SUFLET TÂNĂR
Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului
Prima și ultima
T
e salut cu drag, cititor cu suflet tânăr, la început de lună noiembrie, o lună cu un specific aparte. Biserica ne invită în această lună să reflectăm la o realitate a credinței, și anume viața care va continua, după viața pe care o trăiești acum – viața veșnică. Așadar, fac referire la o lume nouă a sufletelor care îl întâlnesc pe Dumnezeu „față către față”, o lume lipsită de condiționări fizice și griji ca cele de acum. Acolo sus, singura preocupare va fi petrecerea timpului cu Dumnezeu. Bineînțeles, în această lună suntem invitați să reflectăm și la cei dragi care au plecat dintre noi și care, sperăm, acum contemplă chipul lui Dumnezeu. Avem datoria să îi pomenim în rugăciunea noastră, dacă dorim să ne anime speranța că și ei se roagă pentru noi. Dacă dorim să menținem o legătură cu ei, rugăciunea este o cale. Dar până a ajunge să-i întâlnim pe Dumnezeu și pe sfinți și să ne reîntâlnim cu cei dragi din viața noastră, avem o viață de trăit, mai scurtă
sau mai lungă. Nu avem certitudinea asupra a cât ne este dat să petrecem viața pe acest pământ, dar un lucru e sigur, la un moment dat va trebui să ne petrecem viața într-un decor nou – cel divin. Până atunci nu ne rămâne decât să facem ca timpul pe care îl avem la dispoziție să conteze. În unele sacristii, noi, preoții, mai găsim scris: „Celebrează această liturghie ca și cum ar fi prima și ultima.” Se sugerează astfel să trăim atenți acea liturghie. Ce-ar fi dacă prin gândurile noastre de dimineață ar trece și acesta: „Trăiește astăzi ca și cum ar fi prima și ultima ta zi pe acest pământ.” Să fie ca o sugestie primită ca o încurajare pentru o zi trăită frumos. Cu siguranță, într-o bună zi, acest gând va deveni realitate. Ce reacție preferi în pragul trecerii tale din această lume: „Ups! Mi-ar prinde bine o spovadă!” sau zâmbind, liniștit, să întrebi: „Încotro, Isuse?” Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului
Twitter: @Pontifex A te ruga înseamnă a mijloci pentru lume, amintind că aceasta, în ciuda tuturor fragilităților sale, îi aparține mereu lui Dumnezeu. (Papa Francisc)
TINERII ÎNTREABĂ
Cum învăţ să îl simt pe Domnul muncind de-a lungul zilei mele?
D
omnul este cu noi oricum, în tot ceea ce facem. Uneori îl simţim, alteori, nu. Există mai mulţi factori care ne pot ajuta să ne conectăm cu El: liniştea, natura, rugăciunea, muzica. Este fundamental să cultivăm o legătură trainică, oferind un timp de rugăciune consecvent, oricât de scurt ar fi. Apoi, din această legătură, să învăţăm să-i oferim lui Dumnezeu toate nimicurile pe care le facem. Nu numai dimineaţa la rugăciune, ci şi când aşteptăm la semafor, sau ne uităm în oglindă. Ne bucură faptul de a-l simţi pe Domnul că ne însoţeşte, dar sufletul nostru nu este mereu capabil de asta, pentru că uneori este divizat. În plus, este darul lui Dumnezeu când se face simţit şi când nu. Noi avem nevoie să învăţăm că şi atunci când Dumnezeu nu se face simţit, El este cu noi; să-l căutăm mai departe şi să-l dorim. Iar credinţa noastră în cuvintele Lui „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt 28,20) ne întăreşte. Sr. Gabriela Lungu FCJ
NOIEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
17
