Actualitate
Poşta Română şi Banca Intesa Sanpaolo demarează negocierile pentru oferirea de servicii financiar-bancare ompania Naţională Poşta Română şi Banca Intesa Sanpaolo (ISP) au demarat în luna decembrie negocierile privind încheierea unui acord bilateral pentru vânzarea, prin intermediul reţelei poştale, de servicii financiar-bancare, sub brandul Poşta Română, prin intermediul subsidiarei instituţiei bancare din România. Lansarea proiectului vine ca urmare a unui proces de selecţie de oferte, desfăşurat de Compania Naţională Poşta Română, în acord cu noua strategie comercială aprobată de managementul companiei, ce are ca scop principal diversificarea gamei de servicii.
C
Cu o reţea de peste 5.600 de unităţi poştale, Poşta Română beneficiază de cel mai mare grad de acoperire teritorială pe piaţa serviciilor poştale, capilaritate comparabilă chiar cu cea a jucătorilor importanţi de pe piaţa bancară. „Prin lansarea unui portfoliu sub brand propriu de servicii financiare, Poşta Română va deveni, în următorii ani, un jucător important în peisajul serviciilor bancare din România. Parteneriatul oferă posibilitatea unui acces facil la servicii financiar-
bancare tuturor cetăţenilor de pe teritoriul României, în linia rolului social pe care compania îl are. Ne propunem ca acest parteneriat să genereze surse consistente de venit pe termen lung. De altfel, modelul de parteneriat Poştă-Bancă este unul consacrat de alte administraţii poştale naţionale europene”, a declarat Alexandru Petrescu, director executiv CNPR. „Suntem pregătiţi corespunzător să răspundem acestei noi provocări, datorită unei strategii clare bazate pe piloni solizi, cum ar fi profitabilitate durabilă, capacitate de business şi know-how”, a precizat Ignacio Jaquotot, şeful Diviziei Subsidiare Bancare Internaţionale a Intesa Sanpaolo. Prin diversificarea propriei activităţi, Poşta Română doreşte atât să-şi extindă portofoliul de clienţi, cât şi să stimuleze incluziunea financiară, prin abordarea zonelor geografice cele mai îndepărtate, alături de un partener de tradiţie pe piaţa financiar bancară europeană. Tradiţia Poştei Române şi recunoaşterea mărcii sale reprezintă elemente puternice în sprijinul unui proiect de succes în domeniul serviciilor financiare, ce vor fi puse la dispoziţia milioanelor de clienţi, pe care Poşta Română îi va deservi, alături de un partener care se bucură de o importantă capacitate de business în domeniul bancar. În prezent, Intesa Sanpaolo are o prezenţă activă în peste 40 de ţări, cu accent pe zona Europei Centrale şi de Est şi în bazinul mediteranean. Numai în acestă regiune, ce include şi România, grupul are peste 8 milioane de clienţi în 13 ţări şi o reţea de circa 2.000 de unităţi teritoriale. Dincolo de performanţele financiare şi viziunea globală, Intesa Sanpaolo este şi un important actor social susţinând şi investind în proiecte de responsabilitate socială din diverse domenii, ca ecologie, artă, cultură, sport şi muzică. Intesa Sanpaolo este recunoscut pentru stabilitatea şi soliditatea afacerilor pe care le derulează la nivel global.
Cine este Intesa Sanpaolo Grupul bancar intesa sanpaolo este prezent deja în România cu o bancă universală, deplin operativă, cu o gamă completă de produse disponibile imediat şi beneficiind de un management experimentat, cu istoric excelent în proiecte transfrontaliere. Unul din obiectivele strategice asumate global de grupul Intesa Sanpaolo vizează creşterea şi îmbunătăţirea permanentă a serviciilor pe piaţa de retail, precum şi pe piaţa clienţilor corporativi, în dorinţa de a-şi consolida poziţia ca unul dintre cei mai importanţi jucători financiari şi o bancă majoră în fiecare dintre ţările în care activează, inclusiv România. Grupul Intesa Sanpaolo s-a născut la 1 ianuarie 2007 în urma fuziunii a două dintre primele trei bănci din Italia: Banca Intesa, liderul acestei pieţe, şi-a unit forţele cu grupul Sanpaolo IMI, alianţă ce a generat una dintre cele mai puternice instituţii financiare din lume. Intesa Sanpaolo se află în topul primelor 5 grupuri financiare din Europa şi pe locul 8 în lume, cu o valoare de piaţă de peste 46 miliarde euro.
4 ¦
DECEMBRIE 2013
Actualitate
AdRIAN APOlzAN este noul preşedinte al Consiliului de administraţie al Cnpr Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale Poşta Română l-a desemnat, pe 9 decembrie, cu unanimitate de voturi, pe Adrian Apolzan în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie Adrian Apolzan (foto) face parte din Consiliul de Administraţie al C.N. Poşta Română S.A., ca administrator neexecutiv, începând cu luna decembrie a anului trecut. Noul preşedinte al CA al Poştei Române a deţinut până în prezent poziţia de administrator neexecutiv, ca urmare a implementării de către companie a prevederilor OUG 109/2011, privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Anterior, funcţia de conducere a Consiliului de Administraţie a fost deţinută de Marian Pantazescu, al cărui mandat de administrator neexecutiv şi preşedinte al Consiliului de Administraţie a încetat la cerere, din motive personale. CNPR a finalizat, în cursul acestui an, primele etape ale procesului de restructurare şi modernizare, ce a avut ca obiectiv imediat restabilirea echilibrului între volumul de prestaţii poştale şi numărul de angajaţi, asigurând astfel premisele creşterii competitivităţii Poştei Române pe piaţa liberalizată a serviciilor poştale.
Pentru perioada 2014 - 2016 direcţiile strategice ale administratorilor CNPR urmăresc: continuarea misiunii de furnizare a serviciului universal în condiţii de eficienţă pentru CNPR; echilibrarea balanţei operaţionale şi înregistrarea de profit; diversificarea portofoliului de servicii în zona serviciilor financiar-bancare şi a serviciilor de asigurări. Echipa de management a Poştei Române are ca obiective principale diversificarea serviciilor oferite, creşterea veniturilor, reducerea cheltuielilor, diminuarea datoriilor istorice ale companiei şi consolidarea poziţiei de lider pe piaţa de profil, într-un context economic marcat de reducerea volumului prestaţiilor poştale, concurate puternic de dezvoltarea sectorului comunicaţiilor online. privind predarea trimiterilor poştale prin serviciul confirmare de primire. ANCOM a decis sancţionarea acestor fapte cu avertisment, dar şi dispunerea de măsuri în sarcina furnizorului, şi anume modificarea şi completarea condiţiilor generale privind furnizarea serviciilor poştale în termen de 30 de zile de la comunicarea procesului verbal, astfel încât acestea să respecte prevederile legale. „Autorizarea ca furnizor de servicii poştale vine cu o serie de obligaţii: trebuie să stabileşti condiţiile de calitate pe care urmează să le respecte serviciile poştale pe care le oferi, respectiv timpii de livrare, termenele de returnare a contravalorii rambursurilor încasate sau termenele de returnare a confirmărilor de primire către expeditori. Acestea trebuie specificate în condiţiile generale de furnizare a serviciilor poştale, care au acelaşi regim juridic ca al unui contract încheiat între furnizori şi utilizatori”, a precizat Cristin Popa, directorul Direcţiei Executive Monitorizare şi Control din cadrul ANCOM.
Nereguli în piaţa serviciilor poştale ANCOM a amendat compania poştală bucureşteană CRX SUPORT CURIER EXPRES S.R.L. cu 10.000 de lei. Penalitatea a fost aplicată pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de regimul de autorizare generală privind furnizarea serviciilor poştale în ceea ce priveşte furnizarea serviciului ramburs. Furnizorul de servicii poştale a fost sancţionat pentru că nu a transmis către expeditor contravaloarea rambursurilor încasate pentru trimiterile expediate prin serviciul ramburs. Serviciul ramburs este serviciul poştal care are ca obiect trimiterile poştale înregistrate şi a cărui particularitate constă în achitarea contravalorii bunului care face obiectul trimiterii poştale de către destinatar expeditorului prin intermediul reţelei poştale. Aşadar, furnizorul are obligaţia de a încasa, la predarea trimiterii poştale, contravaloarea bunului declarată de expeditor şi de a o transmite ulterior expeditorului în termenul stabilit. Furnizorul CRX Suport Curier Expres S.R.L. nu se află la prima abatere, fiind sancţionat în trecut cu avertisment pentru aceeaşi contravenţie. Cu ocazia aceleiaşi acţiuni de control, personalul de specialitate al ANCOM a constatat că furnizorul nu a stabilit în condiţiile generale privind furnizarea serviciilor poştale termenele de returnare a contravalorii trimiterilor poştale în cazul serviciului ramburs, respectiv termenele de returnare către expeditori a dovezilor
POªTAªUL421 ¦ 5
Actualitate
OP BuCuReştI 4
Mai luminos, mai
s-a mutat în sediu nou
Noul sediu este amplasat la parterul unui bloc de locuinţe, ocupând circa 400 de metri pătraţi. Împărţirea încăperilor este una extrem de judicioasă şi folositoare pentru bunul mers al activităţii de zi cu zi. Sala publicului impresionează plăcut prin spaţiul generos alocat pentru cele cinci ghişee, undeva pe la 70 de metri pătraţi, şi prin luminozitatea oferită de geamurile mari. De altfel, şi celelalte spaţii ale OP 4 au parte de o iluminare de excepţie. „Este o binecuvântare pentru noi, în condiţiile în care, în vechiul sediu, n-am mai avut parte de alimentare cu curent electric începând cu data de 5 aprilie, iar respectiva locaţie era şi mai întunecoasă. Suntem precum nişte flori ce se deschid atunci când dau de lumină”, ne descrie, plastic, necazul prin care au trecut salariaţii OP 4 diriginta Elena Dincă (foto medalion). Situaţia din fostul sediu, care a făcut ca OP 4 să-şi desfăşoare activitatea în condiţii extreme vreme de şase luni şi jumătate, a fost posibilă ca urmare a unor complicaţii juridice intervenite între diverşii proprietari ai clădirii. „Blocul respectiv avea un singur contor de energie electrică, deci noi nu puteam să avem o evidenţă exactă a consumului nostru. Datoria ajunsese la peste 60 de milioane de lei în momentul în care Enel a decis să ne întrerupă alimentarea cu curent electric. Noi eram singurii locatari din bloc, poate dacă eram mai mulţi puneam mai multă presiune pe proprietar, pe Enel şi rezolvam problema... Ieri (n.r. - pe 3 decembrie) am fost să predau oficial spaţiul pe care-l aveam acolo şi tot nu era curent. Nici nu vreau să mă gândesc la ce am fi păţit pe perioada de iarnă dacă am fi rămas acolo, mai ales că locaţia aceea era mult mai friguroasă decât cea nouă”, ne povesteşte diriginta. Trebuie spus că OP 4 n-a făcut prea mulţi purici în
vechiul sediu, în care se mutase pe 16 mai 2011. Avantajul lui era acela că se afla peste drum de sediul iniţial al OP 4, care a fost, vreme de peste trei decenii, într-o clădire ce a fost repartizată Romtelecom după ce vechiul PTTR s-a rupt.
Campanie de informare despre noua locaţie „Singurul dezavantaj al noului sediu este acela că este amplasat mai departe de zona în care ne ştiau clienţii. Sunt vreo trei staţii de autobuz de pe Calea Dudeşti până aici. Acolo eram în mijlocul zonei ce ne este arondată, în vreme ce aici suntem mai marginal aşezaţi. Acest lucru s-a reflectat şi în încasările pe luna noiembrie, care au fost cam la 80 la sută din cele reuşite în octombrie, înainte de a ne muta”, explică Elena Dincă. Ea speră că situaţia se va remedia cât mai rapid prin două măsuri. Prima ar consta în montarea unei firme exterioare care să semnaleze cât mai vizibil faptul că noul sediu al OP 4 este la parterul blocului de pe B-dul Unirii, iar a doua o amplă campanie de informare a locuitorilor şi a firmelor din zonă despre noua locaţie a oficiului. În acest scop, s-au confecţionat fluturaşi
8 ¦
DECEMBRIE 2013
Legislaţie poştală
aţios, mai morn desfăşoară activitatea foarte multe firme şi societăţi comerciale, mai ales pe Bulevardul Unirii. Acest lucru se reflectă şi în volumul foarte mare de poştă de scrisori pe care o prelucrează OP 4, peste 100 de mii de bucăţi pe lună, în comparaţie cu cele doar 4.600 de pensii pe care le distribuie. „Este o zonă centrală, cu oameni instruiţi şi cu stare, care ştiu să folosească un card bancar şi preferă să-şi încaseze pensia prin sistemul bancar. Ne-am adaptat la cerinţele clienţilor şi avem un ghişeu special, cu intrare separată, prin spate, dedicat societăţilor”, adaugă diriginta. Foarte bine merge şi partea de coletărie, mai ales în perioada sărbătorilor, şi achitarea de mandate.
Colectiv tânăr şi fidel La cei 55 de ani ai săi, Elena Dincă este veterana oficiului: vreme de 35 de ani, cu excepţia unui scurt intermezzo petrecut la fosta Direcţie Regională de Poştă Bucureşti, a lucrat doar la OP 4. A început ca oficiant, în 1978. După zece ani a trecut pe postul de casier în cadrul aceluiaşi oficiu, apoi oficiant superior, până în 2000, când a ajuns la DRP Bucureşti. În 2001 a revenit ca diriginte al OP 4, post pe care-l ocupă şi în acest moment. Paradoxal, cel mai mult i-a plăcut postura de casier: „Ca şi casier, iei un lucru de la început şi-l duci până la capăt. Este o responsabilitate mare, dar îţi oferă şi satisfacţii pe măsură. Ca oficiant superior sau diriginte ai responsabilităţi mult mai mari, mai ample, dar iei şi bobârnace pentru lucruri care nu depind neapărat de tine”. În tot acest timp a ajuns să cunoască o parte importantă a clienţilor ce trec pragul oficiului. „Iubesc activitatea poştală, simt că mă reprezintă. Sper ca peste vreo cinci ani să mă pensionez din Poştă, pentru că sunt convinsă că această instituţie are capacitatea de a depăşi momentele mai dificile pe care le traversează”. Despre oamenii pe care-i coordonează, Elena Dincă are numai aprecieri. „Este un colectiv tânăr, doar cinci oameni având peste 50 de ani. Mulţi dintre salariaţi sunt prieteni de familie, îşi petrec concediile împreună. Vreau să le mulţumesc pentru faptul că, în perioada grea prin care am trecut, au rămas fideli Oficiului 4 deşi puteau pleca în alte subunităţi la care s-au scos posturi la concurs. Acum toţi sunt mulţumiţi de faptul că, în sfârşit, am scăpat de calvarul prin care am trecut vreme de jumătate de an. De altfel, când s-a pus problema mutatului în noul sediu, toată lumea s-a implicat din plin. Practic, ne-am mutat într-o singură zi, cea de sâmbătă, 26 octombrie. Luni, pe 28, deja am demarat în trombă activitatea aici”. Totuşi, perioada de timp în care au lucrat în condiţii improprii a lăsat ceva urme asupra salariaţilor, după cum, onest, o recunoaşte Elena Dincă: „ Ne-am degradat un pic în astea şase-şapte luni, în sensul că lipsa energiei electrice ne-a făcut să ne abatem un pic de la normele poştale în vigoare, să fim un pic mai delăsători. Uşor-uşor vom reintra însă în tipare, vom reveni pe linia de plutire”.
care vor fi împărţiţi de factorii poştali în toate blocurile pe care le au arondate pentru distribuire. „Am scos inclusiv o poză de pe Google Maps cu noua locaţie, iar acest lucru sper să le fie de folos oamenilor care nu ştiu încă de mutarea sediului. Ceea ce am observat în această lună de când ne-am mutat este că au scăzut prestaţiile persoanelor fizice. Societăţile şi firmele ne-au urmat prompt la noul sediu, fiind informate din timp de noi că ne mutăm”, spune diriginta.
firmele, principalii clienţi La această oră, OP 4 are 58 de angajaţi, dintre care 22 de oficianţi, 3 oficianţi superiori şi 27 de factori. O parte dintre distanţele pe care aceştia din urmă le aveau de parcurs s-au modificat după mutarea în noul sediu. Partea bună este că, anul viitor, pentru cei 7 factori ce şi-au manifestat intenţia (de obicei cei ce au un traseu mai depărtat de sediu), compania le va pune la dispoziţie biciclete. Conform datelor oficiale, OP 4 deserveşte circa 29.000 de gospodării şi sedii de firme, în condiţiile în care zona Vitan-Unirii este una în care îşi
POªTAªUL421 ¦ 9
Poştă & Poştaşi
Colecţionarul d Prietenul nostru, Săndel Răducu Bănuţă, este unul dintre aceşti oameni minunaţi, a cărui pasiune de a colecţiona reviste, cărţi, insigne, fanioane din fotbal şi cartele de telefon nu se măsoară nepărat în cantitatea acestora, ci în relaţia cu oamenii din ţara de provenienţă a acestora. Bănuţă are 45 de ani, lucrează în sistemul poştal de aproape 25 de ani şi, până astăzi, a trecut prin mai multe posturi unde şi-a făcut treaba cu conştiinciozitate, fapt care i-a adus numai laude. În acest moment, Săndel este oficiant prelucrare la OPDC Galaţi. Atunci când l-am văzut intrând în birou cu un diplomat ponosit de vreme, nu ne aşteptam să fie poştaşul pe care îl căutam. Credeam că a greşit încăperea. Simplitatea lui, zâmbetul agăţat de colţul buzelor, îi dădeau un aer şugubăţ. Restul a venit de la sine. Ne-am dat sema ca este un „personaj”, un om pe care, odată ce apuci să îl cunoşti, cu greu te mai desparţi de el. „Mi-am dorit, încă din şcoală, să activez în Poştă. Consideram sistemul poştal cel mai bun mod de socializare. Eficienţa lui în a-i aduce pe oameni aproape unul de altul îmi inducea o stare de bucurie nemăsurată. În 1989, mi-am luat inima în dinţi şi m-am prezentat la Poşta din Galaţi, spunând că îmi doresc să lucrez acolo. Dorinţa mea şi bucuria pe care mi-au citit-o în ochi când am ajuns acolo i-au făcut să mă angajeze.” A fost mai întâi mânuitor de valori, până în 1991. După ce a terminat un curs de specializare, a ajuns pe postul de oficiant în Centrul Regional de Tranzit Galaţi. Prin ’93 a
Prima pasiune: Poşta
fost transferat la casierie, apoi la control ulterior, unde răspundea de o parte din activitatea din casierie şi, odată cu reînfiinţarea casieriei, a revenit la vechea activitate de la casieria colectoare pe postul de casier central. În cele din urmă, a ajuns la OPDC Galaţi ca oficiant prelucrare date, la cabina de încărcare-lichidare, unde lucrează de aproape patru ani. „Sistemul poştal este o mană cerească pentru mine din punct de vedere uman, pentru că îmi place să lucrez cu oamenii”, întâreşte el.
La începutul activităţii, Săndel mergea şi pe traseu cu valorile de care se ocupa: „Mă preumblam prin toate coclaurile, vedeam oameni şi locuri noi”. I-a plăcut dintotdeauna să fie om de echipă pentru că putea cunoaşte oameni noi, putea învăţa din experienţa lor şi, cine ştie, putea găsi persoane cu pasiuni comune pentru a-şi întregi colecţiile. Colecţiile, marea lui pasiune. „Colecţionez aproape orice: cărţi cu istoria echipelor de fotbal, bilete de meci, insigne ale echipelor de fotbal, fulare, cartele de telefon, vederi, bancnote, monede, bilete de transport în comun... Nu vreau să mă laud dar, din tot judeţul, am cea mai mare colecţie de cartele telefonice, peste 8.000 de bucăţi, toate din străinătate. În Serbia au o serie de cartele de telefon cu biserici, ouă pictate de Paşte, monumente. Mi-a plăcut să învăţ despre cultura altor ţări.” Pentru a-şi hrăni colecţia de „oameni”, în primul rând, şi apoi pe aceea de materiale sportive şi cartele de telefon, Săndel a fost la enorm de multe târguri de specialitate, la Palatul Şuţu din Bucureşti, la Bârlad, Braşov, Ploieşti, locuri în care întâlnea şi colecţionari din străinătate. „Când îţi intră pasiunea în sânge, nu mai iese cu una, cu două”, spune el, pe bună dreptate.
Când îţi intră pasiunea în sânge
12 ¦
DECEMBRIE 2013
Restructurare
de ... oameni „Pasiunea mea de a colecţiona datează de prin 1990, când am fost la primul târg de profil la Ploieşti. Probabil că a contat şi faptul că, după 1989, era un entuziam enorm în a avea legături cu străinii. Mergeam la târguri în primul rând pentru a cunoaşte oameni din alte ţări. E vorba mai mult de pasiune decât de comerţ. Te întâlneşti cu oameni cu aceleaşi preocupări, faci schimb de experienţă, te întreţii cu ei la o cafea... Pentru a mă înţelege cu străinii am învăţat limbi străine. Pentru a avea prieteni şi a face schimb cu ei, mai întâi trebuie să comunici. Engleză ştiam din liceu, însă am perfecţionat-o. Am mai învăţat un pic de franceză, aşa că mă descurc... Am început să scriu echipelor de fotbal. De exemplu, am scris la Federaţia de Fotbal din Indonezia şi mi-au trimis două insigne. Şi tot aşa...” Sufletist din fire, Săndel Bănuţă şi-a îndreptat atenţia către ţări în care fotbalul era mai mult o pasiune, la fel ca a lui, nu o afacere, cum stă treaba în fotbalul mare. Are vreo zece cărţi cu istoria fotbalului, care descriu echipe mai puţin cunoscute de genul Albania, Noua Zeelandă, Africa de Sud sau Jamaica, cărţi cu informaţii despre înfiinţarea echipelor, statistici, multe dintre ele chiar cu autografele fotbaliştilor. „De exemplu, un prieten din Jamaica mi-a trimis o carte despre istoria echipelor de acolo, cu autograful jucătorilor de la echipa naţională de fotbal a Jamaicăi ce au participat la Cupa Mondială din Franţa, din 1998. Apoi am avut un prieten prin corespondenţă din Albania care a fost preşedinte la o echipă locală de fotbal. Bunicii lui au fost aromâni, ştia un pic de româneşte, mi-a trimis o cărticică şi tot felul de suveniruri. Odată, am scris la un ziar din Noua Zeelandă şi m-am pomenit cu o scrisoare mare la poştă. Redactorul-şef al ziarului se ocupa de partea sportivă şi mi-a trimis o carte cu istoria fotbalului din acea ţară. Acasă mai am anuarele fotbalului din Suedia pe mai mulţi ani, la fel cum am şi din Serbia. Aici activează echipa mea de suflet, Steaua Roşie Belgrad.”
cum spunem noi, moldovenii. Am zis, frate, ăştia nu mai vin. Bineînţeles, eu, ca să îi impresionez, am căutat pe net câteva cuvinte în limba lor, urdu. Au venit şi pe ploaie, oameni serioşi. Când i-am văzut le-am spus direct: „Me pakistan sepiar cartacu”, ceea ce înseamnă „Eu iubesc Pakistanul”. Mai apelez şi la coarda sensibilă a omului. Au rămas surprinşi că ştiu limba lor. Am fost sincer şi le-am spus în engleză că am căutat pe internet. Impresionaţi, băieţii mi-au făcut cadou câteva bancnote.” Prietena lui Bănuţă, despre care nu ne-a spus prea mult, dorind parcă, să pară, un fel de pasiune secretă, adoră preocupările lui, pe care le consideră foarte interesante. Colegii îl susţin, de asemenea, în pasiunea lui. Unul chiar i-a adus un bliet de la un meci din Italia. Mai are doi prieteni, unul în Anglia, care lucrează la Royal Mail pe o maşină de corespondenţă, şi altul din Germania, oficiant ca şi el.
Fotbalul, marea dragoste
O altă istorie, la fel de interesantă, a fost şi cea despre o echipă din Africa de Sud, unde a ajuns pur şi simplu membru cotizant, chiar dacă distanţa dintre cele două ţări este considerabilă. „În 1998, când echipa Africii de Sud a jucat prima dată la Mondiale, am găsit adresa unei reviste de fotbal din Africa de Sud şi pe cea a unei echipe de fotbal de acolo, numită Mamelodi Sundowns. Le-am scris şi, pentru că au avut cândva un antrenor român, Dumitru Teodorescu, care s-a bucurat de respect acolo,
Memu cotizant la Mamelo Sundowns
Săndel avea o vervă în a ne povesti, încât ziceam că asistăm la o emisiune care ar putea fi intitulată, cu uşurinţă, „Oameni deosebiţi şi colecţiile lor”. Ne-a povestit, printre altele, că, atunci când era mânuitor de valori şi făcea schimbul de expediţie în oficiile poştale, mai vedea câte un cetăţean de origine străină. Nu pierdea ocazia şi intra în vorbă cu el, schimba adrese de e-mail sau de poştă şi continuau să ţină legătura. „Erau zile când primeam şi câte şase-şapte scrisori. Am primit şi vederi din Algeria. Cunosc site-uri specializate de colecţionari şi intru în vorbă cu ei. Eram, odată, la OP Galaţi 1 când am văzut nişte străini cu fuste mari. Erau pakistanezi. Am intrat în vorbă cu ei şi mi-au spus că sunt marinari. Veniseră să cumpere nişte cartele telefonice să sune la ei acasă. Le-am spus că lucrez la poştă şi i-am întrebat dacă au nişte bancnote din ţara lor. Am decis să ne vedem a doua zi, am fixat locul de întâlnire în faţa poştei. Când am ajuns a doua zi, începuse ploaia. Era o ploaie cu bulbuci,
Prienii
mi-au propus să fiu membru cotizant. Am trimis în plic 20 de dolari şi m-au făcut membru cotizant, după care mi-au trimis trei tricouri, insignă şi un fular pe care scrie „The sky is the limit”, în traducere „Cerul este limita.” Săndel ne-a vorbit apoi despre cartele şi despre biletele de călătorie. Este de părere că biletele de transport în comun cele mai frumoase sunt din America de Sud şi Japonia. Cele din Argentina, cu tot felul de monumente, reclamă la filme, desene animate, peisaje, flori îi plac cel mai mult. *** Bănuţă ne-a spus că a investit ceva bani în pasiunea lui dar, „când faci ceva ce îţi place, mai şi plăteşti”, cum spune el. Când nu avea bani şi-a vândut chiar bonurile de masă pentru a-şi cumpăra cărţi. Toată bogăţia lui, materială şi sufletească, se află în diplomatul despre care amintisem la începutul reportajului. Ponosit, cu o istorie de 20 de ani, dar pe care el îl consideră „Comoara magică”, asemeni sufletului uman. (Ada Cojan)
POªTAªUL421 ¦ 13
Internaţional
d Credinţe şi obiceiuri populare de u o J N l u n A şi n u i c ã r C S M M M M M M M M M În Bucovina, în Ajunul Crăciunului, se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă. În Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.
M
Acolo unde este datina de a tăia porcul în ziua de Crăciun, gospodinele pregătesc o mâncare din carne macră de porc cu ceapă şi slănină, din care sunt ospătaţi cei dintâi dintre străinii care le calcă pragul casei. Acestei mâncări i se spune "pomana porcului". Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc interioarele locuinţelor: faţă de masă brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se pun blide ornamentate, crengi de brad, baniţă, busuioc, brebenoc. Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca aceştia să lege rod bogat.
Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în "Descrierea Moldovei" că "Turca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului. Numele de Turca, Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi. Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea şi tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii. Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai întâi rachiul, pentru că nu el are întâietate în această seară, ci bucatele.
M M M M M M
În tinda casei se pune un vas de grâu ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se dă la păsări şi la animale, "să fie cu spor ca şi colindătorii". În ziua de Crăciun şi în prima zi a anului nu se scoate gunoiul afară, deoarece dacă-l arunci "îţi arunci norocul!"
În Ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci a doua zi. După ce ai măturat du gunoiul acela la pomi, că-i ajută să fie roditori.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cântă la fereastră un cântec sau mai multe. Aceste cântece se numesc "zori", spunându-se că atunci "cântă zorile".
În părţile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund, în ordine, celor patru anotimpuri: prima zi e de primăvară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile.
Începând cu prima zi de Crăciun şi până după Sfântul Ştefan, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.
18 ¦ DECEMBRIE 2013
Filatelie EMISIUNI FILATELICE NOI
Magia sărbătorilor de iarnă Mărcile poştale româneşti abordează o varietate de tematici, de la diverse personalităţi şi oraşe, până la sărbători creştine, instituţii, monumente etc., cu toate promovând valorile româneşti şi frumuseţile ţării noastre. Dintre toate acestea, tema sărbătorilor de iarnă este una dintre cele mai îndrăgite şi apreciate, întrucât aduce binecuvântare, lumină şi căldură şi încheie cu veselie şi magie fiecare an calendaristic. Şi în anul 2013 Romfilatelia continuă tradiţia emisiunilor dedicate sărbătorilor de iarnă şi introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale Crăciun 2013, simbol al minunii Naşterii Domnului şi al iubirii milostive, pe care le împărtăşim cu smerenie şi suflet curat.
Mărcile poştale ce vestesc venirea Pruncului Iisus în lume ilustrează în acest an, într-o manieră grafică simplă, dar sugestivă, imagini şi icoane aparţinând Paraclisului patriarhal Aşezămintele Brâncoveneşti „Biserica Domniţa Bălaşa” din Bucureşti. Biserica reprezintă cea dintâi ctitorie a Domniţei Bălaşa, fiica domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu soţul ei, marele ban Manolache, şi a fost ridicată între anii 1743-1744. Cu o istorie tumultoasă, dar şi o frumuseţe ecleziastică deosebită, acest lăcaş de cult face parte din Aşezămintele Brâncoveneşti Domniţa Bălaşa împreună cu
statuia Domniţei, operă a sculptorului Karl Stork, şi Spitalul Brâncovenesc, unul dintre cele mai cunoscute edificii ale oraşului Bucureşti. Emisiunea de mărci poştale este alcătuită dintr-o marcă poştală cu valoarea nominală de 1 leu şi un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre, minicoala de 8 timbre + 1 vinietă, blocul de 4 timbre + 2 TABS-uri şi întregul poştal. Produsele speciale ale emisiunii sunt carnetul filatelic, realizat într-un tiraj limitat de 1000 exemplare şi conţinând 8 mărci poştale ale emisiunii „Crăciun 2013” şi albumul filatelic, realizat într-un
tiraj limitat de 670 exemplare şi echipat cu blocul de 4 timbre al emisiunii şi un plic prima zi obliterat cu ştampila prima zi aplicată în clar în folio aur. Ambele produse din albumul filatelic sunt numerotate cu roşu de la 001 la 670. Începând cu ziua de vineri, 22 noiembrie 2013, emisiunea de mărci poştale Crăciun 2013 poate fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară. Romfilatelia mulţumeşte Paraclisului patriarhal Aşezămintele Brâncoveneşti „Biserica Domniţa Bălaşa” pentru imaginile puse la dispoziţie la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale. POªTAªUL421 ¦ 19