Restituiri

PAGIN A GHIKA

L-au cunoscut pe Vl adimir Ghika (și r ecipr oc) A stăzi: M agdalena Exarhu

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

În seara vieții ei, Magdalena Exarhu, într-o scrisoare către vechiul ei prieten Vladimir Ghika, își amintește: „Prima noastră conversație intimă a avut loc la Regina [Elisabeta 1 ], în 1904, în momentul plecării dumneavoastră la Salonic. Se cânta un cvartet de Schubert care v-a inspirat o compoziție.” 2 Apoi a fost opera Surorilor de Caritate, la care Magdalena Exarhu a avut un rol foarte activ. La dispensarul Sorei Pucci, a avut ocazia de a discuta îndelung despre religie cu Vladimir Ghika, dar poate și despre fratele lui, Alexandru, de care, se spune, era îndrăgostită.

Apoi vine separarea, Vladimir Ghika găsindu-se la Roma, apoi la Paris, uneori în România, dar la București sau la Bozieni, în timp ce ea s-a retras, cu bătrânul ei tată, în conacul său de la Epureni (Vaslui). „Unul din regretele mele, îi scrie ea, va fi mereu acela de a nu putea îmbătrâni în același oraș cu dumneavoastră; ar fi atât de bine, cel puțin pentru mine, să vorbim seara la gura sobei. Dar prietenia dumneavoastră îmi rămâne și este deja mult.”

La țară, viața este grea. A trecut vremea în care toată academia de la Bârlad, începând cu Alexandru Vlahuță și terminând cu Victor-Ion Popa, venea să o viziteze. Între cele două războaie în România nu este ușor pentru toată lumea. Trebuie să vândă seturi de cărți din frumoasa ei bibliotecă pentru a se putea încălzi iarna. „Am vândut iarăși multe cărți, toate frumoasele ediții au dispărut, fără a socoti multe cărți ale bunicului meu 3 . Sper că nu mă învinovățește, căci nu pentru mine am vândut. Nu mă plâng nici nu mă supăr. Știu bine că toți avem ceva de ispășit. M-ați învățat marea lege a compensării... Totuși, nu am putut să-i asigur tatălui meu o bătrânețe agreabilă, dar mi-ați spus că avem partea noastră în odihna morților noștri; că îi putem ajuta potrivit cu frumoasa credință catolică”, scrie ea vechiului ei prieten de 40 de ani. „Frumoasa credință catolică” la care, cu toate acestea, Magdalena Exarhu refuză să se convertească. „Voi merge probabil eu însămi în purgator pentru că nu m-am făcut catolică, cu toate acestea mi-ar fi imposibil să părăsesc biserica pe care am ridicat-o din ruină, în amintirea

M agdalena Exarhu (1876-1949)

morților mei.” 4 Faptul că folosește termenul „purgator” dovedește că acceptă dogma catolică.

Magdalena Exarhu este legată de trecut. Astfel, în amintirile ei, scrie că, în tinerețe, întrebase în legătură cu Partidul Conservator: „Ce sunt conservatorii?” I se răspunsese: „Acei care ţin la trecutu. – Atuncea voiu fi și eu conservatoare.” 5 Încheie astfel una din scrisorile ei către Vladimir Ghika: „există între noi prea multe amintiri și prea multe morminte ca să putem vreodată să devenim străini. Din cauza acestor amintiri nu vă veți supăra dacă vă spun: Nu veniți să mă vedeți.”

Moare de cancer, departe de toți, la 18 august 1949. Dar deja de mult timp renunțase la toate.

1 Mama ei era doamnă de onoare a Reginei. 2 Toate citatele provin din corespondența dintre Magdalena Exarhu și Vladimir Ghika (Arhiva Vladimir Ghika). 3 Manolache Costache Epureanu (1823-1880), care a fost de două ori prim-ministru al României. 4 A pus tot ce îi rămăsese din averea ei în această restaurare. 5 Elena Monu, Familia Kostaki, Editura Sfera, Bârlad, 2013, p. 223. A se vedea de același autor: Familia Costache – Istorie și genealogie, Editura Sfera, Bârlad, 2011, pp. 181-183.