Sacralitatea în artă

SACRALITATEA În ARTĂ

SfâNtUl IoSIf îNCoRoNat De CRIStoS

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

sfântul Iosif încoronat de cristos

(cca 1631)

de Francisco de Zurbarán

Tablou în ulei pe pânză. Dimensiune: 130 cm x 61 cm

Tabloul se află în Musée Fabre din montpellier (Franța). U nul dintre marii oameni ai lui Dumnezeu și sfinţi ai Bisericii este Sfântul Iosif, de la care nu ne-a rămas consemnat niciun cuvânt, însă găsim o menţiune preţioasă și definitorie a vieţii sale: „om drept” (Mt 1,19). Acest „drept” trăiește vocaţia de purtător de grijă al Mariei, al lui Isus, în atenţia constantă faţă de Dumnezeu, deschis la semnele sale, disponibil exclusiv faţă de planul lui. Sfântul Iosif știe să-l asculte pe Dumnezeu cu disponibilitate, cu promptitudine, se lasă călăuzit de voinţa sa și tocmai de aceea este și mai atent la persoanele care-i sunt încredinţate. De aceea, în anul 1870, Fericitul Papă Pius al IX-lea l-a proclamat pe Sfântul Iosif ca Patron al Bisericii

Universale, iar în anul acesta trăim un timp dedicat Sfântului Iosif, din dorinţa Papei Francisc.

În Scrisoarea Patris corde a Papei Francisc ni se amintește că, în ciuda aparenţelor, „Iosif nu este un om resemnat în mod pasiv. El este un protagonist curajos și puternic” (nr. 4).

Această atitudine activă, dedicată, plină de generozitate, îi aduce slava cerească, pe care unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai barocului spaniol, Zurbarán, o reprezintă într-o formă mai puţin obișnuită în tabloul său, „Sfântul Iosif încoronat de Cristos”, care poartă amprenta artistică a Reformei catolice, concretizată în curentul barocului. Fundalul luminos, auriu, cu trimitere la frumuseţea paradisiacă, este marcat de prezenţa în plan secundar a Tatălui și a Duhului Sfânt (reprezentat în chip de porumbel), precum și de numeroase chipuri de îngeri. Veșmintele celor două personaje principale din tablou sunt asemănătoare cromatic, dar dispuse complementar, ca un semn al comuniunii depline pe care Sfântul Iosif a avut-o cu Fiul lui Dumnezeu. Cristos poartă o haină roșie, semn al pătimirii sale, precum și Crucea prin care a răscumpărat neamul omenesc. Cu aceeași atitudine de umilinţă și deschidere iubitoare faţă de voinţa lui Dumnezeu, Iosif stă îngenuncheat în faţa Domnului. Faţa îi este marcată de grijile pe care le-a avut ca un adevărat părinte, în mână ţine un toiag înflorit (trimitere la un episod apocrif din viaţa sa), iar Domnul îi oferă „coroana vieţii” (cf. Ap 2,10) formată din trandafiri albi (semn al curăţiei) și roșii (semn al martiriului). Iosif cel curat și cast a trăit ca un adevărat martir momente de suferinţă și încercare (cf. Mt 2,13-18), dar nu a încetat să-l iubească pe Cristos ca un tată.

francisco de zurbarán

genIu InoVAToR Al bARoculuI spAnIol

Francisco de Zurbarán (1598-1664) a fost un artist spaniol, renumit pentru atenția pe care a acordat-o reprezentărilor mitologice și religioase. Este considerat unul dintre pionierii utilizării „luminii dramatice” (tenebrism) în pictură și precursor al unor curente contemporane precum cubismul.

Francisco de Zurbarán (autoportret)