Bucuria convertirii în Postul Mare

Luna martie din acest an se va derula în întregime de-a lungul traseului Postului Mare, timpul liturgic „forte”, „de har”, pe care Biserica ni-l dăruiește, pentru ca prin rugăciune, post și pomană să putem imprima o nouă direcție vieții noastre, care tinde deseori să se îndepărteze de

Dumnezeu.

Papa Francisc, în Mesajul din acest an, spune deja în titlu că Postul

Mare este un „timp pentru a reînnoi credința, speranța și caritatea”: „Parcurgând drumul Postului Mare, care ne conduce spre celebrările pascale, îl amintim pe cel care «s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce» (Fil 2,8). În acest timp de convertire reînnoim credința noastră, luăm «apa vie» a speranței și primim cu inimă deschisă iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în frați și surori în Cristos. În noaptea de Paște vom reînnoi promisiunile de la Botezul nostru, pentru a ne renaște bărbați și femei noi, grație lucrării Duhului Sfânt. Însă deja itinerarul din Postul Mare, ca și întregul drum creștin, se află în întregime sub lumina Învierii, care însuflețește sentimentele, atitudinile și alegerile celui care vrea să-l urmeze pe Cristos.”

Prea adesea totuși, Postul Mare este asociat de mulți numai cu pocăința, cu austeritatea, în timp ce această perioadă este timp de bucurie, în inima lui Dumnezeu, care se bucură ori de câte ori când fiul care era pierdut se întoarce la casa tatălui milostiv: „va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7). Și dacă acest timp de har este „exploatat” din plin, putem să ne imaginăm câtă bucurie poate fi în Cer: „Tot așa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se convertește” (Lc 15,10).

În fiecare an, în sâmbăta din săptămâna a doua a Postului Mare, liturgia pune pe itinerarul nostru de reflecție parabola tatălui milostiv. Această parabolă ne provoacă la

convertire, în timp ce Dumnezeu, Tatăl milostivirii, se bucură pentru orice păcătos care se convertește. Da, Dumnezeu care ne-a creat nu este numai drept, ci este și bun, nu vrea moartea păcătosului, ci viața omului!

Întrucât este un Tată care iubește cu iubire infinită, îi lasă pe fiii săi liberi să-l iubească. Sau să se îndepărteze de El. Și această libertate ne poate duce pe noi, fiii săi, din păcate, la ruina noastră, când ne lăsăm seduși de cel rău.

Dar Tatăl este totdeauna la „locul său”, „de strajă”, pentru a „scruta orizontul”, să aștepte întoarcerea fiecărui fiu al său, căit, convertit și conștient că numai casa Tatălui este locul privilegiat al vieții și al bucuriei depline. Iar Tatăl este mereu gata să facă o sărbătoare cu fiii săi care se întorc la casa sa.

Timpul Postului Mare ne poate reda bucuria dacă vom ști să ne „convertim” cu adevărat, dacă vom avea curajul să ne întoarcem la casa Tatălui ceresc și când, după ce ne-am recunoscut cu umilință că suntem păcătoși, îi vom cere iertare: în acel moment vom simți în inima noastră seninătatea și pacea care conduc la bucuria de a ne ști iubiți și salvați.

Bucuria provine din certitudinea că Dumnezeu a învins deja pentru noi bătălia cea mai teribilă pe care niciodată nu o vom putea susține singuri în viața noastră: răul (păcatul) pe care deja l-am trăit, sau pe care încă ni-l rezervă viitorul, este un rău (deja) învins de Învierea lui Cristos. Pentru că aceasta este dimensiunea interioară a convertirii: bucuria.

Postul Mare ne oferă și două popasuri de „bucurie” specială.

Primul popas este oferit de solemnitatea Buneivestiri, contemplat în primul mister al rozariului numit tot „de bucurie”. Este o sărbătoare caracterizată de bucurie, iar sub semnul bucuriei se întrerup postul și pocăința specifice Postului Mare pentru a celebra venirea lui Isus în lume.

Al doilea popas este oferit de solemnitatea Sfântului Iosif, patronul Bisericii Universale și patronul ocrotitor al catedralei noastre.

Sunt două solemnități liturgice care ne fac să ne întâlnim cu două mari „DA”-uri: al Mariei și al lui Iosif, primii care au răspuns cu toată inima lor la „DA”-ul Domnului venit pentru a ne aduce plinătatea Iubirii care este Dumnezeu.

Sărbătoarea Buneivestiri ne amintește de o practică recomandată pentru Postul Mare: citirea și meditarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Celebrând Bunavestire, celebrăm solemnitatea Mariei care „ascultă” Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toții suntem chemați să învățăm din exemplul Mariei, mai ales în acest timp pe care îl trăim, în care Liturgia este foarte bogată în învățături alimentate de Cuvântul Domnului: să le ascultăm și să le punem în practică. Mai ales, ca să învățăm să spunem „da” Domnului, acceptând voința sa, chiar dacă uneori este greu. Putem repeta și retrăi cuvintele Mariei: „Iată-mă, Doamne: fie mie după cuvântul tău!”

Postul Mare al anului 2021, care ne conduce de-a lungul lunii martie la bucuria Paștelui, este și luna Sfântului Iosif, în inima anului jubiliar declarat de Papa Francisc, dedicat Patronului Bisericii universale. În pregătirea noastră la sărbătoarea Învierii Domnului ne punem și la „școala” Sfântului Iosif.

Putem găsi în Sfântul Iosif un mijlocitor și un ghid în momentele de dificultate. Pentru acest Jubileu special, Biserica a acordat o serie de oportunități care permit tuturor creștinilor să dobândească indulgența plenară care se poate aplica atât pentru cei vii, cât și pentru cei răposați. „Când avem nevoie de ajutorul său și de protecția sa, el este mereu la datorie. Priviți, acesta este tatăl fidel și înțelept al casei, căruia Domnul i-a încredințat familia sa (cf. Lc 12,42): un tată iubit, un tată gingaș, ascultător și primitor al voinței lui Dumnezeu, un tată plin de un curaj, creator deosebit, un muncitor, dar mereu în umbră.” Cu aceste cuvinte pline de gingășie, Papa Francisc l-a descris pe Sfântul Iosif în Scrisoarea sa Patris corde, publicată cu ocazia aniversării a 150 de ani de la proclamarea Sfântului Iosif ca Patron al Bisericii universale.

Invit pe toți cititorii revistei Actualitatea creștină să se deschidă la bucuria convertirii oferită de timpul Postului Mare și la trăirea acesteia, însoțiți fiind de mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Sfântul Iosif.

Cu binecuvântarea noastră arhierească pentru un timp al Postului Mare plin de roade sufletești bogate!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București