Prima și ultima Christus vivit Știri/Anunțuri

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

priMa Și ultiMa

Te salut cu drag, cititor cu suflet tânăr, la început de lună noiembrie, o lună cu un specific aparte. Biserica ne invită în această lună să reflectăm la o realitate a credinței, și anume viața care va continua, după viața pe care o trăiești acum – viața veșnică. Așadar, fac referire la o lume nouă a sufletelor care îl întâlnesc pe Dumnezeu „față către față”, o lume lipsită de condiționări fizice și griji ca cele de acum. Acolo sus, singura preocupare va fi petrecerea timpului cu Dumnezeu. Bineînțeles, în această lună suntem invitați să reflectăm și la cei dragi care au plecat dintre noi și care, sperăm, acum contemplă chipul lui Dumnezeu. Avem datoria să îi pomenim în rugăciunea noastră, dacă dorim să ne anime speranța că și ei se roagă pentru noi. Dacă dorim să menținem o legătură cu ei, rugăciunea este o cale.

Dar până a ajunge să-i întâlnim pe Dumnezeu și pe sfinți și să ne reîntâlnim cu cei dragi din viața noastră, avem o viață de trăit, mai scurtă

Twitter: @Pontifex

sau mai lungă. Nu avem certitudinea asupra a cât ne este dat să petrecem viața pe acest pământ, dar un lucru e sigur, la un moment dat va trebui să ne petrecem viața într-un decor nou – cel divin. Până atunci nu ne rămâne decât să facem ca timpul pe care îl avem la dispoziție să conteze.

În unele sacristii, noi, preoții, mai găsim scris: „Celebrează această liturghie ca și cum ar fi prima și ultima.” Se sugerează astfel să trăim atenți acea liturghie. Ce-ar fi dacă prin gândurile noastre de dimineață ar trece și acesta: „Trăiește astăzi ca și cum ar fi prima și ultima ta zi pe acest pământ.” Să fie ca o sugestie primită ca o încurajare pentru o zi trăită frumos. Cu siguranță, într-o bună zi, acest gând va deveni realitate. Ce reacție preferi în pragul trecerii tale din această lume: „Ups! Mi-ar prinde bine o spovadă!” sau zâmbind, liniștit, să întrebi: „Încotro, Isuse?” Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan

pentru Pastorația Tineretului

A te ruga înseamnă a mijloci pentru lume, amintind că aceasta, în ciuda tuturor fragilităților sale, îi aparține mereu lui Dumnezeu. (Papa Francisc) tinerii Întreabă

Cum învăţ să îl simt Pe Domnul mUnCInD DE-a lunGul zilei mele?

Domnul este cu noi oricum, în tot ceea ce facem.

Uneori îl simțim, alteori, nu.

Există mai mulți factori care ne pot ajuta să ne conectăm cu

El: liniștea, natura, rugăciunea, muzica. Este fundamental să cultivăm o legătură trainică, oferind un timp de rugăciune consecvent, oricât de scurt ar fi. Apoi, din această legătură, să învățăm să-i oferim lui

Dumnezeu toate nimicurile pe care le facem. Nu numai dimineața la rugăciune, ci și când așteptăm la semafor, sau ne uităm în oglindă. Ne bucură faptul de a-l simți pe Domnul că ne însoțește, dar sufletul nostru nu este mereu capabil de asta, pentru că uneori este divizat. În plus, este darul lui

Dumnezeu când se face simțit și când nu. Noi avem nevoie să învățăm că și atunci când

Dumnezeu nu se face simțit,

El este cu noi; să-l căutăm mai departe și să-l dorim. Iar credința noastră în cuvintele Lui „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20) ne întărește.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

CHRISTUS VIVIT

perspective noi

În activitățile dedicate tinerilor, un rol important îl au și lucrătorii pastorali, cei care îi ghidează pe tineri să „privească” în direcția potrivită. Unora dintre ei le-a fost adresată întrebarea: „Cum văd noul an pastoral?” Iată ce au răspuns:

„Ambițios și nesigur în același timp. Să ne încredem în Dumnezeu care ghidează incertitudinea și creativitatea noastră!” (Sr. Gabriela Lungu, Parohia „Sf. Tereza”, București) „Noul an pastoral este un dar, unul care mă va provoca spre creativitate, speranță și deschidere.” (Sr. Andreea Mihoc, Parohia „Sf. Francisc”, București) „O voce nouă pentru a vesti cea mai mare comoară a vieții și a lumii în care trăim: acum și împreună pentru Evanghelia lui Cristos.” (Pr. Ciprian Andrei, Parohia „Sf. Anton de Padova”, București) „Dacă ar fi să mă exprim cu un singur cuvânt, ar fi: PROVOCATOR. Este o provocare pentru mulți dintre noi să găsim noi modalități de a ajunge la inimile adolescenților/tinerilor. Să adoptăm instrumente sau căi diferite de a ne întâlni, altfel de cum eram obișnuiți. Cred că dacă nu suntem dispuși să riscăm noi înșine, să ieșim din zona noastră de confort, să cădem și să ne ridicăm, să testăm noi unghiuri din care să ne apropiem de cei cu care lucrăm, avem puține șanse să obținem rezultatele dorite.” (Sr. Gema Cochior, Parohia „Preasfânta Inimă a lui Isus”, București) „Va fi un an în care vrem să practicăm și mai mult rugăciunea, care își are punctul culminant în Sfânta Liturghie, la care vrem să participăm activ. O devoțiune de redescoperit este aceea către Inima lui Isus, care ne ajută să nu uităm că măcar lunar trebuie să ne spovedim pentru a participa mai deplin la Sfânta Jertfă.” (Pr. Iosif Ghiuzan, Parohia „Catedrala Sf. Iosif”) „Martori ai unei realități dificile, pe care o vom depăși împreună, uniți cu Isus.” (Pr. Paul Isciuc, Parohia „Sf. Maria a Harurilor”, București) „Anul pastoral, deși marcat de realitatea pandemiei de coronavirus, nu trebuie să ne «prindă» cu teamă; dimpotrivă, ne propune noi activități și inițiative care să ne ajute să fim tineri cu inima tânără și curajoasă, gata să continuăm parcursul nostru de întâlnire personală cu Cristos.” (Pr. Andrei Dumitrescu, Parohia „Sfântul Francisc”, București) „Noul an pastoral este o mare provocare, dar și o mare oportunitate, deoarece putem valoriza mai mult căile media, putem mărturisi mai mult, prin prezența noastră în mediul digital, că noi l-am întâlnit pe Cristos, că El este viu în viața noastră și dă sens vieții noastre în orice împrejurare.” (Sr. Ana Maria Bulai, „Tinerii și Evanghelia”)

Redacția „Suflet tânăr”

poveştile îi ţin în viaţă pe cei dragi

Îmi amintesc cu mare drag, de când eram mic, că în această perioadă, mulți credincioși se întorceau acasă ca să se roage pentru cei dragi. De asemenea, mă bucuram că puteam să mă întâlnesc cu verișorii și prietenii mei care erau stabiliți în alte localități mai îndepărtate. Erau frumoase aceste întâlniri din luna noiembrie pentru că mergeam împreună la Sfântul Rozariu, la Sfânta Liturghie, la sfințirea mormintelor, unde rămâneam împreună până ce venea părintele să se roage și pentru cei dragi nouă. reFlexie liberté

Cred că libertatea este unul dintre dezideratele cele mai puternic susținute de către noi, românii. Cu greu găsești pe cineva care să nu o vrea pentru sine, ușor găsești o persoană care să îi declare eterna iubire. E ușor să se întâmple asta, libertatea fiind mereu pictată ca o zână imaculată. Din păcate, ca în multe alte povești de dragoste, apar abuzul, violența domestică și infidelitatea.

Căci oare nu este abuz atunci când nu putem să ne dăm seama că libertatea noastră nu este un bici cu care să îl asuprim pe aproapele? Poate el nu ne împărtășește dorințele, fricile, speranțele.

Dar atunci când punem în opoziție, și nu în complementaritate, libertatea cu datoria, nu vorbim oare de violență domestică? În acest timp auzeam și diferite relatări despre cei din familia mea, din partea părinților sau a unchilor sau a mătușilor mele. Povestiri care te ajută să crești și creează legături cu ceilalți membri ai familiei. Pe moment nu realizam importanța acestor povestiri, dar odată cu trecerea timpului îți dai seama cât de important este fiecare în familia sa. Zicea un bătrân de la mine din sat: „Cineva este uitat, după ce moare, dacă se uită poveștile despre el.” Nu renunțați să povestiți!

Pr. Ștefan Lenghen Datoria, dacă vrem să aibă sens, trebuie să fie înțeleasă ca fiică a libertății, nu rival.

În final, când căutăm cu disperare figuri pe care să le urmăm orbește, ce facem? Nu e niciodată bine să uităm că toți liderii sunt oameni și că toți oamenii fac greșeli.

Astfel, putem vedea că noi, de fapt, suntem doar într-o stare de iluzionare în raport cu libertatea. Ne place să o admirăm, să visăm la ea, dar atunci când descoperim ce necesită o căsnicie cu ea, ne refugiem în tot ce putem. Această realitate este mai periculoasă decât sclavia, pentru că, în ea, lanțurile par un sprijin și nu o povară. Iar oricine se îndrăgostește de lanțuri va deveni cel mai bun gardian al acestora, cel mai feroce paznic al închisorii. Rafael Ropotă cineMateca

ePIPHaNy (2019)

atunci când moartea îi răpește singura persoană dragă și apropiată, o tânără încearcă să își reclădească relația cu tatăl ei, pentru a-și reconstrui familia, dar se lovește de diferite obstacole. sinteză: Luka este o tânără preocupată să își creeze un viitor în viață, în timp ce încearcă să își cunoască tatăl și să recupereze anii petrecuți departe de acesta, dar din păcate, trecutul nu îi lasă să se bucure de această reîntâlnire, vrând să îi despartă. Despre film: Filmul are în centrul acțiunii apa ca semn al renașterii spirituale, menită sa curețe trecutul și să ofere un prezent și un viitor familiei, dar nu înainte de a trece prin diferite etape ce au ca rol întărirea legăturilor. Recomandare: Filmul a fost un adevărat succes, fiind câștigător a 8 premii.

Alexandra Iacoban

șTIRI/AnUnțURI

Imn Isus trăiește!

Sâmbătă, 10 octombrie, a avut loc deschiderea noului an pastoral diecezan. Sărbătoarea a fost marcată printr-o Sfântă Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă, în Catedrala Sfântul Iosif. Un rol important l-au avut tinerii trupei diecezane de muzică Veritá care, animând celebrarea, au prezentat în premieră un imn construit pe baza exortației postsinodale Christus vivit. Versurile au fost create de Sr. Andreea Mihoc, iar melodia de către trupa amintită. Împărtășim cu voi imnul, unic în România, „Isus trăiește!”.

1. Ce este omul fără Dumnezeu? Un călător, pribeag și neliniștit. Dar tu, tinere, privește la el, mereu... Te vrea fericit, misionar împlinit.

Ref. Cristos trăiește în mine și-n tine. Ne cheamă s-aprindem stele în noaptea altor tineri. Cristos trăiește în mine și-n tine. Zâmbește, Biserica are nevoie de tine.

2. Tu ești o poveste scrisă cu iubire. Invitat să o trăiești în rol principal. Ascultă-ți inima și vei afla cu uimire... Comoara ce duce spre scopul final. R.

3. Trăiește frumos a ta tinerețe, Fii creativ, curajos în alegeri. Ajută-ți semenii cu blândețe... În viață înfruntă-ți temerile. R.

CLUj-nAPOCA

sFinţii, prietenii noȘtri

ITALIA

beatiFicare carlo acutis

Pe parcursul verii s-au desfășurat campusuri estivale pentru copii în șapte parohii greco-catolice, cu tema „Sfinții, prietenii noștri”. Prin ajutorul preoților și al animatorilor bine pregătiți din cadrul asociației ASTRU Cluj, copiii au luat parte, în condiții sanitare de siguranță, la activități recreative și educative pe tema sfințeniei, un ideal compatibil cu copilăria și tinerețea, care poate fi atins dacă ne propunem cu adevărat și lucrăm la aceasta în fiecare zi. Tânărul italian Carlo Acutis a fost declarat Fericit, pe 10 octombrie, de către Papa Francisc. A murit în anul 2006, la vârsta de 15 ani. În scurta sa viață, acest adolescent l-a iubit pe Dumnezeu. Pasionat de calculatoare, a făcut un site pentru a cataloga toate miracolele euharistice din Biserică. Când a făcut leucemie, și-a oferit suferința ca o rugăciune pentru Papa Benedict al XVI-lea și pentru Biserică. După atestarea unui miracol, la exhumare, trupul său a fost găsit intact. (Bianca Bîlha)

AcTiViTATEA CDPT

14 noiembrie –

Curs de formare online

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă! Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

suFlet tÂnăr COLECTIV DE REDACțIE Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă