Societate

nevoia de omenie

A fi alături de persoanele în suferință este una dintre marile misiuni ale Bisericii. În intențiile de la Sfânta Liturghie ne rugăm în mod constant pentru bolnavi, dar și pentru cei care îi îngrijesc.

Îmbolnăvirea unei persoane dragi este resimţită cu multă durere și neliniște. În sânul familiei putem vorbi chiar de un surplus de suferinţă. Părinţii suferă cu atâta intensitate pentru copilul bolnav, după cum copilul trăiește o nebănuită neliniște, angoasă în cazul îmbolnăvirii unuia dintre părinţi.

Într-o audienţă generală ţinută în luna iunie 2015, Papa Francisc spunea că familia este cel mai apropiat spital. În multe locuri din lume spitalul este ceva îndepărtat, iar accesul la îngrijirile medicale este acordat numai unui număr restrâns de bolnavi. În multe cazuri sunt mama, tatăl, fratele, sora, bunica, bunicul agenţii care își dau din plin concursul pentru însănătoșirea celui bolnav.

Text: Pr. Fabian măriuț

Spitalele, prin excelenţă locuri ale suferinţei și ale speranţei în vindecare, devin în multe cazuri adevărate ascunzători, ori veritabile locuri de parcare. Situaţia critică datorată pandemiei ne-o arată cu prisosinţă. Regula distanţării și a izolării amplifică durerea. Odată, un medic care se transferase dintr-un spital mic, fără prea multe dotări la dispoziţie, într-un spital mare dotat cu tehnologie de ultimă generaţie, îmi mărturisea că în noul loc sunt de toate, dar lipsește ceva esenţial, anume spiritul familiar. A umple lumea cu acest spirit, inclusiv spitalele, iată ce poate creștinul.

Boala scoate la suprafaţă dificultăţile pe care le traversează familia. E timpul în care slăbiciunile umane se arată cu ușurinţă, dar și o bună oportunitate pentru a întări legăturile

Spunea Papa Francisc: „Când nu veți putea vindeca, veți putea îngriji mereu cu gesturi și proceduri care să dea odihnă și alinare bolnavului.” În fața neputinței, primul și ultimul cuvânt îl are așadar surplusul de iubire, de omenie.

dintre membrii săi. Timpul încercării este, de asemenea, o bună ocazie de a educa generaţiile tinere la solidaritate. Acel model educativ care încearcă să-i ţină pe copii la distanţă de suferinţă sau să le-o ascundă este păgubos. E ca un anestezic împotriva durerii.

Cu ocazia Zilei bolnavului (11 februarie 2020), la începuturile crizei sanitare din Europa, Papa Francisc, cumva în mod prevăzător, le amintea lucrătorilor din spitale că în faţa cazurilor clinice problematice și a diagnozelor nefavorabile, deschiderea faţă de dimensiunea transcendentă a vieţii dă sens și plinătate vocaţiei lor. Profesionalismul însufleţit de caritate și numai împreună cu ea reprezintă cea mai bună slujire adusă adevăratului drept uman la viaţă.