Actualitate
Pachete sanitare distribuite de poștașii băimăreni
S
alariații poștali din Baia Mare au distribuit, în cursul lunii aprilie, aproximativ 50.000 de pachete cu produse de igienă, în urma unui program de ajutorare a populației, inițiat de Primăria Baia Mare și menit să combată epidemia de Covid-19. Prestația a fost posibilă după ce Poșta Română a încheiat un contract comercial de distribuire cu Primăria Baia Mare, în baza căruia angajații companiei au mers către toate locuințele din municipiu și au împărțit locuitorilor pachetele cu produse de igienă puse la dispoziție de Primărie. În cazul în care aceștia nu au fost găsiți la domiciliu, s-a încercat livrarea acestora în ziua următoare, iar dacă nici atunci nu s-a putut efectua distribuirea, băimărenii au fost îndrumați să-și ridice pachetul de la oficiul poștal de care aparțin. „Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor mei de pe teren, care fac posibilă implementarea acestui contract într-un timp foarte scurt și care, în acestă perioadă dificilă, depun toate eforturile pentru ca Poșta Română să funcționeze la capacitate maximă”, a declarat Horia Grigorescu, directorul general al Poștei Române. Angajații Poștei Române care s-au ocupat de distribuirea pachetelor au fost instruiți în conformitate cu măsurile de prevenire și limitare a răspândirii virusului COVID-19 transmise de către Ministerul Sănătăţii și aplicate inclusiv
la distribuirea pensiilor și a altor drepturi sociale. Aceștia au păstrat distanţa de doi metri faţă de persoanele aflate la domiciliu sau în autoizolare cărora le-au livrat pachetele. De asemenea, nu au intrat în locuinţa clienţilor, distribuirea realizându-se la ușă/poartă. Factorii poștali sunt echipați cu măști, mănuși și dezinfectant de mâini.
Distribuție de tichete sociale la Slatina Într-un alt municipiu reședință de județ, Slatina, poștașii au distribuit în perioada dinaintea Paștelui ortodox tichete sociale, în cadrul unui program derulat de Primăria municipiului de pe malurile Oltului. Concret, peste 5.700 de slătineni au primit din partea factorilor
Carburanți pentru flota Poștei Române Un grup de trei companii petroliere majore de pe piața autohtonă de carburanți, este vorba de OMV Petrom, Rompetrol Downstream și Lukoil, a câștigat licitatia pentru furnizarea carburanților auto necesari vehiculelor din parcul auto al Poștei Române. Valorea contractului încheiat cu OMV Petrom, Rompetrol si Lukoil este de 32 de milioane de lei (fără TVA) și pre4 ¦
APRILIE 2020
vede furnizarea, pe perioada a 24 de luni, a 800.000 de litri de benzină fără plumb Euro 5 și a 6,6 milioane de litri de motorină Euro 5. În criteriul de atribuire, prețul a avut o pondere de 90%, termenul de plată a facturii lunare - 5% (pentru un termen de 60 de zile), iar calitatea carburantului 5%. Conform caietului de sar-
poștali tichete sociale în valoare cumulată de 100 de lei per beneficiar, pe care le-au putut utiliza în peste 140 de unități comerciale de pe raza municipiului pentru achiziționarea de produse alimentare, produse de curățenie și igienă corporală sau a locuinței, produse farmaceutice, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. Conform unui comunicat al Primăriei, din numărul total de 5.765 cereri depuse inițial în acest sens de către persoanele vizate, respectiv persoane cu handicap grav/accentuat și pensionari cu un venit lunar net de maximum 1.200 lei, au fost înscrise în program un număr de 5.705 persoane. Acțiunea de depunere a cererilor pentru tichetele sociale s-a derulat în perioada 3 – 28 februarie, iar acestea au fost distribuite între 9 și 16 aprilie de poștașii slătineni.
cini, Poșta Română își desfășoară activitatea cu un parc auto format din 980 de autovehicule active, pe întreg teritoriul țării, pentru care trebuie asigurate condițiile optime de funcționare și exploatare. În acest scop este necesară achiziția de carburanți auto (benzină și motorină) în cantități conforme cu normele de consum aprobate, care să poată fi alimentate prin stații de distribuție în toate orașele reședință de județ, precum și alte zone
din traseul itinerariilor poștale. Potrivit autoritatii contractante, procedura de achiziție este necesară în vederea încheierii unui acordcadru și a două contracte subsecvente, cu durata de un an, de furnizare carburanți, cu un furnizor care să acopere toate județele țării în cele mai bune condiții de calitate și preț. Cele două contracte subsecvente anuale nu se vor atribui prin reluarea competiției.
Oameni
cu suflet mare
În aceste vremuri difivrem cile, îîn care majoritate a marea maj populație se străduiește str să-și depășească temerile legate de infestarea cu virusul pornit din Wuhan, gesturile de caritate capătă o importanță și mai mare decât în perioada normală a vieții noastre. Pentru că în astfel de momente să ai puterea de a te gândi și a veni în sprijinul semenilor tăi aflați în dificultate sau în linia întâi a luptei cu dușmanul nevăzut reprezintă o dovadă suplimentară de caracter și devotament față de comunitatea din care faci parte. Un asemenea personaj generos este Traian Bendorfean, un om de afaceri din localitatea mureșeană Reghin, care în cursul lunii aprilie a donat salariaților din județul natal aflați în prima linie a luptei cu pandemia peste 30 de mii de măști și vizier de protecție. Printre instituțiile cărora Bendorfean lea sărit în ajutor s-a numărat și Poșta Română, poștașii mureșeni primind 600 de măști și 100 de viziere de protecție. „Am un prieten special, om de afaceri din Reghin, fost sportiv de performanță, care a crescut și astăzi în ochii mei cu un mare gest de suflet, donând 600 de măști și 100 de viziere, poștașilor mureșeni. Gestul lui nu e singular, de aproape două săptămâni el împărțind multe mii de măști și viziere celor mai expuse categorii: polițiști, jandarmi, medici, angajați ai primăriilor sau funcționari publici. Fostul portar al ASA Târgu Mureș din perioada de glorie a clubului, se ferește să iasă în față și să dea declarații, sursele mele spunând că cei din conducerea Poștei l-au convins destul de greu să facă o poză în curtea instituției”, a fost mesajul postat pe Facebook prin care jurnalistul local Gabriel Gedo a reușit să-l readucă pe Traian Bendorfean în atenția mass-media. Spunem readucă, pentru că Traian Bendorfean este un fost fotbalist de marcă al României, având circa 250 de meciuri strânse în liga întâi din România, sub tricoul formației ASA Tg. Mureș. Extrem de modest, cel căruia prietenii îi spun Soni a primit mulțumirile personalului poștal din cadrul OJP Mureș dar și o diplomă de merit, din partea directorului general al CNPR, Horia Grigorescu. O altă zonă a țării în care poștașii au fost ajutați cu materiale de protecție este județul Timiș. În acest caz, Consiliul Județean Timiș a cumpărat și a distribuit prin intermediul ISU Timiș echipamente de protecție pentru medici de familie, poștași, polițiști, jandarmi și alte persoane expuse în lupta cu pandemia de coronavirus. Poștașii timișeni s-au ales cu 1.500 de măști și tot atâtea perechi de mănuși, extrem de utile în activitatea de zi cu zi. „Viziere pentru angajații Poștei Române! Evenimentele ultimelor zile au demonstrat cât de expus este personalul
Poștei Române îmbolnăvirii cu virusul Covid 19. Așadar, astăzi am donat viziere angajaților Poștei Române din Turda, echipamente care să ofere protecția necesară atât pentru ei, cât și pentru cetățenii cu care intră în contact, prin natura meseriei. Rămâneți sănătoși!”, a fost un alt anunț pe Facebook prin care membrii asociației Turda 9 anunțau o donație de materile de protecție pentru salariații OP Turda din județul Cluj. Toți acești donatori, și poate și alții ca ei de a căror activitate nu avem cunoștință la momentul de față, merită recunoștința și mulțumirile noastre pentru implicarea civică și generozitate. POªTAªUL496 ¦ 5
Oamenii Poºtei
Poştaş cu inima la purtător În decursul istoriei, când oamenii s-au mai întâlnit cu pandemiile, unii au scris romane şi au trăit poveşti de iubire. Astăzi, când o parte din istorie se repetă, un poştaş nemțean a găsit soluţia de supravieţuire pentru comunitatea greu încercată din care face parte şi pe care o deserveşte. Luptă împotriva bolii nevăzute, a fricii şi incertitudinii ce asupresc oamenii cu... bunătatea sufletului lui de om. Atât. Adică cu tot. De peste două mii de ani, omenirea poate citi în Cartea Cărţilor, ori de câte ori este nevoie, fraza Divină despre cizelarea sufletului: „Pentru toți cei care au urechi să audă și ochi să vadă”. Dar dacă unii nu pot să audă sau să vadă? Universul a lăsat și aici o cheie, pe care oamenii inteligenţi au tradus-o în cuvinte: „Bunătatea este limbajul pe care surzii îl pot auzi și orbii îl pot vedea”, zicea celebrul scriitor Mark Twain. În rândurile ce urmează tocmai despre acest lucru este vorba. Despre bunătate. Deși lupta pentru supravieţuire te împinge să uiţi de cei de lângă tine, un om a găsit soluţia. Într-o perioadă în care sufletul oamenilor din jur este mușcat de frici și angoase, iar boala invizibilă și moartea pândesc din orice ungher neașteptat, un poștaș din judeţul Neamţ arată că nimic nu e imposibil, în dorinţa lui de a se dedica comunităţii. Acest articol nu este un reportaj, așa cum s-ar fi cuvenit să fie, pentru că, pentru a scrie altora despre un om, trebuie să fii lângă el. Să stăm alături de el, să îl cunoaștem așa cum este el, 8 ¦ APRILIE 2020
măcar într-o zi obișnuită din viaţa lui. Pentru un timp, Dumnezeu știe cât, nu o să reușim să ne întâlnim. I-am ascultat poveștile de viaţă doar prin intermediul telefonului. Atunci când l-am întrebat dacă ce vorbesc oamenii despre el este adevărat. Dar chiar și așa, cu toată depărtarea impusă de respectarea obligaţiilor legale din timpul stării de urgenţă am putut afla câte puţin din secretele sufletului lui, pe care nu îl uită niciodată când pleacă pe teren să se întâlnească cu oamenii.
Zâmbetele care nu se văd nu se uită În plină pandemie, când sărbătorile pascale au venit sărind direct porţile închise ale caselor, iar inimile oamenilor erau prinse dincolo de zidurile clădirilor în chingile ananghiei, doborâte de griji și reguli sociale noi, să vorbești despre bunăta-
tea sufletului poate fi o raritate. Pe când în lume se declanșase bătălia pentru supravieţuirea popoarelor, iar achiziţionarea măștilor chirurgicale devenise aproape imposibilă, într-un colţ de ţară, în orășelul Roznov din judeţul Neamţ, factorul poștal Ciprian Stan străbătea străzile pustii pentru a distribui pensiile oamenilor. Asta o făcea oricum, pentru că era misiunea lui, dar, pe lângă banii necesari traiului de zi cu zi, angajatul Poștei Române a împărţit pensionarilor și câte o mască de protecţie. „Erau primele zile ale izolării la domiciliu și când am început să fac cursele zilnice pentru distribuirea pensiilor mai toţi bătrânii m-au întrebat cum fac și ei rost măcar de o mască. Cât sunt eu de tare, aproape mi-au dat lacrimile, pentru că îi simţeam că sunt dezorientaţi și speriaţi. Unii plângeau din pragul ușii pentru că, pe lângă neputinţa vârstelor lor, cu toate suferinţele bolilor, se vedeau acum fără soluţii în faţa unui dușman invizibil. Un fel de codamnare cu spatele la zid. Vedeau salvarea lor în bucăţica aia de cârpă”, povestește factorul poștal Ciprian Stan. După ce și-a terminat treaba nu a mers acasă, așa cum ar fi fost normal. A uitat de oboseala picioarelor și de gulerul umed al cămașii de la atâta alergătură și a dat un ocol la unul din magazinele de bricolaj care mai era deschis. Deja îi încolţise în minte un plan de bătaie pentru perioada următoare, cât mai avea de dat pensiile oamenilor. „M-am uitat prin rafturi și găsisem soluţia pentru care venisem. Am sunat-o pe soacra mea, care era acasă, și am întrebat-o dacă face echipă cu mine, că eu deja luasem cu șase sute de lei o mașină de cusut electrică, să o pun la treabă, să coasă măști din bumbac. Avea mașina ei, dar era cu pedală de picior și era greu de lucrat la ea pentru ce aveam eu nevoie. Când a văzut acasă că nu glumisem mi-a zis că poate să ajungă să coasă în jur de 50 de bucăţi pe zi. Mi-am făcut un calcul și mi-am zis că era bine pentru câţi oameni aveam de vizitat pe zi”, dezvăluie Ciprian Stan despre cum a decurs planul său. Pentru susţinerea primelor zile de producţie, în atelierul improvizat avea nevoie de material și cum toate magazinele erau închise și-a adus aminte că avea în casă niște seturi de lenjerii noi de bumbac alb, tocmai bune pentru proiectul său social. Deja, a doua zi, avea primele măști gata, cu care a putut să bată la porţile oamenilor. „Vă daţi seama că îmi știu oamenii din zonă ca pe Tatăl Nostru și știu care dintre ei are mai mare nevoie de câte o mască. Îi știu pe cei care au mari probleme de sănătate, care sunt singuri și au nevoie să iasă la un magazin, că n-are cine să le cumpere o pâine. Așa că, în primele zile, am prioritizat distribuirea pensiilor în funcţie de cei care aveau mai multă nevoie de măști și de cei care au pensiile mai mici. În primele zile am ajuns la 200 de pensionari care au primit micul cadou pe timp de pandemie. Nu le venea să creadă când le spuneam că sunt gratuite. Când vedeam că le dau lacrimile simţeam emoţiile lor în stomac și trebuia să găsesc ceva cuvinte să treacă mai ușor peste amar. În timp ce îi instruiam cum să folosească măștile, cum să le spele și să le calce cu fierul de călcat, le mai și aruncam câte o glumă. Le ziceam că în loc să se bucure că au primit la timp pensiile ei se apucă să plângă”, po-
vestește poștașul nemţean. Cu lacrimile neuscate pe obraji și măștile acoperind brazdele de pe faţă, oamenilor trecuţi prin războaie, comunism și ce Dumnezeu a mai urmat după asta, li se întrezăreau la colţul ochilor și zâmbetele. După primele seturi distribuite pensionarilor, soacra poștașului căpătase deja experienţă, iar mâna pricepută a acesteia a început să crească producţia. În zilele în care a întâlnit oameni prin oraș, factorul poștal a vorbit cu ei și astfel a reușit să facă rost și de material mai mult și mai bun, prin donaţia făcută de o firmă locală. Astfel, capacitatea scoasă de pseudofăbricuţa din Roznov a ajuns la 500 de măști, care a putut fi oferită toată, în prima jumătate a lunii aprilie, în perioada în care Ciprian Stan a distribuit pensiile. Înainte de Sărbătorile de Paști, undeva într-un colţ de ţară, un poștaș umbla cu bunătatea din poartă-n poartă. Şi mai ducea o luptă nu chiar atât de clasică pentru ce își imagina el. Se chinuia să facă rost și de elastic pentru prinderile laterale ale măștilor, care nu erau atât de ușor de găsit pentru că magazinele erau închise.
Şi Cerul râde la glasul de copii Ciprian Stan lucrează de ani buni în Poșta Română. S-a angajat prima oară imediat după ce a terminat armata, în 1999, și a lucrat factor în oraș până în 2001, când a plecat în Spania. În Barcelona a lucrat în construcţii și a ajuns să coordoneze chiar și echipe de 30 de oameni, sau să lucreze ca macaragiu pe șantiere. Acolo i-au venit pe lume copiii. Deși a reușit să strângă ceva bănuţi și îi mergea binișor, dorul de ţară și de ai lui nu i-au dat pace. După ultima criză economică, casele luate acolo cu împrumuturi se devalorizaseră foarte mult, iar eforturile pentru un trai mulţumitor, departe de ţară, deveniseră mult mai mari. Așa că, în 2012 a hotărât să se întoarcă în Roznov, unde deja reușise să își termine casa. Şi așa a reușit să se reîntoarcă în marea familie a Poștei Române. Faptul că este poștaș din tată-n fiu îl face să își arcuiască glasul la telefon când vorbește de cei cărora a ajuns să le continue munca în localitate. Mai ales că este vorba despre părinții săi. Responsabilitatea dată de înaintași îl fac să ţină steagul sus oricât de greu ar fi. „Vă daţi seama, tatăl meu a fost angajat la poștă 47 de ani, iar mama peste 20 de ani. Sunt oameni care i-au cunoscut și se bucură că acum fiul lor le sună la ușă. Ca să nu vă spun că mama, cu toate bătrâneţile ei, nu poate sta acasă la pensie și vine și acum la oficiu să ne dea o mână de ajutor. Acum, când vorbim, ea este cu fetele și le ajută să carteze. Şi nu vine niciodată cu mâna goală. Azi ne-a adus la masă niște sărmăluţe cu mămăliguţă de te lingi pe degete. Așa funcţionăm noi aici, ca într-o familie”, povestește factorul poștal. Deși transferul pe generaţiile de poștași îi ţine agăţat sufletul cumva, bucuria cea mai mare a lui Ciprian Stan vine, însă, din altă parte. Este vorba despre copiii lui. „În fiecare dimineaţă, POªTAªUL496 ¦ 9
Oamenii Poºtei
când aud cum mă strigă cu glasul lor limpede și fiecare vine să îmi spună ce are pe suflet, simt că Dumnezeu îmi zâmbește de dincolo de nori”, ne mărturisește colegul nostru. Ciprian ne povestește că are doi copii ai lui, o fată de 12 ani și un băieţel de 4 ani. Vedeta familiei este însă băieţelul de numai 2 anișori, pe care a reușit să îl salveze din ghearele instituţionalizării, direct din maternitatea unde fusese abandonat. „Soţia făcea la vremea respectivă niște cursuri de asistenţă socială și le cunoștea pe fetele de la spital. Într-o seară, ne pomenim cu un telefon care ne-a anunţat că au acolo o copilă de numai 16 ani care și-a abandonat pruncul. Am mers și l-am luat de acolo și l-am adus acasă, iar între timp am reușit să facem și actele de înfiere. Ştim cine este mama lui, am luat legătura cu ea și ne-a spus că renunţă la orice pretenţii. Să îl vedeţi cum s-a urcat și el pe picioare, de zici că toată lumea e a lui”, râde cu poftă poștașul din Roznov.
Picături de bine Şi ca și când toate faptele bune s-ar fi adunat în jurul Munţilor Neamţ, iar Ciprian Stan ar avea un senzor pentru a citi cum să le așeze ca într-un puzzle, am aflat că indemnizaţia sa de consilier ales la primăria localităţii o donează toată, lună de lună, unui tânăr care, în urmă cu câtiva ani, a suferit un grav accident de tren, în urma căruia și-a pierdut un picior. “OP Roznov este în zona Gării, acolo unde s-a întâmplat ca un băiat să cadă sub tren și să-și piardă piciorul. După spitalizare, l-am luat și am avut grija lui, că nu avea de niciunele. Nu tu bani din ce să trăiască, nu tu slujbă, nimic. I-am făcut hârtiile să îi cedez in10 ¦ APRILIE 2020
demnizaţia de consilier care, pe atunci, era undeva în jur de 380 de lei, iar acum s-a făcut vreo 600 de lei. Am alergat apoi să îi rezolv dosarul de pensie de handicap, să poată și el să trăiască cumva”, ne dezvăluie angajatul Poștei, care își aduce aminte că, în urmă cu câteva luni, s-a remarcat și în rândul oamenilor legii din oraș. A mers la Poliţie și a predat un portofel cu acte și cu o sumă importantă de bani, pe care îl găsise pe stradă. A luat un martor cu el, un alt roznovean, pe numele lui Bubu Ursache, și a predat portofelul autorităţilor de la IPJ Neamţ. Ulterior, poliţiștii au identificat pagubitul, care s-a dovedit a fi o tânără din Săvinești și care îl pierduse în aceeași zi. Şi cartea cu propriile povești, pe care poștașul din Roznov o pregătește în minte pentru a le citi nepoţilor la gura sobei, în nopţile lungi de iarnă, mai are loc de noi capitole. Pentru că bunătatea unui om este infinită și poate deveni și mai și. Doar să aibă loc. Într-o inimă la purtător.
Eveniment
Cât de frumos era pe vremuri...
Amintiri cu poștași și micuți dinaintea pandemiei
C
olega Daniela Nistor, salariată a OJP Satu Mare, ne-a informat la începutul lunii aprilie despre un eveniment foarte interesant, petrecut cu o lună mai devreme, pe vreme când distanțarea socială nu apăruse, starea de urgență nu se decretase, nimeni nu era speriat de Covid-19 și viața curgea normal. Despre ce este vorba? Concret, la sfârșitul lunii februarie, un grup de copii din Satu Mare au dorit să le ofere mamelor lor o bucurie la început de primăvară, fiind sprijiniți în acest demers de Oficiul Județean de Poștă Satu Mare. Mai exact, micuții elevi ai clasei Întâia C de la Şcoala Gimnazială „Lucian Blaga”, având-o ca învățătoare pe doamna profesor Loredana-Andreea Moldovan, au avut prilejul de a vedea cum arată, cu ce se ocupă și ce presupune meseria de poștaș, dar și de a învăța cum să completeze corect un plic cu datele expeditorului și adresantului. Toată „tărășenia” a făcut parte dintr-un proiect mai amplu, inițiat de doamna învățătoare, prin intermediul căruia, săptămânal, un părinte al unui copil din clasa Întâia C își prezintă meseria în fața micuților. Iar pe 21 februarie, meseria „vedetă” a fost cea de poștaș. Responsabil de prezentare a fost tăticul Mihai Graner, agent poștal în cadrul Oficiului Zonal Poștal Satu Mare, care 18 ¦ APRILIE 2020
le-a prezentat copiilor modalitatea comunicării tradiționale, al cărei farmec încă se mai simte, și anume corespondența prin poștă. Mai întâi, acesta le-a povestit despre drumul pe care o trimitere poștală îl urmează de la expeditor până la adresant, după care a pus în practică cele spuse. Astfel, la indicațiile lui Mihai și sub supravegherea atentă a doamnei învățătoare, fiecare copil a redactat câte o felicitare pentru mama sa, cu o urare pentru o primăvară minunată. Apoi, a introdus-o într-un plic. Au avut grijă să noteze corect expeditorul, destinatarul și adresa de destinație, precum și să păstreze secretul acasă față de cea care era destinatara urărilor. La finalul activității, copiii, având-o complice pe doamna învățătoare, i-au pregătit și poștașului o surpriză: câte un desen și un mesaj cu un feedback pozitiv. „Prin această acțiune, copiii au învățat că există și alte posibilități de a coresponda în afara celor electronice, pe care lumea le folosește acum de la o vârstă tot mai fragedă. Totodată, au făcut mamelor lor o mare surpriză, pe care acestea au găsit-o în cutia poștală, chiar în ajun de Mărțișor și mă bucur foarte mult că am putut să petrec printre micuți o oră plină de voie bună și zâmbete”, ne-a transmis Mihai Graner.