Revista Postasul Ianuarie 2014

Actualitate

CNPR modifiCă taRifele PRestaţiiloR diN afaRa sfeRei seRviCiului uNiveRsal Poşta Română a majorat, începând cu data de 1 ianuarie 2014, tarifele la serviciile în afara sferei serviciului poştal universal. Ultima modificare tarifară aferentă acestor tipuri de servicii poştale data din 1 ianuarie 2008. Noile tarife sunt determinate de evoluţia preţurilor la combustibili şi utilităţi, cât şi a costurilor diverselor servicii, înregistrată în aceşti şase ani.

actualizat sunt: preluare sediu/domiciliu, livrare sediu/domiciliu, coletărie anunţată sau coletărie din afara sferei serviciului universal (colete cu AR sau cu ramburs şi colete de peste 10 kg).

În cazul serviciilor tip Prioripost (ghişeu sau sediu), cât şi al serviciilor de corespondenţă cu confirmare de primire (prioritare sau neprioritare), clienţii companiei beneficiază de tarife nemajorate dacă prezintă un volum mai mare de 10 trimiteri (clienţii fără contract), respectiv un volum mai mare de 50 de trimiteri (clienţii cu contract). Astfel, în 2014, la serviciile Prioripost la ghişeu majorarea este cuprinsă între 30 bani (pentru trimiterile de peste un kg sau fracţie de kg) şi 4,55 lei (pentru trimiterile de până la 100 g), în timp ce la serviciile similare, practicate direct la sediu, creşterile sunt cuprinse între 35 de bani (trimiteri de peste un kg sau fracţie de kg) şi 4,75 lei (trimiteri de până la 100 g). Cea mai mare majorare de tarif s-a înregistrat pentru un abonament la o căsuţă poştală nenominală pentru persoane fizice/juridice, respectiv de la 13,35 lei/lună la 30 de lei/lună. Pe de altă parte, alte servicii al căror tarif a fost

Oficial:

Poşta Română Rămâne fuRnizoR de seRviciu univeRsal La finele anului trecut, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a desemnat Poşta Română ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2018, în vederea furnizării tuturor serviciilor poştale incluse în sfera serviciului universal.

Autoritatea a desemnat din oficiu furnizorul de serviciu universal întrucât, în urma anunţului de intenţie publicat în luna septembrie 2013, nici o companie nu a depus o cerere care să îndeplinească condiţiile de formă, dar şi de eligibilitate pentru a fi desemnată ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale. ANCOM a constatat astfel că CNPR este singurul furnizor de servicii poştale care poate asigura respectarea obligaţiilor din sfera serviciului universal, dat fiind că deţine un număr de peste 5.700 puncte de acces/contact deservite de personal, aproximativ 60% din totalul celor existente pe teritoriul României, fiind totodată în măsură să susţină un nivel uniform al tarifelor pe întreg teritoriul ţării. În calitate de furnizor de serviciu universal, CNPR va avea obligaţia de a furniza aceste servicii pe întreg teritoriul României, inclusiv în zonele geografice greu accesibile sau cu densitate scăzută a populaţiei, acolo unde numărul redus al trimiterilor poştale colectate sau distribuite nu justifică prezenţa unui furnizor de servicii poştale pe principii comerciale. Tarifele practicate de CNPR pentru prestarea serviciilor

poştale din sfera serviciului universal trebuie să fie accesibile, uniforme, transparente, nediscriminatorii şi fundamentate în funcţie de costuri, avându-se în vedere eficienţa economică, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal, precum şi dezvoltarea reţelei poştale publice.

Totodată, compania va avea obligaţia de a asigura, în fiecare localitate de pe teritoriul României, cel puţin o colectare de la fiecare punct de acces şi cel puţin o livrare la fiecare adresă indicată, în fiecare zi lucrătoare, minimum cinci zile pe săptămână, mai puţin în localităţile situate în cazuri şi condiţii geografice excepţionale, unde frecvenţa de livrare stabilită de ANCOM este mai redusă. În plus, CNPR va asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la serviciile din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori. De asemenea, Poşta Română va trebui să elaboreze şi să transmită situaţiile financiare separate către Autoritate, pe baza unui sistem de evidenţă contabilă separată, dezvoltat în cadrul contabilităţii interne de gestiune.

POªTAªUL422 ¦ 3

Poştă & Poştaşi

Rort Stan,

un poştaş în elita „creierelor mondiale”

Pentru lucrătorii poştali, memoria este un factor cheie al activităţii pe care o desfăşoară. Poştaşii trebuie să memoreze trasee, străzi, adrese, numele celor cărora le distribuie presa şi corespondenţa. a fi inteligent credem că este o rutină pentru mulţi dintre noi. Ne dovedim inteligenţa, spun unii, atunci când facem alegeri, când luăm decizii, când ştim, mai mult sau mai puţin, date istorice, răspunsuri la întrebări de cultură generală şi altele de felul acesta. Puţină lume ştie că, în sistemul poştal românesc se găsesc oameni care au un nivel de inteligenţă peste medie, asemeni celui cerut de organizaţii care se ocupă cu identificarea şi punerea în legătură a oamenilor cu un iQ ridicat. Robert stan, oficiant la oficiul Poştal de distribuţie Centralizată Galaţi, este unul dintre aceştia.

C

unoscut şi apreciat la adevărata lui valoare doar de către prieteni, Robert a dovedit, în nenumărate situaţii, că este un om de o inteligenţă sclipitoare. Una dintre aceste situaţii este, după cum el însuşi crede, momentul când a ales să se angajeze la Poşta Română. „M-am angajat la Poştă în 2000, ca oficiant la Oficiul Poştal Galaţi 9 şi nu după mult timp, când s-a înfiinţat Direcţia Regională de Poştă Galaţi, am devenit şeful serviciului de aprovizionare. Odată cu desfiinţarea Regionalei, am ajuns, pentru trei luni, inginer la fosta Sucursală imobiliară, iar în septembrie 2012 am devenit oficiant la OPDc Galaţi.”

testele de inteligenţă, marea pasiune a lui Robert Dacă pentru unii timpul liber înseamnă plimbări în parc, vizionare de filme, jogging sau distracţii, pe Robert Stan l-au pasionat, încă din anii studenţiei, testele de inteligenţă. Acum, la cei 38 de ani ai săi, poştaşul face parte dintr-o organizaţie care reuneşte cele mai inteligente persoane din lume, Mensa. Dar mai bine să îl lăsăm pe el să ne povestească. „Întâmplător, pe internet, am aflat de organizaţia Mensa România. Pentru a deveni membru al organizaţiei trebuia să rezolv, online, un test preliminar, pe care l-am trecut cu punctaj maxim. În cazul în care eram interesat să trec la un nivel superior mi s-a propus să mă prezint la testul de la Bucureşti, lucru pe care l-am făcut. În 2011, mai mult din curiozitate, am luat drumul capitalei. Nu mi-a fost deloc uşor. Pe scurt, am plecat din Galaţi la 4 dimineaţa, am ajuns la 10.30 la facultatea de 8 ¦

IANUARIE 2014

Mecanică din Bucureşti, unde trebuia dat concursul, iar la 11 a început testarea. Eram deja obosit şi, în 20 de minute trebuia să răspund la 45 de întrebări care se numesc „Matrici Raven”. De oboseală şi de prea multă concentrare, după ce am ieşit de la test abia mă mai ţineam pe picioare, abia de mai puteam vorbi, începusem să mă bâlbâi. Testul a fost corectat la Oxford şi, deşi îmi cunoşteam bine abilităţile verificate la alte teste de pe internet, nu mică mi-a fost mirarea când, după două săptămâni, când am primit răspunsul, rezultatele au relevat un coeficient de inteligenţă de peste 131, baremul minim de admitere. Rezultatul exact nu îl ştiu nici acum, pentru că cei de la Mensa ne spun doar dacă suntem eligibili să intrăm în acest club select. O perioadă nu mi-a venit să cred. Eu, care mă consideram un om obişnuit, am aflat că nu este chiar aşa. Trebuie să vă spun că sunt doar 400 de membri Mensa în toată România!”

Cine poate participa la test, aflăm tot de la Robert. „Testul îl poate face oricine, chiar dacă ştie sau nu să scrie sau să citească. Testul constă în şiruri de câte trei imagini care au legătură logică între ele. Sunt câte trei rânduri de imagini cu aceeaşi identitate logică, iar pe ultimul rând sunt doar două. Participantul la test nu trebuie decât să o găsească pe a treia.”

Până la acceptarea sa ca membru Mensa, Robert Stan nu îşi cunoştea adevărata valoare. Se considera un om la fel ca toţi ceilalţi. În perioada şcolară, poştaşul nu a ieşit cu nimic în evidenţă, nu se considera cu nimic mai deosebit de colegii de clasă. „am fost un adolescent normal, mai fugeam de la ore, mai copiam... Bănuiesc că şi atunci aveam acelaşi coeficient de inteligenţă. Din câte ştiu aceste capacităţi sunt înnăscute, ele nu se pot dezvolta în timp.”

Legislaţie poştală Hobby-urile unui poştaş inteligent Dacă ar fi vrut, Robert ar fi avut, cu siguranţă, alte perspective de viitor, cel puţin în privinţa laturii profesionale. El şi-a dorit, însă, să rămână la Poştă, fiind motivat doar de faptul că iubeşte ceea ce face. „Îmi place ceea ce fac în poştă, în pofida momentelor mai grele prin care trecem. După atâţia ani, parcă nu aş pleca de aici.” În afară de munca la poştă, Robert adoră să citească. „citesc foarte mult, e o activitate care îmi ocupă tot timpul liber. am trei permise la bibliotecă, şi asta deoarece nu pot lua mai mult de patru cărţi odată, iar eu împrumut în jur de 12 pe lună. Până astă vară citeam trei, patru ore pe zi, de când cu restructurarea citesc mai puţin. Nu îmi place să dorm prea mult noaptea, mi se pare o pierdere de timp.

Mă prinde ora 1, 2 citind. Patru, cinci ore de somn pe noapte îmi ajung. Se spune că persoanele inteligente dorm mai puţin”, spune el, râzând. Curioşi, încercăm să aflăm ce cărţi preferă să citească cel mai deştept poştaş din ţară. „Printre ultimele citite sunt cele de beletristică scrise de autori nordici. Unul dintre aceştia este Stieg larsson, cu a sa «Trilogia Millennium». acum citesc «luni de fiere», de Pascal Bruckner. am observat că lecturez mai repede decât alţii. În două zile termin o carte de 3 - 400 de pagini. Depinde şi de timpul pe care îl acord cititului. acasă am timp berechet. Nu mă uit la televizor, foarte rar mai joc şah pe facebook. am început să citesc literatură din clasa a doua, cu «insula misterioasă», prima carte mai serioasă. aveam, pe vremea aceea, colegi ale căror mame lucrau la librărie şi aveau o bibliotecă bine pusă la punct. Părinţii mei, fiind fumători, luam ţigări de la ei şi le ofeream la schimb pentru o carte, două împrumut”, îşi aminteşte oficiantul poştal.

Soţia lui Robert lucrează ca oficiant la OP Galaţi 6. Împreună au o fetiţă de nouă ani şi jumătate, Alexia, care calcă de pe acum pe urmele tatălui. Din spusele lui Robert, este foarte isteaţă, depune puţin efort pentru a înţelege ce are de făcut şi chiar a susţinut acel test preliminar de inteligenţă de pe internet. La numai opt ani, a obţinut un punctaj de 113, foarte ridicat pentru vârsta ei. Testul poate fi găsit pe site-ul oficial al organizaţiei Mensa, http://mensa-romania.ro/ , şi constă în 24 de întrebări care trebuie completate într-un interval de zece minute.

La prima impresie, am putea crede că cineva ca Robert are aptitudini multiple. Aflăm, însă, că a avut, dintotdeauna, înclinaţii pentru ştiinţele exacte. „am dat la facultatea de Metalurgie deoarece doream să îmi urmez tatăl pe partea tehnică. Eu am vrut să fiu inginer. am înclinaţii pentru ştiinţele exacte, ceea ce nu pot spune despre cele umaniste. Nu aş putea scrie nici măcar o pagină, nu am veleităţi literare”, mărturiseşte el, cu sinceritate.

un alt nivel de înţelegere Pe Robert nu l-au interesat nici bogăţia, nici faima. Ar fi avut, nu o dată, ocazia să le obţină pe amândouă participând, de exemplu, la concursuri de cultură generală. „Dacă aş fi mers la «Vrei să fii milionar» aş fi ajuns undeva pe la treapta de 15 – 25.000 de lei. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în faţă, probabil cu inteligenţa emoţională nu stau prea bine. În copilărie aveam şi probleme de comunicare, poate încă mai am, mă exteriorizez mai greu. De când sunt membru Mensa am mai multă încredere în mine. abia după ce am făcut testul mi-am dat seama că înţeleg mai bine nişte fenomene, inclusiv ceea ce ţine de fluxul tehnologic din poştă. când dobândeşti încredere în tine eşti plin de energie pozitivă”, este convins Robert.

Pe măsura nivelului său de inteligenţă, Robert Stan demonstrează o înţelegere superioară a tot ceea ceea ce ţine de mediul înconjurător şi de societatea zilelor noastre, neezitând să ne împărtăşească opiniile sale. „Banii şi puterea au transformat omul societăţii moderne. acestea sunt non-valori care apar din dorinţa de a avea mai mult. Nu cred că oamenii pun în balanţă avantajele şi dezavantajele. chiar dacă le observă pe acestea din urmă, nu cred că îi

coleg cu Garry Kasparov şi sharon stone Mensa este o societate fondată în Oxford, Marea Britanie, în 1946, cu scopul de a identifica şi pune în legătură oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligenţă. Singurul criteriu de admitere în Mensa este obţinerea unui scor de minim 131 de puncte. Acest rezultat trebuie obţinut într-un test de inteligenţă aprobat de Mensa. Altfel spus, calitatea de membru este deschisă tuturor celor care au un coeficient de inteligenţă (IQ) destul de ridicat pentru a se clasa între primii 2 dintr-o sută din punctul de vedere al inteligenţei.

Din Mensa fac parte personalităţi de renume mondial, cum ar fi primul ministru israelian Benjamin Netanyahu, fizicianul englez Stephen Hawking, actorii americani Sharon Stone şi James Woods sau fostul campion mondial rus de şah Garry Kasparov.

Ponderea principală a membrilor o au organizaţiile naţionale din ţările anglo-saxone (exemple: Marea Britanie cu 23.000 membri, SUA cu 55.000 membri), deoarece aici Mensa funcţionează de mai mult timp. Mensa NU are nici o afiliere ideologică, politică sau religioasă şi nu poate exprima, ca organizaţie, nici un punct de vedere privitor la aceste chestiuni (desigur, membrii pot şi sunt încurajaţi să exprime puncte de vedere strict personale). Mensa are o abordare de tipul „mesei rotunde” (“mensa” înseamnă “masă” în latină) în cadrul căreia rasa, culoarea, sexul, crezul, naţionalitatea, vârsta, opţiunile politice, educaţia şi provenienţa socială nu constituie criterii de discriminare. Este o organizaţie non-profit, finanţată, în principal, din contribuţiile membrilor săi, care, în general, nu solicită şi nici nu acceptă sponsorizări. În prezent, organizaţia numără 100.000 de membri în peste 100 de ţări ale lumii.

interesează prea mult. Dacă se continuă în acest ritm, prin acumulări materiale necugetate şi ignoranţă faţă de natura din care provenim, vom ajunge, în cele din urmă, la pieire”, este el de părere. Întrucât nu doreşte să capete un renume, poştaşul nostru nu se aşteaptă să facă vreo mare descoperire, dar îşi poate folosi inteligenţa pentru a-şi simplifica activitatea de zic cu zi. „la poştă am încercat să inventez câte ceva pentru eficientizarea activităţii. De exemplu, am găsit o modalitate mult mai simplă de a scana trimiterile track and trace. Ele vin aici cu miile şi, dacă le iei la mână bucată cu bucată, pierzi timp. astfel că m-am gândit să folosesc scanerul, iar ele merg una după alta, asemeni cărţilor de joc”, spune el, bucuros.

Iar Robert mai are un atu în faţa colegilor săi de muncă. „la introducerea pensiilor în calculator, am o viteză mai mare decât mulţi care lucrează aici de mult timp.” În prezent, organizaţia Mensa numără în jur de 100.000 de membri care interacţionează permanent prin intermediul canalelor de comunicare online. Robert Stan, însă, este singurul din Galaţi şi, foarte probabil, singurul din Poşta Română, lucru care îl face să se simtă oarecum izolat. Totuşi, după cum ne spune el, este nelipsit la întâlnirile online, Facebook fiind un canal accesibil de comunicare între membrii organizaţiei. „O parte dintre aceştia fie şi-au dat seama singuri de aptitudinile lor deosebite, fie le-au spus părinţii, iar alţii, ca mine, nu ştiau acest lucru până să intre în Mensa. am cunoscut aici oameni din toate păturile sociale, informaticieni, medici, artişti, avocaţi, piloţi de avion, şoferi de tir, bucătari.”

Un lucru e cert: Robert Stan este unul dintre oamenii ale cărui abilităţi pot aduce o contribuţie importantă în mecanismul numit Poşta Română. Dar, înainte de toate, este un om pentru care modestia şi caracterul sunt mai presus de inteligenţă. (Ada Cojan) POªTAªUL422 ¦ 9

Poştă & Poştaşi

La poveşti cu aRistiţa căRăuşă eroina rândurilor din această pagină este una dintre „veteranele” poştei gălăţene. s-a angajat în companie în 1977, ca oficiant la târgu Bujor, dar cea mai mare parte a carierei profesionale şi-a petrecut-o în funcţia de casier colector în cadrul oficiilor poştale din Galaţi.

D

ar viaţa în Poşta Română nu a început aşa. „am fost întâi oficiant rural la Târgu Bujor. După trei ani, am venit în Galaţi ca oficiant la un punct exterior rural al OPRM-ului, unde am lucrat doi ani şi ceva. am venit la casieria colectoare în 1985 şi am lucrat până în 1989 ca numărător asistent la Banca Naţională, unde se predau banii de la casieria colectoare a Poştei Române. În acea perioadă ţineam concediile de odihnă ale casierilor titulari”.

Viaţa în poştă nu s-a oprit, însă, aici. În urma unui concurs, Aristiţa a devenit casier la Oficiul Poştal Galaţi 7, iar în urmă cu 15 ani, când s-a înfiinţat OPDC-ul, a venit pe acelaşi post de casier, pe care-l ocupă şi în prezent. Despre viaţa în poştă ne-a povestit tot ea: „Mi-a fost tare greu la început. Stăteam în Galaţi, aveam copii mici şi făceam naveta la Târgu Bujor cu trenul, 50 de kilometri. când eram însărcinată, mă trezeam la 5 dimineaţa şi ajungeam acasă seara la 8. am ales meseria de casier. din plăcere. Oricâte probleme am avut, chiar dacă nu aveam bani de pâine, nu am luat un leu din banii care mi-au trecut prin mână. Şi cred că am înţeles, astfel, ce înseamnă corectitudinea.”

Apoi ne-a povestit, cu mândrie, că una dintre fiicele ei i-a păşit pe urme, lucrând ca oficiant în urmă cu şapte ani la OP Galaţi 9, timp de trei luni, la prezentare, apoi la OPDC Galaţi, tot ca oficiant, şi, mai târziu, ca secretară la OJP Galaţi. amintiri din epoca de aur Şi cum nu doar seriozitatea este o calitate umană, Aristiţa ne-a dovedit că este pricepută să povestească despre lucruri şi fapte întâmplate cu ani de zile în urmă, care i s-au păstrat vii în memorie prin ineditul lor. „Ţin minte că aveam un client care locuia în zonă şi mai venea să vadă ce mai facem. Într-o zi, o colegă îi spune: «Domnu' Tuhoarcă, daţi-ne şi nouă ceva să ne apărăm», asta pentru că, pe atunci, nu erau sprayuri paralizante. Şi ne răspunde, după un timp de gândire: «Nu ar fi rău dacă aţi avea un retevei sub masă!»”.

Urmează o altă povestire, mai puţin amuzantă, dar pe care nu s-a sfiit să ne-o povestească. „Îmi aduc aminte, imediat după Revoluţie, părinţii mei vânduseră o vacă şi îmi dăduseră nişte bani. Seara, când am plecat acasă de la oficiu, am luat-o printre blocuri, pe scurtătură, cu geanta sub braţ. De când lu10 ¦

IANUARIE 2014

crez la casierie am ţinut geanta aşa, cred că am făcut bătături sub braţ. Şi, deodată, mă trezesc cu unul în spatele meu. Mi s-a părut dubios, nu era nimeni pe stradă. Nu eram departe de bloc când simt ceva la picioare. M-am speriat, credeam că vrea să îmi ia banii. am ţipat cât mă ţineau plămânii şi l-am speriat. a fugit de nu i-a mai trebuit nimic.” Şi-a mai adus aminte şi de vremurile din timpul lui Ceauşescu când întreruperea curentului electric lăsa oficiul în beznă, iar oficiantele erau nevoite să încuie uşa şi să aştepte venirea luminii la flacăra lumânării. Se termina activitatea în oficiul poştal şi lumina nu mai venea, oficiantele trebuind să numere banii în semiîntuneric, lucru nu tocmai uşor mai ales că nu erau deloc puţini. „Închipuiţi-vă când veneau teancurile de bani... ca să nu mai spun că era periculos deoarece, când se întrerupea lumina, putea rămâne vreun client în oficiu.”

Poştăriţa nu ne-a lăsat să plecăm până nu ne-a mai istorisit o povestire din perioada poştală pre-revoluţionară. „Era tot pe timpul «răposatului», când mergeam cu o colegă la bancă, la casieria colectoare, să ridicăm banii în perioada pensiilor. casiera rămânea acolo că era gestionarul banilor şi eu trebuia să plec după maşină. M-am dus azi, m-am dus mâine, şi domnul director Stoian, Dumnezeu să îl odihnească, nu ne dădea nici o maşină. am realizat noi, într-un final, că nu auzea cu o ureche. Şi am intrat atunci la el şi am început: «Domnul director, ştiţi, c-o fi, c-o păţi...» Şi dânsul spunea: «-ai? cum aţi spus?» « - Păi, am venit şi eu după maşină pentru la bancă», am zis eu, supărată. «Măi, fato, ai ceva cu mine? Ţi-am făcut vreodată ceva?» « - Nu, domnule director» « - atunci ce te uiţi aşa urât la mine?» Îmi era jenă de el, aveam şi eu 27 de ani. Şi el spune: «la ce ochi frumoşi ai, să nu te mai văd că te uiţi urât la mine.» Omul era mai tare de-o ureche şi nu mă auzea, n-aveai ce să-i faci şi nici să te superi pe el. Mai ales că el m-a ajutat cu instalarea unui post telefonic la mine acasă, ca să pot vorbi şi eu cu fiica mea atunci când eram la muncă.

«Eu îţi pun telefon, dar data viitoare vii cu carnetul de note al fetei la mine, să văd dacă merită efortul», mi-a zis în glumă.”

Am mai fi stat la poveşti cu Aristiţa, dar ne era şi nouă teamă că „se lua” lumina, afară începând să se însereze...

(Ada Cojan)

Poştă & Poştaşi

„Străjerul” un ajutor de nădejde Gheorghe Ciocârlan s-a născut, a copilărit şi trăieşte şi acum, la cei 38 de ani ai săi, în satul sucevean Dolheştii Mici. S-a angajat în poştă atunci când nea Mitică, poştaşul satului, a trecut în nefiinţă. Până atunci a avut mai multe locuri de muncă, dar, pe fondul tranziţiei de la comunism la capitalism, omul şi-a găsit, cu greu, o stabilitate.

Gheorghe, personaj a cărui volubilitate este recunoscută în sat, este iubit de consăteni dinainte de a îmbrăţişa meseria de factor poştal.

Spune că poşta este locul care îl aştepta dintotdeauna. „Meseria asta de poştaş îmi vine ca o mănuşă pentru că îmi place să stau de vorbă cu oamenii. O meserie mai potrivită pentru mine nu cred că se găseşte.”

Altruismul şi dragostea de oameni l-au făcut, nu o dată, să îşi depăşească atribuţiile şi să arate că poştaşul poate fi un sprijin de nădejde pentru cei aflaţi la ananghie. „alături de preoţi, noi, poştaşii, ştim tot păsul oamenilor din sat. De multe ori mi s-a întâmplat să mă duc pe la bătrâni care nu mai aveau lemne, le-am cumpărat medicamente, le-am cărat şi apa. Sunt vreo 10, 15 bătrâni în Dolheştii Mici pe care îi ajut în mod constant.”

a ajuns şef peste colindători Pe lângă meseria de poştaş, Gheorghe mai are şi altă îndeletnicire: este şeful cetei de colindători din sat. O dată pe an, de Crăciun, Gheorghe dă jos tolba de poştaş şi îmbracă hainele de colindător. În familia sa, datinile au fost transmise prin viu grai, din tată în fiu.

El îşi aduce aminte, cu nostalgie, de unde provine dragostea lui pentru datinile străbune. „Pe vremea când eram copil, obiceiurile la noi în sat erau fascinante. Şi acum, când vorbesc despre ele, mă simt cuprins de emoţie. Stăteam cu gura căscată câte o oră, două, când străbunicul ne povestea când se ducea cu capra. Nimic nu s-a schimbat de atunci, şi nu o spun numai eu... Poate doar percepţia celor de la oraş, cărora datinile noastre li se par, uneori, mai ciudate.”

Capturi foto: Digi 24

tradiţiilor bucovinene

La fel ca meseria de poştaş, titulatura cu care a fost învestit nea Gheorghe i-a adus, după cum recunoaşte el însuşi, numai satisfacţii. „ca poştaş împart ziare, corespondenţă, sunt mereu în mijlocul oamenilor, la fel şi atunci când colind. Pentru mine e ceva greu de descris în cuvinte, ceva care pleacă din inimă.”

Tot el ne povesteşte că dansul caprei este, de fapt, ca un spectacol de teatru cu personaje, aceleaşi dintotdeauna. Capra este simbolul hranei de zi cu zi, moşul şi baba sunt anul vechi şi anul nou, căiuţii vestitorii anului nou, însoţiţi de cei doi „şefi” sau comedieri, autorităţile dintotdeauna, ţiganii care nu sunt decât cei care acceptă cu greu interferenţele în felul lor de a trăi şi măştile - stihiile care, deşi ne sperie, îşi au propriul lor rol în întreg arsenalul obiceiului în sine.

Recunoaştere naţională Gheorghe Ciocârlan ne povesteşte, cu bucurie, că spectacolul lor dinaintea Crăciunului este apreciat de către autorităţile judeţene, atât timp cât sunt invitaţi peste tot, chiar şi în localităţi mai îndepărtate. În plus, cu trei ani în urmă, au luat premiul întâi la un festival care se desfăşoară, anual, la Focşani. Puţină lume cunoaşte, însă, că toate acestea se realizează prin directa participare bănească a factorului poştal. „O perioadă nu au mai fost organizate astfel de evenimente şi am căzut pe gânduri. Ştiam că se pierde ceva minunat.

Meritul meu a fost că am reuşit să unesc toţi colindătorii, am găsit chiar şi un nume pentru ansamblul nostru: Străjerii. În plus, fiecare bănuţ pe care l-am câştigat l-am folosit în scopuri frumoase. am cumpărat toate echipamentele pentru spectacolele noastre, ba mi-au rămas să fac şi un teren de fotbal.”

Poştaşul este hotărât să ducă mai departe datinile bucovinene. „Obiceiurile le transmitem din generaţie în generaţie pe cale verbală, aşa cum şi noi, cândva, am fost învăţaţi de buncii noştri. Pe vremuri nu trebuia să ne pregătim înainte de spectacol, dar acum, cu două săptămâni înainte, facem repetiţii, pentru că pe unii dintre colindători, fiind mai tineri, trebuie să îi învăţăm uratul.”

Dorin Marin, dirigintele oficiului poştal din Dolheştii Mari, locul unde îşi desfăşoară activitatea eroul nostru, îl ştie bine pe Gheorghe şi ne confirmă că este un salariat model şi un exemplu demn de urmat. „Este un om deosebit, îi ajută pe ceilalţi, iar la locul de muncă este un bun exemplu. Mai mult decât atât, este un om care iubeşte datinile. acasă la el e tapiţer, îşi face un gard din nuiele, cum se făcea pe timpuri. ce exemplu mai bun v-aş putea oferi? El este cel care duce tradiţia mai departe. Îmi amintesc că l-am cunoscut într-o iarnă când venea de la Marea Unire de la iaşi împreună cu nişte tineri cu pancarte şi cu tricolorul fluturând după ei. Vă puteţi imagina un om mai cuprins de spiritul românesc?” (Ada Cojan) POªTAªUL422 ¦ 11

Filatelie EMISIUNI FILATELICE NOI

tradiţii şi valori spirituale româneşti şi ucrainiene Susţinătoare constantă a culturii şi valorilor tradiţionale şi universale, Romfilatelia marchează bunele relaţii dintre România şi Ucraina din domeniul filatelic prin emisiunea de mărci poştale PatRimoNiul uNesCo – Biserica mănăstirii suceviţa şi Biserica mântuitorului din Berestovo.

Aflate în Patrimoniul UNESCO, cele două biserici sunt mărturii spirituale ale istoriei şi tradiţiei româneşti şi ucrainiene.

Stilul arhitectonic al Bisericii Mănăstirii Suceviţa îmbină elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, alături de adevărate capodopere ale artei murale universale.

ceRamica de coRund moştenirea culturală a României Promotoare a valorilor spirituale şi culturale, Romfilatelia ilustrează pe timbre adevărate comori, ce nu trebuie uitate, schimbate sau înlăturate, întrucât ele sunt cele care ne caracterizează, ne definesc şi ne îmbogăţesc. În acest sens, emisiunea de mărci poştale tradiţii – Ceramica de Corund, judeţul harghita oferă tuturor o mică parte din această moştenire vie a trecutului, ce datează pe teritoriul ţării noastre încă din mileniul VI î.Hr. Meşteşugul olăritului defineşte, prin formă, proporţii şi cromatică, inventivitatea şi inspiraţia olarilor, păstrând totodată specificul spaţiului românesc. De asemenea, valoarea creaţiei în domeniul olăritului este unanim recunoscută în întreaga lume, centrele de creaţie din Curtea de Argeş, Poieniţa, Stroieşti, Marginea, Rădăuţi sau Păltinoasa fiind recunoscute ca adevărate branduri.

Cele patru timbre ale emisiunii cu valorile nominale de 3.30 lei, 3.60 lei, 5.00 lei şi 8.10 lei ilustrează obiecte din ceramică de Corund decorate într-o cromatică specifică albastru-cobalt, cu motive florale şi zoomorfe. Alături de acestea, emisiunea mai conţine şi un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 28 de timbre şi minicoala de 6 timbre. Începând cu ziua de vineri, 20 decembrie 2013, emisiunea de mărci poştale tradiţii – Ceramica de Corund, judeţul harghita poate fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.

Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Naţional al Țăranului Român pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.

Construită la sfârşitul secolului al XI-lea, Biserica Mântuitorului din Berestovo este cea mai veche biserică din zona Kievului, remarcându-se în arhitectura bisericească din Ucraina datorită faptului că pentru prima oară toate cele trei intrări au pridvoare cu acoperişuri înclinate de forma unui trifoi abrupt.

Emisiunea de mărci poştale este alcătuită din două timbre cu valorile nominale de 1 leu şi 9.10 lei, un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 28 de timbre, minicoala de 8 timbre + 1 vinietă şi blocul de 2 timbre.

Produsul special al emisiunii este albumul filatelic, realizat într-un tiraj limitat de 350 exemplare şi echipat cu blocul de 2 timbre al emisiunii, numerotat cu roşu de la 001 la 350, şi plicul prima zi al emisiunii, având ştampila prima zi aplicată în clar în folio aur, numerotat cu negru de la 001 la 350. Începând cu ziua de sâmbătă, 21 decembrie 2013, emisiunea comună România – Ucraina: PATRIMONIUL UNESCO – Biserica Mănăstirii Suceviţa şi Biserica Mântuitorului din Berestovo va putea fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.

Romfilatelia mulţumeşte Înaltpreasfinţitului Părinte TEOFAN, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cât şi Mănăstirii Suceviţa pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.

POªTAªUL422 ¦ 17