epidemia de coronavirus

A stăzi: Ève Lavallière L-au cun oscut pe Vladimir G hika (și reciproc)

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

Unele vieți nici măcar un romancier dintre cei mai talentați nu ar putea să le imagineze. Este cazul vieții lui Vladimir Ghika, bineînțeles, dar este și cazul uneia dintre acele persoane care veneau să îl vadă la Biserica Străinilor, pe rue de Sèvres la Paris. Vreau să vorbesc despre Ève Lavallière, născută Eugénie Fénoglio, fiica unui croitor napolitan și a unei mame franceze. Se vorbește mult astăzi în Franța despre feminicid, dar acesta nu reprezintă o noutate, pentru că, la 18 ani, Eugénie este martoră la asasinarea mamei sale de către tatăl său, apoi la sinuciderea acestuia din urmă… Orfană, se face modistă apoi, după unele încercări, regăsește un oarecare echilibru făcându-se actriță sub numele de Ève Lavallière și devenind tovarășa unui director de teatru, Adolphe Amédée Louveau, supranumit Fernand Samuel, de la care are în curând o fiică, Jeanne. Are succes și devine atunci la fel de celebră ca Sarah Bernhardt sau ca Mistinguett; nu e puțin lucru. Toate persoanele importante din această lume aflate în vizită la Paris vor să o întâlnească, îi fac cadouri.

Dar iată că în 1917, în plin război mondial, se îmbolnăvește după ultima reprezentație a piesei Carmenitta la teatrul Michel din Paris. Se odihnește într-un sat lângă Tours. Acolo, întâlnirea cu Părintele Chasteignier, parohul, precum și lectura vieții Mariei Magdalena, scrisă de părintele dominican Henri Lacordaire, conduc la convertirea ei la catolicism, la 19 iunie 1917. Nu va mai urca niciodată pe scenă.

Vrea să intre în viața consacrată, dar nu este acceptată în nicio congregație. Devine totuși Sora Eva-Maria a Inimii lui Isus în ordinul terțiar franciscan, la 19 septembrie 1920. Merge apoi în Tunisia pe urmele Părintelui de Foucauld, dar se îmbolnăvește din nou și se întoarce în Franța. Îndrumătorul ei spiritual de atunci, Mons. Lemaître, episcop de Cartagina, probabil i-a dat Evei Lavallière adresa lui Vladimir Ghika în Franța, căci numele celor doi apar în agenda acestuia din anul 1924, dar la date diferite. Sau a fost Jacques Maritain cel care i-a pus în legătură, deoarece îi scrie, la 21 iunie 1922: „Am avut marea bucurie de a o vedea (dar nimeni nu trebuie să știe unde) pe doamna Ève Lavallière, convertită din 1917, și care este cu totul a lui Dumnezeu într-un mod admirabil. Suferă foarte tare, o recomand rugăciunilor dumneavoastră.”

Întoarsă în Franța, Ève Lavallière se instalează mai întâi în castelul Saint-Baslemont din regiunea Vosges, pe care i l-a lăsat soțul ei la moartea acestuia în 1914. Dar nu se înțelege cu fiica ei Jeanne Louveau, care locuiește acolo. Totuși, aceasta

Ève Lavallière (1866-1929)

s-a convertit și ea, așa cum relatează Jacques Maritain într-o altă scrisoare, din 11 septembrie 1924, către Vladimir Ghika: „Este o minune a harului! Fiica Evei Lavallière (...) a făcut spovada generală la sfântul preot Lamy [parohul derbedeilor din La Courneuve]. Este un mare miracol.” Însă această convertire n-a avut consecințe, pentru că Jeanne, adeptă a drogurilor, se travestește în bărbat și își ia numele Jean Lavallière. După cum spunea Ecleziastul: Nimic nou sub soare!

Mama se desparte astfel de fiica ei și se instalează în apropiere într-o casă izolată, la Thuillières, unde își încheie viața, la 11 iulie 1929, în sărăcie. Își distribuise operelor misionare și de binefacere întreaga imensă avere pe care o acumulase în timpul succesului ei în lume.