Revista ''Postasul'' Aprilie 2019

Oamenii Poștei

Bătrânul fax refuză să se predea Persoanele de o anumită vârstă, de la 40 în sus mai ales, ţin foarte bine minte frenezia cu care omenirea întreagă utiliza faxul în anii `90 şi începutul acestui mileniu. Pe atunci, transmiterea unui fax era un fapt banal. Mai toate instituţiile aveau un număr de fax, pe lângă cel de telefon fix. Mulţi români îşi instalaseră un astfel de aparat şi acasă. Între timp, epoca de aur a faxului a apus, locul acestuia fiind luat de e-mail, iar ulterior de reţelele de socializare. Mai folosesc românii faxul în zilele noastre? Dacă da, ce fel de documente se trimit? Şi către ce destinaţii? Acestea sunt câteva întrebări ale căror răspunsuri le-am căutat la Centrul Naţional Postfax al Poştei Române.

Ideea acestui material a apărut după ce am descoperit, în Raportul Anual al CNPR pentru anul 1993, o poză de la lansarea prestaţiei Postfax. Fotografia o puteţi admira chiar în acest număr al revistei, la rubrica „Colţul Retro”. Ţinând cont de avansul enorm pe care tehnologia l-a cunoscut în acest interval de timp, sincer, ne aşteptam ca prestaţia să fi „sucombat” pe cale naturală, aşa cum a fost cazul cu telegraful sau telexul, şi să dispară din portofoliul operatorului public poştal. Surpriza a fost aceea că Postfaxul este încă „viu”, generează venituri şi permite clienţilor Poştei Române să-şi rezolve diverse situaţii urgente, în ţară sau peste hotare. Pentru că, da!, faxul n-a dispărut încă nici în ţări precum Germania, Olanda, Belgia, Anglia sau Italia... Ce-i drept, numărul prestaţiilor efectuate în subunităţile poştale este în scădere constantă de la an la an, ba chiar de la lună la lună, după cum puteţi constata din graficul alăturat. Important este că oamenii n-au renunţat total la el, în pofida utilizării tot mai intense a mail-urilor, sms-urilor, mesajelor pe tweeter, whatsapp, facebook etc.

Cursul valutar, prioritate maximă În teorie, faxul reprezintă transmiterea telefonică a unor materiale impri8 ¦ APRILIE 2019

mate scanate (text şi/sau imagini) către un alt telefon conectat la o imprimantă sau un alt dispozitiv de ieşire. Documentul original este scanat cu un aparat numit fax care procesează conţinutul ca o imagine grafică fixă, convertind-o în format bitmap, apoi transmiţând-o prin sistemul de telefonie sub forma de tonuri cu frecvenţă audio. Faxul receptor interpretează tonurile şi reface imaginea, imprimând o copie a documentului. Varianta modernă a acestei prestaţii se numeşte internet fax şi a permis dezvoltarea unui nou serviciu: "mesageria fax", numită de cele mai deseori "e-mail fax" sau "fax to mail". În cazul prestaţiei Postfax, CNPR foloseşte atât varianta veche, cât şi pe cea nouă. Varianta modernă este utilizată de colegii care lucrează la sediul Postfax din Calea Giuleşti şi care se ocupă exclusiv cu trimiterea faxurilor peste hotare, dar şi a faxurilor companiei către OJP-uri.

Pentru mai multe detalii despre acest proces am stat de vorbă cu Maria Dobre, unul dintre cei doi angajaţi care lucrează la biroul Postfax din Calea Giuleşti. Salariat cu vechi state al companiei, mai exact 32 de ani, Maria lucrează de două decenii în cadrul acestui serviciu. „Se poate spune că sunt o supravieţuitoare a anilor de glorie ai Postfax-ului. Pe atunci eram şapte oameni care munceam la Postfax şi dispuneam de patru

Maria Dobre și faxul din dotare

linii. Erau foarte multe comenzi, zeci pe zi, iar de multe ori aveam situaţii în care aveam de expediat şi câte 15 pagini la o prestaţie. Acum am rămas doi angajaţi, eu şi Alexandru Ceaureanu, care muncim în două schimburi şi avem o singură linie la dispoziţie. Cel care este pe tura de dimineaţă are program de la 8.00 la 16.00, iar cel de după-amiază de la 14.00 la 19.00. În plus, acesta din urmă mai lucrează şi sâmbătă dimineaţă. Noi ne ocupăm aici doar de trimiterile pentru străinătate, pentru că cele interne se trimit de la oficiile poştale dotate cu faxuri. În situaţia în care sunt faxuri de trimis în afară, oficiile ni le transmit, împreună cu numărul la care trebuie expediate, iar noi le preluăm şi le expediem. De obicei, facem totul de pe PC, însă mai sunt cazuri când trebuie să dăm print paginii şi să încercăm să o expediem în stilul clasic, butonând numerele la aparat. În momentul în care am terminat de transmis faxul, sunăm la oficiul de unde am primit comanda iniţială şi îi anunţăm că totul e ok”, mărturiseşte Maria. Din ceea ce ne spune, românii transmit către faxurile din străinătate copii ale documentelor de identitate, formulare conţinând aplicaţii pentru joburi, dovezi de plată a diverselor amenzi primite peste hotare, reţete culinare şi chiar pagini din reviste sau ziare româneşti.

65.000

de lei au fost veniturile totale din prestaţiile Postfax în cursul anului 2018

15.295

de prestaţii Postafax au fost efectuate anul trecut în subunităţile poştale

12.649

prestaţii Postfax interne au fost operate în 2018

2.646

prestaţii Postafax externe au fost efectuate anul trecut

Maria, alături de câteva colege de birou

6,45

lei costă o pagină transmisă prin Postfax în străinătate

3,75

lei este costul unei pagini Postfax transmisă în ţară

Una dintre cele mai importante activităţi pe care cei doi trebuie să le presteze de-a lungul fiecărei zile, dacă nu cea mai importantă, este transmiterea cursului valutar al BCR şi BRD către toate OJP-urile, în scopul utilizării acestuia la achitarea diverselor mandate poştale. „Trebuie să fim foarte atenţi la aceste cifre atunci când le introducem, pentru că o greşeală a noastră ar avea repercusiuni majore asupra finanţelor companiei. Avem inclusiv o parolă pen-

tru această operaţiune, în aşa fel încât să nu umble la PC altă persoană decât eu sau colegul Alexandru”, ne dezvăluie Maria câteva din secretele meseriei.

Viaţa a încercat-o în ultimii ani La cei 51 de ani ai săi, Maria Dobre se consideră un om foarte norocos, după ce, în urmă cu doi ani, i s-a descoperit o tumoare pe creier şi a fost supusă unei operaţii extrem de dificile la Spitalul Bagdasar, în urma căreia a fost nevoită să stea un an în concediu medical. „Tot necazul a început după moartea subită a mamei mele, la începutul anului 2017. Atunci am leşinat şi m-am lovit cu capul de podea, ajun-

gând la spital de urgenţă. Acolo mi-au făcut diverse teste şi analize şi aşa mi s-a descoperit tumoarea şi am fost operată de urgenţă. După toate necazurile prin care am trecut, sunt extrem de bucuroasă că mă pot mişca şi pot ajunge la serviciu. Consider asta ca pe un dar de la Dumnezeu. Sunt şi acum pe calmante, iar acestea îmi influenţează foarte mult starea de spirit. De altfel, vreau să le mulţumesc şi pe această cale colegilor de birou că mă acceptă aşa cum sunt, cu toanele şi stările mele schimbătoare. Sunt momente în care am dureri teribile de cap, iar ei înţeleg şi mă lasă în durerea mea, ca să zic aşa. În plus, vreau să mulţumesc tuturor poştaşilor care m-au ajutat financiar să trec peste momentul dificil”, adaugă, cu vocea tremurândă de emoţie, Maria.

TOTAL PRESTAȚII POSTFAX ÎN ANUL 2018

POªTAªUL484 ¦ 9

Poºtaº de vedetã

Acasă la Everestul fotbalului românesc În pragul sărbătorilor Pascale, „Poştasul” a avut o nouă frumoasă ocazie de a se întâlni cu o vedetă dragă românilor. După zile la rând cu ploi, în care cerul nu şi-a dat jos haina de plumb, în singura zi cu soarele pornit spre răzvrătire, am dat mâna cu omul care a dus fotbalul românesc pe Everestul competiţiilor la nivel de cluburi. Pe omul pe care îl văzusem în copilărie la un televizor Olt alb-negru cum a răpit într-o noapte de mai bucuria regelui Spaniei, Juan Carlos, l-am întâlnit tot în poartă. Nu în cea în care ar mai fi trebuit să apere încă vreun un penalty. De data aceasta, Helmut Duckadam ne-a întâmpinat în poarta casei lui, zâmbind şi pus pe glume. În timp ce mă îndreptam spre locuinţa celebrului fotbalist, îmi spuneam în minte că nu e puţin lucru, ca într-unul dintre cele mai frumoase discursuri ţinute de un om politic străin pe meleagurile dâmboviţene, cel pe care preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, l-a rostit la Ateneul Român, în limba lui Eminescu, numele să îţi fie pomenit în faţa atâtor oameni importanţi, al celor care au în mâinile lor soarta Europei, prin funcţiile politice deținute. Chiar dacă nu poţi face comparaţie între sporturi, omul pe care urma să îl întâlnim acasă la el a fost pus pe picior de egalitate în inimile românilor cu Nadia Comăneci şi perfecţiunea ei adusă odată cu prima notă de zece din istoria gimnasticii, cu primul număr unu mondial din tenis, 10 ¦ APRILIE 2019

Când era plecat de acasă sau prin străinătate cu echipa de fotbal îşi trăgea sufletul şi trimitea câte o carte poştală, în care aşternea gânduri de suflet.

Cele mai multe le-a trimis bunicii sale, femeia care l-a crescut cu drag şi a avut grijă ca el să-şi urmeze pasiunea pentru fotbal. Aşa îi arăta el, cel ajuns în cartea recordurilor, femeii din satul arădean al copilăriei, preţuirea şi iubirea sa.

Astăzi i se spune şi eroul de la Sevilla, pentru cele patru penalty-uri apărate consecutiv, în finala cu Barcelona, din 1986. Adică Helmut Duckadam. Gazda “Poştaşului de vedetă”.

„inaugurat” de Ilie Năstase sau cu aurul olimpic, obţinut de Ivan Patzaichin, vâslind cu pagaia ruptă.

Cărţile poştale o bucurau pe bunica mea Împreună cu Ionica­Negoiţă, factorul poştal care deserveşte zona de peste doi ani, ajungem în faţa vilei de la începutul comunei Domneşti, aproape devenită un cartier bucureştean, prin continuitatea construcţiilor locuite de bucureştenii care au vrut să scape de marele oraş.

Sunăm la poartă şi nu aşteptăm mult. Iese şi imediat îşi dă seama că ceva e altfel astăzi. „Ce faceţi, unde vă e bicicleta, doamnă? Aţi venit pe jos?”, o întreabă pe poştăriţă, semn că deja, în anul pe care îl are de când s-a mutat aici, a ajuns să-şi cunoască destul de bine factorul poştal care îi aduce corepondenţa. Colega noastră îi spune că nu se aştepta să îl găsească acasă, mai ales că avea nevoie de semnătura sa, pentru o confirmare de primire. „Păi, degeaba am montat căsuţa asta poştală aşa frumoasă la poartă? Mă salva ea dacă nu eram pe acasă”, face jucăuş cu ochiul. „Domnul Duckadam, ştiţi că nu prea sunteţi prieten bun cu «jucăria» aia de tablă. Soţia, da. Dânsa primeşte chiar şi cărţi poştale”, râde poştăriţa, amical. Fostul mare sportiv intră în joc şi continuă, glumind: „Aoleu! Cine ştie ce cărţi poştale primeşte ea?

E clar că trebuie să-mi fac şi eu cheie de la căsuţa poştală, să intru

pe fir!”, râde eroul de la Sevilla. Răspunsul din partea poştăriţei nu întârzie. „Ce fir, domnul Duckadam? Că sunt cărţi poştale de la rudele din străinătate. Ştiu de la doamna dumneavoastră, că tare se bucură când le primeşte!” Fostul mare portar al Stelei ne spune că a rămas acasă special pentru a munci la un spaţiu de joacă pentru fiica lui cea mică. „Chiar înainte cu două-trei minute am intrat în casă, pentru că până acum am stat afară să amenajez pentru anotimpul cald locul de joacă pentru fiica mea. Adună fetiţele de prin vecini aici şi se joacă în faţa casei. Dacă le mai pun şi o piscină, o să fie minunat pentru ele”, ne zice mândru fostul portar al echipei Steaua. Înainte de a ne despărţi ţine însă să ne spună că e greu astăzi să mai trimiţi o carte poştală, pentru că nu prea mai sunt aşa multe căsuţe poştale, unde să le pui.„E mai uşor să dai astăzi un sms sau un mesaj pe email, ajung mai repede la destinatar pe calea electronică, dar părerea mea e că şi cărţile poştale au farmecul lor aparte, mai ales că tuşa asta de retro revine la modă. Lumea ar trebui să nu uite să mai scrie şi cu stiloul şi de mână, din când în când. Eu făceam asta des când eram fotbalist şi eram plecat de acasă. Îi trimiteam des cărţi poştale bunicii mele ca să o bucur”, ne spune la despărţire marele campion de la Sevilla. Îi mulţumim atât pentru sfaturi, cât şi pentru amintirile pe care ni le-a destăinuit în scurta vizită.

O amintire de preț dăruită celor 25.000 de poștași de HELMUT DUCkADAM. În anii de glorie, o astfel de audiență îi scanda numele din tribunele stadionului.

Oameni și oameni După ce ne-am luat la revedere de la vedeta de poştaş, colega noastră ne spune că e o plăcere să se întâlnească cu familia Duckadam, ori de câte ori i se iveşte ocazia. „Sunt deja de doi ani pe această cursă poştală şi pot spune că domniile lor sunt nişte oameni de mare calitate, care îţi transmit de fiecare dată stări pozitive. Spun asta pentru că am şi contra-exemple în zona mea, chiar şi actori cunoscuţi de prin telenovelele rulate pe la televiziuni, oameni care au un altfel de mod de abordare, ce te dezamăgesc practic. Simţi că eşti tratat cu răceală şi distanţă, iar astea nu lasă loc să poţi lega o relaţie interumană strânsă. Aşa e meseria de poştaş. Ai de a face cu fel şi fel de oameni, care mai diferiţi”, povesteşte colega de la Oficiul Poştal Domneşti. Aceasta ne-a mai destăinuit că înainte de a se angaja la Poşta Română a fost patisier de mare experienţă, lucrând la un lanţ cunoscut de cofetării din Bucureşti. „Nu îmi pare rău de schimbarea profesiei, mai ales că meseria de poştaş o aveam ca exemplu în familie. Celelalte două surori ale mele lucrează de peste zece ani ca factoriţe în Buftea şi ştiam de la ele ce înseamnă meseria asta. Recunosc că la început mi-a fost greu, pentru că, până m-am adaptat, a durat ceva. Ştiam că trebuie să am răbdare, pentru că este o meserie care are multe amănunte, de care trebuie să ţii cont”, povesteşte Ionica.

A luat Cupa Campionilor şi s-a făcut actor

După ce a apărat cele patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor, aducând trofeul ediţiei 1986 la Bucureşti, Helmut Duckadam suferă la scurt timp un anevrism şi este nevoit să se opereze la unul din braţele care paraseră şuturile jucătorilor Barcelonei, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor. La scurt timp şi la o vârstă la care mai putea juca fotbal este nevoit să abandoneze viața sportivă. Fiind un

tip extrem de simpatizat în cercurile oamenilor de cultură din Capitală, primeşte invitaţia din partea actorilor Teatrului de Comedie să îi însoţească pe scenă, în turneele din ţară. Astfel, portarul de la Sevilla a ajuns, în perioada anilor 1986-1988 să trăiască inedita experienţă de actor, fiind coleg de scenă cu regretatul Nae Lăzărescu, dar şi cu fostul mare comentator sportiv Cristian Ţopescu în spectacolele de divertisment.

POªTAªUL484 ¦ 11