Ziua Fraternităţii Umane Severinul catolic

fILE DE ISTORIECREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

severinul catolic

Cele tReI BISeRICI MeDIevale

Text: Mons. Ieronim Iacob

Planul cetății medievale a Severinului, făcut cu ocazia campaniei de restaurare din anii 2011-2012, indică în interiorul incintei fortificate „biserica cetății”, fără nicio precizare cu privire la confesiunea (ritul) lăcașului sacru.

Documentele istorice atestă că biserica a fost zidită de călugării dominicani. Frații predicatori (dominicanii), după o primă misiune în regiune (1221-1227), se reîntorc la

Severin în 1237, într-un moment în care țarul bulgaro-valah Ioan Asan al II-lea (1218-1241), fluctuant între

Roma și Bizanț, privea din nou spre

Cetatea Eternă. Dominicanii „au predicat localnicilor care au venit în număr mare la unitatea Bisericii latine, părăsind schisma și erezia” (Svipert de Porroch, într-un raport din anul 1259).

Biserica din cetate (cod LMI MH-

I-m-A-10046) a fost folosită succesiv de călugării dominicani, ioaniți și teutoni, iar în anul 1382 a devenit catedrală a Episcopiei latine a

Severinului. În perioada 1382-1502 sunt menționați 12 episcopi, primul dintre ei fiind fratele dominican Gregorius „Episcop de Severin și al părților de dincoace de munți” (Nicolae Iorga). E adevărat că mulți dintre episcopii menționați nu au rezidat în cetatea Severinului, dar acesta era obiceiul în multe alte episcopii ale Europei catolice: ierarhii locuiau la curțile princiare sau ale nobililor, exercitându-și jurisdicția prin intermediul stareților și al priorilor.

Misionarii franciscani, la rândul lor, erau prezenți în regiune încă înainte de fondarea Cetății Severinului (în timpul regelui maghiar Andrei al II-lea, 1205-1235). Ei și-au zidit biserica în incinta castrului roman al Drobetei, acum curtea Muzeului Porțile de Fier. Biserica, ridicată în stilul romanic, a fost apoi modificată după canoanele stilului gotic. Din păcate, ruinele primei biserici latine din Severin sunt prezentate astăzi drept „ruinele Mitropoliei (ortodoxe) a Severinului”. Nu este probat din punct de vedere istoric că ar fi existat în Severin o „catedrală” ortodoxă, mitropolia ortodoxă a Severinului ființând de fapt la Vodița (între Orșova și Severin), Tismana sau Strehaia, sub influența ortodoxiei sârbești și în opoziție cu Bizanțul grec, într-un moment de recul al ortodoxiei bulgare. „Politic și religios, importanța latină a Severinului, până la căderea cetății de piatră, în 1524, este strâns legată de personalități istorice europene de rit catolic și de alți guvernatori sau regi catolici de origine românească [...]” (Adrian Boboruță, Catolicii din Turnu Severin, Ed. ARCB, 2012, p. 25).

O a treia capelă catolică din Severin, situată în cimitirul medieval, se află în grădina Liceului „Traian” din localitate, îngropată de valuri de pământ și de uitarea oamenilor.

Aceste biserici medievale, la origine și în majoritatea timpului dăinuirii lor de confesiune catolică, deveneau sporadic ortodoxe, odată cu schimbarea stăpânitorilor. Numai o cercetare obiectivă, sine ira et studio, a mărturiilor istorice ale începuturilor medievale ale Valahiei (Țara Românească) va putea vindeca limbajul unei istoriografii partinice care vede în catolici (latini) doar străini, invadatori, prozeliți, inchizitori... când, de fapt, ei sunt încă de la începuturi parte din ființa poporului român.

Ruinele Catedralei catolice din severin - biserica dominicană („biserica cetății”)

Ruinele bisericii franciscane din Turnu severin