Din catehezele Papei

Sfințească-se numele tău DIN CATEHEZELE PAPEI

Invocația „Sfințească-se numele tău” s-a aflat în centrul reflecțiilor Sfântului Părinte într-una din catehezele de miercuri. Acesta i-a îndemnat pe credincioși să se încredințeze lui D umnezeu și providenței Sale. Nu s-a mai văzut niciodată o astfel de sfințenie: care nu era preocupată de ea însăși.

În cadrul catehezei din 27 februarie 2019, Papa Francisc a continuat reflecția sa asupra rugăciunii „Tatăl nostru”, oprindu-se asupra primei invocații din cele șapte: „Sfințească-se numele tău”.

În rugăciunea „Tatăl nostru” sunt șapte cereri care pot fi ușor împărțite în două subgrupe. Primele trei au în centru pronumele „Tu” adresat lui Dumnezeu Tatăl; celelalte patru au în centru pronumele „noi” și nevoile noastre umane. În prima parte, Isus ne face să intrăm în dorințele Sale, toate adresate Tatălui: „Sfințeascăse numele tău, vie împărăția ta, facă-se voia ta”; în a doua, El intră în noi și se face interpretul nevoilor noastre: pâinea cea de toate zilele, iertarea păcatelor, ajutorul în ispită și eliberarea de rău.

Text: Iulia Cojocariu

Aici se află matricea oricărei rugăciuni creștine, care este alcătuită din contemplarea lui Dumnezeu, a misterului său, a frumuseții și a bunătății Sale, și dintr-o cerere sinceră și curajoasă a ceea ce ne slujește pentru viață. Rugăciunea „Tatăl nostru” îl educă pe cel care o recită să nu înmulțească cuvintele zadarnice, căci – așa cum spune Isus – „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, înainte ca să-i cereți” (Mt 6,8).

Când vorbim cu Dumnezeu, nu o facem pentru a-i descoperi ceea ce avem în inimă: El o cunoaște mult mai bine decât noi! Dacă Dumnezeu este un mister pentru noi, în schimb noi nu suntem o enigmă în ochii Lui (cf. Ps 139,1-4).

Primul pas al rugăciunii creștine este acela de a ne încredința lui Dumnezeu și providenței Sale. În predica de pe munte, după ce transmite textul rugăciunii „Tatăl nostru”, Isus ne îndeamnă să nu ne preocupăm și să nu ne tulburăm pentru lucruri. Aceasta pare o contradicție: mai întâi ne învață să cerem pâinea cea de toate zilele și apoi ne spune: „Deci nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»” (Mt 6, 31). Contradicția este doar aparentă: întrebările creștinului exprimă încrederea în Tatăl; și tocmai această încredere ne face să cerem ceea ce avem nevoie fără angoasă și fără agitație.

În prima cerere: „Sfințească-se numele tău!” se simte admirația lui Isus pentru frumusețea și măreția Tatălui, și dorința ca toți să-l recunoască și să-l iubească pentru ceea ce este cu adevărat. Și, în același timp, este cererea ca numele Său să fie sfințit în noi, în familia noastră, în comunitatea noastră, în lumea întreagă. Dumnezeu ne sfințește, ne transformă prin iubirea Lui; dar, în același timp, noi, prin mărturia noastră, manifestăm sfințenia lui Dumnezeu în lume, făcând numele Lui prezent.

Sfințenia lui Dumnezeu este o forță în expansiune și ne rugăm ca ea să rupă repede barierele din lumea noastră.

Rugăciunea alungă orice teamă. Tatăl ne iubește, Fiul ridică brațele alături de noi, Duhul lucrează în secret pentru răscumpărarea lumii.