L’Osservatore Romano

L’OSSERVATORE ROMAN O Valoarea clarităţii

D iscutând cu tinerii despre sex şi afectivitate

Un subiect asupra căruia tinerii aşteaptă un cuvânt clar şi autentic este sexualitatea. Mulţi se îndepărtează din acest motiv, simţindu-se judecaţi, neînţeleşi sau neascultaţi. Uneori au dreptate. Nu întotdeauna pastorala răspunde concret la neliniştile lor. Abordarea sexualităţii cu claritate e o sarcină urgentă. Ne pune oarecum în criză, dar constituie o oportunitate care nu trebuie pierdută. Ne cheamă la o convertire pastorală profundă, care se poate rezuma în trei puncte:

1. Martori credibili. Tinerii caută o îndrumare inspirată din viaţă, nu doar din studiu. Ei îşi vor asculta mai degrabă păstorii dacă sunt astfel de martori. Din păcate, adesea suntem analfabeţi afectiv, incapabili să ne exprimăm lumea emoţională, iar gestionarea afectivităţii se face prin paradigma represiunii, care duce la lipsa de libertate în relaţiile de viaţă, de prietenie, mai ales cu sexul opus. Nu întotdeauna reuşim, fiecare conform identităţii proprii, să comunicăm realmente, în chestiuni profunde, descoperindu-ne şi zonele vulnerabile şi îngăduindu-i lui Dumnezeu şi semenilor să ne întâlnim acolo. Dacă noi, cei care educăm, nu învăţăm primii să ne canalizăm forţa dimensiunii noastre sexuale şi afective, nu vom avea autoritate să vorbim despre asta nimănui.

2. Vindecători-vindecaţi. Sinodul tinerilor a făcut cunoştinţă cu realitatea unei generaţii puternic marcate de fragilitate afectivă. Dificultatea tinerilor de a face alegeri definitive vine din frica de angajamente şi, mai profund, din teama că nu merită să fie iubiţi. Pentru a le arăta tinerilor că forţa transformatoare a kerygmei reînnoieşte totul, formatorii trebuie să o fi trăit pe pielea lor. Un prieten carmelitan spune des că toţi ar trebui să purtăm scris pe spate: „Șantier în lucru, scuzaţi disconfortul”.

3. Întrebări bune. Întrebările despre sex şi afectivitate sunt delicate. Formatorii care vor să facă o pastorală adevărată trebuie să devină experţi în discernământ. Asta înseamnă să depăşeşti ispita de a oferi răspunsuri de-a gata şi să pui întrebări bune care-i ghidează pe tineri în căutarea lor. Într-un fel, te dai un pas înapoi, acceptând riscul libertăţii celuilalt, singurul drum de creştere autentică. E o miză mare.

Traducere de Liana Gehl adaptare după Maria Rodriguez L’Osservatore Romano, 2 februarie 2020

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Nu sunt Sora Angela ...

... mărturiseşte Elena Sofia Ricci, interpreta personajului principal din serialul Che Dio ci aiuti. D eparte de a fi un simplu rol, „Sora Angela” a marcat o cotitură în viaţa actriţei: „Am învăţat să cunosc iubirea lui Dumnezeu şi valoarea rugăciunii graţie Sorei Angela, o figură minunată, dar şi plină de contradicţii.”

Mamă a două fiice, Elena Ricci a fost botezată pe ascuns de tatăl ei, primind prima Împărtăşanie abia în ziua nunţii. „S. Angela mi-a pus în faţă partea mea spirituală care de mult căuta o formă.” Agnostică, apoi atrasă de budism, astăzi actriţa citeşte regulat Evanghelia şi simte Liturghia drept o exigenţă personală. (Donne, Chiesa, Mondo, februarie 2020)