultural „ tefan Ciobot ra u” manager tehnic al proiectului.

Serghei Colo enco

DE-AR PLOUA

CONVULSII

De-ar ploua a a dou nop i întregi voi pluti pe ape – dincolo – sub scoar a lunii voi sta pe margini de cenu .

M voi ag a de stele privind spiritul meu neputincios, jos…

Cuvintele nu amu esc grenade Sunt muguri firavi ai gândirii noastre; Ne sume im cu în l imi albastre Dar nimenea nu tie s le înnoade; Tr im în foamete i-ntre explozii Orbec ind spre viitoruri sterpe.

Cânt profund frumoasa Euterpe i plâng în hohote puternic plozii…

Nota: Autorii sunt responsabili pentru textele publicate.

Materialele primite la redac ie nu se restituie.

Acest num r a ap rut cu sprijinul: SC. Volosting SRL, SC. Dorsil SRL, Sorin Chitic. Colectivul de redac ie mul ume te sponsorilor pentru sprijinul acordat.

Adresa redac iei: poesis_moldaviae@yahoo.com

ecouriliterare@yahoo.com

Colectivul de redac ie: Director: Ioan Baban Redactor- ef: Mihai Apostu Redactori: Lumini a Scotnotis Daniel Dragomirescu Dorin Pînzariu

Colaboratori: Rodica Cernea C t lin Afr sinei Amelia Magori Nicolae Ginghin Val Andreescu Grafica: Nina Vizireanu

Tehnoredactare : Daniela Apostu 39

ECOURI LITERARE

Nr.2

NICHITA STANESCU Numele la na tere Nichita Hristea St nescu, (n scut la 31

martie 1933, Ploie ti, Jude ul Prahova decedat la 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucure ti) a fost un poet, jurnalist literar i eseist român, ales postum membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literar cât i de publicul larg ca unul dintre cei mai ale i scriitori ai limbii române, pe care el însu i o denumea " dumnezeiesc de frumoas ", Nichita St nescu apar ine temporal, structural i formal poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970, de i, ca orice scriitor marcant, nu seam n decât cu el însu i, fiind considerat de reputa i critici literari, precum Alexandru Condeescu i Eugen Simion , ca fiind un poet de amplitudine i intensitate remarcabile, f când parte din categoria foarte rar a inventatorilor lingvistici i poetici.

Avertisment

Poezia

Prea mi-a nins i mi-a plouat, demult, în copil ria mea cu nop i grozave cântecul de moarte ca s -l mai ascult, gândul s -l rotesc peste cadavre.

Poezia este ochiul care plânge.

Ea este um rul care plânge, ochiul um rului care plânge.

Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge.

Ea este apa care plânge, ochiul c lcâiului care plânge.

O voi, prieteni, poezia nu este lacrim ea este însu i plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie s fie frumos, lacrima celui care trebuie s fie fericit.

Col ul inimii s -l dau de trunchiuri nu mai vreau, ci orizontu-nvins, arcuit în p lmi i strâns m nunchiuri, i l-am dat femeii mele, dinadins.

Mâna-ntins ca s strâng -o mân , nu de sânge vreau s mi-o-nfior!

Mi-am l it pe frunte-atâta lun cât s m încap ochii tuturor.

Iar mori ti de zvastici, zbârnâite, glezna mea cu aripi dac mi-o a in, le strivesc. i-n apele-ntâlnite, îmi cl tesc c lcâiul, de venin.

NICHITA ST NESCU

Nichita St nescu este un reper estetic fundamental pentru lirica româneasc din cea de a doua jum tate a secolului al XX-lea. Debutul din 1960 marcheaz începuturile eliber rii limbajului poetic de virusul realismului socialist impus de proletcultism dup 1948. În cei 23 de ani de via literar , a publicat 18 volume de versuri evoluând de la lirica imagistic din „Sensul iubirii”, spre cea abstract „Epica magna” (1978) sau „Noduri i semne” din 1982, el distingându-se ca unul din reprezentan ii de seam a ceea ce s-ar putea numi, dup abatele H. de Bremont, poezie pur . Pentru a ajunge la o asemenea cot liric , poetul a avut de luptat cu cuvântul, cu limbajul, iar în final, i-a „redefinit fiin a existen ial ” în func ie de dou concepte „sinele i cuvântul”… „Descompunerea limbajului duce îns la o nou comunicare, c ci, din contactul cu aceste axiome, spiritul nu face decât s - i determine puterea i condi ia. Toate aventurile spirituale ale lui Nichita St nescu sfâr esc în acela i fel: în aproximarea, eterna aproximare a sinelui, „cogito” –ul poeziei sale, centrul gânditor al acestei Utopii, opera unui mare poet.” (1) 1. Eugen Simion, „Scriitori români de azi”, vol. I, Ed. Cartea Româneasc , Buc. 1978, pag. 210

Ioan BABAN

40