Societate

Darul preoției comune

Deși o știm, din predici și de la cateheză, mai ales de la Conciliul Vatican II încoace, odată cu botezul fiecare a primit darul preoției comune, care ne leagă în chip tainic de Preoția miniștrilor hirotoniți și de Sfânta Euharistie.

Text: Pr. Fabian măriuț

Din luna martie, odată cu impunerea măsurilor de siguranţă sanitară, mersul vieţii ni s-a schimbat destul de mult. S-a modificat și ritmul vieţii pastorale. În mod neașteptat am sărbătorit Învierea

Domnului asemenea anahoreţilor din pustiu, departe de lume, însă deopotrivă preoţi și credincioși luminaţi de credinţă. Singurătatea a cuprins și casele, familia, deoarece celebrarea Paștelui fără mersul la biserică a fost mai săracă.

Din mărturiile multora știm totuși că v-aţi rugat acasă cu multă ardoare și mai mult ca în alte vremuri. În case și apartamente s-a aprins cu o putere nebănuită flacăra credinţei. A fost timpul de a redescoperi și mai mult dimensiunea domestică a Bisericii și cum rugăciunea rămâne mereu o poartă larg deschisă spre taina lui Cristos, spre mântuire. Sfântul Ioan Paul al II-lea ne învăţa că „preoţia Botezului primită de toţi creștinii, preoţie trăită în căsătoria-sacrament, constituie pentru soţi și pentru familie baza vocaţiei și a misiunii preoţești” (Familiaris Consortio, 59).

Vremurile ne-au zorit să devenim mai conștienţi de valoarea preoţiei comune. Ca să pun și mai bine în evidenţă acest lucru doresc să vă aduc înaintea ochilor altărașele cu Răstignitul, cu lumânarea aprinsă și cu iconiţe pe care le alcătuiţi la sfinţirea caselor. E semnul că în inima casei doriţi să-l puneţi pe Cristos și jertfa Sa, dar și modelul de viaţă al sfinţilor. Preoţia comună ne ajută să ducem în adâncul inimii jertfa Mântuitorului și chipul sfinţeniei. Iar timpul de faţă este o oportunitate

Darul preoției comune nu poate rămâne ascuns. După carantina încheiată la mijlocul lunii mai ne-am reîntors la biserică, la Sfânta Liturghie. Mi-a fost dat să văd multe lacrimi de bucurie. Izvorau din inimi atinse de dorul adânc de a lua parte nemijlocit, fizic, la Jertfa Euharistică.

providenţială de a purifica inimile în tăcere, rugăciune, răbdare și fapte bune. Ar putea fi acestea ingredientele unui Advent rodnic.

Înalt Preasfinţitul Aurel ne-a și adresat o frumoasă provocare la data de 11 octombrie, odată cu deschiderea noului an pastoral 2020-2021, anume de a aprofunda taina Sfintei Liturghii. Sunt atât de grăitoare îndemnurile sale: „Nu putem trăi fără ospăţul euharistic”, „Nu putem trăi fără comunitatea creștină”, „Nu putem trăi fără casa Domnului”, „Nu putem trăi fără ziua Domnului”. Preoţia comună, care este de fapt a taţilor, a mamelor, a copiilor, a bunicilor, a nașilor, a fiecărui membru al Poporului lui Dumnezeu, izvorăște din Euharistie și se alimentează din ea.