UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE
Darul preoţiei comune Deşi o ştim, din predici şi de la cateheză, mai ales de la Conciliul Vatican II încoace, odată cu botezul fiecare a primit darul preoţiei comune, care ne leagă în chip tainic de Preoţia miniştrilor hirotoniţi şi de Sfânta Euharistie. Text: Pr. Fabian Măriuţ
D
in luna martie, odată cu impunerea măsurilor de siguranţă sanitară, mersul vieţii ni s-a schimbat destul de mult. S-a modificat şi ritmul vieţii pastorale. În mod neaşteptat am sărbătorit Învierea Domnului asemenea anahoreţilor din pustiu, departe de lume, însă deopotrivă preoţi şi credincioşi luminaţi de credinţă. Singurătatea a cuprins şi casele, familia, deoarece celebrarea Paştelui fără mersul la biserică a fost mai săracă. Din mărturiile multora ştim totuşi că v-aţi rugat acasă cu multă ardoare şi mai mult ca în alte vremuri. În case şi apartamente s-a aprins cu o putere nebănuită flacăra credinţei. A fost timpul de a redescoperi şi mai mult dimensiunea domestică a Bisericii şi cum rugăciunea rămâne mereu
o poartă larg deschisă spre taina lui Cristos, spre mântuire. Sfântul Ioan Paul al II-lea ne învăţa că „preoţia Botezului primită de toţi creştinii, preoţie trăită în căsătoria-sacrament, constituie pentru soţi şi pentru familie baza vocaţiei şi a misiunii preoţeşti” (Familiaris Consortio, 59). Vremurile ne-au zorit să devenim mai conştienţi de valoarea preoţiei comune. Ca să pun şi mai bine în evidenţă acest lucru doresc să vă aduc înaintea ochilor altăraşele cu Răstignitul, cu lumânarea aprinsă şi cu iconiţe pe care le alcătuiţi la sfinţirea caselor. E semnul că în inima casei doriţi să-l puneţi pe Cristos şi jertfa Sa, dar şi modelul de viaţă al sfinţilor. Preoţia comună ne ajută să ducem în adâncul inimii jertfa Mântuitorului şi chipul sfinţeniei. Iar timpul de faţă este o oportunitate
Darul preoţiei comune nu poate rămâne ascuns. După carantina încheiată la mijlocul lunii mai ne-am reîntors la biserică, la Sfânta Liturghie. Mi-a fost dat să văd multe lacrimi de bucurie. Izvorau din inimi atinse de dorul adânc de a lua parte nemijlocit, fizic, la Jertfa Euharistică. 22
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020
providenţială de a purifica inimile în tăcere, rugăciune, răbdare şi fapte bune. Ar putea fi acestea ingredientele unui Advent rodnic. Înalt Preasfinţitul Aurel ne-a şi adresat o frumoasă provocare la data de 11 octombrie, odată cu deschiderea noului an pastoral 2020-2021, anume de a aprofunda taina Sfintei Liturghii. Sunt atât de grăitoare îndemnurile sale: „Nu putem trăi fără ospăţul euharistic”, „Nu putem trăi fără comunitatea creştină”, „Nu putem trăi fără casa Domnului”, „Nu putem trăi fără ziua Domnului”. Preoţia comună, care este de fapt a taţilor, a mamelor, a copiilor, a bunicilor, a naşilor, a fiecărui membru al Poporului lui Dumnezeu, izvorăşte din Euharistie şi se alimentează din ea.
