Pontifex

DIN CUVI NTELE PAPEI

Învierea lui Cristos este adevărata speranță a lumii!

Twitter: @Pontifex

Cristos s-a jertfit pe Sine pentru a ne mântui. Brațele Sale întinse de pe cruce sunt semnul cel mai grăitor că El este prietenul pe care nu îl oprește nimic.

Twitter: @Pontifex

Cristos a înviat, iar cu El speranța noastră creativă sporește pentru a face față problemelor actuale, deoarece știm că nu suntem singuri.

Twitter: @Pontifex

Să primim în viețile noastre victoria lui Cristos asupra păcatului și a morții. În acest fel, vom primi și puterea Sa transformatoare asupra întregii creații.

Isus ne arată cum să înfruntăm momentele dificile și ispitele cele mai viclene, păstrând în inimă o pace care nu este dezlipire, nu este impasibilitate supraomenească, ci este abandonare încrezătoare în mâinile Tatălui și voinței sale de mântuire.

Inima lui Cristos este pe calea sfântă pe care numai el și Tatăl o cunosc: aceea care merge de la „condiția de Dumnezeu” la „condiția de servitor”, calea umilirii în ascultarea „până la moarte și până la moartea pe cruce”.

El știe că pentru a ajunge la adevăratul triumf trebuie să-i facă spațiu lui Dumnezeu; și pentru a-i face spațiu lui Dumnezeu există un singur mod: despuierea, golirea de sine [...]. Și cu umilirea sa Isus a voit să ne deschidă și nouă calea credinței și să ne preceadă pe ea. (Predica Papei Francisc din Duminica Floriilor, duminică, 14 aprilie 2019)

Paștele este sărbătoarea înlăturării pietrelor. Dumnezeu înlătură pietrele cele mai dure, de care se lovesc speranțe și așteptări: moartea, păcatul, frica, mondenitatea. Istoria umană nu se termină în fața unei pietre de mormânt, pentru că descoperă astăzi „piatra vie”: Isus înviat.

Adesea cea care împiedică speranța este piatra descurajării. Când își face loc ideea că totul merge rău […] construim înăuntrul nostru un monument al insatisfacției. Astfel se strecoară un soi de psihologie a mormântului: fiecare lucru se termină acolo, fără speranța de a ieși viu de acolo.

De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Domnul nu locuiește în resemnare. A înviat, nu-l căuta acolo unde nu-l vei găsi niciodată: nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Nu îngropa speranța! (Predica Papei Francisc la Vigilia Pascală, sâmbătă, 20 aprilie 2019)

Învierea lui Cristos este început de viață nouă pentru fiecare, pentru că adevărata reînnoire pornește mereu de la inimă. Dar Paștele este și începutul lumii celei noi, eliberate de sclavia păcatului și a morții.

Cristos e viu și rămâne cu noi. El își manifestă lumina chipului său de Înviat și nu-i părăsește pe cei care sunt încercați, în durere și în doliu [...] În fața atâtor suferințe ale timpului nostru, Domnul vieții să nu ne găsească reci și indiferenți. Să facă din noi ziditori de punți, nu de ziduri.

Cel Înviat, care a deschis porțile mormântului, să deschidă inimile noastre la necesitățile celor nevoiași, lipsiți de apărare, săraci, fără loc de muncă, marginalizați, la necesitățile celui care bate la ușa noastră în căutare de pâine, refugiu și recunoașterea demnității sale. (Mesajul Urbi et Orbi al Papei

Francisc, 21 aprilie 2019)