Pariori fără voie Christus Vivit Știri/Anunțuri

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Pariori fără voie

Lăudat să fie Isus Cristos și bine te-am regăsit, drag tânăr cititor! Ne aflăm într-un timp mai aparte, cel al Postului Mare, în care Biserica ne oferă posibilitatea, ghidând experiența noastră spirituală, să ne pregătim corespunzător pentru Sărbătoarea Paștelui, a învierii Mântuitorului. În asentiment cu aceasta, îți propun o nouă provocare și sper ca ea să-ți fie cu folos, să îmbunătățească experiența ta personală, din această lună.

Presupun că ai auzit de „pariul lui Pascal”? Cunoscutul filosof, matematician, fizician, teolog etc. Blaise Pascal (1623-1662), într-una din cugetările sale („Cugetări”), constată că oamenii, independent de voința lor, trebuie să facă un pariu cu privire la existența lui Dumnezeu; miza nu este mică: soarta sufletului după viața pământească. Pascal susținea atunci că o persoană, fiind chiar și numai rațională, ar trebui să-și ducă viața ca și cum ar exista Dumnezeu. Aceasta deoarece, dacă Dumnezeu nu ar exista în realitate, pierderea ar fi una mică (unele plăceri, câteva sacrificii). Însă dacă Dumnezeu ar exista și pariul ar fi pro, câștigul ar fi considerabil (Paradisul), iar pierderea iremediabilă (Iadul), evitată. Da..., un pariu riscant...

Îți propun un pariu unde pierderile ar fi totuși mai mici. Deseori suntem provocați, în gândurile noastre, despre ceilalți sau diferite situații, să alegem să gândim pozitiv sau negativ. Trebuie să facem o alegere. Dacă alegem să gândim pozitiv și am avut dreptate, am câștigat, dacă nu, pierderea ar fi mică, dar starea de spirit bună a fost de partea noastră. Dacă am ales să interpretăm negativ și am avut dreptate, câștigul e minim (satisfacție personală), însă dacă nu am avut dreptate, am pierdut mai mult (stare de spirit pozitivă, consecințele care apar etc). Iată un exercițiu care te poate ajuta: alege să interpretezi pozitiv și vei minimiza pierderile.

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex

Dacă ești tânăr, dar te simți slăbit, obosit sau dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască. Cu El, speranța nu lipsește.

Papa Francisc SUFLET TÂN ĂR

TINERII ÎNTREA BĂ

De ce am nevoie de rela xare?

Ca să am un echilibru în tot ce fac şi să mă bucur. O bserv tot mai mult că tinerii din jur lucrează şi studiază şi sunt implicaţi în tot felul de activităţi. Viaţa noastră devine foarte încărcată pentru că la muncă, dar şi acasă, trebuie să răspundem la multe mesaje şi să fim online permanent. E drept că telefonul ne face dependenţi şi pierdem timpul cu el. Apoi auzim pe toată lumea: „N-am timp de nimic!” În realitate, este nevoie să învăţăm să punem limite la muncă, să ştim să ne oprim ca să ne relaxăm şi să cerem ajutorul acolo unde simţim că este prea mult pentru noi. Şi acest lucru nu este uşor pentru persoanele active, pentru că munca le face să se simtă utile. De aceea, este o responsabilitate personală să găsim un timp pentru toate şi să punem limite. Unii vor spune că este imposibil. E drept, dar şi ei au nevoie să fie creativi şi să ceară ajutor pe unde pot. Munca dă sens, dar dacă nu este joc, nici relaxare, devine o povară şi ne putem îmbolnăvi.

CHRISTUS VIVIT Tinereţea sa ne luminează

Continuăm în această lună să-l observăm pe Isus, cel tânăr. Experiența tinereții sale îl ajută să ne înțeleagă mai bine. Iată ce spune Christus vivit (art. 30-33) despre „tinerețea sa care ne luminează”:

„Aceste aspecte ale vieţii lui Isus pot să constituie o inspiraţie pentru orice tânăr care creşte şi se pregăteşte să împlinească misiunea sa. Asta comportă maturizarea în raportul cu Tatăl, în conştiinţa că este unul dintre membrii familiei şi ai comunităţii şi în deschiderea de a fi umplut de Duhul şi condus să împlinească misiunea pe care Dumnezeu i-o încredinţează, propria vocaţie. (...) Isus nu vă luminează pe voi, tinerilor, de departe sau din exterior, ci pornind de la însăşi tinereţea sa, pe care el o împărtăşeşte cu voi. Este foarte important a-l contempla pe Isus tânăr pe care ni-l arată evangheliile, pentru că el a fost cu adevărat unul dintre voi şi în el se pot recunoaşte multe aspecte tipice ale inimilor tinere. De exemplu, vedem asta în următoarele caracteristici: «Isus a avut o încredere necondiţionată în Tatăl, a avut grijă de prietenia cu ucenicii săi şi, chiar în momentele de criză, a rămas fidel faţă de ea. A manifestat o profundă compasiune faţă de cei mai slabi, în special faţă de cei săraci, bolnavi, păcătoşi, excluşi. A avut curajul să înfrunte autorităţile religioase şi politice din timpul său; a trăit experienţa de a se simţi neînţeles şi respins; a simţit frica suferinţei şi a cunoscut fragilitatea pătimirii; şi-a îndreptat privirea spre viitor încredinţându-se în mâinile sigure ale

Tatălui şi puterii Duhului. În Isus, toţi tinerii se pot întâlni.» (DF 63) Pe de altă parte, Isus a înviat şi vrea să ne facă părtaşi de noutatea învierii sale. El este adevărata tinereţe a unei lumi îmbătrânite şi este şi tinereţea unui univers care aşteaptă cu «durerile naşterii» (Rom 8,22) să fie îmbrăcat în lumina şi în viaţa sa. Aproape de el putem bea din adevăratul izvor, care menţine vii visurile noastre, proiectele noastre, marile noastre idealuri, şi care ne lansează în vestirea vieţii care merită să fie trăită. (...) Domnul ne cheamă să aprindem stele în noaptea altor tineri; ne invită să privim adevăratele astre, acele semne aşa de diversificate pe care el ni le dă pentru ca să nu rămânem pe loc, ci să imităm semănătorul care privea stelele pentru a putea ara ogorul. Dumnezeu aprinde stele pentru noi ca să putem continua să mergem:

«Stelele strălucesc la străjerii lor şi ei se bucură. Le-a chemat şi ele au zis: ’Iată-ne!’» (Bar 3,34-35). Însă Cristos însuşi este pentru noi marea lumină de speranţă şi de călăuzire în noaptea noastră, pentru că el este «steaua care străluceşte, aceea de dimineaţă» (Ap 22,16).”

Experiența mea legată de spovadă arată ca o linie cu multe urcușuri și coborâșuri. Mai întâi, îmi era frică să nu fiu certată și îmi făceam tot felul de gânduri, deși știam că preotul de la spovadă era un om blând și bun. Cred că mai tare îmi era frică să nu-l dezamăgesc. Unul dintre momentele care m-au marcat puternic a fost acela când, într-o noapte de Paște, după o perioadă foarte mare de timp în care nu mai intrasem la spovadă, deși mergeam la biserică, mi-am făcut curaj să merg și să spun tot ce era urât și îmi încărca inima, pe care o simțeam ca pe o piatră de moară. Cu mare bucurie mărturisesc acum că am avut parte de o minune. La scaunul de spovadă era un preot de o blândețe nemaiîntâlnită până la acel moment și mi s-a părut că parcă cineva îmi mângâie sufletul trist. Mi-a vorbit atât de calm și totuși cu fermitate, ca eu să înțeleg pe deplin ce am greșit, m-a sfătuit cu blândețe și generozitate încât să pot merge mai departe. Vă imaginați, poate, cât de bucuroasă am ieșit de acolo: plângând de bucurie și simțind că plutesc. (N.G.) Experiența spovezii

Începe primăvara în curând. Ușor, va reveni căldura, șansele de ninsoare vor trece. E acea minunată perioadă din an când șoferii se adună la vulcanizări să își schimbe anvelopele, la metrou e plin de mărțișoare, iar ghioceii suferă pierderi semnificative.

Primăvara este sezonul revenirii speranței. Soarele, aflat într-o revenire continuă de formă, are un efect direct asupra stării de spirit. Dar această perioadă este momentul în care prudența devine o necesitate. Pentru că, îmbătați fiind cu entuziasm, riscăm să încurcăm lipsa zăpezii cu prezența vieții. Zăpada se topește și de pe pământul fertil, și de pe nisip. Din nămeți pot apărea și ghiocei, și cactuși. Soarele de la prânz poate masca frigul de seara, ceea ce ne poate oferi o gripă foarte delicată. Și nu doar în acest caz primăvara poate fi o sabie cu două tăișuri. Pentru că este foarte ușor, când alegem să înlăturăm rațiunea și să o înlocuim cu entuziasm și naivitate pure, să țintim spre paradis și să lovim în iad. Astronautul canadian Chris Hadfield are o lecție bună de viață de oferit. El ne învață că nu există nicio situație atât de proastă încât să nu o putem face și mai proastă. Riscul, în acest caz, este uriaș. Asta pentru că, odată pornit trenul schimbării, este greu de oprit. Odată ce ne punem cojocul în debara, nu prea ne mai vine să îl mai scoatem până la toamnă. Iar acest tren poate să deraieze foarte ușor. Este de preferat să fim precauți și să mai ținem la îndemână hainele de iarnă decât să suferim după.

Rafael Ropotă Primăvara începe cu tine Reflecție

CINEMATE CA

La cinci pași DE TINE (2019)

Filmul prezintă povestea a doi tineri care se luptă cu o boală ireversibilă; ei se întâlnesc și se îndrăgostesc pe holurile unui spital, unde au de ales între a sta tot timpul la o distanță de cinci pași unul de celălalt, pentru a nu se contamina reciproc cu eventuale infecții, sau a-și trăi viața și a cunoaște iubirea făcând un pas mai aproape unul de altul. Sinteza: Stella, în vârstă de șaptesprezece ani, petrece cea mai mare parte a timpului în spital ca pacientă cu fibroză chistică. Viața ei este plină de rutine, granițe și autocontrol, care sunt supuse încercării atunci când îl întâlnește pe Will, un adolescent fermecător, care are aceeași boală. Recomandare: Filmul a câștigat un premiu („People’s Choice Awards”) și a fost nominalizat la 4 categorii („Golden Trailer Awards”, MTV „Movie + TV Awards” „Teen Choice Awards”).

Alexandra Iacoban

ȘTIRI/AN UNȚ URI P entru luna martie, CDPT propune două activități care să ne pregătească pentru sărbătoarea Învierii Domnului.

Prima activitate va avea loc pe data de 7 martie: Ziua de reculegere în Postul Mare. Scopul acestei zile este de a fi împreună, pentru a „merge împreună”, cum ne sugera Papa Francisc la vizita sa în România, într-un timp special al Postului Mare, pentru a reflecta la o tematică propusă de un preot moderator invitat. Programul evenimentului mai include momente ca: Sfânta Liturghie, spovadă, timp de comuniune cu cei prezenți etc.

Cea de-a doua activitate constă într-o noapte de adorație continuă, un timp nu tocmai obișnuit, petrecut în prezența lui Isus din Preasfântul Sacrament: Veghea nocturnă. Inițiativa este propusă tinerilor, persoanelor consacrate și preoților care îi coordonează în parohiile bucureștene și face parte din proiectul inițiat de Papa Francisc, 24 de ore cu Domnul. Fiecare grup parohial va avea la dispoziție un timp limitat, pe care îl poate anima după un program propriu. În timpul adorației vor fi preoți disponibili pentru a oferi sacramentul spovezii. Evenimentul se va derula în noaptea dintre zilele de 21 și 22 martie. Vă așteptăm cu drag și să vă fie cu folos! Sufletul în acțiune

Activitatea CDPT

A ctivități lunare –2020

martie 2020

7 martie: Ziua de reculegere în Postul Mare

21-22 martie: Veghea nocturnă

APRILIe 2020

5 aprilie: Ziua Mondială a Tineretului – Procesiunea de Florii

25 aprilie: Sâmbăta Bucuriei

„Simțiți cruc ea” Ec on o a lui FrancISC Barcelo na, Spa nia Assisi , Italia

Tinerii catolici din Barcelona, în seara de 3 martie, se reunesc în biserica Sagrada Familia, pentru a celebra împreună începutul Postului Mare. E o seară în care pe lângă liturghie, sunt oferite și mărturii puternice ale persoanelor care au îmbrățișat crucea în viața lor. În fiecare an se aduce o cruce dintr-o țară care este în suferință, anul trecut fiind din Siria și anul acesta, din Congo. E un moment special în care toate realitățile din biserică se unesc în rugăciune.

În perioada 26-28 martie, în orașul Assisi va avea loc evenimentul „Economia lui Francisc”. Tineri economiști, întreprinzători sau inovatori din lumea întreagă sunt așteptați să-și pună ideile în comun și să discute despre situația economică globală, prin spiritul Sf. Francisc de Assisi. Vor fi prezenți specialiști și chiar câștigători ai Premiului Nobel. Participanții vor fi inclusiv din București. Întâlnirea va culmina cu participarea Papei Francisc. (Bianca Bîlha)

Suflet tânăr Colectiv de redac ție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă