Estetica

CREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

estetica celebrării liturgice

Putem vorbi în contextul actual de o estetică a celebrărilor liturgice? Pentru o parte dintre credincioși, această întrebare poate fi una retorică, poate chiar bizară, iar pentru alții poate fi o întrebare cât se poate de pertinentă. Din punctul meu de vedere, răspunsul nu poate fi decât afirmativ și este atât de imediat, încât este posibil să afirmăm: tocmai din liturgie estetica redescoperă sensul cel mai profund al existenței sale, așa cum este în Liturghie, adică frumusețea apare în sursa sa originală și esențială. Dacă în celebrările liturgice solemne și ordinare există experiența frumuseții supreme a lui

Dumnezeu, atunci toate elementele care caracterizează limbajul de închinare trebuie să fie marcate de atributul frumosului și să conducă în mod continuu către Frumosul

Absolut.

Text: Pr. eugen Răchiteanu

De aici și sensul esteticii liturgice conținute în frumusețea celebrării care trebuie să înalțe sufletul omului către Dumnezeu; tot aici să avem în vedere și întregul program iconografic al spațiului sacru care contribuie la îmbogățirea limbajului sacramental, care reînvigorează credincioșii în contextul celebrării liturgice. De aici și necesitatea membrilor Bisericii de a înțelege, în lumina Duhului Sfânt, programul iconografic pentru a stabili puncte comune de întâlnire cu arhitecții și artiștii, chemați „astăzi” să exprime conținutul frumuseții în sintagmele diversificate ale operelor sau ale proiectelor lor de construcție.

Provocarea pentru oricine – preot, arhitect, artist, creștin – în parte este aceea de a înțelege și de a trăi profund celebrarea misterului celebrat, dar și de a contribui în mod personal la cultivarea, îmbunătățirea și înfrumusețarea celebrărilor liturgice. În acest caz intervine creativitatea celui care celebrează, dar și a celui care participă la actul liturgic.

De exemplu, perspectiva poetică și estetică are în vedere vivacitatea acțiunii și a percepției sensibile în cadrul liturgiei. Conștientizarea deplină a importanței orizontului estetic în diferitele ritualuri nu este o redimensionare recentă a teologiei liturgice: de fapt, liturgia este o realitate ce se reînnoiește continuu, mereu în slujba lui Dumnezeu, dar mai ales a întâlnirii omului cu Creatorul său. Este fundamental faptul că orice creștin trebuie să înțeleagă și să-și însușească dinamica estetică și poetică liturgică pentru o celebrare mai rodnică și mai înălțătoare către gloria lui Dumnezeu. Oare ne folosim creativitatea atunci când participăm la celebrări liturgice? De aceea, astăzi ni se cere să ne asumăm o estetică corectă a celebrării liturgice și să aducem un plus de calitate în actul liturgic, pentru că doar în felul acesta putem să evidențiem faptul că liturgia nu este o celebrare statică, ci un act viu, o experiență dumnezeiască ce ne ajută să-l întâlnim pe Dumnezeu.