Loss of Soul by Botond Reszegh

RÃ&#x2030;SZEGH BOTOND Pierderea sufletului Loss of Soul

Loss of Soul iradiază în felul în care o face o gaură neagră, adică emanând și, totodată, revenind înapoi la sine. Deși lucrează în izolare, eternitatea ei devine evidentă în momentul în care componentele sunt asamblate, completându-se reciproc. Ea este interconectată într-un mod atât de dens încât se prăbușește asupra propriei comunități, în timp ce se conectează cu ﬁecare dintre noi.

Loss of Soul radiates in a way a Black Hole does, evolving while reaching back into itself. It works in isolation, but its eternity is obvious only when its components are assembled, complementing each other. It’s so densely interlinked, that it collapses into its own community, while connecting to each of us. Albert-László Barabási

Loss of Soul

Că funcționăm cu o anumită impresie asupra unui om multă vreme după ce aceasta s-a format, de cele mai multe ori ca rezultat al primei întâlniri, e un truism care ține de psihologia elementară. Întâmplarea a făcut să îl cunosc pe Részegh Botond chiar în atelierul lui, iar sentimentul avut atunci nu doar că a rămas același, dar s-a și amplificat între timp. Mi-am spus la acel moment că, iată, este posibil să fii dedicat complet, ca artist, muncii de documentare a temei la care lucrezi și, în același timp, să te miști firesc în mediul în care trăiești, să fii implicat în bunul mers al lucrurilor din jurul tău, să urmărești cu un ochi critic direcția în care se mișcă lumea, să participi la dezbaterile de idei ale momentului din mai multe țări și în mai multe limbi. În Loss of Soul Részegh Botond urmărește o temă care l-a acaparat de câțiva ani și pe care o dezvoltă într-o serie de lucrări variate ca dimensiuni, ca tehnică și ca mod de realizare. “Pierderea sufletului” poate suna patetic sau neconvențional de pretențios pentru lumea artelor contemporane, în măsura în care putea trimite, livresc și didactic, la istoria căderii, a alungării din paradis sau a tranzacționării mai moderne a sufletului, precum în Faust sau în Maestrul și Margareta. Részegh Botond nu face însă paradă de cultură. El se revoltă împotriva unui alt fel de pierdere, pe care o simțim, aici și acum, pe propria piele. E o pierdere de sine prin diluare, prin lipsa timpului de reflecție, printr-un vertij al informației de ultimă oră care ne obligă să consumăm conținut cu o viteză ce nu mai permite nici măcar verificarea autenticității surselor. Részegh Botond pune pe pânză/hârtie ce rămâne din noi în epoca post-adevăr: căpățâni care aduc vag a cap de om, trunchiuri care pot fi dar nu sunt neapărat părți ale corpului omenesc, resturi ale unei umanități care mai are încă memoria unui alt ritm. Lucrările lui Részegh Botond nu au însă nostalgia vreunei iluzorii vârste de aur, așa cum nu dau indicii despre vreo eventuală definiție substanțială/metafizică a sufletului. Orice ar însemna acesta – sufletul –, știm că a experimenta să trăiești ca ființă umană în anii 2000+ este un proces radical marcat de interacțiunea permanentă cu tehnologia, iar pentru Részegh Botond aceasta potențează un sentiment al angoasei și al pierderii ca mișcare centrifugă a sinelui. Mereu la îndemână (tabletă), în mână (smartphone), pe mână (smartwatch), device-ul conectat la internet și la toate celelalte aparate din jur, ne somează să îl utilizăm. Zeci de verificări pe zi (sau chiar sute pentru cei născuți direct în epoca internetului disponibil permanent și oriunde) construiesc o imagine despre lume ca asamblare mai mult sau mai puțin aleatorie a tot ceea ce un algoritm a decis că trebuie să intre în feed. Mai mult, timpul petrecut în rețea înseamnă consum dar și, din ce în ce mai mult, furnizare de informații: ce ne place sau ce nu ne place, câți pași facem în fiecare zi, ce opțiuni politice avem etc. Conștientizarea acestui fenomen nu îl aruncă pe Részegh Botond în brațele unor puerile teorii a conspirației globale. Dar rămâne sentimentul de a se lăsa folosit, de a deveni un ceva livrabil, de a alimenta cu propriul sine enormul flux de date al lumii digitale. Refuzul de a face lucrări frumoase nu mai este de multă vreme un act de frondă. De altfel, pictura lui Részegh Botond nu se înscrie deloc în tradiția esteticii urâtului. Aș zice că în Loss of soul vedem la lucru un agnostic radical, indiferent la rezultatul pe care albul urban, griul și negrul le produc pe pânză sau pe hârtie. Cvasi absența culorilor din pictura lui Részegh Botond nu vine din formația lui de grafician, ci este alegerea

naturală pentru niște lucrări unde stratul de acrilic este de multe ori mai degrabă zgâriat decât întins pe pânză rezultând o suprafață ce trimite la indiferența estetică a betonului nefinisat din arhitectura brutalistă. E ușor de remarcat lipsa feței umane din lucrările prezente în această serie. Lipsa fizionomiei este și o formă de manifestare a nesupunerii vizavi de extinderea tot mai intruzivă a tehnologiei de recunoaștere facială automată. Procesul de deconstrucție la care Részegh Botond își supune personajele – ca iterări ale sinelui – nu se oprește însă la primul strat. Musculatura de sub piele dispare și ea, alterarea – în sensul abstractizării – continuând până la nivelul structurii de rezistență a corpului uman. „Lecția de anatomie” se încheie fără o concluzie definitivă. Într-un fel, Részegh Botond radicalizează un proces de auto-transformare a omului ce a început cu suprafața – pielea – atunci când ea a devenit suport pentru scris sau desen (tatuaj/body painting), a fost perforată (piercing) sau „ajustată” (chirurgia estetică). În lucrările din seria Loss of soul corpul omenesc ca întreg poate fi acum modificat și recompus – modular – conform unei geometrii variabile. Dan Lazea

Loss of Soul

The fact that a certain impression we formed on a person – often during our first encounter – has a long-lasting influence on our behaviour is a general truth considered a basic principle of psychology. I happened to meet Részegh Botond right in his studio, and that first impression I had then not only remained the same ever since, but grew to be more intense with the passage of time. At that very moment I said to myself: ‘Look, indeed, it is possible to be fully dedicated, as an artist, to both documenting the topic you are working on and, at the same time, to move with ease in the environment you live in, to be involved in putting the things around you to good use, to follow with a critical eye the direction the world is moving to and take part in the public debates organised in different languages and in different countries.’ In Loss of Soul Részegh Botond develops a theme he has been working on for several years and has explored in many of his works in several dimensions using a variety of techniques and a wide array of approaches. “Loss of soul” may sound pathetic or unconventionally pretentious for those who feel at home in the world of contemporary fine arts because, in a bookish and didactic approach, it can be understood as an allusion to the history of the fall, to the story of Man being thrown out of Paradise, or to the more modern idea of selling one’s soul, as it appears for example in Faust or in The Master and Margarita. Nevertheless, Részegh Botond’s approach is not that of a culture parade. He revolts against another kind of loss we can all feel, here and now, on our own skin. It is a sort of loss of the self through dilution caused by the lack of time for reflection, the dizzying flow of breaking news, which forces us to consume content with a speed that makes it impossible even to check the authenticity of the sources. Részegh Botond puts on

canvas/paper whatever remains from us in the post-truth era: skulls faintly resembling human heads, torsos that can be – but not necessarily are – parts of human bodies, remains of a mankind that still has the memory of another rhythm. Despite all these, Részegh Botond’s works do not convey an air of nostalgia for an illusionary golden age, and do not give a clue on a possible substantial/metaphysical definition of the soul. No matter what this – the soul – could mean, we are well aware that the experiment of living as a human being in the 21st century is a process radically marked by permanent interactions with technology, perceived by Részegh Botond as a feeling of angst and loss, as a centrifugal motion of the self. Always at hand (tablet), in hand (smartphone), on hand (smartwatch), the device connected to the Internet and to other gadgets surrounding us summon us to use them. Tens of checks per day (or even hundreds for those who were born into the age of the always-and-everywhereavailable Internet) build an image of the world regarded as a more or less random assembly of what an algorithm has decided to allow to enter the feed. What is more, time spent in the network means consumption, and, to an increasing extent, provision of information on what we like or what we do not like, how many steps we take a day, what kind of political views we have, etc. The awareness of this phenomenon does not put Részegh Botond under the influence of a childish global conspiracy theory. But there remains a feeling of being used, of becoming something deliverable, of feeding with one’s self the enormous data flow of the digital world. The refusal to create beautiful works of art has long ceased to be an act of personal rebellion. In fact, Részegh Botond’s paintings do not follow the aesthetics of the ugly, at all. I would say that in Loss of Soul one can see a radical agnostic in the middle of his work, who remains quite indifferent towards the effects triggered by the urban white, the grey and black colours on the canvas or on the paper. The quasi absence of colours in Részegh Botond’s paintings is not the outcome of his predilections towards graphic art. It is a natural choice for him to create works where the layer of acrylic is scratched rather than spread on the canvas resulting in a surface that reminds us the aesthetical indifference of the ‘béton brut’ characteristic of Brutalist Architecture. What strikes the eye in the works belonging to this series is the lack of human faces. Lack of physiognomy is another way of manifesting disobedience to the always increasing expansion of the technology of facial recognition. The process of recognition Részegh Botond subjects his characters to – as iterations of the self – does not stop at the first layer. Muscles also disappear from under the skin, the alteration – i.e. abstraction – continuing until it affects the load-bearing structure of the human body. The ‘anatomy lesson’ ends without a final conclusion. In a way, Részegh Botond expresses a radical point of view on the process of Man’s self-transformation, which started on the surface – the skin – when it was first used to be written or drawn on (tattoos/body painting), was perforated (piercing) or ‘adjusted’ (plastic surgery). In the works belonging to the series Loss of Soul the human body, as a whole, can now be modified and reassembled – in a modular way – according to a variable geometry. Dan Lazea Translated by Kémenes Árpád

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 230 x 165 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 230 x 165 cm, 2015-2018

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 100 x 70 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 25 x 20 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 100 x 70 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 25 x 20 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 100 x 70 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 25 x 20 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 90 x 90 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 60 x 50 cm, 2016

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 90 x 90 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 50 x 40 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 60 x 50 cm

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 150 x 100 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 90 x 90 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic, tuș, hîrtie / acrylic , ink on paper 35 x 25 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 50 x 40 cm, 2015

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 230 x 165 cm, 2015-2018

Pierderea suﬂetului / Loss of Soul acrilic pe pînză / acrylic on canvas 200 x 150 cm, 2015-2017

RÉSZEGH BOTOND 1977 Trăiește și lucrează în Miercurea Ciuc / Lives and works in - Miercurea Ciuc Expozitii personale | Personal exhibitions 2017 Várfok Project Room, Budapest Loss of Soul, Atelier 030202, Bucharest 2016 Delusion and Damnation, Interferences Festival, Hungarian Theater, Cluj Napoca, curated by Tompa Gábor Loss of Soul, Museum of Art Arad, curated by Adriana Oprea & Adrian Sandu 2015 “Nightfall” GalleryMC New York, curated by Debra Vanderburg Spencer “Nightfall” curated by Anamaria Altmann, Romanian Culture Institute, Vienna Passiójáték with Markó Béla (poet) Új Kriterion Gallery, Miercurea Ciuc (Romania) 2014 “Nightfall” Tranzit House, Cluj Napoca (Romania) “Nightfall” Tipograﬁa Gallery – Bucharest (with catalogue) VOLTANY, Volta Show- New York 360 Gallery, curated by Isabel Meirelles, Boston (with brochure) 2013 Joella Gallery, Turku, Finland Gellery 26, Bucharest, curated by Simona Vilău Galeria IX, Budapest (Hungary) „Ad hoc”, Új Kriterion Gallery, Miercurea Ciuc 2011 Galeria IX, Budapest (Hungary) (with catalogue) Léna&Roselli Gallery, Budapest (Hungary) 2010 Northeastern University, curated by Isabel Meirelles, Boston (with catalogue) 2003 | 2005 | 2009 Ingeborg Zweymuller Gallery, Baden bei Wien Art Fairs cu Galeria Léna & Roselli Art Fairs, Courtesy of Léna & Roselli Gallery 2015: Art Market Budapest, Budapest (Hungary) 2014: VOLTANY, Volta Show, New York 2013: Art Market Budapest, Budapest (Hungary) 2009: Budapest Art Fair, Budapest (Hungary) 2009: Slick Art Fair, Paris (France) 2009: Lineart: Ghent, (Belgium) 2008: Budapest Art Fair, Budapest (Hungary)

www.reszeghbotond.ro

Részegh Botond: Muzeul de Artă Arad 2016 / Museum of Art Arad 2016