Evenimente

EVEnIMEnTE

„Cu cât primim mai des Euharistia, cu atât devenim mai asemănători lui Isus, astfel încât pe pământ vom avea o pregustare a cerului.” (Carlo Acutis)

puȘtiul sFÂnt aDolescentul care a sFinţit NoRmaLUL

Carlo Acutis s-a născut pe 3 mai 1991 la Londra. A murit de leucemie pe 12 octombrie 2006 la Monza. A fost beatificat pe 10 octombrie 2020 la Assisi. Comemorarea liturgică: 12 octombrie. Kitul lui umano-spiritual: Sf. Liturghie, Sf. Împărtășanie, adorația euharistică, internetul, rozariul, entuziasmul, prietenii, bucuria, voluntariatul.

Evident că forțez expresia spunând puștiul sfânt. O forțez intenționat. Carlo Acutis a fost proclamat fericit de către Biserica Catolică. De ce? Pentru că a sfințit, adică a umplut de divin normalul, fără să piardă umanul. Ce vreau să spun cu asta? Adesea mulți oameni credincioși au o idee atât de devoționalistă despre sfinți încât îi desprind de pământ și de umanitatea lor și îi transformă în „mici dumnezei”. Parcă uită că au fost oameni și ei. Iar dacă nu uită, le povestesc umanitatea mai degrabă prin prisma minunilor sau a lucrurilor extraordinare pe care le-au făcut în timpul vieții. O astfel de abordare riscă uneori să îndulcească atât de mult imaginea lor în ochii altora, dar și devoțiunea populară, încât există riscul de „diabet spiritual”. Poate să fie benefic pentru evlavia credinciosului clasic, care vine regulat la biserică, la spovadă și la Sfânta Liturghie. Dar pentru ceilalți, pentru cei care au abia o vagă idee despre credință, despre biserică și despre Dumnezeu? Un astfel de mod de a-i privi pe sfinți nu cred că ajută azi prea mult.

Avem nevoie mereu de exemple reale și umane de sfinți care să provoace tinerii de azi. Cum se poate vorbi de sfințenie adolescenților și tinerilor de azi ispitiți de superficialitate, violență, pornografie sau de droguri?

De aceea, doresc să îl prezint pe noul fericit, Carlo Acutis, cu picioarele pe pământ. Nu a făcut nimic extraordinar, dar a trăit divin umanul, a trăit extraordinar ordinarul, normalul. Doar așa poate deveni o provocare și un model pentru adolescenții și tinerii de azi. Dacă îl urcăm prea mult în cer și vorbim doar despre devoțiunile lui și cât de des mergea la biserică și la Sf. Liturghie, va fi bine pentru credincioșii „pur sânge”, pentru cei care, oricum, nu pot fi clintiți în credința lor, dar am rata ocazia să devină un real model pentru adolescenții și tinerii de azi. Tocmai

aceștia ar trebui să îl simtă aproape, aproape de trăirile și de provocările lor.

Este oarecum evident că Biserica reușește cu greu să vorbească astăzi în mod convingător adolescenților și tinerilor. De aceea, figuri proaspete și energice de sfințenie, precum Carlo Acutis, îi pot provoca pe adulți, pe părinți dar și pe preoți ca să-și convertească abordarea și limbajul în relația cu noile generații. Așa au facut și marii sfinți din trecut la vremea lor. Așa se cuvine să facem și noi astăzi ca să nu pierdem viața spirituală și credința lor în anii adolescenței și ai tinereții.

În această idee s-ar cuveni să povestim și să propunem adolescenților și tinerilor aspecte din viața Fericitului Carlo care să-i atingă și să-i provoace la o spiritualitate și o credință adaptată vârstei lor. Carlo Acutis era pasionat de internet și îl folosea ca să transmită credința. Pentru mulți astăzi internetul este o oportunitate, dar pentru mulți alții devine o dependență nesănătoasă, o îndepărtare de viața reală, alteori o dependență de violență și pornografie. Fericitul Carlo poate deveni un exemplu pentru felul în care internetul poate să fie folosit ca o resursă și o oportunitate, nu ca o dependență sau o viciere a relațiilor reale.

S-au făcut cercetări în computerul lui după ce a murit și nu au fost găsite urme de pornografie. Nimic. Câți adolescenți și tineri de azi se pot considera liberi de o astfel de ispită sau dependență? Iată, pentru ei Carlo Acutis poate deveni un model. Cine vrea să se elibereze de o astfel de sclavie îl poate invoca în rugăciune. El să îi învețe să folosească internetul în mod curat.

Apoi trebuie să spunem că provenea dintr-o familie bogată, călătorise mult prin lume, studia bine la școală, dar toate acestea nu însemnau mare lucru față de călătoria lui interioară, viața spirituală și relația lui cu Dumnezeu. Fotografiile ne arată un adolescent atât de luminos, frumos și liber. Liber să facă nu doar ceea ce era ispitit, ci liber să aleagă Viața, să facă sărituri în apele profunde ale misterului, ale credinței. Ăsta sport de practicat, alături de toate celelalte :) Și tocmai pentru că l-a practicat și s-a antrenat bine la Sfânta Liturghie, spovadă, adorație și rozariu, a reușit să învingă frica de moarte. Adolescenții și tinerii de azi pot învăța de la el să nu le mai fie frică de moarte. Îi pot da follow, nu pe instagram sau facebook, ci în mod real, în viața de credință. Carlo Acutis, influencerul lui Dumnezeu.

„E xistă o cale de ieșire din orice situație întunecoasă și dureroasă. E adevărat, de exemplu, că domeniul digital poate să te expună la riscul închiderii în tine însuți, al izolării sau al plăcerii fără conținut. Dar nu uita că există tineri care, chiar și în aceste domenii, sunt creativi și, uneori, geniali. Este cazul tânărului Venerabil Carlo Acutis. El știa foarte bine că mecanismele comunicării, publicității și rețelelor sociale pot fi folosite pentru a ne face să devenim adormiți, dependenți de consum și de noutățile pe care le putem cumpăra, obsedați de timpul liber, închiși în negativitate. El însă a știut să folosească noile tehnici de comunicare pentru a transmite Evanghelia, pentru a comunica valori și frumusețe. Nu a căzut în capcană. Vedea că mulți tineri, deși păreau diferiți, în realitate sfârșesc prin a fi la fel ca alții, alergând după ceea ce le impun cei puternici prin mecanisme de consum și de amețire. În acest fel, nu lasă să înmugurească darurile pe care Domnul le-a dat, nu oferă acestei lumi acele capacități atât de personale și unice pe care Dumnezeu le-a semănat în fiecare. Așa se întâmplă că, după cum spunea Carlo, «toți se nasc în original, dar mulți mor ca fotocopii». Nu lăsa să ți se întâmple așa ceva”. Papa Francisc (2019), Exortația apostolică Christus vivit, nr. 104-106