Reportaj
Poştenii şi poştaşii lor
Oameni de pe Drumul Poștei
Î
ncepând cu această ediție a revistei „Poștașul”, vom publica o serie de reportaje în localități ale României care poartă numele Poșta. Toate sunt așezări rurale. Un proiect care a venit natural și ne-a dat sentimentul că aștepta să fie pus în fapt, de foarte mult timp. Logic, ţinând cont de specificul publicaţiei noastre, vor fi prezenți și cei care fac ca Poșta Română să fie vie în localitățile acestea, anume poștașii. Acest demers vine însă să omagieze în primul rând Poșta, ca instituţie. Face o
Cine-a pus Buzău-n drum? Pagina întâi. Cilibia.
Poştalion. Pe scurt, trăsură de poștă. Arhaism. Astăzi nu se mai poartă, a fost înlocuit cu autovehicule. Știți Drumul Vinului? E un drum itinerant, care te poartă, desigur, prin podgorii. Dar Drumul Poștei îl știți? E un drum vechi, care te purta pe o rută comercială și turistică. Poștalionul a fost piesă centrală în istoria acestui Drum. Ei bine, ambele trec prin județul Buzău. Noi ne oprim la Drumul Poștei. Mai precis, la fostele stații de poștă din această zonă. Nu am zăbovit asupra lui, dar îl menționăm, pentru că există. Un cartier al orașului Buzău poartă numele acesta: Poșta. Cartierul Poșta. O veche stație a poștalionului, cu mult timp înainte de a fi o aglomerare locativă, blocuri de beton. Însă, prima 8 ¦ IANUARIE 2020
reverență în fața istoriei serviciilor poștale de la noi, care se calculează, deja, cu cuvântul secole. Amprenta importanței serviciilor poștale românești pare că s-a sculptat în conștiința publică și sub forma aceasta, administrativă, dacă vreți. Numele multor localități din ţară poartă numele unui renume în serviciul public – Poșta. Abia numele acesta, Poșta, iată, face ca localitățile acestea să fie căutate la istorie, la izvoare. Doar acolo, în trecut, mai găsești parfumul unei vieți tihnite și locul unei comunități structurate natural. Poate de aceea acest demers aduce puțină visare, puțină melancolie, puțină nostalgie, dar aduce și o oglindă a unui trecut în care nu ne mai regăsim. În zilele noastre pare că am îmbrăcat doar haina cenușie a grijilor cotidiene, a atomizării comunitare, a cursei nebune, de la un capăt la celălalt, al vieții, pentru o supraviețuire cât mai lungă și, zicem noi cuvântul, decentă. Nu mai idealizați viața la țară. Ea nu mai există așa decât în povești. Și în istorie. În acest loc scormonim noi, cu această serie de reportaje. În istoria scrisă și lăsată moștenire de către serviciile poştale.
noastră oprire tematică în județ se numește satul Poșta, din comuna Cilibia. Situat la 14 kilometri de municipul Buzău, pe partea stângă cum te duci spre Brăila, satul este delimitat de DN2B și râul Buzău. Se revendică în istorie de pe la 1863-1865. Numele, desigur, a rămas de la stația poștalionului care funcționa aici, pe lângă care s-a dezvoltat vatra satului. Oprire în Drumul Poștei de altădată. Revenind în prezent, decorul desenat de iarnă ne arată, pe bucăți, ulițe cu textură de poveste, dar și frânturi brutale de realitate contemporană. Un amestec pe care îl facem uitat la prima adiere de vânt biciuitor, care duce gradele percepute mult sub zero. Ne încălzește nea Ion Văceanu, agentul poștal al comunei, responsabilul cu poșta din... Poșta încă de acum 26 de ani, din 1994. Spirit liber și asumat, ca un mustang de Bărăgan,
neîmblânzit, nea Ion devine familiar cu oricine aproape instantaneu. Așa e firea lui. Este un personaj local, cu un rol important în comunitate – e omul cu pensia, omul cu banii, omul cu avizele, omul cu scrisorile... Se salută, pe rând, cu alte personaje care compun distribuția panopliei cu demnități ale comunei: primarul, șeful de post, preotul... Nu ne-am întâlnit cu învățătorul. Și nici cu cârciumarul. Dar nea Ion îi știe și pe aceia. Ne face un rezumat al structurii etnice, al ocupațiilor generale și al ritmului vieții din Poșta de Cilibia. Dă cu plus, după toate calculele. Am prins și schimbul de trimiteri poștale. Am prins și atmosfera dintre colegi, am prins și glumițele, am prins și aluziile. Timpul zboară foarte repede, trebuie să mergem mai departe. Am rămas cu un sentiment plăcut, de familie, de responsabilitate, de bucurie.
O dimineață de poveste pe ulița Cilibiei, cu Ion Văceanu (medalion), agentul poștal al comunei
Schimbă calul la releu. A doua oprire. În anul 1968, satele Poșta, Viișoara, Scărișoara și Poșta Nouă au fost comasate și topite în numele Poșta Câlnău. Astăzi, Poșta Câlnău este reședința comunei cu același nume. Unele sate ale actualei comune apar pe hărți din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, iar satul Poșta Câlnău s-a numit după apariția releului poștal în care se schimbau caii
între Buzău și Râmnicu Sărat. Stația de poștă Câlnău avea, conform unui document din 1811, 140 de cai, iar alte documente ulterioare arată numere ceva mai mici. Tot în acea perioadă de început s-a format și nucleul satului principal al comunei de astăzi; acest sat s-a numit inițial Poștea sau Haimanalele (Atlasul geografic și istoric, al lui Basil Iorgulescu). Așadar, o nouă stație pe Drumul Poștei. Zilișteanca a fost numele vechi al co-
Elena Buzăianu (foto dreapta) și Cornelia Mihalcea coordonează activitatea OP Poșta Câlnău de peste trei decenii
munei, astăzi a rămas doar un sat. Un sat care adăpostește Oficiul Poștal. Diriginta Elena Buzăianu ne vorbește despre aspecte personale numai după îndelungi insistențe, în rest turuie despre viața din Poșta Română. Se identifică cu munca ei, îi place, iubește Poșta. Ne anunță că sediul oficiului se va muta din casa boierească veche, unde împarte spațiul cu dispensarul medical, într-o clădire nouă, a primăriei. Ajungem și la persoană. În anul 1981 și-a pus căștile de telefonistă la OP Poșta Câlnău, iar 6 ani mai târziu devenea dirigintă. Asta e și astăzi. Dirigintă de oficiu poștal, mamă de băiat și fată, bunică de nepot și colegă cu Cornelia Mihalcea. Oficiantă și mâna sa dreaptă din anul 1995. Mândră de fiica ei, Cornelia este o femeie caldă și foarte timidă – am dus multă muncă de lămurire pentru o fotografie. Lucrează și soțul ei în Poștă. Este factorul poștal al oficiului. Unde am mai întâlnit asta, să lucreze familie în Poștă? Așa e cam peste tot, în toată țara. E un sentiment foarte bun acesta, de familie în familie. Felul în care vorbesc oamenii unii cu alții, relaționarea profesională, nu are coperțile scorțoase ale unui lucrător poștal și beneficiarul serviciilor poștale, perceput de unele mentalități. Nu. Aici s-a coborât în habitatul umanului, al unei legături care uniformizează totul, sub definiția prieteniei comunitare. Prin oamenii POªTAªUL493 ¦ 9
Reportaj
Costel Smărăndescu, agentul poștal din Topliceni, și-a găsit cu greu răgaz de-o poză
care o compun, Poșta, încă, este punctul de întâlnire al prieteniei, al încrederii și al valorii certificate de timp.
Zgârciții au plecat în Topliceni. Stația a treia. Poșta noastră, satul pe care îl căutam, se găsește imediat cum faci la stânga, înainte de Râmnicu-Sărat, dacă vii de la Buzău. Primul sat al comunei Topliceni. Fosta comună Zgârciți, așa îi spunea până în anul 1931. Deloc zgârcit, ba, dimpotrivă, foarte darnic, mai ales la vorbă, ne întâmpină Costel Smărăndescu. Un zdrahon, proaspăt agent poștal, de „numai” 3 ani, al Poștei din Poșta toplicenilor. „Dacă am intrat în hora poștală, e clar că îmi place!”, ne face cunoscut motivul deciziei. Ajungem împreună la primăria comunei, unde ne primește însuși primarul, Viorel Panțuru. Se bucură de demersul nostru și ne oferă Monografia comunei, o carte realizată de Constantin Marafet. Cităm din ea: „Satul Poșta a apărut în urmă cu 4 secole. Apariția sa este legată de stația de poștă a diligențelor ce făceau popas aici, înainte de a trece râul Râm10 ¦ IANUARIE 2020
nic, spre a se îndrepta spre Focșani”. Sigur, monografia este mult mai elaborată și dă mai multe detalii istorice, demografice despre comună, despre dezvoltarea comunității în jurul bisericii Domirești, începând cu secolul al XVIIIlea, apoi dispariția vechii vetre a satului, din motive încă incerte, oscilând între unele inundații catastrofale și ciuma care a bântuit părțile locului, la începutul secolului al XIX-lea. Astăzi, Poșta din Topliceni nu mai are tangență cu ce scrie în cartea asta. A trecut, cu totul, de partea unei așa-zise modernități: arhitecturale, de mentalitate colectivă, de atitudine, de valori, de scopuri, de comportament și de stare identitară. Nu punem rezoluția unei definiții sau a unei ierarhii între trecut și prezent, aici fiecare își folosește subiectivismul. Însă, așa cum spuneam, idealizările nu își găsesc sens. Costel Smărăndescu ne aduce cu picioarele pe pământ, la viața poștală cotidiană. „E perioada distribuirii pensiilor. Trebuie să vină și schimbul de poștă. Hai, la treabă”, mai consemnăm și din mers, de la un capăt la celălalt, al comunei. Ne prinde oboseala din urmă. Îl lăsăm
pe Costel cu ale lui, Poșta cu istoria ei, iar Poșta Română peste toate astea, ca o umbrelă cu ștaif, un pic adusă de istoria secolelor trecute, dar încă funcțională și utilă.
Eveniment
Prima carte poştală din lume, la inaugurarea concursului (
(
„Cart os,tale t i, i arata lumea” , ile P
Inaugurarea, de către Poşta Română, a concursului „Cărţile Poştale îţi arată lumea” a scos la lumină, din clasoarele unuia dintre cunoscuţii colecţionari din România, prima carte poştală din lume, care, în urma donaţiei, va fi expusă pentru iubitorii de cartofilie, şi nu numai, în vitrinele muzeale ale Casei Mureşenilor din Braşov. În sala mare a Palatului Poștelor Brașov, Poșta Română a lansat, pe 27 ianuarie, o nouă ediţie a cunoscutului concurs naţional „Cărţile poștale îţi arată lumea”, acţiune care urmărește păstrarea, mai ales în rândul publicului tânăr, a valorilor scrisului de mână, cu ajutorul cărţilor poștale. Evenimentul organizat la Oficiul Judeţean Brașov s-a bucurat de un eveniment filatelic unic, în care fostul funcţionar poștal din cadrul administraţiei poștale brașovene, Octavian Tăbăcaru, a donat din propria sa colecţie Muzeului Casa Mureșenilor din Brașov prima carte poștală din lume, tipărită în Austria cu efigia împăratului Franz Iosif al Austriei. Donatorul interesantei piese filatelice, care este cunoscut și pentru că este autorul cărţii „Corespondența ca un K.u.k. Feldpost” a făcut totodată la eveniment și o prezentare a evoluţiei cărţii poștale în decursul timpului, aducând publicului spre vizionare exemplare valoroase pentru fiecare epocă istorică reprezentată. Am putut astfel afla de la cunoscutul filatelist elemente importante din istoria lumii dar și din istoria naţională, toate surprinse distinct în epoci, în cărţile poștale. Un exemplu interesant a fost acela al prezentării seriei de cărţi poștale românești, cu marcă de 10 bani, a căror fonduri strânse în urma circulaţiei au contribuit masiv la finanţarea înfiinţării flotei de aeroplane a armatei române. „Cărţile poștale au fost la vremea lor de glorie cam ceea ce reprezintă astăzi schimbul de mesaje pe cale electronică, indiferent de aplicaţia prin care acesta se face. Adică o excelentă cale de a comunica, ceea ce a determinat evoluţie socială. După apariţia plicului, o mare realizare în domeniul poștal, care a crescut corepondenţa cu peste 100% la vremea respectivă, cartea poștală, o dată cu apariţia ei de la 1869, duce la dublarea efectului social pozitiv. Pe lângă susţinerea ca suport al corepondenţei, acest produs vine și ca martor al istoriei, prin intermediul imaginilor prezervate. Ceea ce a însemnat creșterea gradului de culturalizare a societăţii unde acest produs a circulat. Adică peste tot în lume. Puţină istorie sau geografie nu a stricat nimănui”, a declarat la eveniment Octavian Tăbăcaru.
„Poşta Română mi-a schimbat viziunea despre viaţă" Șeful de Serviciu Istorie și Literatură a Muzeului Casa Mureșenilor Brașov, Ovidiu Savu, a susţinut o prezentare cu tema „Cărţile poștale - trecut și prezent”, în care a vorbit despre istoria orașului Brașov, surprinsă de-a lungul vremurilor în imaginile cărţilor poștale. „Primul atelier de fotografie și cărţi poștale
din Brașov este înfiinţat la 1875 de către Leopold Adler, cu o suprafaţă de 200 de metri pătraţi, acesta fiind primul fotograf profesionist al orașului. Domnia sa a lăsat ţării peste 40 de mii de clișee și fotografii, o veritabilă comoară istorică. Este lăudabil evenimentul pe care Poșta Română îl susţine prin acest concurs și vreau doar să vă precizez că sunt ţări din Europa unde revine moda cărţilor poștale în contrabalansul comunicaţiilor online, cel mai bun exemplu în acest sens fiind întâlnit personal în Grecia. Este un exemplu bun de urmat și de noi”, a precizat în cadrul prezentării reprezentantul Muzeului Casa Mureșenilor. Invitata specială a evenimentului a fost Boni Zsuzsanna, cea care, în anul 2011, pe când avea doar 12 ani, a câștigat concursul Poștei Române, reușind atunci să strângă 9.144 de carţi poștale din toate colţurile lumii. „Eram doar clasa a șasea când acest concurs mi-a schimbat viziunea despre viaţă, învăţând că între oameni graniţele de orice fel nu există, atunci când vorbim despre bunătate și lucrurile simple. Ţin minte că atunci speram, în urma anunţurilor date, să strâng câteva sute, dar rezultatul a fost surprinzător. Cel mai surprinzător lucru a fost atunci când am primit o carte poștală tocmai din Antarctica, de la o echipă de cercetători cantonaţi acolo. A fost ceva minunat, mai ales că m-am bucurat și de premiul de a vizita Disney Land la Paris, dar și de sejururile de cazare din România. Acum sunt studentă la Cluj, la Psihologie, și pot spune că o să merg acasă pentru a-i încuraja pe cei mici din clasele de școală primară să scrie și să primească cărţi poștale. Mulţumesc, Poșta Română!”, a declarat Zsuzsanna Boni. Ediţia din acest an va fi susţinută cu ajutorul parteneriatului pe care colegii noștri de la OJP Brașov l-au făcut cu liderul zonal de soluţii software, firma 2Net Computer, cea care va pune la dispoziţia câștigătorului premiului întâi un laptop marca Lenovo. POªTAªUL493 ¦ 11
