solidaritatea

DOCTRInĂ SOCIALĂ - DOCAT

Dumnezeu nu ne poate oferi fericire și pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există așa ceva.

C.S. Lewis

pacea – drum spre Dumnezeu şi oameni

Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Situația noastră lipsită de pace este un semn al rupturii legăturii de unitate dintre Dumnezeu și oameni. Și totuși, noi aspirăm spre Dumnezeu, chiar dacă în tăcere, de fiecare dată când privirea ne este îndreptată spre pace – atributul de nedespărțit al lui Dumnezeu. De aceea ea rămâne o obligație cu valabilitate universală, o valoare ce poate dăinui numai dacă atât creștinii, cât și necreștinii recunosc faptul că sunt responsabili pentru o stare de conviețuire reconciliantă, dreaptă și binefăcătoare (cf. DOCAT 270, 273).

Biserica însăși vine cu oferta sa de pace, dar una care se unește cu pacea lui Cristos și se deosebește de alte strategii de rezolvare a conflictelor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea” (In 14, 27).

Concret, ce face Biserica pentru pace? Înaintea oricărei acțiuni practice, Biserica se roagă pentru pace, ea nu încetează să se roage și să îi îndemne pe credincioși în acest sens. „Cea mai mare rugăciune umană nu este victoria, ci pacea” (Dag Hammarskjöld). Ziua Mondială pentru Pace, celebrată pe data de 1 ianuarie a fiecărui an, evenimente particulare, ca Ziua Tineretului, încearcă să creeze o atmosferă de pace și de iubire.

La nivel politic, Biserica, reprezentată diplomatic de Sfântul Scaun, încearcă totul pentru realizarea păcii. Biserica intervine pentru drepturile fundamentale ale omului, îndeamnă la dezarmare și cere o dezvoltare economică și socială în vederea unei conviețuiri pașnice.

Biserica, din punct de vedere socio-politic, folosește mediatori și este „doar” observator permanent în diferite organizații internaționale ca NATO, UNESCO sau Consiliul Europei pentru că se vede obligată în favoarea unei neutralități politice necondiționate. Statutul de membru deplin ar implica-o într-un mod nemijlocit în afaceri politice, militare și economice (DOCAT 280-281).

Într-o dimensiune mai particulară, noi creștinii ce ar trebui să facem pentru pace? Toți putem cădea de acord că realizarea păcii nu începe la masa tratativelor, dar pacea care vine de sus începe în inima fiecărui om în parte și tot de acolo se răspândește mai departe.

Creștinul găsește pacea în și cu sine însuși în rugăciune și în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu.

Importante sunt și sacramentele, mai ales Spovada – un adevărat sacrament al păcii. Dacă lucrăm zilnic la aceasta arătăm că noi credem într-o civilizație a iubirii și a păcii și că această civilizație este posibilă nu numai teoretic, ci și concret. Dacă creștinii urmează Evanghelia, ei constituie cea mai mare mișcare pentru pace din lume.