TB-24

3, 4, 5

Inovaţie şi business - Krakowski Park Technologicyny Sp

6, 7

Cehii atacă piața germană

TRANSILVANIA BUSINESS www.transilvaniabusiness.ro

Fondator Aurelian GRAMA

Nr. 24 / An III / septembrie 2012

Revistă economică. Distribuție națională.

Parcuri industriale în loc de gulyas

Parcurile industriale.

O strategie națională

Preţ 8 lei

EVENIMENT

Parcurile industriale, mană cerească în vremuri de criză Legislaţia românească defineşte simplu parcul industrial ca pe o zonă economică delimitată în care agenţii economici se localizează având acces la infrastructură şi utilităţi, administrate de o societate comercială. Ideea acestor parcuri tocmai aceasta a fost, să simplifice lucurile pentru investitori, astfel încât aceştia să se concetreze asupra activităţii proprii, iar scopul social este crearea de locuri de muncă. Cadrul legal care guvernează acest domeniu al parcurilor industriale şi tehnologice este unul vast, conceput şi modificat de câteva ori până acum, din 2001 încoace. Când au fost elaborate primele acte normative în domeniu, parcurile industriale aparţineau în ceea ce priveşte autorizarea de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. În urma comasării ministerelor, parcurile industriale sunt acum sub „tutela” Ministerului Administraţiei şi Internelor. În România, potrivit acestor acte normative, pot exista trei feluri de parcuri industriale: publice, private sau mixte, în funcţie de cine este proprietarul terenurilor şi clădirilor aferente: statul sau investitorii privaţi sau amândouă entităţile.

Cum se obţine titlul de parc industrial Pentru a primi titlu de parc industrial, prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor, proiectul trebuie

Cadrul legal Parcurile industriale şi tehnologice din România sunt guvernate, în principal, de umătoarele acte normative: - Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, aprobată cu modificări de Legea nr. 490/2002, cu modificările ulterioare; - Ordinul nr. 264/2002 privind aprobarea Instrucţiunilor de acordare şi anulare a titlului de parc industrial; - Ordinul nr. 296/2007 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investiţiile realizate în parcurile industriale.

să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii. Acesta trebuie să fie fezabil, iar terenul să aibă acces la un drum naţional sau european şi să fie racordat la infrastrucc tura utilităţilor publice. Terenul în sine trebuie să aibă o suprafaţă de cel puţin 10 ha, să fie în proprietatea celui care solicită tilul de parc industrial pe cel puţin 30 de ani, să fie liber de sarcini şi să nu facă obiectul unor litigii în instanţă atât terenul, cât şi construcţia. O altă condiţie este să fie asigurată protecţia mediului.

Ce trebuie să facă autorităţile locale Pentru constituirea unui parc industrial, unităţile administrativ-teritoriale trebuie să identifice terenul disponibil. Acesta poate să aparţină uneia sau mai multor unităţi administrative sau unor persoane de drept privat. Tot autoritatea locală analizează fezabilitatea şi stabileşte oportunitatea proiectului, constituie societatea de administrare, completează şi depune la MAI cererea de titlu şi documentele anexe. Cea mai importantă sarcină este, însă, atragerea investitorilor pentru parcul industrial, pentru care trebuie să creeze condiţii favorabile pentru dezvoltarea afacerilor.

La ce sunt bune parcurile industriale? În condiţiile în care fostele platforme industriale din

oraşe nu mai funcţionează la capacitatea pentru care au fost proiectate, iar sute de mii de angajaţi au rămas fără locuri de muncă, parcurile industriale par a fi o alternativă viabilă şi modernă. Astfel că primul avantaj al înfiinţării acestora este crearea de locuri de muncă. Un alt avantaj este reconfigurarea zonelor industriale, prin relocarea activităţilor economice de producţie în afara localităţilor. Şi autorităţile locale au de câştigat din chirii, dar şi din tarifele şi taxele pentru servicii cum ar fi paza parcului, iluminat public, colectarea gunoiului sau curăţenia. Cum parcurile industriale nu pot exista fără principalul element, investitorii, aceştia sunt atraşi de o serie de avantaje.

Printre acestea se numără localizarea bună, care presupune un acces direct la infrastructura de transport, accesul la utilităţi, costurile reduse de instalare şi operare, barierele administrative reduse sau forţa de muncă disponibilă calificată. De asemenea, firmele care aleg să îşi mute afacerile în parcurile industriale sunt scutite de la plata impozitului pe teren şi clădiri.

Ajutoare de stat Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 şi Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) prevăd următoarele facilităţi pentru iniţiatorii şi investitorii în parcurile industriale: t TDVUJSF EF MB QMBUB JNQP[JUVMVJ EBUPSBU QFOUSV terenurile şi clădirile din parcurile industriale; t TDVUJSF EF MB QMBUB UBYFMPS QFSDFQVUF QFOUSV NPEJmcarea destinaţiei şi pentru scoaterea din circuitul agri-

EVENIMENT

Accesul la finanţare Programul Operaţional Regional – Măsura 4.1.

Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanţă regională şi locală Obiectivul domeniului de intervenţie îl reprezintă crearea şi modernizarea structurilor regionale şi locale de sprijinire a afacerilor având ca scop atragerea investiţiilor, revigorarea şi dezvoltarea economiilor locale şi regionale.

Valoarea totală a proiectului (suma cheltuielilor eligibile şi neeligibile) este cuprinsă între 1.700.000 şi 85.000.000 lei.

APL – contribuţie proprie la cheltuieli eligibile = 50%, cu excepţia Regiunii de dezvoltare Bucureşti Ilfov = 60%.

Informaţii suplimentare: www.inforegio.ro g şi www.mdrt.ro

col a terenului aferent parcului industrial Facilităţile fiscale acordate reprezintă un factor important mai ales pentru acei investitori care trebuie să aleagă între două sau mai multe locuri în care să îşi mute afacerea, locuri care sunt relativ egale din alte privinţe.

Cele mai noi parcuri industriale din România În acest moment, au fost autorizate să funcţioneze în România, potrivit site-ului Ministerului Administraţiei şi Internelor, 55 de parcuri industriale. Dintre acestea, cinci sunt în curs de amenajare, alte 5 sunt de tipul green field, iar patru dintre ele au pierdut titlul de parc industrial, din motiv de nerespectare a termenilor impuşi de lege şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Cele mai noi parcuri care vor fi înfiinţate în România au fost aprobate în august 2012, prin ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.

197/2012. Titlurile au fost cerute şi obţinute de GB TRADE S.R.L., SIERRA EXPERT S.R.L. şi DELTA EXPERT S.R.L. din Timiş şi GRAELLS & LLONCH INVEST - S.R.L. înregistat la Oficiul Registrului Comerţului Braşov. Ultima societate enumerată este cea care dezvoltă parcul industrial şi logistic de la Turda, pen-

tru care au început lucrările de construire încă din luna mai a acestui an. De fapt, firma-mamă care contruieşte acest parc, iniţial pe 25 de hectare, în final de peste 50 de hectare, este de orgine spaniolă.

“Primăria le-a eliberat autorizaţie de construire, potrivit căreia ar trebui ca lucrările să fie gata în martie anul viitor”, a precizat Tudor Ştefănie, primarul Turzii.

Investiţia din Turda se cifrează în jurul valorii de 200 de milioane de euro. Parcul industrial va dispune de spaţii de producţie, distribuţie şi logistică şi va aduce în jur de 3.000 de locuri de muncă. Investiţia se va derula pe parcursul a patru ani.

Strategie şi marketing teritorial O dacă cu apariţia mai multor parcuri industriale, a apărut şi concurenţa dintre acestea, în cursa pentru atragerea investitorilor, în special a celor străini, de calibru mare. „Infrastructurile de afaceri, cum sunt parcurile industriale au devenit sectoare economice puternic dezvoltate, chiar în condiţiile în care diferă modul de abordare de la o ţară la alta şi în orice caz au devenit subiectul unei competiţii câteodată lipsită de fairplay pentru atragerea de investiţii, mai ales străine”, recunoaşte şi inginerul Viorel Găvrea, directorul Tetarom SA. De aceea, compania clujeană care administrează cele trei parcuri industriale (Tetarom I, II şi III) şi-a făcut o strategie de dezvoltare

economică pentru captarea şi direcţionarea efectivă a potenţialilor investitori.

Lecţia Nokia sau adaptarea la criză După închiderea fabricii Nokia, la sfarşitul anului 2011 şi a fabricii Mechel, care şi-a diminuat senisbil activitatea de la finalul anului 2011, începutul anului 2012, producţia industrială a judeţul Cluj s-a prăbuşit.

Volumul şi valoarea producţiei a scăzut la jumătate faţă de perioada similară a anului trecut. Mai mult, rata şomajului a urcat brusc la cote dramatice în aceste zone monoindustriale. Autorităţile clujene, care deţin pachetul majoritar al Tetarom, compania care administrează cele trei parcuri industriale din județ au învăţat să fie mai precaute. În negocierile cu noi investitori gen Bosch şi De’Longhi sau Battistero, autorităţile au impus o serie de clauze contractuale care au menirea de a păstra aceşti investitori perioade cât mai îndelungate sau de a returna comunităţii locale, sub forma unor despăgubiri, contravaloarea investiţiilor realizate din bani publici pentru amenajarea infrastructurii din parcurile industriale. În cazul parcului Tetarom III din Jucu, aceste investiţii au fost enorme: pe lângă amenajarea drumurilor, a reţelei de apă şi canalizare, a fost contruită o staţie de tren specială. În plus, la cererea celor de la Nokia, reţeaua electrică din parc a fost cuplată atât la sistemul elecc tric al zonei Cluj, cât şi la cel al zonei Turda, în aşa fel încât în cazul unei eventuale pene de curent interr venite în reţeaua de pe valea Someşului Mic, sarcina alimentării cu energie să fie preluată de reţeaua de pe valea Arieşului, iar producţia să nu fie afectată. Oficialii Tetarom susţin că acesta este singurul parc industrial din România care beneficiază de această facilitate.

Lecţia numărul doi, în urma plecării neaşteptate a Nokia, a fost diversificarea tipului de investiţii, în aşa fel încât dacă o industrie este afectată, celelalte să poată prelua forţa de muncă şi sarcina fiscală.

Acesta este şi motivul pentru care, la Câmpia Turzii, autorităţile încearcă să transforme platforma parcului industrial Mechel într-un parc industrial propriu-zis.

Ana Florescu www.transilvaniabusiness.ro

1

ESENȚIAL

Experimentul polonezo-ceho-ungar Am petrecut cinci zile în trei ţări diferite – Polonia, Cehia şi Ungaria – pentru a aduce în România modele de bune practici despre înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea parcurilor industriale în Europa Centrală şi de Est. Mai precis, în state cu o istorie, inclusiv economică, asemănătoare cu a noastră, trecute de la comunismul etatist la capitalism, şi în care colegii de la Transilvania Business au identificat modele aplicabile şi în ţara noastră.

Trei modele – diferite unul de celălalt, funcţionale însă fiecare, şi inspiraţionale – dacă îmi permiteţi un cuvânt des uzitat, dar rareori dublat de o listă anexă de învăţăminte. Ceea ce vom încerca să vă prezentăm mai jos.

Pe una dintre parcelele din cele 560 de hectare deţinute de Krakowski Park Technologicyny Sp, în Polonia, am descoperit că statul şi autorităţile publice – în ciuda experienţei noastre româneşti - pot fi buni administratori şi manageri ai unei afaceri, dacă ţinta lor este interesul economic naţional. Cea mai importantă lecţie învăţată a fost că, prin colaborare şi comunicare unidirecţională a managementului unei companii şi a conducerii autorităţilor publice, o strategie pe termen lung care ţine cont de resursele umane şi de specificul economic zonal, precum şi o legislaţie adaptată cerinţelor investitorilor – autohtoni sau/ şi străini, şi acordarea de facilităţi fiscale – scutiri şi reduceri de taxe şi impozite - poţi dezvolta o regiune şi crea plusvaloare. De asemenea, pentru a avea succes ca administrator de parc, e necesar să te raportezi la o economie stabilă şi predictibilă, astfel încât prognozele tale microeconomice să nu fie denaturate de indicatorii macroeconomici. Nu în ultimul rând am mai învăţat că proiectele serioase şi inovative îţi pot aduce fonduri europene importante prin care să dezvolţi alte proiecte şi să ţii pasul cu di-

2

namica economiei naţionale şi a pieţei internaţionale.

VGP a dezvoltat la Horni Pocernice unul dintre cele mai extinse parcuri industriale din Cehia. Ceea ce am apreciat la cehi este că, atunci când ai o afacere solidă, bazată pe un plan de afaceri pe termen lung, nu este dificil să stârneşti interesul unor mari investitori. Aşa se explică de ce pachetul majoritar de acţiuni al subsidiarei VGP de la Horni Pocernice a fost achiziţionat de un fond de investiţii britanic, iar infuzia de capital străin permite companiei să se extindă şi să atace piaţa celei mai solide economii europene – Germania. De asemenea, am mai avea un sfat pentru investitorii români, predat de către responsabilii unui parc de 100 de hectare, aproape plin: contactul permanent cu piaţa şi clienţii este un punct strategic în orice plan de afaceri pe termen scurt, mediu şi lung, care îţi permite să te adaptezi rapid la schimbările economice externe. Şi în România, sunt zeci de locuri în care mai supravieţuiesc scheletele unor foste fabrici, înconjurate fiecare de zeci de hectare de teren acoperite de buruieni. La Debrecen însă, acţionarii Nyugati Ipari Park au transformat o relicvă industrială comunistă într-o afacere de 150 de milioane de euro anual.

Strategia, dezvoltată începând cu anul 2000, a fost una simplă: creştem împreună, astfel că în jur de 90 de companii, mici în principal, şi-au dezvoltat afacerea acolo. În plus, oferirea unor avantaje economice – chirii şi tarife la utilităţi mai reduse –, precum şi o municipalitate flexibilă în ceea ce priveşte taxele şi impozitele locale sunt alte atu-uri ale parcului ungar care ar putea fi aplicate şi în România.

Am afirmat mai sus că fiecare parc industrial era diferit unul faţă de celălalt. Cu o singură excepţie însă: infrastructura. Toate cele trei parcuri vizitate erau bine plasate pe harta de autostrăzi, în apropierea

aeroporturilor şi cu reţelele de utilităţi bine puse la punct, astfel încât investitorii să nu aibă grija lor.

Lucru ce ar trebui să dea de gândit autorităţilor publice româneşti atunci când vor elabora o strategie economică naţională şi când vor ierarhiza priorităţile.

Sunt doar câteva aspecte schiţate pe care le-am observat în călătoria noastră de documentare. Modele de bune practici pe care le vom prezenta pe larg în cadrul evenimentului de business de la Tîrgu-Mureş, din 6-7 noiembrie 2012. Noi considerăm că acestea pot fi o sursă de inspiraţie pentru investitorii români sau pot fi catalizatorul pentru alte experienţe peste graniţe ce se vor materializa în alte modele de bune practici, astfel încât, în final, să poată reprezenta un punct de plecare pentru cei care sunt interesaţi să participe la elaborarea unei strategii naţionale pe termen lung în domeniul parcurilor industriale.

Ligia VORO

EVENIMENT

Inovaţie şi business Krakowski Park Technologicyny Sp Cracovia este oraşul polonez al tehnologiei informaţiei. Unul care atrage ca un magnet mari corporaţii datorită facilităţilor fiscale oferite, infrastructurii dezvoltate – autostrăzi şi aeroporturi -, tehnologiei înalte şi potenţialului uman. Krakowski Park Technologicyny Sp a speculat toate aceste avantaje economico-fiscale şi umane, precum şi legislaţia în domeniul zonelor economice speciale, atrăgând investiţii de aproximativ 400 de milioane de euro. Un model de bune practici pentru autorităţile publice şi pentru investitorii privaţi români care ar intenţiona să dezvolte un parc tehnologic.

De unde a început... ... în 1995, înainte de aderarea la Uniunea Europeană, statul polonez înfiinţa prima zonă economică specială, pentru a atrage, în primul rând, investitorii străini prin politica fiscală aplicată în aceste areale, în principal reduceri la plata impozitului pe profit, la care se adăugau şi o serie de scutiri sau reduceri de taxe locale - a impozitului pe proprietăţi, spre exemplu. De atunci, în Polonia au fost dezvoltate 14 astfel de zone economice exclusive, supuse aceloraşi reglementări, şi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Economiei. Acţionarul majoritar al acestor zone este statul polonez, reprezentat de minister.

Pe aceeaşi legislaţie, mult mai permisivă, în 1997 s-a dezvoltat şi zona economică specială (ZES) ce are ca punct central Cracovia şi ca areal Regiunea Malopolska, operată de Krakowski Park Technologicyny Sp. Datorită specificului local şi regional, zona economică specială a încurajat dezvoltarea de afaceri în domenii precum noi tehnologii, noi servicii, iar companii de IT precum ComArch – una dintre cele mai mari companii poloneze, sau Motorola au investit aici încă din 1999.

“Cea mai importantă facilitate în zona economică specială este aceea că investitorii sunt scutiţi de im-

www.transilvaniabusiness.ro

Jacek Bielawski şi Monika Machovska, Project manager-ii Krakowski Park Technologicyny Sp pozitul pe profit. De asemenea, mai oferim parcele foarte bine pregătite pentru noi investitori, de regulă la preţurile pieţei. Ceea ce mai este important în legătură cu zonele economice speciale este de a le dezvolta pe terenuri deţinute de primării sau, în principal, să fie domeniu public”, explică Jacek Bielawski, Project Manager al Krakowski Park Technologicyny Sp.

Această zonă economică specială, administrată de Krakowski Park Technologicyny Sp - deţinut de statul polonez care are 71% din acţiuni, autoritatea regională din Regiunea Malopolska, Primăria Cracovia şi trei universităţi importante – Universitatea Jagellona, Universitatea Tehnologică şi Universitatea de Ştiinţe şi Tehnologie Agh-Ust, se întinde, în prezent,

3

EVENIMENT pe 560 de hectare, iar până la sfârşitul anului va depăşi 600 de hectare. În zona economică specială activează în jur de 70 de companii, dar în acest areal sunt dezvoltate 110 proiecte. Investitorii străini atraşi sunt din Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie, Japonia sau Rusia. Până acum, potrivit statisticilor, 1.7 miliarde de zloţi au fost investiţi sau declaraţi ca investiţi în zona economică specială. Această zonă este împărţită în 23 de subzone – trei sunt în Cracovia şi sunt considerate subzone tehnologice, centrate pe servicii IT – aici activează mari companii precum Motorola, ComArch, UBS Service Centre – şi alte 20 de subzone în regiune cărora le sunt oferite terenuri dezafectate pentru sectorul auto, în special, şi pentru industrii moderne legate, de asemenea, de producţie.

Sunt trei forme prin care companiile lucrează cu administraţia parcului: fie sunt companii la început care vin în incubatorul tehnologic, fie sunt companii care nu doresc să se folosească de avantajele zonei economice speciale şi activează doar în parcul tehnologic, cu avantaje precum birourile deschise, infrastructura, laboratoarele şi pachetele de servicii – conferinţe, seminarii etc. -, iar a treia ar fi zona economică specială.

... viitorul e al tehnologiei Evoluţia spre dezvoltarea unui parc tehnologic a apărut apoi în mod firesc. “În 2003 a fost elaborată o nouă strategie şi atunci ne-am îndreptat mai mult atenţia spre servicii de parc tehnologic, dar în continuare combinate cu ideea de zonă economică specială. Încă de la început am fost singurii care am combinat cele două activităţi”, explică Jacek Bielawski, Project Manager al Krakowski Park Technologicyny Sp. Concentrarea asupra parcului tehnologic şi a zonei economice speciale nu au fost singura preocupare a administraţiei Krakowski Park Technologicyny Sp. În 2004, aceasta a început să dezvolte incubatorul tehnologic. „Suntem în clădirea incubatorului tehnologic care a fost finalizată în 2008 şi care a devenit şi sediul nostru (n.red. construită 100% din fonduri europene). Este cel mai mare incubator din Cracovia şi suntem singurii care acoperim toate serviciile pe care ar trebui să le asigurăm investitorilor”, povesteşte Jacek Bielawski. În Polonia sunt foarte multe incubatoare de afa-

„Ne unim forţele, ne promovăm împreună, vorbim aceeaşi limbă cu investitorii. Investitorul nu mai este trimis dintr-un loc în altul, vine într-un singur loc unde primeşte informaţii complete şi complexe. Oamenii din cadrul autorităţii regionale lucrează împreună cu noi, în acelaşi birou”, Monika Machowska, Project Manager al Krakowski Park Technologicyny Sp ceri. Cel din Cracovia are însă specificul său, datorită faptului că în oraş se pregătesc anual foarte mulţi studenţi – în jur de 212.000, aproximativ 10 % din numărul total de studenţi din Polonia, şi majoritatea la universităţile ce oferă educaţie în domeniul tehnologiei, tehnicii şi ştiinţelor exacte -, de aceea se concentrează asupra transferului tehnologic şi sprijină start-up-urile în domeniul IT & C, ingineriei mecanice sau chiar roboticii.

“Noi ne concentrăm asupra afacerilor orientate spre tehnologie. În general, cei care vin sunt foarte tineri, de obicei după ce absolvă universitatea sau uneori sunt chiar în timpul studiilor, tineri care au o idee de afaceri, dar nu ştiu de unde să înceapă, iar noi îi sprijinim. Ei trebuie să aibă un plan de afaceri pentru a fi acceptaţi în incubator, plan care este evaluat de către un board”, povesteşte Monika Machowska, project manager al Krakowski Park Technologicyny Sp. Cei care îşi doresc să fie acceptaţi în incubatorul tehnologic nu trebuie să aibă propria companie, dar trebuie să prezinte ca prim pas o idee de afaceri. “În prezent avem în jur de 30 de companii în incubator.

Le oferim spaţii deschise unde pot lucra împreună sau să schimbe idei, respectiv propriile birouri. În general sunt companii care activează în domeniul IT&C, dar avem şi din domenii precum inginerie mecanică, robotică şi altele”, completează project managerul.

Afaceri la început de drum mintia.com este una dintre companiile prezente în incubatorul de afaceri ce a intrat deja pe piaţa din Marea Britanie şi în Spania. În prezent are 12 angajaţi, dintre care unii lucrează doar pe proiecte, iar alţii sunt full-job. „Avem o companie de marketing, dar recent am creat o platformă pentru oameni creativi, iar ideea este de a pune în legătură designeri, copywriters cu companii care au nevoie de creaţie. Avem

câteva mii de oameni în această platformă, pe de o parte, şi ţinem legătura cu companiile, pe de altă parte. Dacă o companie are nevoie de un logo, de obicei se adresează unei agenţii, iar pentru mai mulţi bani obţine două sau trei propuneri. Aici, noi organizăm un concurs în care prezentăm cerinţele companiei, iar oamenii trimit propunerile lor şi astfel încurajăm competiţia şi obţinem o calitate mai bună a propunerilor. Iar, în final, companiile aleg şi plătesc ce le place mai mult”, explică Przemyslaw Stanisz, managing director & co-founder mintia.com, conceptul platformei. Afacerea a fost dezvoltată din fonduri europene. În jur de 20-25 de tineri din România s-au înscris în această platformă, iar compania este în continuare interesată de graph-designeri români.

Tot în incubatorul tehnologic şi-a început activitatea şi Berrylife s.c. „Eu şi cei doi colegi ai mei avem o companie de aproape 2 ani şi jumătate, este o companie de design şi de multimedia pentru evenimente şi expoziţii”, dezvoltă succint Marek Wierzbicky, Marketing Manager Berrylife s.c., ideea de afacere pe care a gândit-o.

Silicon Valley de Cracovia Expansiunea în domeniul IT&C nu se va opri aici, pentru că orașul Cracovia îşi merită renumele de centru al tehnologiei informaţiei al Poloniei. Administraţia parcului tehnologic dezvoltă în prezent un centru de business ce va beneficia de un hub pentru companiile din domeniul IT & C. Centrul care îşi va avea sediul într-o clădire de trei ori mai mare decât cea în care îşi desfăşoară în prezent administraţia parcului activitatea este gândit pentru 100 de companii, care fie vor acc tiva acolo, fie vor utiliza serviciile, pentru că vor avea la dispoziţie un data center, un laborator pentru industria digitală şi pentru industria media, săli de conferinţe ultradotate etc. Acest proiect, un veritabil Silicon Valley

Krakowski Park Technologicyny Sp* Nr. companii – peste 100 Volum investiţii: 1,7 miliarde de zloţi Nr. angajaţi: 9.000 Suprafaţă: 558,71 hectare Grad de ocupare: 62 % (sfârşitul anului 2010) Baza legală: Actul Zonelor Speciale Economice, în vigoare până în 2020 *sursa: raport KPMG „Special Economic Zones. 2011 Edition” Jacek Bielawski

4

EVENIMENT al Cracoviei, îşi propune să aducă în acelaşi loc companiile tinere şi marile branduri din domeniu, însă principala condiţie pentru o companie de a activa acolo este să aibă angajaţi inovativi şi capabili să împartă cu ceilalţi. Ar mai fi de menţionat că imobilul este ridicat în vecinătatea sediilor Motorola şi Siemens, respectiv a Centrului de Inovaţie al Universităţii Jagellona şi va fi construit 85% din fonduri europene. Ca o paranteză, până acum, administraţia parcului a atras din fonduri europene 117 milioane de zloţi, adică peste 40 de milioane de euro, pentru cele două clădiri, dar şi pentru alte proiecte.

Colaborarea, cheia succesului Polonia este un brand foarte bun, de aceea nu este foarte dificil să atragă investitori, spune Jacek Bielawski. Totuşi, statul polonez şi autorităţile locale au creat anumite pârghii care să uşureze dialogul cu firmele străine şi viaţa investitorilor de peste graniţe în Polonia. Astfel funcţionează o agenţie naţională – Agenţia Poloneză de Informaţii şi Investiţii, cu care administraţia parcului cooperează mai ales în ceea ce priveşte investitorii străini. Ar mai fi de amintit Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Afacerilor care se ocupă de culegerea informaţiilor, sprijină dezvoltarea infrastructurii, introducerea de noi servicii, dezvoltarea afacerilor în general.

De asemenea, parcul şi zona economică specială sunt promovate de autorităţile regionale, iar administraţia celor două promovează la rândul lor regiunea şi Polonia. „Ne unim forţele, ne promovăm împreună, vorbim aceeaşi limbă cu investitorii. Investitorul nu mai este trimis dintr-un loc în altul, vine într-un singur loc unde primeşte informaţii complete şi complexe.

Oamenii din cadrul autorităţii regionale lucrează împreună cu noi, în acelaşi birou”, explică Monika Machowska politica de marketing. De asemenea, parcul colaborează şi este parte a Asociaţiei Parcurilor care este o instituţie de experţi în parcuri tehnologice şi în funcţionarea lor. În afară de ajutorul statului polonez şi al autorităţilor locale şi regionale au şi propria strategie de atragere a clienţilor – participă la misiuni economice, au reclamă în mass-media internaţionale, la CNN, spre exemplu.

Ce au exploatat polonezii?

La întrebarea cum au reuşit să dezvolte în 14 ani

Przemyslaw Stanisz, managing director & co-founder mintia.com

www.transilvaniabusiness.ro

Una dintre cele mai puternice companii IT din Polonia, Comarch, a investit în Krakowski Park Technologicyny Sp această zonă, care avea, în 2009, Produsul Intern Brut (PIB) per cap de locuitor de 30.220 de zloţi, aproximativ 7.300 de euro, răspunsul ar fi destul de simplu: administraţia Krakowski Park Technologicyny Sp a speculat foarte bine avantajele Cracoviei şi a regiunii de sud a Poloniei.

Primul ar fi accesibilitatea, subliniază cei doi project manageri: Cracovia este în mijlocul Europei, aproape de Germania, Slovacia şi Cehia, şi interconectată cu autostrăzile ce leagă Germania de Ucraina, ceea ce este foarte convenabil pentru investitorii străini.

De asemenea sunt două aeroporturi internaţionale între Cracovia şi Katowice – în Balice, Ioan Paul al IIlea, şi Pyrzowice, astfel că a călători din Polonia spre orice oraş este destul de facil. Balice este al doilea aeroport din Polonia şi este un important hub pentru Lufthansa.

Un alt avantaj este forţa de muncă disponibilă. Dacă Regiunea Malopolska are în jur de 3,3 milioane de oameni, dacă mai sunt socotiţi şi cei din ţările vecine, piaţa forţei de muncă atinge 8 milioane de persoane. Calitatea vieţii – de la viaţa culturală la cea educaţională - este foarte bună în Cracovia, de aceea pentru investitorii şi angajaţii străini este convenabil să se mute şi să lucreze aici. În plus, viaţa este mai ieftină aici decât în alte ţări vestice sau decât în Varşovia, capitala Poloniei.

Reprezentanții parcului tehnologic au subliniat că este important pentru Cracovia şi Regiunea Malopolska faptul că are industrie auto – MAN Trucks,

Marek Wierzbicky, Marketing Maneger Berrylife s.c.

spre exemplu, şi sunt aproape de industria auto din Slovacia – Kia şi Hyundai, şi din Katowice, unde sunt prezente Fiat şi Opel.

Iar un mare plus amintit de către cei doi ar fi că economia Poloniei este stabilă şi predictibilă. Polonia este singura ţară europeană care a înregistrat în 2009 o creştere economică de 1,7 %, cu toate că mai toate economiile naţionale s-au contractat din cauza crizei economice mondiale. De altfel, în 2009, Regiunea Malopolska a avut o creştere economică mai mare decât media pe ţară, şi anume 2,1%. În 2010 – 2012, ritmul de creştere economică s-a menţinut, iar, inclusiv pentru 2013, în ciuda problemelor din zona euro, principala piaţă de export a Poloniei, ministrul de Finanţe, Jan Vincent-Rostowski, a prognozat că Polonia va înregistra o creştere economică de 1,5 %.

Ligia Voro

Facilităţi acordate Krakowski Park Technologicyny Sp acordă firmelor reduceri de taxe care sunt între 50 – 70% în funcţie de mărimea acestora şi raportate, pe de o parte, la investiţiile în teren, clădiri şi alte imobile, iar pe de altă parte la locurile de muncă nou create. Astfel, o firmă de mărime mică ce investeşte 20 de milioane de zloţi, va beneficia de un ajutor public de 14 milioane de zloţi, iar una de mărime mare va primi ca ajutor de stat doar de 10 milioane de zloţi. La fel stă situaţia şi în cazul locurilor de muncă. Dacă o companie ce creează 100 de noi locuri de muncă trebuie să plătească pentru fiecare muncitor 2.000 de zloţi/lună, inclusiv taxe, timp de doi ani, ceea ce înseamnă un total 4,8 milioane de zloţi în sarcina companiei, ajutorul public primit de investitor va fi de 2,4 milioane de zloţi, în cazul unei firme mari, de 2,8 de milioane de zloţi pentru o societate mijlocie şi de 3,36 de milioane de zloţi dacă e o companie mică.

De asemenea, Krakowski Park Technologicyny Sp acordă bani pentru start-up-uri în cuantum de 200.000 de zloţi.

5

EVENIMENT

Cehii atacă piața germană Compania pragheză VGP a anunțat că va încerca să se impună pe piața germană, în timp ce planurile de extindere în România au fost puse în stand-by

Fonduri britanice În timp ce compania cehească a pus în paranteze construirea unor noi parcuri industriale în țară, country-managerul pentru România, Darius Scheible se confruntă cu o provocare majoră. El coordonează extinderea VGP pe piața germană, una dintre cele mai concurențiale din Europa.

Deja, Darius Scheible a inițiat construirea unui astfel de park lângă Frankfurt am Main, însă compania cehească analizează și posibilitatea construirii unor astfel de parcuri și în apropierea unor orașe precum Berlin sau Leipzig. Banii pentru extinderea companiei cehești provin de la două fonduri de investiții britanice. Unul a achiziționat 80 la sută din acțiunile subsidiarei VGP care administrează ”perla coroanei”, adică parcul industrial Horni Pocernice din Praga, iar celălalt a cumpărat un pachet similar, tot de 80 la sută din acțiuni la subsidiara VGP care administrează parcurile industriale din restul Cehiei. Mai mult, compania cehească ar putea să obțină fonduri importante pentru extinderea în Germania și ca urmare a reconsiderării strategiei inițiale în privința chiriașilor. Concret, până acum, afacerea s-a bazat pe închirierea unor imobile, însă, ca urmare a cererilor tot mai numeroase, conducerea VGP ia în calcul și posibilitatea de a vinde aceste clădiri. Iar Darius Scheible, cel care coordonează extinderea în Germania, are șansa să fie recunoscut oficial drept unul dintre cei mai buni tineri manageri de pe continent, dacă inițiativa VGP va fi încununată de succes.

6

Una dintre cele mai dinamice companii europene din domeniul construirii și închirierii de parcuri industriale, VGP, încearcă să cucerească piața germană.

Cehii mizează pe potențialul uriaș reprezentat de această piață și au obținut finanțare din partea unor fonduri britanice de investiții, dispuse să susțină extinderea VGP. ”Generalul” care coordonează ofensiva în Germania este pe jumătate român, jumătate sas.

Darius Scheible s-a născut în Brașov, a copilărit în Deva și, în anul 1987, s-a mutat în Germania. Acum, el coordonează operațiunile VGP din România și din Germania, din cartierul general al companiei cehe, parr cul industrial Horni Pocernice de la marginea Pragăi.

Marea provocare VGP este un holding de companii care deține mai multe parcuri industriale private în Cehia, Slovacia, Ungaria și România. Compania cehească a fost fondată de un om de afaceri belgian, Jan van Geet, care a venit la Praga și care și-a dat seama de imensa nevoie de spații logistice și industriale moderne de care are nevoie Cehia. El și-a găsit un partener ceh, Jan Prohaska, apoi a început să construiască. Inima imperiului VGP este parcul industrial de la Horni Pocernice, o suburbie a capitalei Praga. Parcul are 100 de hectare și circa 100 de clienți. Deja, există o suprafață construită de peste 100.000 de metri pătrați, din care 70 la sută este închiriată. VGP are planuri mari de extindere a acestei suprafețe. ”Afacerea este una foarte dinamică. Avem multe cereri, mulți clienți care vor să vină la noi și unii care pleacă”, spune Jiri Zita, reprezentant al companiei cehe. În acest moment, circa 70 la sută din spațiile din parcul industrial din Horni Pocernice sunt închiriate de com-

panii din domeniul logistic, iar restul de companii din domeniul producției. ”Noi avem planificate noi extinderi și ne dorim să atragem și clienți din domenii legate de high-tech”, spune Renata Cihlarova, un alt reprezentant al companiei. În acest moment, printre clienții companiei se numără unii dintre cei mai mari operatori din domeniul logisticii. De exemplu, compania DSV. Directorul de divizie din cadrul DSV, Radoslav Palla, spune că, în acest moment, în cadrul depozitului din Horni Pocernice lucrează circa 40 de persoane. Clienții DSV sunt jucători globali, însă Radoslav Palla nu le dezvăluie numele, din dorința de a nu oferi idei concurenței. Însă el spune că această bază logistică deservește întreaga Europă pentru unii dintre jucătorii importanți din domeniile medical ori alimentar. Pentru clienții din domeniul medical, angajații DSV au amenajat spații speciale, care respectă cele mai stricte reguli de igienă și care sunt izolate de restul halelor. Însă DSV nu este singurul jucător din domeniul logisticii care activează în parcul de la Horni Pocernice. Printre clienții importanți se numără și concernul Spar, care și-a amenajat una dintre cele mai importante baze logistice în incinta parcului industrial. Un alt client important este Ikea, liderul mondial în comerțul cu mobilier și decorațiuni interioare. Însă Ikea va părăsi curând parcul de la Horni Pocernice, deoarece și-a amenajat, în apropiere propria sa bază logistică, lângă magazinul pe care îl deține la periferia orașului Praga. Chiar dacă plecarea unui client important precum concernul suedez Ikea nu reprezintă un motiv de bucurie pentru conducerea parcului praghez, ea nu reprezintă, totuși, o tragedie, precum închiderea succesivă a fabricilor Nokia din parcurile industriale din Bochum, Germania, și Jucu, România. Și asta pentru că mem-

EVENIMENT brii conducerii VGP au grijă să își adapteze strategia la condițiile de piață. Diversificarea profilului clienților este una dintre direcțiile pe care mizează conducerea companiei cehe. ”Noi ne dorim să creștem procentul companiilor implicate în producție. De obicei, ele stau mai mult în parcurile industriale decât companiile logistice, care se pot muta foarte ușor”, spune Renata Cihlarova. Însă miza pe clienții din domeniul producției are și unele dezavantaje, explică cehoaica. Și asta pentru că acești clienți doresc personalizarea halelor pe care le închiriază în funcție de propriile lor fluxuri de producție, pe când spațiile pentru logistică au amenjări standard. De aceea, atunci când pleacă, iar spațiile lor sunt preluate de alți investitori, VGP trebuie să investească din nou pentru ajustarea spațiilor de producție. Însă cei mai mulți dintre investitorii din domeniul producției preferă să rămână pe termen lung. Un bun exemplu în acest sens este compania Wavin Ekoplastik, care realizează la Horni Pocernice produse din plastic, ori alte companii, care realizează podele. Un alt domeniu este cel al serviciilor. În parcul industrial praghez își are baza pentru această regiune o companie suedeză specializată pe transportul banilor și care a ales să investească în acest parc pentru că administratorii săi au reușit să îi ofere condițiile de securitate cerute. De asemenea, urmează construirea unui data-center, adică o ”fermă de servere”, care presupune investiții serioase în servere de mare putere, care pot fi închiriate de mai companii, preocupate de siguranța datelor.

De ce Horni Pocernice Alegerea zonei în care VGP și-a construit ”cartierul general” a fost una strategică și cu impact pe termen lung. Zona este direct conectată cu rețeaua de autostrăzi care leagă cele mai importante orașe din Cehia, dar și capitala Praga cu țări precum Germania, Polonia, Austria ori Slovacia. Infrastructura

foarte bună a reprezentat un motiv foarte serios pentru investitorii din parcul logistic și industrial din Horni Pocernice, urmat de standardele înalte stabilite de VGP în realizarea construcțiilor cerute de clienți. De asemenea, pentru investitorii din parcul industrial praghez a contat și forța de muncă bine educată de care dispune capitala Cehiei. Însă, în Praga, rata șomajului este foarte mică, iar cei care își doresc angajați de bună calitate trebuie să îi plătească pe măsură. În capitala Cehiei, salariile le depășesc pe cele din multe orașe din Europa Occidentală, ceea ce mai temperează din entuziasmul investitorilor. Parcul industrial construit de VGP mai are și avantajul că este situat aproape de rețelele de transport în comun, adică de stațiile de autobuz și de metrou care fac legătura dintre zona industrială și oraș, astfel că, în fiecare zi, circa 3.500 de oameni fac naveta între Praga și Horni Pocernice.

Mai multe parcuri industriale În prezent, compania cehă VGP are parcuri industriale în cele mai mari orașe din Cehia, adică în Praga, în Liberec, în Brno, în Plzen și în Olomouc. În Slovacia, există parcul industrial din Malacky, situat aproape de frontiera ceho-slovacă, dar și aproape de capitala slovacă, Bratislava. În Ungaria, parcul industrial deținut de VGP a fost amplasat în orașul Gyor, iar în România, compania cehă a investit în Timișoara. Managerul pentru România este Darius Scheible, care, după atâția ani petrecuți în Germania și în Cehia, vorbește la perfecție limba română și care, la 36 de ani, a ajuns unul dintre cei mai importanți membri ai staff-ului companiei VGP. ”Noi am studiat mai multe amplasamente pentru parcul nostru industrial. Pe lângă Timișoara, am mai studiat Clujul, Sibiul, Brașovul, Constanța și București”, spune Darius Scheible. În cele din urmă, cehii au decis să investească în Timișoara datorită apropierii sale de

100 de hectare are parcul industrial din Horni Pocernice 36 de ani are managerul român care coordonează extinderea VGP pe cea mai importantă piață europeană

Darius Scheible este unul dintre cei mai importanți manageri originari din România

”Noi aveam în plan p să deschidem 6-7 parcuri industriale în România, însă am renunțat la idee după ceea ce s-a întâmplat din anul 2008 și până acum” Darius Scheible frontierele cu Ungaria și cu Serbia, deci și de infrastructura de autostrăzi care leagă zona capitalei Banatului de Europa de Vest. Un alt factor care a contat a fost reprezentat de faptul că în Timișoara se află mulți studenți, care pot reprezenta o forță de muncă bine calificată pentru investitori. A influențat decizia cehilor și dinamica economiei, care mergea în 2007 cu motoarele turate la maximum. ”Noi aveam în plan să deschidem 6-7 parcuri industriale în România, însă am renunțat la idee după ceea ce s-a întâmplat din anul 2008 și până acum”, spune managerul praghez al parcului industrial din Timișoara. Deocamdată, în capitala Banatului, compania cehească a construit o clădire cu suprafața de 10.200 de metri pătrați, care a fost finalizată în primăvara acestui an. Până acum, cehii au reușit să își găsească un singur client, o companie din Iași, care a închiriat 1.300 de metri pătrați.

Este vorba de o firmă care produce etichete și care, din cauza dificultăților logistice presupuse de infrastructura proastă și de traversarea Carpaților, a decis să se mute în vestul țării. Acest exemplu a întărit opinia lui Darius Scheible referitoare la ritmul inegal de dezvoltare a diferitelor regiuni din România. El spune că tot mai mulți investitori vor alege vestul țării, deoarece pentru ei, Carpații și infrastructura proastă reprezintă obstacole în dezvoltarea business-urilor.

Claudiu Pădurean

www.transilvaniabusiness.ro

7

EVENIMENT

Parcuri industriale în loc de gulyas Până acum, Debreczen era faimos pentru gulyas sau pentru renumiții cârnăciori ungurești. Însă faima rețetelor gastronomice începe să fie pusă în umbră de cea a parcurilor industriale din oraș Căderea comunismului a adus în Ungaria o bulversare a economiei comparabilă cu cea prin care a trecut România. În primul deceniu de după căderea comunismului, multe dintre fabricile ridicate după cel de-al doilea război mondial au dat faliment. Însă unii dintre oamenii de afaceri maghiari au refuzat să lase în părăsire platformele industriale moștenite de la comuniști. Astfel, în timp ce în Transilvania, combinatele siderurgice ori uzinele erau demolate pentru fierul beton din ziduri, în Ungaria platformele industriale și-au găsit o nouă utilitate, iar acum generează noi afaceri și noi locuri de muncă. Orașul Debreczen reprezintă, din acest punct de vedere, un bun exemplu. Iar cel care a fost ”creierul” renașterii economice a fost omul de afaceri Sandor Kunkli.

ani la rând, construcția de noi blocuri, pentru că, după perioada comunistă, preferințele cumpărătorilor s-au reorientat către case individuale. Astfel că fabricile de materiale prefabricate și-au pierdut piața și au intrat în criză. La Debreczen s-a întâmplat acest fenomen. Fabrica de materiale prefabricate pentru construirea blocurilor, deținută de statul maghiar, a fost privatizată în anul 1998. Cum încă nu exista ”bula investițiilor imobiliare”, care a cuprins Europa de Est după anul 2000, fabrica din Debreczen a dat faliment.

Omul de afaceri Sandor Kunkli a decis să găsească o nouă utilitate pentru situl industrial, așa că a decis să creeze un parc industrial, primul din Debreczen. El a parcelat cele 30 de hectare pe care le avea și a obținut statutul de parc industrial în anul 2000.

De la fabrică spre parc industrial

Pionierul din Debreczen

Una dintre caracteristicile generale ale regimurilor comuniste din Europa de Est și din Asia a fost preferința pentru construirea de cartiere muncitorești de blocuri. Sub sloganul industrializării și urbanizării, două procese economice forțate prin care liderii comuniști încercau să recupereze decalajul istoric față de Occ cident, zonele periferice ale orașelor au fost transformate în mari aglomerări de locuințe colective. Astfel că au fost create fabrici de materiale prefabricate de construcție, al căror rol era acela de a furniza ”materia” primă pentru constructorii de blocuri, care trebuiau să ridice rapid și ieftin cartiere întregi, care urmau să reprezintă adăpostul pentru fermierii strămutați în orașe ca să muncească în noile fabrici, construite de adepții economiei planificate. Practic, existau fabrici care produceau mari plăci de beton la dimensiuni prestabilite, iar acestea erau apoi asamblate rapid pe șantier, într-un mod asemănător cu cel de la jocul de tip Lego. După căderea comunismului, reprezentanții noilor autorități nu au mai avut resursele financiare pentru a continua construcția marilor cartiere de blocuri sau pentru a demara noi proiecte. În întreaga

Pe atunci, deschiderea unui parc industrial reprezenta o adevărată aventură. Și asta pentru că intrarea statelor ex-comuniste în Uniunea Europeană nu era deloc o certitudine. ”Eu am decis să merg de la bun început pe mâna unor mici afaceri. Sunt multe companii care sunt cu noi de la bun început, din anul 2000, așa că ele au crescut o dată cu noi”, spune Sandor Kunkli, fondatorul parcului industrial Nyugati Ipari Park din Debreczen. Strategia sa a fost una de succes. În Debreczen existau numeroase companii mici, extrem de dinamice, care își doreau sedii la prețuri rezonabile pentru a-și optimiza fluxurile de producție, dar care nu dispuneau de resursele financiare necesare pentru a cumpăra noi parcele de pământ la marr ginea orașului, pe care să le și viabilizeze suficiente de rapid și să își și poată amenaja într-un termen scurt halele de producție. Aceste companii au ales să se mute în noul parc industrial. Sandor Kunkli a creat o strategie extrem de flexibilă, care a permis achiziția sau închirierea unor parcele de teren sau a unor clădiri de dimensiuni medii sau mici, astfel că parcul industrial Nyugati s-a umplut rapid. ”În prezent, în parcul nostru

8

”În privința ț energiei electrice, pentru că noi cumpărăm această energie șiș o revindem clienților ț noștri, ș am reușit ș să obținem ț prețuri ț cu 20 – 25 la sută mai mici decât cele obținute ț de companii care au început investiții ț de tip greenfield și care au negociat individual cu producătorii de curent electric” Sandor Kunkli Europă de Est deveniseră faimoase blocurile începute și neterminate. Nici investitorii privați nu au finanțat,

EVENIMENT

se află 88 de companii, care au în total 880 de angajați.

Cei mai mulți se află în parc din anul 2000. Desigur, au fost și unele companii care au murit sau care au plecat, pentru că noi nu aveam posibilitatea de a le oferi noi parcele de teren pe care să se dezvolte, însă ele au fost înlocuite rapid”, a spus Sandor Kunkli.

Elementele unei strategii câștigătoare În prezent, parcul industrial Nyugati din Debreczen este ocupat în proporție de sută la sută. ”Am devenit, practic, un parc închis. Nu avem posibilitatea și nici nu ne dorim să ne dezvoltăm și mai mult. Dacă pleacă un chiriaș, căutăm un altul în loc”, a rezumat Sandor Kunkli starea de spirit care domnește în interiorul companiei pe care o conduce. Chiar dacă o companie din Nyugati Ipari Park are, în medie, 10 angajați, ele au reușit să facă față onorabil crizei economice. Cifra de afaceri generată de parcul industrial Nyugati este de 150 de milioane de euro pe an. Cifra este impresionantă pentru un oraș ca Debreczen, care se află într-una dintre cele mai sărace regiuni ale Ungariei. De asemenea, cele 880 de locuri de muncă generate de companiile care activează în interiorul parcului industrial sunt extrem de importante pentru comunitatea locală. Un alt lucru important din strategia directorului general al parcului industrial Nyugati a fost miza pe companiile autohtone. În timp ce mari corporații multinaționale și-au delocalizat rapid investițiile, în căutarea unor resurse mai ieftine, companiile maghiare au rămas în Debreczen, în ciuda greutăților economice cu care s-au confruntat. În prezent, cea mai mare companie din parcul industrial Nyugati este o firmă din domeniul logistic, care a amenajat depozite frigorifice în care păstrează diferite produse care aprovizionează

piața Ungariei de Est. De asemenea, în parcul industrial Nyugati există și dealeri auto, însă nici sectorul producției nu a fost neglijat. Una dintre companiile importante produce polistiren de foarte bună calitate, la prețuri foarte mici. În aceste condiții, această companie are comenzi asigurate din toată regiunea din jurul Debreczenului. Mai mult, în ultima vreme, faima polistirenului local a trecut granița românomaghiară, iar mulți cumpărători vin din România.

Deocamdată, este vorba de cumpărători mici, care achiziționează polistirenul necesar pentru izolarea termică a unor locuințe individuale. Însă relațiile economice dintre companiile din Ungaria de Est și cele din vestul României devin pe zi ce trece tot mai puternice. În locul unor companii maghiare care și-au închis porțile din cauza crizei economice, în parcul industrial Nyugati din Debreczen au început să apară investitori români. ”Avem un investitor român care produce mobilă și care a decis să înceapă producția în parcul nostru. De asemenea, avem un partener român de încredere în domeniul agricol, compania AgroSel, care are un management reprezentat de maghiari din Transilvania”, spune directorul general al parcului industrial Nyugati.

De ce vin investitorii în parcul industrial Omul de afaceri Sandor Kunkli explică motivele pentru care multe companii au preferat să investească în parcul industrial. Un motiv important este reprezentat de reducerile la taxele și impozitele locale oferite de municipalitatea din Debreczen. Administratorii

orașului maghiar au încurajat investițiile de tipul parcurilor industriale. Mai mult, în condițiile în care cele două parcuri industriale care au apărut după anul 1999 în oraș nu reușeau să ofere suficiente parcele de teren investitorilor din străinătate, municipalitatea a creat propriul său parc industrial, care a reușit să atragă investiții olandeze. De asemenea, un atu important a fost reprezentat de afilierea parcurilor industriale din Debreczen la o asociație națională a entităților de acest fel. Chiar dacă principala obligație a parcurilor membre este comunicarea unui raport anual de activitate, această asociație a reușit să creeze o imagine favorabilă parcurilor industriale maghiare și să asigure un canal bun de comunicare între investitori și Guvernul din Budapesta. Un alt avantaj important a fost acela că managerul parcului industrial Nyugati a reușit să negocieze contracte avantajoase cu furnizorii de utilități. ”În privința energiei electrice, pentru că noi cumpărăm această energie și o revindem clienților noștri, am reușit să obținem prețuri cu 20 – 25 la sută mai mici decât cele obținute de companii care au început investiții de tip greenfield și care au negociat individual cu producătorii de curent electric”, spune directorul general Sandor Kunkli. De asemenea, conducerea parcului industrial din orașul Debreczen a negociat și cu furnizorii de gaz metan și de apă. ”Avem stații centrale de apă și de gaz metan.

Ele reprezintă investiții importante, care asigură servicii de bună calitate pentru clienții noștri”, adaugă Sandor Kunkli.

Claudiu Pădurean

88 de companii sunt localizate în interiorul Nyugati Ipari Park 880 de angajați lucrează în interiorul parcului industrial privat din Debreczen

Bani europeni Fondurile europene nu au reprezentat un element esențial în dezvoltarea parcului industrial privat Nyugati Ipari Park din Debreczen. Însă banii oferiți de Uniunea Europeană au ajutat la rezolvarea unor probleme punctuale. Conducerea parcului a obținut circa 100.000 de euro pentru instalarea unor filtre, care au ajutat la epurarea apelor poluate provenite de la operatorii economici localizați în parcul industrial. De asemenea, au existat clienți ai Nyugati Ipari Park care au obținut fonduri europene pentru a dezvolta, în incinta parcului industrial, diferite proiecte.

www.transilvaniabusiness.ro

9

EVENIMENT

Tîrgu-Mureș, 6-7 noiembrie 2012

Parcurile industriale o strategie națională

t Pentru orice companie care vrea să investească în România, parcul industrial e deja locul firesc unde trebuie să se așeze. E deja o condiție, pe lângă celelalte referitoare la mâna de lucru specializată, dar ieftină ori de facilitățile fiscale acordate investitorilor de către Guvern, ori autorități locale. t Parcurile industriale reprezinta viitorul. Dar din ce motive concrete aleg investitorii aceste parcuri? t Întâi, li se oferă infrastructura necesară pentru a-și demara rapid investiția. Apoi, facilitățile de ordin fiscal (taxe și impozite) pentru bunurile imobile și terenurile transmise în folosința parcului industrial nu sunt de neglijat. Majoritatea administratorilor de parcuri oferă și servicii de security, de banking, de posting, de consulting etc. t Nu în cele din urmă, soluția parcului industrial se dovedește viabilă și în cazul companiilor care doresc relocarea activităților de producție în conformitate cu legislația în domeniul mediului, care prevede transferarea capacităților de producție în afara zonelor urbane.

10

Grupul de presă Transilvania Business, editor al revistei naționale Transilvania Business, este preocupat în permanență de situația economică a business-ului din inima Ardealului și nu numai. În urma acestei preocupări constante și a unei temeinice documentări, Transilvania Business a descoperit că în România funcționează numai 40 de parcuri industriale, noduri economice ce beneficiază de scutiri de taxe și impozite, spre deosebire de Ungaria, care, în urma aplicării unei strategii guvernamentale de succes a dezvoltat 200 de astfel de entități.

Astfel, s-a creat și în România nevoia dezvoltării unei strategii naționale în care să fie implicați toți factorii de decizie din structurile de stat alături de potențialii investitori privați și clienți ai unor parcuri industriale.

EVENIMENT

Eveniment

T

eme: Cum dezvoltăm un parc industrial?

Cum îl finanțăm? Cum atragem clienții? Ce facilități acordăm? Ce argumente avem față de concurență? Cum au procedat alții în jur? Ce tip de management aplicăm? Dar de marketing?

Prezentarea unor modele de succes din Ungaria, Cehia, Polonia și România, văzute la fata locului.

P

Catalogul parcurilor industriale din Romania – Ediția I Produs: format revistă glossy, 100 pagini, full color, tiraj 5000 ex Apariție: Ianuarie 2013 Clienți vizați: toate parcurile industriale din România, companiile din interiorul acestora, alte companii și instituții în legătură cu parcurile industriale, infrastructura necesară și construcția acestora (furnizori de apă, canal, gaze, energie, gestionari de deșeuri, proiectanți, arhitecți, avocați, constructori de drumuri, hale, fabrici, echipamente etc), toate entitățile private sau de stat interesate să se promoveze în Catalogul Parcurilor Industriale – Ediția 2013 Distribuție: controlată, în toate parcurile industriale, spre toți clienții acestora, ministere, ambasade, consulate, cluburi de afaceri, camere de comerț româno-străine, asociații ale investitorilor străini, băncilor și fondurilor de investiții, instituțiile economice de la Bruxelles, companii multinaționale din Europa și din lume.

www.transilvaniabusiness.ro

articipanti: Acționari, manageri și clienți ai parcurilor industriale, reprezentanți ai administrațiilor locale și județene, ai cluburilor de afaceri, ai camerelor de comerț, ai fondurilor de investiții, ai băncilor interesate, ai ministerelor, ambasadelor și consulatelor economice, ai companiilor private și de stat interesate de parcurile industriale.

L

ocatia&data: Târgu Mureș. Grand Hotel 4*, 6-7 noiembrie 2012

Locuri: 200 Limba: : română și engleză (se asigură traducere)

F

ollow-up: Concluziile evenimentului vor fi înaintate Guvernului României

11

EVENIMENT

- 10 ani de excelenţă: 2001 – 2011.

De câţiva ani, Clujul a devenit polul investiţiilor din România. Investitorii au schimbat faţa judeţului. Totul a plecat de la proiecte bine gândite de Consiliul Judeţean Cluj şi managementul Tetarom SA. După succesul primelor trei parcuri, TETAROM I, II şi III, există proiecte pentru TETAROM IV şi V. Două mari companii europene au anunţat investiţii masive în Jucu şi au făcut paşi concreţi pentru realizarea lor. Italienii de la DeLonghi au cumpărat fostele hale Nokia, iar germanii de la Bosch lucrează de zor la construirea fabricii, care ar urma să fie cea mai mare investiţie privată din istoria Transilvaniei. Compania italiană DeLonghi ar putea începe producţia de aparate de cafea chiar în această toamnă. “Există o mică întârziere faţă de planul anunţat iniţial, însă fabrica din Jucu este pregătită pentru instalarea liniilor de producţie. Membrii top managementului DeLonghi sunt la pregătire în Italia, în Treviso”, a spus directorul companiei Tetarom, Viorel Găvrea.

Conducerea DeLonghi estima că investiţia din Jucu va crea, în prima fază, între 600 şi 1.000 de noi locuri de muncă directe. În paralel cu investiţia DeLonghi, investiţia Bosch avansează în fiecare zi. Valoarea investiţiei va fi de 77 milioane euro. Fabrica ar urma să fie gata până în iulie 2013, iar producţia efectivă va începe până la finalul anului viitor. Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a afirmat că Bosch, DeLonghi şi furnizorii lor nu sunt singurii investitori interesaţi de Jucu. „Suntem în diferite faze de negociere cu diferite companii. Există o companie americană, Garmin, ce va produce GPSuri, dar şi compania românească Star Storage, care va realiza un centru de date. De asemenea, vom amenaja un parc fotovoltaic pe 15 hectare, iar în Tetarom va investi şi cea mai importantă companie chinezească din domeniul producerii de panouri fotovoltaice”, a spus Horea Uioreanu. El a mai confirmat şi interesul unei companii coreene, care oscilează între Cluj şi Braşov. Horea Uioreanu a mai declarat că este decis să creeze parcul Tetarom IV în Feleacu, dar şi să transforme câteva zeci de hectare

Brigitte Eble, director general - Robert Bosch SRL

12

din comuna Baciu în parc industrial.

Reporter: În 2011 Tetarom a aniversat 10 ani de activitate. Privind retrospectiv, care sunt principalele argumente pentru care proiectul Tetarom a devenit un model admirat de alte administraţii judeţene din ţară?

Viorel Găvrea, director general Tetarom SA: În 2001 cand am început, a însemnat un suflu nou, poate prea îndrăzneţ prin lipsa altor modele similare în România la acel moment, în timp însă s-a dovedit un model de succes datorită acţiunii noastre concertate şi hotărâte. Am început într-adevăr de la 0, fără know-how, fără proceduri speciale, doar cu o idee clară a ceea ce vroiam să realizăm.

Norocul nostru e că am beneficiat de susţinerea autorităţilor locale. Pe lângă această premisă cred că principalul motiv pentru care am ajuns 10 ani mai târziu un exemplu este faptul că am fost mereu deschişi la solicitările investitorilor nostri şi satisfacţia lor pe termen lung a fost scopul nostru principal. Parcurile Industriale Tetarom sunt astăzi adevărate modele de business în întreaga ţară, iar succesul lor a determinat şi alte autorităţi locale şi judeţene să generalizeze modelul.

Rep.: Tetarom este deja un brand recunoscut şi apreciat la nivel naţional. Care este politica de promovare a acestui brand în afara ţării, în scopul atragerii de noi clienţi?

V.G.: Când am început să dăm viaţă acestei viziuni, nu am avut ca target specific investitori străini. Neam gândit atât la cei din România cât şi la cei străini. Şansa a făcut ca unii dintre cei mai mari clienţi ai noştri să fie două mari companii străine: Emerson (SUA) şi Nokia (FIN). Cât despre promovare asta am făcut-o cum am putut noi şi cum am ştiut, fără o strategie anume. Am început prin participarea la diferite conferinţe, forumuri, târguri internaţionale, am participat, ne-am prezentat, am împărţit materiale. Dacă vreţi tipul „the old fashion way” de promovare. Cu ocazia aniversării noastre, am decis şi iniţierea unui proces de restyling/rebranding, pentru a ne îmbunătăţi imaginea, care trebuie să spun, cu lipsă de modestie poate, este una bună.

Totodată am implementat şi sistemul de calitate ISO 9000:2008, ca în acest fel calitatea serviciilor noastre să fie certificată.

Rep.: Ce investiţii noi (sau de extindere) sunt anunţate, sau chiar în derulare, în cele trei par-

curi deja funcţionale, Tetarom I, II şi III? V.G.: În Tetarom I terenul este cesionat în întregime iar investitorii care nu au început încă edificarea proiectului propus, o vor face în cursul acestui an.

Tot în Tetarom I, prin Consiliul Judeţean Cluj, care a obţinut o fnanţare europeană, în cadrul Planului Dezvoltat de Integrare Urbană (PIDU), se desfăşoară un proiect în care se vor dezvolta reţelele de utilităţi şi se construiesc încă 3 cladiri, două pentru IMM-uri şi una administrativă. În Tetarom III avem disponibile suprafețe unde aşteptăm investitori. Terenul este dotat pentru a satisface exigenţele oricărui investitor din punctul de vedere al utilităţilor.

Rep.: Vorbind de viitor, ajungem la subiectul Tetarom IV şi Tetarom V. Un parc industrial logistic şi unul dedicat producerii de energie electrică din surse solare. Pe ce considerente au fost alese aceste domenii de activitate?

V.G.: Răspunsul este foarte simplu: pentru că nu există în această zonă. Datorită dezvoltării zonei şi a faptului că Judeţul Cluj a devenit un nod de comunicaţii foarte important şi aglomerat, un parc logistic (de ce nu chiar un cargo center) prin chiar destinaţia lui se impune la acest moment pentru satisfacţia unei nevoi stringente. Nu există în Transilvania pe o rază de 300 - 500 km o reţea logistică sau de hub-uri care să acopere zona din punct de vedere logistic. Întotdeauna am avut preocupări „verzi”, ca să le spunem aşa. Chiar Tetarom I a fost creat ca un parc ecologic, de înaltă tehnologie, nepoluant. Suntem foarte interesaţi şi de dezvoltarea în domeniul energiilor alternative/regenerabile.

Tetarom deţine licenţă de distribuitor şi furnizor de energie electrică asigurând-o pentru aproape toţi clienţii noştri. În acest context este doar un pas spre a fi producător, iar panourile fotovoltaice sunt viitorul.

Ionuț OPREA

EVENIMENT

„Totul a plecat de la tradiţie şi ce a însemnat Automecanica SA ca producător în piaţa auto. Anii 2000 au adus pentru Automecanica o nouă viziune: şi anume transformarea, din cel mai mare producator român de suprastructuri auto şi semiremorci auto într-un Parc Industrial cu acelaşi profil de activitate având colaborare cu firme de renume din Europa. Am ales această cale deoarece era singura variantă de a continua într-o piaţă în care eram cu ani în urma faţă de competitori în ceea ce priveşte productivitatea dar şi know-how-ul. Prima colaborare de acest gen a fost cu firma Geesink-Olanda producător de autogunoiere şi containere compactoare staţionare. Realitatea demonstrează că Automecanica SA nu a dispărut, s-a transformat şi a dezvoltat noi oportunităţi în domeniul construcţiilor de maşini, iar tot ceea ce contează sunt rezultatele: ca urmare a acestei strategii au apărut noi firme de producţie care s-au dezvoltat continuu, cu angajaţi specializaţi la firmele partenere din Europa de vest schimbând atitudinea în noile organizaţii. Produsele pe care le construim astăzi în Mediaş, indiferent că sunt autogunoiere, basculante, cisterne, semiremorci transport, utilaje grele, sunt calitativ egale cu cele produse în Germania sau în

www.transilvaniabusiness.ro

Olanda”, susține Florin Baba, directorul general al SC Automecanica Parc Industrial SRL.

Automecanica, partener global “Colaborările internaţionale au reprezentat singura cale de ieşire din impasul creat după 1989 pe piaţa românească şi esteuropeană. Pentru Automecanica, în colaborare cu Roman Braşov, salvarea a fost o

comandă importantă de cisterne pentru statul malayezian, anul 1995 reprezentând astfel momentul primelor colaborări internaţionale ale Automecanica.

Lipsa de materie primă de pe piaţa românească din acei ani a pus bazele cooperării între firma Fa. Stirban I.H.u.T. – cu sediul la Stuttgart, Germania şi cel mai mare carosier român, Automecanica Mediaş. Marile firme producătoare de camioane (MAN, Volvo, Mercedes) şi carosierii Europei nu existau încă pe piaţa română şi astfel Automecanica, în colaborare cu Fa. Stirban I.H.u.T., a avut prima şansă de dezvoltare prin tehnologia importată. Astfel calitatea produselor fabricate s-a apropiat de standardele Europei de vest, devenind din nou atractive pentru piaţa autohtonă. Între anii 1998-2001 am preluat pachetul majoritar de acţiuni de la FPS, iar în anul 2003 a avut loc preluarea acţiunilor de la SIF Transilvania. Actualmente deţin 97,7% din totalul acţiunilor firmei. Ca şi până în momentul de faţă, strategia firmei este de a atrage în continuare investitori străini din toate domeniile în Parcul Industrial Automecanica”, încheie Nick Știrban, proprietarul Automecanica SA.

Ionuț OPREA

13

EVENIMENT

Noi investiții în IPB Industrial Park Brasov este promovat si face parte din grupul de firme ICCO. Aici sunt active 7 companii ce totalizează 1.800 de angajaţi. Administrator este compania privată ICCO, iar valoarea investiției este de 35 milioane euro (valoarea construcțiilor). Parcul are o suprafaţă de 49 de ha şi o suprafaţă construită de 50.000 mp. “Identificând nevoia creării unei zone industriale bine delimitate, la standarde europene şi având în vedere faptul ca Braşovul are o lungă şi bogată tradiţie industrială şi implicit forţă de muncă calificată, ICCO a decis să dezvolte conceptul de parc industrial, bazat pe închirierea pe termen lung de spaţii de producţie şi depozitare. Astfel, a luat naştere Industrial Park Braşov, aflat la doar 7 km de Braşov, lângă oraşul Ghimbav, proiect Greenfield în cadrul căruia oferim atât hale industriale livrate la cheie, particularizate în funcţie de solicitările tehnice ale clientului, cât şi spaţii de depozitare şi administrative. Lucrările de construcţie au inceput în decembrie 2007 şi după numai 15 luni IPB s-a transformat rapid în ceea ce a fost conceput: un factor important pentru dezvoltarea regională. Astăzi sunt finalizate şi date în folosinţă 50.000 mp de hale şi spaţii de birouri aferente”, explică Daniela Dumitrescu, responsabil marketing al ICCO.

Noi investiţii Anul acesta suprafaţa parcului industrial a fost extinsă

14

cu încă 10 ha, aflate în imediata vecinătate a staţiei de transformare. “Astfel, putem veni în întâmpinarea cererilor clienţilor cu o oferta mai bogata în ceea ce priveşte supraţetele alocate dezvoltărilor greenfield. Tot anul acesta s-a demarat o investiţie privind montarea de panouri fotovoltaice atât pe halele din parcul industrial, ,

cat şi pe sol, urmând ca o parte a consumului de energie electrică să fie asigurată de aceste panouri fotovoltaice.

Investiţia pentru aceasta etapă este de 12 milioane de dolari”, a încheiat Daniela Dumitrescu.

Ionuț OPREA

EVENIMENT

Succes din fonduri europene Peste 60 de milioane de euro au fost investite până acum în Parcul Industrial Mureş. Zilnic muncesc aici aprox. 1.700 de oameni. Povestea a început în 2001, iar succesul a venit odată cu aderarea la UE. Se pregătește PIM II...

O nouă societate cu capital mixt, româno-american, va porni oficial activitatea în domeniul prelucrărilor mecanice din luna octombrie, iar în această perioadă urmează să fie semnat contractul prin care o altă companie străină va investi încă 6 milioane de euro într-o unitate de producție ce va avea 150 de angajați pentru început, pentru ca numărul lor să ajungă la 500 în 4-5 ani. Sunt cele mai recente semne ale evoluției proiectului mureșean, în care mai sunt disponibile 5 ha. În PIM lucrează deja 1.700 de angajați, sunt înregistrate 17contracte de concesiune semnate și 11 companii active. “Purtăm discuții cu autoritățile pentru a dezvolta PIM II, în același areal, dar în altă locație, avem experiența și know how-ul pentru asta”, ne-a declarat Nagy Istvan, directorul general al Parcului Industrial Mureș.

Istoric Realizarea Parcului Industrial Mureş a fost posibilă datorită unui proiect PHARE câştigat de Consiliul Judeţean Mureş. Contractul de execuţie a fost semnat pe 19 noiembrie 2002. Costul total al proiectu-

www.transilvaniabusiness.ro

echivalentul a 75% din costul total, reprezenta cofinanţarea UE din fonduri PHARE, iar 1.271.680.57 euro, echivalent a 25% din costul total, reprezentând co-finanţarea naţională din Fondul Naţional de Preaderare. Construcţia a fost finalizată în data de 30 iunie 2005. Inaugurarea oficială a avut loc în 18 noiembrie 2005. Întreaga infrastructură realizată a trecut în proprietatea publică a Consiliului Judeţean Mureş, administrarea fiind făcută prin intermediul societăţii comerciale “Parc Industrial Mureş” S.A. Primele licitaţii în vederea unor concesionări de suprafeţe în parc au fost organizate în decembrie 2005, ianuarie 2006, dar fără rezultate imediate. În perioada maiiunie 2006, s-a efectuat o nouă licitaţie pentru întreaga suprafaţă disponibilă în perimetrul parcului industrial, dupa ce s-a trecut la negocieri directe cu firmele interesate să realizeze investiţii în PIM. A fost încheiat primul contracte de concesionare în luna iunie 2006.

Până la sfârşitul anului 2006 s-a mai încheiat un contract, iar anul 2007 nu a reprezentat numai

la Uniunea Europeana, ci şi anul cel mai favorabil investiţiilor străine directe. “Am ajuns la maturitate cu acest proiect Parc Industrial chiar în momentul oportun investiţiilor străine şi astfel am reuşit să mărim numărul contractelor de concesiune în anul 2007 la 17 contracte. În primăvara anului 2008 administraţia a reuşit să câştige licitaţia pentru administrarea unui incubator de afaceri, proiect al Consiliului Judeţean Mureş în colaborare cu PNUD cu viitoarea locaţie în perimetrul Parcului Industrial Mureş”, precizează directorul general al PIM, Nagy Istvan. Parcul este populat cu firme din diverse domenii de la prelucrare lemn la componente auto, de la vopsitorie industrială până la imprimerie pe textile, firme cu diferite servicii pentru industrie. Provenienţa capitalului este cam egal împărţită: jumătate autohton, dar avem capital

15

EVENIMENT O zonă industrială de succes a fost realizată și la Satu Mare, acolo unde azi sunt active 9 companii. Investiţia a fost realizată în cadrul Programului PHARE 2000 de Coeziune Economico-socială şi nu deţine conform legii statut de Parc Industrial, administrarea acestei zone industriale fiind realizată de către proprietar - Municipiul Satu Mare, prin instituţia sa executivă Primăria municipiului Satu Mare.

“Se întrevede nevoia înfiinţării unei structuri care să administreze investiţia realizată, să monitorizeze firmele locatare şi să atragă noi investiţii în zonă.

Există posibilitatea extinderii investiţiei iniţiale prin echiparea infrastructurii de afaceri, creare de reţele şi căi de acces pe o suprafaţă aflată în proprietatea municipiului Satu Mare şi care dacă situaţia economică locală favorabilă o va impune poate fi dezvoltată pentru a extinde zona industrială Parc Industrial Sud din municipiu”, ne-a explicat viceprimarul Marcela Papici.

Zona industrială de tip greeenfield este amplasată în zona de sud a municipiului Satu Mare, pe DN 19A, în aproprierea Aeroportului Internațional Satu Mare.

Suprafața totală este 69,54 ha din care 59,91 ha sunt parcele rezervate pentru construcții. Nouă companii sunt active aici, cu un număr de 911 persoane angajate, investiţii private din care 6 cu capital român si 3 cu capital străin, formă de administrare SRL- 7 societăţi, SA – 1 societate şi 1 societate SCS. Până acum au fost realizate de către concesionari hale de producţie, alei pietonale, spaţii verzi. “Pentru investitori, avantajele strategice pe termen lung sunt cele mai importante.

Acestea sunt oferite de orașul nostru, poartă spre Uniunea Europeană. Județul are granițe comune cu două state – Ungaria și Ucraina, dar a dezvoltat relații comerciale puternice și cu alte state. Datorită poziției geografice favorabile, orașul Satu Mare a devenit centrul logistic al regiunii, o mare parte a bunurilor fiind

16

Marcela Papici (stânga) viceprimar Satu Mare

transportate pe axa est – vest prin oraș. Un indicator excelent al potențialului nostru este respectul de care se bucură în rândul investitorilor din regiune cât și prezența companiilor multinaționale sau firmelor cu capital privat din Germania, Suedia, Danemarca, Franța sau Țara Galilor”, se arată în prezentarea pro-

iectului de către administrația locală.

Ionuț OPREA

EVENIMENT

Recordurile Parc Industrial Ploiești La începutul anului 2002 majoritatea intreprinderilor erau în curs de restructurare, rata șomajului era în creștere și situația economicosocială la nivelul județului Prahova era din ce în ce mai nefavorabilă. Revitalizarea economiei prahovene a pornit din partea Consiliului Județean, condus de Mircea Cosma, care în anul 2002 a inființat Parcul Industrial Ploiești, având ca acționar unic Consiliul Județean Prahova.

SC Ploiești Industrial Parc SA a obținut titlul de parc industrial în anul 2003, prin ordinul nr. 538/25.09.2003 al Ministrului Administratiei și Internelor. Solicitările din partea investitorilor români și străini de a investi în județul Prahova au determinat societatea administrator să se orienteze și către alte locații (Urlați, Mizil, Ciorani) pentru extinderea afacerii. În acest moment Parcul Industrial Urlați este ocupat în proportie de 100%, singurele suprafețe libere fiind în Mizil și Ciorani. În alegerea acestor locații s-a avut în vedere în primul rând rolul Parcului Industrial și anume dezvoltarea socială (crearea de locuri de muncă) și dezvoltarea economică (atragerea de noi investiții), în zone mai puțin dezvoltate, dar și accesul dintr-un drum național sau județean. Prin ordinul nr.154/15.07.2009 al Ministrului Administrației și Internelor s-a obținut al doilea titlu de Parc Industrial pentru terenul în suprafață de 31.4 ha situat în localitatea Mizil, prin

Ordinul nr.177/13.08.2009 s-a obținut al treilea titlu de Parc Industrial pentru suprafața de 35.06 ha din localitatea Urlați și prin Ordinul nr.141/29.06.2010 s-a obținut al patrulea titlu de Parc Industrial pentru suprafața de 45 ha din localitatea Ciorani. Societatea administrator are în acest moment 162.6 hectare în zona Ploiești. Evoluția SC Ploiești Industrial Parc a fost una foarte rapidă, gradul său de ocupare fiind în acest moment de 100%. În 2008 numărul angajatilor din Ploiești Industrial Parc era 6.730, doi ani mai tarziu, în 2010, se ajunsese la 7.396 de salariați,

iar la sfârșitul anului 2011 Ploiesti Industrial Parc avea aproximativ 9.000 de angajați. Consiliul Județean Prahova, prin președintele Mircea Cosma, promovează acum și proiectul “Centrul multifuncțional de afaceri - Lumina Verde-Ploiești, județul Prahova”, ca o structură de sprijin a afacerilor din Polul de Creștere Ploiești-Prahova. Amplasamentul pe care se va realiza centrul multifuncțional de afaceri se află în Parcul Industrial Ploiești, lângă sediul societății administrator.

Ionuț OPREA

SC Ploiesti Industrial Parc SA

În prezent, S.C. Ploiești Industrial Parc S.A. dispune de suprafețe libere numai la Ciorani (45 ha) și Mizil (31,4 ha). Valoarea taxei de cesiune este stabilită de Adunarea Generala a Acționarilor. Durata cesionării este de minim 10 ani și maximum 49 ani. Valoarea taxei de cesiune pentru pornirea negocierilor, pentru cele doua locații libere în acest moment, este 0.4 Euro/mp/an fara T.V.A., conform Hotărârii AGA. În cursul anului 2012, conform Planului de Investiții al S.C. Ploiești Industrial Parc S.A., vor fi aduse la limita de proprietate toate utilitățile pentru cele două locații.

www.transilvaniabusiness.ro

Ploiești, str. Sferei nr.1, Prahova Tel: 0244 434 028 Fax: 0244 434 027 E-mail: office@industrial-parc.ro Nr. total companii active: 51 Nr. total angajați: aproximativ 9000 Proprietar: SC Ploiești Industrial Parc SA Administrare: SC Ploiești Industrial Parc SA Total investiții până acum: aprox. 300 miliarde lei Suprafață: Ploiești 162.6 ha, Urlați- 35.06ha, Mizil-31.4ha, Ciorani-45 ha Suprafață construită: aproximativ 67.000 mp

17

EVENIMENT

Vremea parcurilor p industriale Parcurile industriale nu sunt istorie, vremea lor în România de abia începe. Zeci de astfel de proiecte se află deja în derulare în aproape toate județele țării, sub patronajul consiliilor județene, al primăriilor, ori al unor investitori privați. Totul se desfășoară însă într-un cadru legislativ și fiscal nemotivant, în afara unei strategii guvernamentale coerente, pe termen mediu și lung.

Tocmai din această cauză există în acest moment parcuri industriale aproape goale, construite în locații fără viitor, fără resurse umane, fără infrastructură. Cine construiește la această oră parcuri industriale și ce gânduri de viitor are?

O fațetă a recesiunii economice mai puțin cunoscută e cea a companiilor care dispun de lichidități și profită de situația generală dificilă pentru a-și extinde și a-și spori afacerile. Fie că sunt fonduri americane de investiții, fonduri guvernamentale chineze, multinaționale de pe întreg mapamondul, firme mai mari sau mai mici care au strâns bani pentru zile negre, toate acestea se află în acest moment la vânătoare de afaceri, inclusiv pe piața din România.

Energie, agricultură, parcuri industriale, imobiliare, industria auto, retail – sunt marile atracții de moment ale României. De partea cealaltă, există bănci la această oră în țara noastră care dispun de sute de milioane de euro lichidități, cu dobânzi incredibil de bune (între 3% și 4%), dar oamenii de afaceri au devenit prea fricoși pentru a accesa împrumuturi. Iată, deci, resurse și potențial de business există. Lipsește uneori curajul.

Sunt însă și oameni, companii și instituții care și-au învins teama și acționează acum, pentru a le fi bine peste 5-10 ani. Este cunoscut că în perioadă de criză, pașii pe care-i faci într-un business, înainte sau înapoi, sunt de câteva ori mai rapizi decât în vremuri de stabilitate, deci, presupunând că totul va merge bine, o afacere lansată acum va crește mult mai rapid decât ar fi crescut în condiții de acalmie a pieței și economiei. Cine sunt însă acești curajoși? Am selectat câteva exemple care subliniază faptul că parcurile industriale din România nu sunt un proiect economic expirat deja, ci, dimpotrivă, istoria lui abia începe.

Proiect inedit în Maramureș

Cătălin Cherecheș, primarul din Baia Mare La Baia Mare, primăria condusă de Cătălin Cherecheș și-a propus să deschidă un parc industrial care să creeze 700 de locuri de muncă. Investitorilor care se vor arăta interesaţi de a face investiţii în municipiu li se va pune la dispoziţie o hală de 2250 mp pe un teren de aproximativ un hectar. Numai că respectivii inves-

18

titori, în schimbul acestor facilităţi oferite de primărie, vor fi nevoiţi să respecte o serie de condiţii. “Ştim că până acum s-au organizat parcuri industriale în multe oraşe, multe parcuri stau neutilizate... Noi dorim să lansăm invitaţia unor societăţi importante să vină şi să îşi exprime opţiunea de a închiria astfel de baze de producţie în anumite condiţii. Să le impunem un număr minim de angajaţi, să le impunem un anumit salariu mediu, inclusiv garanţii bancare pentru a nu fi în situaţia celor de la Cluj cu Nokia, la Jucu, să vină, să facă o investiţie şi apoi să plece”, susține primarul Băii Mari, Cătălin Cherecheş. Potrivit acestuia, prima hală va fi gata în vara anului 2013 și va fi amplasată la ieșirea din oraș, către Săcălășeni. Construcția primului spațiu va începe în momentul în care viitoarea hală va fi deja închiriată. Până la această oră, patru firme din industria auto și-au prezentat interesul de a veni la Baia Mare.

emplul de la Cugir și să deschidă un parc industrial, însă proiectul a murit în fașă, deși exista un parteneriat semnat între Consiliul Local Aiud și Consiliul Județean Alba. Aiudenii consideră că partenerul CJ Alba nu s-a arătat preocupat de situația proiectului.

Iată un exemplu care demonstrează că dorința de a face un parc industrial nu are de multe ori legătură cu posibilitățile reale, ori chiar cu necesitățile zonei.

Aproape la fel s-a întâmplat la Blaj, acolo unde un parc industrial deja existent a fost desființat din cauza lipsei de oferte din partea investitorilor, dar mai ales din cauza lipsei de fonduri pentru crearea infrastructurii necesare. Acționarul, tot CJ Alba, a decis recent să construiască în acea locație o “fermă solară” de 14 milioane euro, prin fonduri europene, doar doar o mai salva ceva din cei 1,5 milioane lei bani publici investiți în ideea parcului industrial. Nu mai bine făcea din start acest lucru?

Alba, cu experiențe bune și rele

Oradea, curaj și dinamism

Florin Roman, vicepreședintele CJ Alba Județul Alba are în acest moment un parc industrial ce funcționează cu motoarele în plin, la Cugir.

Aici funcționează 42 de societăţi comerciale, în domenii precum prelucrarea metalului şi a lemnului sau a pielăriei, servicii în domeniul consultanţei juridice, economice şi tehnice şi altele. Parcul Industrial Cugir, având acționar unic Consiliul Județean Alba, cuprinde o suprafaţă totală de clădiri închiriate de peste 22.200 de metri pătraţi, respectiv de peste 4.770 de metri pătraţi de teren. Deși parcul este în proporție de peste 90% închiriat, administratorii săi nu se gândesc în acest moment la profituri. „Nu ne mai punem problema unor profituri în acești ani de criză, pentru că acestea sunt atât cât să ne menţinem fără a putea face investiţii importante. Important e să ne păstrăm chiriaşii“, a explicat Emil Muntean, directorul general al societăţii.

Administrația locală din Aiud a dorit să preia ex-

Ilie Bolojan, primarul Oradei Municipiul Oradea este orașul lăudat recent de ministrul Dezvoltării, Eduard Helvig, în privința proiectelor sale de creștere economică și socială, folosindu-se de fonduri europene. Primarul Ilie Bolojan și-a format o echipă de profesioniști cu care a ratat foarte puține ținte în ultimii 4 ani. Recent, consilierii locali şi-au dat deja acordul pentru înfiinţarea celui de-al treilea parc industrial al oraşului (al doilea se află în lucru), datorită interesului crescut al investitorilor față de Oradea. Potrivit informațiilor transmise de către biroul de presă al Primăriei Oradea, înfiinţarea Parcului Industrial Eurobusiness III este necesară mai ales în perspectiva dezvoltării oraşului, dar şi datorită interesului crescut al investitorilor faţă de viaţa economică din municipiu, unii fiind interesaţi de zona veche industrială din Oradea.

Situat pe strada Uzinelor, noul parc industrial se va întinde pe o suprafaţă de aproximativ 20 ha, fiind

EVENIMENT

acum începe p în apropierea căii ferate şi a drumului internaţional E60. El va facilita accesul investitorilor la cele mai importante căi de transport, asigurând astfel legăturile directe la rutele comerciale. „Pentru a avea câştig de cauză în competiţia pentru atragerea companiilor din afara oraşului, care să investească în Oradea, era nevoie să le putem oferi amplasamente ieftine, cu infrastructura asigurată în condiţii avantajoase”, a spus primarul Ilie Bolojan.

Administraţia locală a înfiinţat primul parc industrial orădean în anul 2008, iar terenul de 24 de hectare de pe strada Ogorului, destinat parcului Industrial II, a fost preluat de către municipalitate în anul trecut. Aproape 20 de milioane de lei costă infrastructura pentru al doilea parc iar cele 129 de hectare de teren vor beneficia de pachetul întreg de utilităţi publice necesare pentru atragerea cât mai multor investitori privaţi, autohtoni sau străini, dornici de a se reloca sau de a începe afaceri noi într-un mediu propice demarării unor astfel de acţiuni şi activităţi. „Investiţia va fi finalizată în 26 de luni, după care vom avea toate utilităţile necesare, de la reţele de apă, de canalizare până la elecc tricitate şi drumuri”, a afirmat primarul Ilie Bolojan.

Oradea este singurul municipiu din Transilvania al cărui buget a depăşit în acest an un miliard de lei.

Din această sumă, 16%, adică 165 de milioane de lei, sunt fonduri europene.

Jiboul încă nu a reușit Județul Sălaj are în acest moment un singur parc industrial funcțional, cel de la Jibou, dar și acesta e la limita de avarie. Poziționat într-o locație ce părea avantajoasă, la distanțe aproape egale de Cluj, Baia Mare, Satu Mare și Oradea, parcul nu s-a dovedit ceea ce a visat proprietarul lui. Un argument ar fi acela că locația nu e singura hotărâtoare. Mai e nevoie și de forță de muncă, de infrastructură foarte bună, de promovare, chiar de relații personale.

Acționarul lui, administrația locală din Jibou, a recunoscut prin vocea primarului că parcul are nevoie de promovare și chiar a propus înființarea unei firme specializate pe acest domeniu. „Am reziliat unele contracte în anii trecuți, cu firme cărora leam concesionat terenuri şi au plătit chirie 1-2 luni după care nu au mai plătit. Între timp datoriile s-au şters pentru că au trecut vreo cinci ani de când erau înregistrate”, spune edilul Jiboului, Eugen Bălănean. În acest moment, în parc se află patru companii, SC Grovinest SRL București (producător de mobilier pentru spitale, ocupă 5 hectare de teren), SC Arc Grup SRL Jibou (prelucrarea metalelor, ocupă un hectar), SC Verbelco SRL și SC Roca SRL. Parcul Industrial Jibou a fost dat în folosință în anul 2005, investiția pentru amenajarea lui fiind de 1,67 milioane de euro. Din această sumă, 1.6 milioane de euro au fost fonduri PHARE și fonduri de la bugetul de stat, restul de 79.000 de euro reprezentând contribuția Consiliului Local. Din suprafața totală de 22 de hectare de teren, Primăria Jibou a scos

www.transilvaniabusiness.ro

pentru concesionare 18 hectare.

Bistrița, un proiect ambițios

prindere, dar un parc industrial, dezvoltarea oraşului prin şantiere, dezvoltarea oraşului prin turism, care vor crea locuri de muncă”, asta pot!” explică primarul Ovidiu Crețu.

Reghinul, pe urmele succesului Sânpaul

Ovidiu Crețu, primarul municipiului Bistrița La Bistrița, modelul de succes al grupului Teraplast, care funcționează de doi ani într-un parc industrial nou-nouț la Sărata (deși nu e înregistrat ca atare la Ministerul Administrației și Internelor), a atras atenția municipalității. Unul dintre proiectele ambițioase ale primarului Ovidiu Crețu este să înființeze un parc industrial adevărat, nu departe de cel al Teraplast. Proiectul a fost depus în luna septembrie a anului 2010 la Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest pentru a primi sprijin financiar. Pentru realizarea acestuia proiect, consilierii locali au aprobat în anul 2010 un buget de 36.613.631 lei. De la data depunerii proiectului şi până în luna iunie 2012, acesta a parcurs toate etapele de evaluare. În urma unei evaluări tehnice şi financiare efectuate de către reprezentanţii Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest s-a stabilit că se pot face economii pentru realizarea acestui proiect, în valoare de 1,5 milioane lei față de suma propusă inițial. Conform proiectului, parcul ar urma să aibă o suprafaţă de 30 de hectare, iar municipalitatea vrea să amenajeze spaţii pentru industria uşoară, o parcare, dar şi un centru de administrare. Acest parc va fi destinat ramurilor industriale cu grad redus de poluare şi cu tehnologii curate şi moderne, cu activităţi de producţie şi servicii. Municipalitatea a anunțat deja că mai multe firme mari, atât din România cât şi din străinătate (China, Spania) şi-au manifestat intenţia de a investi în Bistriţa. Parcul Industrial Bistriţa Sud, un proiect iniţiat de fostul preşedinte al PNL BistrițaNăsăud, Ioan Turc, va fi finalizat în aproximativ 18 luni, termenul maxim de finalizare fiind de 24 de luni, cu finanțare 50% din fonduri europene. Parcul va fi situat în extravilanul municipiului, pe 30 de hecc tare, în dreptul localităţii Viişoara, cu acces auto, în prezent, din Sărata. Se vor amenaja mai multe loturi, 34 de parcele pentru industrie şi servicii, 3 parcele pentru investiţii şi servicii, 5 parcele pentru logistică, 5 parcele pentru echipamente edilitare, 11 parcele pentru industrie medie. De asemenea, se va realiza infrastructura pentru circulaţie, cu sensuri giratorii, carosabil cu două benzi, trotuare şi piste de biciclişti. Întreaga zonă va fi racordată la reţelele de gaz şi de electricitate, la telefonie şi internet. “Facem o politică axată pe investiții, pentru că asta trebuie să facă un primar, un administrator. Eu nu pot să creez o între-

Ciprian Dobre, președintele CJ Mureș Mureșul are deja un parc industrial de succes, la Sânpaul, dar noul președinte al Consiliului Județean, Ciprian Dobre, a lansat ideea înființării unei asemenea entități și la Reghin. “Cred că a venit vremea să facem mai mult pentru Reghin. În 1996, Reghinul era oraşul cu şomaj zero, cu cele mai multe societăţi comerciale pe cap de locuitor. Azi, lucrurile stau altfel, din păcate. Reghinul trebuie să redevină motorul economic al judeţului Mureş. Primul parc industrial pe care îl vom înființa în județ va fi acolo” spune Dobre. Sebastian Fărcaș, consilier local la Reghin, crede că existența unui asemenea parc industrial este vitală pentru economia viitoare a orașului și a zonei. “Sunt convins că municipiul Reghin are nevoie în prezent de un asemenea proiect. Sigur, până acolo avem multe de făcut. Par¬cul industrial nu înseamnă doar deli¬mitarea unei suprafețe de teren și montarea unei table care să indice existența sa. În¬seam¬nă asigurarea tuturor utilităților pentru ca in¬vestitorii interesați de Reghin, de viitorul parc industrial, să realizeze doar construcția iar noi să le aducem la ușă apa, gazul și curentul. Mai înseamnă taxe reduse pentru cei care creează noi locuri de muncă”, susține Fărcaș.

Turda, proiect de 200 mil. euro

Industrial & Logistic Park Turda

19

EVENIMENT Compania spaniolă Graells & Llonch a început la Turda lucrările la Industrial & Logistic Park Turda, un proiect de 200 de milioane de euro dezvoltat în parteneriat cu fondul de investiții Europa Capital. ”Noi am cumpărat terenul acum mai bine de patru ani, dar de-abia acum ne apucăm de construcție”, a explicat, recent, la inaugurarea șantierului, Tim Norman, directorul executiv al fondului de investiții Europa Capital. ”Noi aducem în acest parteneriat terenul, dar și finanțare. Graells & Llonch sunt partenerii noștri și vor aloca o mică sumă de bani, dar investiția o vom face noi într-o măsură majoritară”, a precizat Tim Norman, adăugând că investiția va fi făcută din fonduri proprii, nu din împrumuturi bancare. Prima fază a proiectului, care va avea o suprafață totală de 25.000 de metri pătrați, va cuprinde mai multe depozite mici. ”Vrem să atragem companii și antreprenori din zonă într-o primă fază, pentru că aceste companii mici sunt cele care mișcă economia. Vom vedea care este nivelul cererii și, dacă va fi mare, vom investi mai mulți bani”, spune Norman. Evident, autoritățile locale au un rol important în proiect, dezvoltatorii fiind scutiți, pe o perioadă de cinci ani, de taxe și impozite locale. ”Aceste scutiri au dus la posibilitatea de a putea oferi chirii de sub 3,8 euro pe metru pătrat pe lună, cât este prețul pieței și a unei taxe de mentenanță de 0,7 euro pe metru pătrat pe an, de 12 ori mai mică decât în mod normal”, spune Gabriel Sfetcu, șeful departamentului Industrial din cadrul companiei de consultanță imobiliară Cushman & Wakefield.

Secuimea vrea parcuri industriale Mergând pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, autoritățile din Harghita au hotărât înființarea unui parc industrial, care să revitalizeze cumva economia județului. În ianuarie 2012, beneficiarul a atribuit contractul pentru servicii de elaborare a unui studiu având drept scop fundamentarea economică a proiectului parcului industrial.

Planul face parte din proiectul FIDIBE. Valoarea contractului este de 223,448 lei (51 mii EUR), fără TVA.

20

Fondurile sunt asigurate prin FEDR pentru sprijinirea inovării și antreprenoriatului. Contractul a fost atribuit prin licitație deschisă firmei OTP Consulting România cu sediul în București. Și autoritățile din Covasna au demarat proiectul unui parc industrial de 30 ha, la Sfântu Gheorghe. Inițial suprafața prevăzută era de numai 15 ha, dar primăria

Eduard Hellvig, ministrul Dezvoltării a câștigat în instanță un litigiu privind proprietatea asupra 16 ha la Câmpu Frumos și a decis să adauge acest teren la viitorul parc industrial. Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a declarat la începutul anului că lucrările pentru amenajarea parcului industrial de la Câmpu Frumos vor începe în mod sigur în 2012 și că este de părere că viitorul parc industrial va atrage investitori, adăugând că a discutat deja cu câteva firme, atât din ţară, cât şi din străinătate, în acest sens. În toamna anului trecut, Primăria municipiului Sfântu Gheorghe a câştigat, în cadrul POR, o finanţare pentru un proiect în valoare de peste 24,5 milioane de lei, care vizează amenajarea parcului industrial. Primăria Sfântu Gheorghe a depus acest proiect pentru a obţine finanţare în cadrul POR, domeniul major de intervenţie 4.2 – „Reabilitarea siturilor industriale poluate şi neutilizate şi pregătirea pentru noi activităţi”.

Moldova se reorientează spre industrie Deși mai mult de jumătate din parcurile industriale

funcționează în Transilvania, mai multe județe din Moldova și din restul țării văd aceste entități ca posibile motoare pentru economiile locale slăbite. La Suceava, Botoșani, Bacău, Neamț parcurile industriale au depășit deja nivelul de idee, autoritățile locale derulând deja asemenea proiecte în diverse faze.

Mare susținător al parcurilor industriale, Eduard Hellvig, ministrul Dezvoltării, a lăudat recent inițiativele lansate deja în acest domeniu. “Unul din proiectele strategice pe care doresc să le implementez ca ministru ține de crearea unei infrastructuri pentru crearea de centre de afaceri și parcuri industriale. Cred că bugetul local, respectiv bugetul național, se susține pe economie reală și nu pe consum, iar parteneriatul public local reprezintă soluția cea mai eficientă. Încurajarea afacerilor care să aducă plus valoare în economia națională reprezintă unul din obiectivele Ministerului Dezvoltării. Vă dau un exemplu, subdezvoltarea din județul Botoșani sau alte zone sărace trebuie să înceteze, pentru că suntem în secolul XXI. “Avînd în vedere faptul că în ultimii 20 de ani, în Neamţ s-au desfiinţat firme mari, în care lucrau mii de oameni, planul nostru este să atragem cât mai mulţi agenţi economici într-un singur loc pentru a crea locuri de muncă şi pentru a stimula producţia şi cercetarea în orice domeniu”, a spus Vasile Pruteanu, șeful Consiliului Județean Neamț. Pruteanu vede realizabile două parcuri industriale, unul în zona Piatra Neamţ şi unul în zona Roman. Și Consiliul Județean Iași are un asemenea proiect în derulare, în comuna Lețcani. Proiectul în valoare de 4,3 milioane eur, vizând construirea unui parc agroindustrial, a fost depus pentru finanțare pe 28 octombrie 2009.

Parcul este un proiect care se va întinde în primă fază pe o suprafață de 25 de hectare, urmând ca ulterior să se dezvolte și să ajungă până la 100 de hectare.

Pe acest teren se vor construi halele de producție, de conservare și expunere. Parteneri în proiect sunt autoritățile locale din comuna Lețcani, Consiliul Județean Iași, dar și autorități din Republica Moldova și din Ucraina.

Alin BOLBOS