CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ
Sfântul Iosif încoronat de Cristos Text: Pr. Andrei Dumitrescu
U Sfântul Iosif încoronat de Cristos (cca 1631) de Francisco de Zurbarán Tablou în ulei pe pânză. Dimensiune: 130 cm x 61 cm Tabloul se află în Musée Fabre din Montpellier (Franţa).
nul dintre marii oameni ai lui Dumnezeu şi sfinţi ai Bisericii este Sfântul Iosif, de la care nu ne-a rămas consemnat niciun cuvânt, însă găsim o menţiune preţioasă şi definitorie a vieţii sale: „om drept” (Mt 1,19). Acest „drept” trăieşte vocaţia de purtător de grijă al Mariei, al lui Isus, în atenţia constantă faţă de Dumnezeu, deschis la semnele sale, disponibil exclusiv faţă de planul lui. Sfântul Iosif ştie să-l asculte pe Dumnezeu cu disponibilitate, cu promptitudine, se lasă călăuzit de voinţa sa şi tocmai de aceea este şi mai atent la persoanele care-i sunt încredinţate. De aceea, în anul 1870, Fericitul Papă Pius al IX-lea l-a proclamat pe Sfântul Iosif ca Patron al Bisericii Universale, iar în anul acesta trăim un timp dedicat Sfântului Iosif, din dorinţa Papei Francisc. În Scrisoarea Patris corde a Papei Francisc ni se aminteşte că, în ciuda aparenţelor, „Iosif nu este un om resemnat în mod pasiv. El este un protagonist curajos şi puternic” (nr. 4). Această atitudine activă, dedicată, plină de generozitate, îi aduce slava cerească, pe care unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai barocului spaniol, Zurbarán, o reprezintă într-o formă mai puţin obişnuită în tabloul său, „Sfântul Iosif încoronat de Cristos”, care poartă amprenta artistică a Reformei catolice, concretizată în curentul barocului. Fundalul luminos, auriu, cu trimitere
la frumuseţea paradisiacă, este marcat de prezenţa în plan secundar a Tatălui şi a Duhului Sfânt (reprezentat în chip de porumbel), precum şi de numeroase chipuri de îngeri. Veşmintele celor două personaje principale din tablou sunt asemănătoare cromatic, dar dispuse complementar, ca un semn al comuniunii depline pe care Sfântul Iosif a avut-o cu Fiul lui Dumnezeu. Cristos poartă o haină roşie, semn al pătimirii sale, precum şi Crucea prin care a răscumpărat neamul omenesc. Cu aceeaşi atitudine de umilinţă şi deschidere iubitoare faţă de voinţa lui Dumnezeu, Iosif stă îngenuncheat în faţa Domnului. Faţa îi este marcată de grijile pe care le-a avut ca un adevărat părinte, în mână ţine un toiag înflorit (trimitere la un episod apocrif din viaţa sa), iar Domnul îi oferă „coroana vieţii” (cf. Ap 2,10) formată din trandafiri albi (semn al curăţiei) şi roşii (semn al martiriului). Iosif cel curat şi cast a trăit ca un adevărat martir momente de suferinţă şi încercare (cf. Mt 2,13-18), dar nu a încetat să-l iubească pe Cristos ca un tată.
Francisco de Zurbarán
geniu inovator al barocului spaniol
F
rancisco de Zurbarán (1598-1664) a fost un artist spaniol, renumit pentru atenţia pe care a acordat-o reprezentărilor mitologice şi religioase. Este considerat unul dintre pionierii utilizării „luminii dramatice” (tenebrism) în pictură şi precursor al unor curente contemporane precum cubismul.
Francisco de Zurbarán (autoportret)
MARTIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
35
