UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE
Nevoia de omenie A fi alături de persoanele în suferinţă este una dintre marile misiuni ale Bisericii. În intenţiile de la Sfânta Liturghie ne rugăm în mod constant pentru bolnavi, dar şi pentru cei care îi îngrijesc. Text: Pr. Fabian Măriuţ
Î
mbolnăvirea unei persoane dragi este resimţită cu multă durere şi nelinişte. În sânul familiei putem vorbi chiar de un surplus de suferinţă. Părinţii suferă cu atâta intensitate pentru copilul bolnav, după cum copilul trăieşte o nebănuită nelinişte, angoasă în cazul îmbolnăvirii unuia dintre părinţi. Într-o audienţă generală ţinută în luna iunie 2015, Papa Francisc spunea că familia este cel mai apropiat spital. În multe locuri din lume spitalul este ceva îndepărtat, iar accesul la îngrijirile medicale este acordat numai unui număr restrâns de bolnavi. În multe cazuri sunt mama, tatăl, fratele, sora, bunica, bunicul agenţii care îşi dau din plin concursul pentru însănătoşirea celui bolnav.
Spitalele, prin excelenţă locuri ale suferinţei şi ale speranţei în vindecare, devin în multe cazuri adevărate ascunzători, ori veritabile locuri de parcare. Situaţia critică datorată pandemiei ne-o arată cu prisosinţă. Regula distanţării şi a izolării amplifică durerea. Odată, un medic care se transferase dintr-un spital mic, fără prea multe dotări la dispoziţie, într-un spital mare dotat cu tehnologie de ultimă generaţie, îmi mărturisea că în noul loc sunt de toate, dar lipseşte ceva esenţial, anume spiritul familiar. A umple lumea cu acest spirit, inclusiv spitalele, iată ce poate creştinul. Boala scoate la suprafaţă dificultăţile pe care le traversează familia. E timpul în care slăbiciunile umane se arată cu uşurinţă, dar şi o bună oportunitate pentru a întări legăturile
Spunea Papa Francisc: „Când nu veți putea vindeca, veți putea îngriji mereu cu gesturi şi proceduri care să dea odihnă şi alinare bolnavului.” În faţa neputinţei, primul şi ultimul cuvânt îl are aşadar surplusul de iubire, de omenie. 22
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2020
dintre membrii săi. Timpul încercării este, de asemenea, o bună ocazie de a educa generaţiile tinere la solidaritate. Acel model educativ care încearcă să-i ţină pe copii la distanţă de suferinţă sau să le-o ascundă este păgubos. E ca un anestezic împotriva durerii. Cu ocazia Zilei bolnavului (11 februarie 2020), la începuturile crizei sanitare din Europa, Papa Francisc, cumva în mod prevăzător, le amintea lucrătorilor din spitale că în faţa cazurilor clinice problematice şi a diagnozelor nefavorabile, deschiderea faţă de dimensiunea transcendentă a vieţii dă sens şi plinătate vocaţiei lor. Profesionalismul însufleţit de caritate și numai împreună cu ea reprezintă cea mai bună slujire adusă adevăratului drept uman la viaţă.
