Societate

Cu mare îngrijorare SOCIETATE

Împrejurările au făcut ca timpul sfânt al Postului Mare să fie pus sub unda îngrijorării. Frica a coborât în multe inimi. Coronavirusul a scos la iveală fragilitatea umană, în acelaşi timp a descoperit limitele ştiinţei şi ale tehnologiei.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

Ofiinţă microscopică, de numai un micron, poate întoarce pe dos o lume întreagă. Acest timp de reală criză ne-a dat ocazia să ne întoarcem la lucrurile elementare.

Oare ce este mai evident decât aerul? Și totuși, când nu poţi respira îţi dai seama cât de valoros este. Cât de firesc este să te poţi mișca în aer liber, să poţi călători! Într-o Europă a frontierelor deschise, închiderea lor ne ajută, clar, să înţelegem valoarea liberei circulaţii.

Într-un timp în care suntem sfătuiţi cu insistenţă să rămânem în casă, cum să nu apreciem cât de valoros este să te întâlnești cu cei din familie și cu prietenii, să te poţi plimba în parc, să faci cumpărături. Or cât de atipic este să vedem stadioanele lipsite de spectatori, turnee sportive anulate, săli de teatru goale?

Situaţia ne ajută să reflectăm și asupra „firescului” de a merge la Sfânta Liturghie. O valoare tot mai neglijată și din cauza ritmului alert impus de dorinţa unui trai mai bun. Și poate că aceasta e marea capcană în care putem cădea atât de ușor, anume de a înlocui cultul datorat lui Dumnezeu cu nenumăratele noastre griji legate de casă, masă, concedii etc., de a transforma Duminica dintr-o zi de bucurie în Domnul într-o zi contagiată de grijile celor trecătoare.

Acest virus „ne-așteptat” ne mortifică forţat. Ne arată cum cele materiale se perimează. Cum trupul nostru este caduc. Cum viaţa pământească e o suflare ce se poate stinge când te aștepţi mai puţin. Ar putea, desigur, apărea întrebarea

În schimb, Postul Mare este un timp de mortificare voluntară. Eliberându-ne de ce ne poate contagia libertatea şi viaţa, ne pregătim pentru întâlnirea cu viaţa din belşug: Cristos cel Înviat.

la ce-mi folosește mersul la Biserică, la ce-mi folosește Cristos. Intuiţia poetului Paul Claudel ne luminează: „Dumnezeu nu ne izbăvește de orice rău, dar ne întărește în faţa oricărui rău.” Iată de ce cel credincios este ocrotit. Trăirea credinţei este cel mai bun exerciţiu de a rămâne în siguranţă, în mâinile Domnului.

Nu ne îndoim că împotriva coronavirusului se va găsi antidotul. E o chestiune de timp. În schimb, ne-a fost dat Antidotul împotriva unei vieţi lipsite de sens. Cristos din Taina Euharistiei este tovarășul nostru de drum, cu El ne întâlnim la Sfânta Liturghie. Să avem grijă mare în a ne pregăti să-l primim, căci în Euharistie Isus este prezent cu trupul și sângele, viaţa și dumnezeirea, cu Învierea Sa.