Din catehezele Papei

Iubirea lui D umnezeu este constantă DIN CATEHEZELE PAPEI

Primul pas în fiecare rugăciune creștină este intrarea într-un mister, cel al paternității divine. Există un Dumnezeu în ceruri, de a cărui iubire nimeni nu trebuie să se îndoiască. Iubirea lui Dumnezeu este constantă.

Text: Iulia Cojocariu

În cadrul catehezelor dedicate rugăciunii „Tatăl nostru”, Papa Francisc a rezervat trei cateheze despre primele cuvinte ale rugăciunii: „Tatăl nostru care ești în ceruri”, vorbind mai întâi despre apelativul „Tată” sau „Abba” (16 ianuarie 2019), apoi despre adresarea care se face la persoana I plural, „Tatăl nostru” (13 februarie 2019), și apoi despre expresia folosită de Isus, „care ești în ceruri” (20 februarie 2019).

În Noul Testament, rugăciunea se concentrează într-un singur cuvânt: Abba, aceasta fiind o expresie importantă pentru creștini. Semnificația ei, „Tăticule” sau „Tăticuțule”, reprezintă ceva intim, emoționant. Creștinul poate vorbi cu Creatorul numindu-l „Tată”. Când spunem „Tatăl nostru”, în inima noastră suntem invitați să

spunem „Tăticule”, să avem un raport cu Dumnezeu așa cum are un copil cu tatăl său, căruia îi spune „Tăticule” sau „Tăticuțule”. Aceste expresii evocă afecțiunea, căldura. Pentru a ne ruga bine trebuie să avem o inimă de copil. Este de ajuns să evocăm această expresie – Abba – ca să se dezvolte o rugăciune creștină. Pentru un creștin, a se ruga este a spune pur și simplu „Abba”, „Tăticule”, „Tăticuțule”, „Tată”, dar cu încrederea unui copil.

Isus ne-a învățat cum să ne rugăm. În tăcerea camerei noastre, să ne retragem din lume și să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l „Tată”. La rădăcina dialogului cu Dumnezeu, este un dialog în tăcere, ca un schimb de priviri între două persoane care se iubesc: omul și Dumnezeu își încrucișează privirile, iar aceasta este

Frați și surori, sfinți și păcătoși, suntem toți iubiți de același Tată și vom fi judecați cu privire la iubire.

o rugăciune. A-l privi pe Dumnezeu și a ne lăsa priviți de Dumnezeu este o rugăciune.

Rugăciunea adevărată este cea care se împlinește în secretul conștiinței, al inimii: vizibilă numai pentru Dumnezeu. În secretul conștiinței, creștinul nu lasă lumea la ușa camerei sale, ci poartă în inima sa persoanele și situațiile, problemele; le poartă pe toate în rugăciune.

Din rugăciunea „Tatăl nostru” lipsește cuvântul „eu”. Isus ne învață să ne rugăm având pe buze înainte de toate pronumele „Tu”, deoarece rugăciunea creștină este dialog. De la „tu” se trece la „noi”, și acest lucru deoarece în dialogul cu Dumnezeu nu este loc pentru individualism. Rugăciunea care se înalță către Dumnezeu este rugăciunea unei comunități de frați și surori. Primul pas în fiecare rugăciune creștină este intrarea într-un mister, cel al paternității divine. Iubirea Tatălui „care este în ceruri” este o iubire de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. Există un Dumnezeu în ceruri care ne iubește cum nimeni de pe acest pământ nu a făcut-o. Iubirea lui Dumnezeu este constantă.

Expresia „în ceruri” nu exprimă o îndepărtare, ci o diversitate radicală a iubirii, o altă dimensiune a iubirii. Este de ajuns să spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri”, și această iubire vine.