Sfânta Scriptură - Psalmii

SFÂN TA SCRIPTURĂ - PSALMII

Limitele răbdării

Mulți oameni care s-au familiarizat cu psalmii și fac apel la ei pentru ca, în rugăciunea lor, să-și exprime sentimentele ori trăirile cele mai variate manifestă o preferință pentru Psalmul 10. Preferința lor e dictată de acele experiențe dureroase provocate adesea de semenii lor răuvoitori. Îndeosebi atunci când resimt în mod acut durerea provocată de viclenia, înșelăciunea, abuzul, aroganța disprețuitoare, asuprirea, nelegiuirea, indiscreția intruzivă, violența în vocabular și în gesturi, cei căzuți victime își înalță glasul către Singurul care mai poate face ceva pentru ei: Pentru ce, Doamne, stai departe la vreme de restriște?Cel rău în mândria lui asuprește pe cel sărman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde. Căci

Text: Pr. Tarciziu Șerban Scoală-te, D oamne D umnezeule, / ridică-ţi mâna şi nu uita de cei sărmani! / D e ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe D umnezeu, / spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”? / D ar tu vezi, tu iei în seamă truda şi indignarea şi le iei în mâinile tale. / În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuţi pe cel orfan. (Ps 10,12-14)

nelegiuitul se laudă în orgoliul său, iar cel lacom de câștig se consideră binecuvântat. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna... Gura lui e plină de blasfemii, de înșelăciune și asuprire; sub limba lui este răutate și violenţă. Stă la pândă, ca să-l ucidă pe cel nevinovat: ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.

Revoltător este pentru omul corect, care se străduiește să trăiască în respect față de legile țării și de cele ale lui Dumnezeu, să vadă disprețul pe care nelegiuiții îl arată față de Dumnezeu și față de Legea Lui, atunci când zic în sinea lor: Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu! Nu mă clatin, ... nu mi se va întâmpla niciun rău! Dumnezeu... nu vede nimic. Nu cere socoteală.

Și mai revoltător este pentru omul corect să aibă de suferit din partea celor care ar trebui să-i ia apărarea: conducătorii țării, instituțiile care trebuie să-i apere bunurile și să-i garanteze drepturile. Nu de puține ori omul de rând simte că tocmai aceste structuri îl pândesc, îl iscodesc, îl trag în cursă, îl înșală, abuzează de neatenția și de buna lui credință, îl jefuiesc cu nonșalanță, îl zdrobesc ca pe un vierme atunci când își caută dreptatea.

Sfâșiat de durere, psalmistul i se plânge Domnului: Dar tu vezi truda și durerea și le iei în mâinile tale. În tine se încrede cel nenorocit... Zdrobește braţul celui păcătos și al celui nelegiuit... până nu va mai fi.

Ultimele versete ni-l arată pe psalmist încântat de faptul că rugăciunea lui a fost ascultată de Domnul. Dumnezeu nu înșală niciodată așteptările celor care își pun încrederea în El.