Actualitatea creștină, nr. 12/2020

Nr. 12/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

MARANATHA!

Vino, Doamne Isuse!

Anul Liturgiei Grija Arhiepiscopului Cisar pentru Seminar și „Pâinea Seminarului”

Dragi tineri, efectele acțiunilor și deciziilor noastre vă afectează personal.

Prin urmare, nu puteți Legendă rămâneimagine: în afara locurilor care modelează prezentul și viitorul. desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată Ori sunteți parte din ele, ori istoria va trece pe lângă voi. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 21 noiembrie 2020) Statuie reprezentând un înger purtând în brațe oîncoloană, Ponte Sant’Angelo, Roma Prezența lui Dumnezeu înseamnă același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu decupaje și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

La sfârșit ne vom întâlni față în față cu frumusețea infinită a lui Dumnezeu (cf. 1Cor 13,12) și vom putea citi cu admirație bucuroasă misterul universului, care va fi părtaș împreună cu noi de plinătatea fără de sfârșit.

(Enciclica Laudato si’, cap. VI, nr. 243)

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 12/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Suflet tânăr

Maranatha!

Vino, Doamne Isuse !

17 Online cu sfinții Christus vivit Știri/Anunțuri

3

VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Semnificații teologice Ce este Adventul?

Evenimente Întâlnirea cultelor religioase, pe tema pandemiei Un incendiu în spital Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Social Regăsind speranța și solidaritatea 16 Doctrină socială - DOCAT Pacea – drum spre Dumnezeu și oameni

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Darul preoţiei comune SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Rugăciunea cu încredere filială 24 Sfânta Scriptură - Psalmii Adventul – timpul când încolțește speranța 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Charles de Foucauld 26 Biserica misionară Iată-mă fericit!

27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Blanche Lasternas (1882-1966)

3 LITURGIE

28 Anul Liturgiei CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Editura ARCB la Târgul de Carte Gaudeamus 33 150 de ani de la întemeierea Seminarului Romano-Catolic din București (2) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 12/2020

28

33

Mesajul redacției Numărul din luna decembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă face următorul îndemn: „Să ne însoțească în timpul Adventului rugăciunea «Maranatha!

Vino, Doamne Isuse!» pentru a avea o întâlnire fericită cu Emanuel şi pentru a ne bucura de Nașterea Fiului lui Dumnezeu!” La paginile 8-9 ni se răspunde la întrebarea „Ce este Adventul”. Din pagina 10 aflăm despre întâlnirea cultelor religioase pentru a discuta pe tema pandemiei. Pagina 11 relatează despre incendiul care a avut loc la Piatra Neamț. La paginile 14-15 citim mesajul președinților Conferințelor Episcopale din UE către instituțiile UE și statele membre. Pagina 16 vorbește despre pace ca „drum spre Dumnezeu și oameni”. Rubrica Suflet tânăr ne propune „o altfel de conexiune”: „Online cu sfinții”.

Pagina 22 are în centrul atenției „Darul preoției comune”. Tot despre Advent citim la pagina 24, unde este prezentat drept „timp când încolțește speranța”. La pagina 25 este prezentat Sfântul Charles de Foucauld, care va fi canonizat luna aceasta. Pagina 26 oferă un răspuns la întrebarea: „Pe cine voi trimite?” La rubrica L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc) facem cunoștință în acest număr cu Blanche Lasternas. Paginile 28-31 ne prezintă Catehezele din perioada Adventului dedicate Liturgiei. La pagina 33 aflăm despre „Grija Arhiepiscopului Cisar pentru seminar” și despre „Pâinea Seminarului”. Pagina 35 ne înfățișează un tablou care îl reprezintă pe Sfântul Ambroziu. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2020 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Maranatha!

Vino, Doamne Isuse !

A

nul 2020 va rămâne în istorie o amintire tristă pentru pandemia provocată de coronavirus, care ne-a obligat la multe renunțări, la acceptarea multor restricții atât în viața socială, cât şi în desfășurarea normală a vieții religioase; un an care a adus moarte, boli, separări, izolări, sărăcie, teamă şi nesiguranță în orice colț al pământului. Un an pe care cu siguranță că nu-l vom uita repede! În lumina tuturor acestor aspecte provocate de pandemie, bilanțurile inevitabile de sfârșit de an nu

pot să înregistreze decât rezultate negative.

Pentru noi creștinii, totuși, tocmai în vederea solemnității Crăciunului, pe care îl vom celebra în această lună, nu este timp de bilanț negativ. Înaintea lui Dumnezeu care se face om, care vine să ne mântuiască, totul trece în plan secundar şi putem numai să ne bucurăm pentru această unică Lumină care vine să lumineze lumea. De două mii de ani, până astăzi, în orice colțișor al pământului, în orice inimă omenească, răsună puternic şi se propagă – altceva decât un virus! – vestea

Îngerului adusă păstorilor: „Nu vă temeți, vă vestesc o mare bucurie, care este pentru tot poporul” (Lc 2, 10).

Virusul mai curând sau mai târziu va fi învins, însă niciodată nu se va epuiza vestirea prezenței în mijlocul nostru a lui Dumnezeu, care iubește omul aşa de mult, încât îl trimite pe Fiul Său pe pământ ca să com-pătimească, adică să împărtășească condiția noastră omenească. „Cuvântul lui Dumnezeu şi-a fixat locuința între oameni şi s-a făcut Fiul omului, pentru a obișnui omul să-l înțeleagă pe Dumnezeu şi pentru a-l obișnui pe Dumnezeu DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

să-şi așeze locuința sa în om după voința Tatălui. Pentru aceasta, însuși Dumnezeu ne-a dat ca «semn» al mântuirii noastre pe Cel care, născut din Fecioară, este Emanuel: pentru că însuși Domnul salvează pe cei care prin a lor putere nu au nicio posibilitate de mântuire” (Sf. Irineu, Tratat împotriva ereziilor).

Să nu ne preocupăm dacă uneori împrejurările vieții ne fac să tremurăm, să ne îndoim şi dacă ele ne blochează. Li s-a întâmplat şi păstorilor la vederea Îngerului: „Ei au fost cuprinși de mare spaimă” (Lc 2, 9). Se întâmplă tocmai atunci când Domnul se întrupează şi vine în inima noastră pentru a ne dărui iertarea, gingășia Sa, harul Său.

Niciodată nu am văzut spitale atât de pline de bolnavi, așa cum s-a întâmplat anul acesta din cauza virusului Covid-19: spitale în prag de colaps, până la punctul de a nu mai putea primi pacienți!

Această criză sanitară ne-a arătat importanța şi necesitatea operei medicilor şi a infirmierilor. Dar în realitate, această nevoie ne trimite direct la Cristos, unicul medic care poate vindeca şi trupul şi sufletul nostru: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii (…) nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (cf. Mt 9, 12-13).

El a venit între noi ca medic, să mângâie orice om şi să vindece inima rănită de păcat; într-adevăr, spune profetul Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare a Domnului” (Is 61, 1-2).

La lumina acestei vești bune, putem spera că orice rău fizic sau spiritual poate fi vindecat, contând 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

pe asistența unui „Spital” care primește pe orice bolnav: Biserica. În ea, Isus în persoană este medicul care se îngrijește şi vindecă orice inimă, prin Cuvântul Său şi cu Sacramentele, folosindu-se de nenumărați „infirmieri”, bărbați şi femei care îl mărturisesc cu viața lor.

Nașterea lui Isus, pe care o celebrăm de peste două mii de ani, şi pe care o vom celebra şi anul acesta, chiar dacă va fi „un alt fel de Crăciun” din cauza pandemiei, ne amintește mereu același lucru: Isus vine pentru omul care caută drumul spre adevărata viață, pentru omul care suferă, pentru cel care nu mai iubește, pentru cel care nu mai speră, pentru cel pierdut şi care întâlnește doar întuneric în jurul său.

Siguri de această venire, care este semnul reînnoit al iubirii lui Dumnezeu, care vrea să intre în inima fiecărui om şi în viețile noastre, doresc să ajungă la toți cititorii revistei Actualitatea creștină urarea mea plină de iubire însoțită de încurajarea să spere şi să iubească Viața cea nouă adusă de Fiul lui Dumnezeu.

De aceea mă îndrept cu multă afecțiune spre toți cei care așteptați Darul reînnoit al lui Dumnezeu şi vă spun: curaj, nu vă descurajați din cauza vremurilor grele pe care le trăim, Domnul vine ca să ne elibereze!

Spun celor în vârstă, bunicilor, care simțiți povara anilor şi singurătatea, sau vă simțiți o povară pentru cei dragi: curaj, nu plângeți, Domnul vine să vă dăruiască şi tinerețea inimilor voastre!

Celor care suferiți din cauza bolii, de coronavirus, de o tumoare, sau sunteți în spital sau la pat: curaj, Domnul vine să aline durerile voastre, pentru că împreună cu suferința

voastră sunteți pe Cruce împreună cu El pentru a răscumpăra lumea!

Vouă care sunteți fără loc de muncă şi în dificultăți economice: curaj, Domnul vine să umple foamea voastră după dreptate şi pentru demnitate!

Vouă, soților răniți de separare sau de neînțelegere: curaj, Domnul vine să vă îngrijească cu balsamul iertării!

Vouă, părinților, care suferiți pentru fiul vostru, poate drogat sau pierdut, Domnul vine ca să dea o nouă ocazie de viață!

Vouă, care plângeţi pentru pierderea unei persoane scumpe: curaj, Domnul vine să șteargă lacrimile voastre cu speranța în viața veșnică. Ție, frate preot, curaj, Domnul vine să-ţi ușureze povara fragilității omenești şi să-ţi redea bucuria pentru a vesti Evanghelia!

Vouă, fraților şi surorilor consacrate: curaj, Domnul vine să reînnoiască şi să reîmprospăteze voturile făcute, pentru ca în fiecare zi să puteți fi, după carisma fiecăruia, un reflex al Inimii Sale.

Să ne însoțească în timpul Adventului rugăciunea „Maranatha!

Vino, Doamne Isuse!” pentru a avea o întâlnire fericită cu Emanuel şi pentru a ne bucura de Nașterea Fiului lui Dumnezeu!

Vă doresc tuturor un Advent binecuvântat şi un Crăciun fericit!

Cu binecuvântarea noastră arhierească şi părintească,

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Isus este zâmbetul lui Dumnezeu Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Cuvântul Advent înseamnă venire.

Domnul vine. Aceasta e rădăcina speranței noastre: siguranța că mângâierea lui Dumnezeu vine la noi în mijlocul turbulențelor lumii.

Fiecare convertire vine dintr-o experiență anterioară a milostivirii, din tandrețea lui Dumnezeu care captivează inima.

A amenaja ieslea înseamnă a celebra apropierea lui Dumnezeu, a redescoperi că Dumnezeu e real, concret; El este Iubirea smerită ce s-a coborât la noi.

În Advent liturgia ne conduce la celebrarea Nașterii lui Isus, în timp ce ne amintește că El vine în fiecare zi în viața noastră și că se va întoarce glorios la sfârșitul timpurilor.

Cei cărora le este foame și sete de dreptate o pot găsi numai parcurgând căile Domnului; în timp ce răul și păcatul provin din faptul că oamenii și grupurile sociale preferă să urmeze căile dictate de interesele egoiste.

Adventul este timpul prielnic pentru a primi venirea lui Isus, care vine ca mesager de pace să ne arate căile lui Dumnezeu.

Așteptarea lui Isus care vine trebuie să se traducă într-un angajament la veghere. Este vorba, mai întâi de toate, de a se minuna în fața lucrării lui Dumnezeu, a surprizelor Sale, și de a-i da Lui primatul. Vigilență înseamnă, de asemenea, a fi atenți la aproapele nostru în dificultate.

(Angelus, 1 decembrie 2019)

Mântuirea cuprinde întreaga existență a omului și îl face să renască. Dar această nouă naștere, cu bucuria care o însoțește, presupune întotdeauna o moarte pentru sine însuși și pentru păcatul care este în noi. De aici provine rechemarea la convertire [...] în mod special, este vorba de a converti ideea pe care o avem despre Dumnezeu.

Adventul ne spune că nu este îndeajuns să credem în Dumnezeu: e necesar zi de zi să purificăm credința noastră. Este vorba de a ne pregăti pentru a primi nu un personaj din basme, ci pe Dumnezeu care ne interpelează, ne implică și în fața căruia se impune o decizie.

Pruncul care zace într-o iesle are fața fraților și surorilor mai nevoiași, a celor săraci care „sunt privilegiații acestui mister și, deseori, cei care reușesc mai mult să recunoască prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru”.

(Angelus, 15 decembrie 2019)

În Isus, Cel Preaînalt s-a făcut mic, pentru a fi iubit de noi [...] În timp ce aici pe pământ totul răspunde logicii lui a da pentru a avea, Dumnezeu vine în mod gratuit. Iubirea Lui nu este negociabilă: nu am făcut nimic pentru a o merita și nu o vom putea recompensa niciodată.

Crăciunul ne amintește că Dumnezeu continuă să iubească pe fiecare om [...] Dumnezeu nu te iubește pentru că gândești corect și te comporți bine; te iubește și atât.

Iubirea Lui este necondiționată, nu depinde de tine [...] Continuă să ne iubească în ciuda păcatelor noastre.

Iată darul pe care îl descoperim de Crăciun: aflăm cu uimire că Domnul este toată gratuitatea posibilă. Slava Lui nu ne orbește, prezența Lui nu ne sperie. Se naște în sărăcie deplină, pentru a ne cuceri cu bogăția iubirii Sale.

(Omilia Papei din Noaptea de Crăciun, 24 decembrie 2019) DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Modificare a Codului de Drept Canonic

Colecție disponibilă online

Papa Francisc, prin Scrisoarea apostolică Authenticum charismatis, datată 1 noiembrie, aduce o modificare numărului 579 din Codul de Drept Canonic referitor la viața consacrată.

P

rin scrisoarea apostolică, în formă de motu proprio, intitulată Authenticum charismatis, care poartă data de 1 noiembrie, Papa Francisc modifică norma din Dreptul Canonic privind recunoaşterea noilor comunităţi de viaţă consacrată în cadrul diecezelor. Dacă în trecut, opinia Scaunului Apostolic în vederea recunoaşterii era consultativă, de acum înainte va avea caracter obligatoriu.

Noul canon oferă o supraveghere suplimentară dinspre Vatican, solicitând Episcopului să aibă permisiunea scrisă prealabilă a Scaunului

„L’Osservatore della Domenica”, disponibil online pe site-ul cotidianului Vaticanului.

Apostolic. În practică, chiar dacă lasă fiecărui episcop diecezan facultatea de a „constitui institutele de viaţă consacrată prin decret formal” pe teritoriul său de competenţă, noua normă din Codul de Drept Canonic solicită ca alegerea episcopului să fie „succesivă autorizării scrise din partea Scaunului Apostolic”. Papa Francisc mai afirmă că noile institute de viaţă consacrată şi noile societăţi de viaţă apostolică trebuie recunoscute oficial de Scaunul Apostolic, căruia îi revine în mod exclusiv ultima decizie. (sursa: www.vaticannews.va)

C

olecţia completă a revistei „LʼOsservatore della Domenica”, fondată în 1934 şi care, până în 2007, însoţea săptămânal ediţia zilnică a cotidianului L’Osservatore Romano, este acum disponibilă gratuit online începând de miercuri, 4 noiembrie.

Pentru a consulta colecţia, cititorul trebuie să se conecteze la siteul cotidianului Vaticanului (www. osservatoreromano.va – versiunea în limba italiană) şi să acceseze secţiunea „Arhivă” pentru a lua contact cu peste 70 de ani de istorie a Bisericii şi a lumii, relatată în cele peste 60.000 de pagini digitalizate şi indexate cu atenţie.

Ziua Mondială a Săracilor Duminică, 15 noiembrie, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în cea de-a IV-a Zi Mondială a Săracilor.

C

elebrarea euharistică a avut loc la Altarul Catedrei din Bazilica San Pietro și s-a desfășurat în contextul restricțiilor sanitare impuse de pandemia de Covid-19. La omilie, Papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii, punând accentul pe parabola talanților (Matei 25). „Evanghelia nu se înțelege fără cei săraci”, iar sărăcia cea mai mare este, de fapt, sărăcia în iubire. (sursa: www.vaticannews.va)

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Marea „muşamalizare” Mitul reciclării plasticului L’Osservatore Romano, 11 noiembrie 2020, p. 3

„B

unico, de ce se împachetează totul în plastic? Suntem nebuni?!

Pentru 15 minute de utilizare, avem 400 de ani de poluare!

E absurd!” Cuvintele nepoţelului au determinat-o pe Nathalie Gontard, expert mondial în domeniu, să consacre ani îndelungaţi studierii plasticelor „de unică folosinţă”. Fost lector la universităţile din Montpellier şi Kyoto, consultant la Comisia Europeană şi în prezent director la Institutul Naţional de Cercetare Agronomică din Paris, cercetătoarea a subliniat un adevăr de neocolit: utilizarea plasticului trebuie redusă drastic pentru a face faţă încălzirii globale, puternic legată şi de necesitatea de a arde deşeurile.

Cifrele analizate în cartea Plastique, le grand emballement sunt şocante: în 1950, producţia mondială anuală de plastic era de 2 tone; în 2018 a atins 359 milioane tone, adică 11 tone pe secundă. Din cele 9 miliarde de tone produse până acum, 2,5 miliarde le folosim, 0,5 au fost arse, iar restul – 6 miliarde – zac împrăştiate pe planetă. În Occident se folosesc anual 100 kg de plastic pe cap de locuitor; Gontard propune chiar crearea unui termen,

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Terapia prin artă sacră „plastiaglomerate”, pentru noul tip de sediment, „compus din plastic, rocă, nisip şi alte resturi, care va constitui markerul geologic al epocii noastre: Antropocenul.”

Ca cercetător, Nathalie Gontard se concentrează pe mitul reciclării: conform observaţiilor ei, doar plasticul de tip PET poate fi refolosit.

Reciclarea are apoi, şi ea, două limitări majore: funcţionează doar pentru primul ciclu, iar pentru a obţine un material suficient de bun, plasticul uzat trebuie combinat cu cel nou.

Potrivit cercetătoarei, vechiul refren „E de plastic, / e fantastic” chiar nu merge, iar viitorul trebuie să fie cu adevărat plastic-free. Este în joc sănătatea planetei şi a urmaşilor noştri: „Ce lume ne aşteaptă? Ce sol vom cultiva? Ce aer vom respira? Omul suferă de miopie: puţini ne imaginăm lumea de după 2100, dar tocmai atunci locuitorii planetei vor suferi impactul total al microparticulelor de plastic din deşeurile produse astăzi.” De aceea, suntem responsabili: apelul Papei Francisc la ocrotirea Creaţiei nu este nicidecum doar un gând frumos, ci o urgenţă de neignorat.

Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Lorenzo Fazzini

Deţinuţii construiesc o casă Domnului

„D

acă ne faci rost de scule şi aprobare, schimbăm cu totul acest loc” – i-au spus deţinuţii închisorii din Ascoli Piceno (Italia) capelanului lor, don Alessio Cavezzi, mâhnit că celebrează într-o sală urâtă cu ziduri de beton.

Culori noi, bolţi şi chiar mozaicuri din bucăţele de plastic au transformat spaţiul într-un tot armonios şi primitor. Imersiunea în arta sacră a fost o terapie: în ciuda limitărilor impuse de Covid-19, deţinuţii şi personalul au făcut echipă.

Deşi sunt aici pentru a-şi plăti greşelile, deţinuţii sunt fericiţi că au putut lucra într-o situaţie fără precedent şi că lasă o mărturie de credinţă în urma lor.

Suplimentul Religione al OR 11 noiembrie 2020, p. IV DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS Semnificații teologice

S

Ce este Adventul?

Pentru autorii creştini ai secolelor III-IV, termenul adventus indică venirea Fiului Omului în mijlocul oamenilor. În Evul Mediu, Adventul era celebrat ca timp penitenţial şi expiator. După Conciliul Vatican II, Adventul nu a mai rămas ca un timp penitenţial de pregătire pentru venirea Domnului, ci ca o celebrare a Întrupării şi ca o aşteptare a Parusiei.

L

a numărul 39 din Normele generale ale Calendarului Roman, aprobat de Papa Paul al VI-lea pe data de 14 februarie 1969 prin Scrisoarea apostolică Mysterii Paschalis, citim următoarele: „Timpul Adventului are o dublă caracteristică: este un timp de pregătire pentru solemnitatea Crăciunului, care comemorează prima venire a Fiului Omului între oameni, şi în acelaşi timp, prin intermediul acestei comemorări, spiritul este orientat înspre aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârşitul timpurilor.”

8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

Numărul 40 ne dă indicaţii liturgice suplimentare: timpul Adventului începe de la Primele Vespere (seara precedentă) ale duminicii celei mai apropiate de 30 noiembrie (considerată duminica I a Adventului) şi se termină înainte de Primele Vespere ale Crăciunului, după ce s-au parcurs 4 duminici.

Textele liturgice, lecturile, rugăciunile şi cele 2 prefeţe clar distincte (formularele de rugăciune care încep de la „Domnul să fie cu voi…

Sus inimile” până la „Sfânt”) împart Adventul în două părţi: • Prima perioadă: de la prima duminică până la 16 decembrie

fânta Maică Biserică socotește de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătorește Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paștelui. Pe lângă aceasta, ea desfășoară în ciclul anual întregul mister al lui Cristos, de la întrupare și naștere până la Înălțare, la ziua Rusaliilor și până la așteptarea fericitei speranțe și a venirii Domnului.

(Sacrosanctum Concilium, 102)

inclusiv, unde întâlnim o atmosferă eshatologică, adică privirea creştinului este îndreptată înspre cea de-a doua venire a lui Cristos, cea în glorie, de la sfârşitul timpurilor.

Textele eucologice (rugăciunile şi antifonele de la Sfânta Liturghie) nu par a arăta o grijă predilectă pentru această perioadă, având în vedere că se repetă foarte des formularele Rugăciunii asupra darurilor şi Rugăciunii de după Împărtăşanie, situaţie care se schimbă radical în cea de-a doua perioadă.

• A doua perioadă: de la 17 decembrie până pe 24 decembrie inclusiv, care ne orientează privirea înspre prima venire a lui Cristos, ca prunc ceresc, născut din Fecioara Maria la Betleem. Liturgia accentuează această a doua perioadă de pregătire proximă, care a primit după Conciliul Vatican II texte eucologice proprii pentru fiecare zi în parte, înlocuibile doar dacă într-una

FOCUS

dintre aceste zile cade duminica a IV-a a Adventului.

Originile timpului Adventului Termenul latin adventus (traducerea termenilor greceşti parousia şi epiphaneia) desemna în limbajul cultual păgân sosirea anuală a zeităţilor în templele lor pentru a-şi vizita credincioşii.

Pentru autorii creştini ai secolelor III-IV, adventus este termenul clasic pentru a indica venirea Fiului Omului în mijlocul oamenilor, manifestarea sa în templul de carne.

La sfârşitul secolului al IV-lea, găsim în Galia şi în Spania primele dovezi ale unei perioade de pregătire pentru Epifanie (aici, tradiţia romană, care separase încă din 336 Crăciunul de Epifanie, a pătruns mai greu, abia în secolul al V-lea).

Mărturia cea mai veche este cea a Sf. Ilariu din Poitiers († 367), care ne vorbeşte de 3 săptămâni pregătitoare pentru Epifanie. Conciliul din Zaragoza (380) invita credincioşii să viziteze mai frecvent adunările liturgice în cele 3 săptămâni care precedau Epifania. Această perioadă de pregătire pare să aibă un profund caracter penitenţial şi să fie îndreptată înspre pregătirea catehumenilor care urmau să primească Botezul în ziua de Epifanie.

Perpetuus din Tours († 490) ne vorbeşte despre un timp de pregătire de la sărbătoarea Sf. Martin (11 noiembrie) până la Crăciun, marcat de post de 3 ori pe săptămână.

La Roma, unde Botezul era celebrat în noaptea de Paști, nicidecum în ziua de Epifanie, nu a existat un timp specific de pregătire pentru Crăciun până la jumătatea secolului al VI-lea. Documentele cele mai vechi care atestă acest

N

oi implorăm, Doamne, bunătatea ta, ca puterea acestei taine să ne izbăvească de pornirile rele şi să ne pregătească pentru sărbătorile ce se apropie. Prin Cristos, Domnul nostru. (Rugăciune după împărtășanie) Primind chezăşia răscumpărării veşnice, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, să sporeşti râvna noastră pe măsură ce se apropie sărbătoarea aducătoare de mântuire, ca să putem celebra cum se cuvine misterul naşterii Fiului tău. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

(Rugăciune după împărtășanie, Duminica a IV-a din Advent)

timp de pregătire sunt aşa-numitele Sacramentarium, cele mai vechi liturghiere ale ritului roman: Gelasianum Vetus (din secolul al VI-lea, unde găsim rugăciunile pentru Liturghiile celebrate de preoţi) şi Gregorianum (din secolul al VII-lea, Liturghiile celebrate de papi). Aici termenul adventus este folosit atât pentru a desemna venirea în carne a Fiului Omului, cât şi reîntoarcerea sa la sfârşitul timpurilor. Marea majoritate a textelor liturgice pentru Advent din Liturghierul pe care îl folosim acum e luată din aceste două sacramentare (un mic exemplu, din numerele de la început: colecta din joia săptămânii I a Adventului este identică cu nr. 1121 din Gelasianum şi colecta zilei de joi din săptămâna a II-a a Adventului este identică cu nr. 781 din Gregorianum).

A. Chavasse a individualizat în aceste sacramentare două tradiţii textuale diferite: cea mai veche, tradiţia prezbiterală din Gelasianum Vetus, care consta în 6 săptămâni pregătitoare pentru sărbătoarea Crăciunului, şi tradiţia papală din Gregorianum, care avea doar 4 săptămâni de pregătire. Pentru scurt timp, aceste două tradiţii au coexistat la Roma, pentru ca mai apoi să se impună tradiţia papală a celor 4 săptămâni.

Din întâlnirea liturgiei romane cu cea galicană în epoca carolingiană (sacramentarul Gregorianum Hadrianeum – secolul al VIII-lea), ia naştere un timp de Advent marcat de un profund caracter ascetico-penitenţial, specific liturgiei galicane. În Evul Mediu, semnificaţia Adventului poate fi dedusă din alegerea evangheliei pentru prima duminică a Adventului, intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21, 1-9), pericopă care a fost schimbată începând cu Missalul Roman tridentin din 1570. Pericopa care inaugura şi Săptămâna Mare sugerează o celebrare a Adventului ca timp penitenţial şi expiator, chiar dacă aceste caractere nu sunt atât de pronunţate ca în cazul Postului Mare.

După Conciliul Vatican II, Adventul nu a mai rămas ca un timp penitenţial de pregătire pentru venirea Domnului ca să facă judecata cea mare, ci ca o celebrare a Întrupării şi numai plecând de la această realitate, şi ca o aşteptare a Parusiei. În concluzie, din fiecare celebrare a Adventului emerge globalitatea misterului pascal, care începe cu Întruparea şi care îşi va găsi desăvârşirea la Parusie.

Text: Pr. Gabriel Anghel DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENTe

S

ecretariatul de Stat pentru Culte este instituția statului care gestionează relațiile dintre stat și organizațiile religioase (cultele religioase recunoscute, asociațiile religioase, precum și asociațiile și fundațiile înființate în baza O.G. nr. 26/2000 care au și activități religioase) din România. Este instituția statului care oferă expertiză în domeniul vieții religioase și care participă direct la elaborarea și aplicarea politicilor publice privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

întâlnirea cultelor religioase, pe tema pandemiei Secretariatul de Stat pentru Culte a organizat la 11 noiembrie o întâlnire cu conducători și reprezentanți ai cultelor religioase, în cadrul căreia a fost abordată tema pandemiei, de față fiind și reprezentanți ai autorităților publice centrale cu atribuții în combaterea răspândirii virusului SARS-CoV-2.

L

a această întâlnire a participat și ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. Întâlnirea „și-a propus ca prin dialog și parteneriat între culte și autoritățile publice, deciziile care vor fi luate în perioada ce urmează pentru limitarea răspândirii virusului SARS-CoV-2 să răspundă atât nevoilor de protecție a sănătății publice, cât și celor religioase ale credincioșilor”, se arată în comunicatul Secretariatului General al Guvernului.

10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

Deși „cultele religioase au apreciat faptul că legislația adoptată de autoritățile publice centrale în perioada pandemiei este conformă standardelor și normelor internaționale în materie de libertate religioasă”, totuși, „lipsa dialogului și a consultării permanente dintre autoritățile publice și reprezentanții cultelor a dus, în anumite situații, la aplicarea defectuoasă de către autoritățile locale a deciziilor autorităților centrale”, se spune în comunicat. Un aspect important este cel subliniat de Gheorghe

Sorescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, coordonatorul Instituțiilor Prefectului din România, care a afirmat că „există sprijinul Instituțiilor Prefectului pentru ca atunci când vor fi luate decizii de instituire a carantinei la nivel local, cu impact și în ceea ce privește restrângerea dreptului de manifestare a credinței religioase în colectiv, să fie consultați și reprezentanții cultelor din acele zone”.

Privitor la slujbele religioase ținute în perioada anotimpului rece, când se sărbătorește Nașterea Domnului, „reprezentanții cultelor religioase au susținut că măsurile dispuse prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, cu avizul secretarului de stat pentru culte, trebuie menținute în continuare, deoarece sunt minim invazive în ceea ce privește restrângerea dreptului de manifestare a libertății religioase în colectiv, și trebuie evitată revenirea la măsurile care dispuneau oficierea slujbelor religioase în comun fără prezența credincioșilor sau doar în exteriorul lăcașurilor de cult”.

FOCUS EVENIMENTe

„T

ransmit personal și în numele credincioșilor din Arhiepiscopia Romano-Catolică de București condoleanțe familiilor îndoliate și ne rugăm ca Dumnezeu să fie milostiv cu cei care au murit în această tragedie și să le dăruiască odihna veșnică. De asemenea, pentru cei aflați în suferință de pe urma incendiului, cerem în rugăciunile noastre însănătoșire grabnică. Pe toți îi asigurăm de sentimentele noastre de compasiune și de apropierea noastră sufletească.”

(Mons. Aurel Percă)

Un incendiu în spital Un incendiu în secția Covid a spitalului din Piatra Neamț a provocat mai multe victime. Suveranul Pontif a vorbit despre acest lucru la Angelus. Arhiepiscopul catolic și patriarhul ortodox au transmis mesaje de condoleanțe și compasiune. Președintele Iohannis: „Este necesară o adevărată reformă”.

Z

ece morți și șapte răniți este bilanțul dramatic al incendiului izbucnit în seara de sâmbătă, 14 noiembrie într-un spital din Piatra Neamț, chiar în secția cu bolnavi Covid.

Papa Francisc a amintit la Angelus tragicul eveniment și a adresat un gând: „Îmi exprim apropierea și mă rog pentru ei; să ne rugăm pentru ei”.

Un medic curajos. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a trimis „un mesaj patern de condoleanțe și de mângâiere familiilor pacienților decedați, rudelor, prietenilor și întregii echipe medicale, care i-a îngrijit și a încercat să le salveze viața”.

„În aceste momente încărcate de suferință și de tulburare – a adăugat –, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru odihna veșnică a victimelor și pentru vindecarea rapidă a celor răniți.”

Arhiepiscopul romano-catolic de București, Mons. Aurel Percă, a transmis un mesaj de compasiune și de rugăciune pentru morți și a amintit medicul de gardă, Cătălin Denciu, „care și-a pus viața în pericol pentru a-i salva pe pacienți”, „un gest eroic atât de mare așa cum ne amintesc cuvintele lui Cristos: «nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: să-și dea viața pentru prietenii săi»”.

„O reformă profundă”. Pentru mulți

oameni din România, incendiul de la spitalul din Piatra Neamț a amintit de un alt incendiu, de acum cinci ani, într-un club de noapte din București, Colectiv, în care și-au pierdut viața 64 de persoane și mai mult de o sută au rămas rănite. Incompetența și corupția, care au făcut posibil incendiul de la Colectiv, sunt acum indicate de mass-media din România și de diferite personalități publice printre cauzele incendiului.

Președintele României, Klaus Iohannis, a declarat duminică faptul că „în mod evident acest teribil incident ne-a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este absolut necesară o reformă profundă a sistemului sănătății publice în România”. „Suntem un sistem medical rămas în letargie de 30 de ani – a spus ministrul Tătaru. Se impune depolitizarea întregului management sanitar.”

Cristina Grigore, Agenția SIR (traducere Iulia Cojocariu)

Articol al Agenției SIR, din 16 noiembrie 2020. Citiți articolul integral pe site-ul www.actualitatea-crestina.ro.

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Vizită pastorală

bucurești

DOCAT

Tinerii de la Parohia Sfântul Francisc de Assisi din București, ajutați de Pr. Andrei Dumitrescu, au reflectat despre DOCAT – doctrina socială a Bisericii Catolice, duminică, 15 noiembrie, după Sfânta Liturghie de la orele 18.00, în sala de cateheză a parohiei.

Constanța

Întâlnire formativă Pe 14 noiembrie a avut loc la Constanța o întâlnire formativă a membrilor Caritasului parohial al Parohiei Padre Pio, pentru a marca prin diverse inițiative Ziua Mondială a Săracilor.

ÎPS Aurel Percă a făcut o vizită în parohia Sacré-Cœur (Biserica Franceză) din București pe 8 noiembrie.

P

bucurești

Aniversare Pe 25 octombrie, în Parohia Adormirea Maicii Domnului a fost celebrată Sărbătoarea familiilor. Nouă familii și-au reînnoit în fața altarului jurământul de la căsătorie. Au fost sărbătorite familii cu 5 până la 35 de ani de căsătorie. La sfârșitul Liturghiei, sărbătoriții au primit un dar și o diplomă aniversară.

12

sacramentul Sfântului Mir

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

e 8 noiembrie, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a vizitat Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus din București, unde a prezidat Sfânta Liturghie în limba română de la 9.30, alături de Pr. Gabriel Popa, secretar arhidiecezan, Pr. paroh Eduard Giurgi și Pr. vicar Ioan-Thomas Răileanu, rector ecclesiae pentru francofoni.

La predică, ÎPS Aurel Percă a subliniat o serie de aspecte importante pentru existenţa noastră cotidiană. Înțelepciunea, practicarea virtuților teologale – credința, speranța și iubirea, dar în aceeași măsură și trăirea virtuților cardinale – prudența, dreptatea, tăria și cumpătarea – sunt esențiale pentru viața noastră spirituală. Asemenea celor cinci fecioare înțelepte, suntem încurajaţi să fim înțelepți și prudenți în alegerile noastre, în acțiunile de fiecare zi, pentru a rămâne pe drumul cel bun ce duce spre viața veșnică.

La Catedrala Sfântul Iosif din București a fost administrat sacramentul Sfântului Mir.

U

n grup de 23 de adolescenți, tineri și adulți din Parohia Catedralei Sfântul Iosif au primit pe 31 octombrie Sacramentul Mirului prin impunerea mâinilor ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. La Sfânta Liturghie solemnă au participat rudele și prietenii candidaților pregătiți de Pr. vicar Iosif Ghiuzan. Arhiepiscopul de București i-a încurajat pe candidații la Mir să fie mărturisitori și soldați ai credinței. Iar credincioșilor care erau de față le-a spus că ar putea avea loc pentru ei o reîmprospătare a harurilor primite la Mir. Sacramentul Mirului îi întărește pe creștini pentru a împlini voința lui Dumnezeu în viața cotidiană.

Participare la hram În sărbătoarea Tuturor Sfinților, Mons. Aurel Percă a luat parte la hramul Parohiei Toți Sfinții din Craiova, alături de mai mulți preoți.

Î

PS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a participat la 1 noiembrie la hramul Parohiei Toți Sfinții din Craiova. Este a doua vizită a Excelenței Sale, după vizita pastorală. Înalt Preasfinția Sa a ținut predica și a făcut poze cu corul de copii, care a animat Liturghia cu cântarea lor. La Liturghia care s-a celebrat la ora 11 au concelebrat Pr. Emil Moraru, Pr. Gabriel Popa, Pr. paroh Petru Mihăică și doi preoți din India: Pr. Johnson Joseph și Pr. Tom Kottathil Thomas.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Hirotoniri în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj În Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj au fost hirotoniți un preot și un diacon prin impunerea mâinilor PS Cristian Crișan.

P

e 8 noiembrie 2020, în sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, după calendarul bizantin, au fost hirotoniți doi candidați la preoție și diaconat în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj. Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice și prin punerea mâinilor PS Cristian, Episcop auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, diaconul Sorin Băcel a fost ridicat la treapta preoției, iar ipodiaconul Ciprian Suciu la treapta diaconiei.

Alături de PS Cristian au concelebrat mai mulți preoți. La predică, PS Cristian a amintit apropierea pe care Isus o manifesta față de cei cu

Liturghie de mulţumire În Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași a fost celebrată o Sfântă Liturghie de mulțumire.

P

care interacționa și a subliniat că Cetele cerești amintesc misiunea pe care o are fiecare de a fi mesager al Bunei Vestiri. Episcopul i-a îndemnat pe cei doi nou hirotoniți să fie precum Arhanghelii, mesageri ai Evangheliei în mijlocul comunităților. (sursa: bisericaromanaunita.ro)

reasfinția Sa Iosif Păuleţ, Episcop de Iași, a prezidat pe 1 noiembrie o Sfântă Liturghie pontificală în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi începând cu ora 11.00, pentru a-i aduce mulţumire lui Dumnezeu, la 15 ani de la sfinţirea acestui lăcaş de cult. Au fost prezenţi PS Petru Gherghel, Episcop emerit de Iași, împreună cu Pr. Egidiu Condac, vicar general, Pr. Paul Budău, paroh şi decan, alţi preoţi concelebranţi şi credincioşi. Liturghia a putut fi urmărită prin sistemul de transmisiuni online al Episcopiei şi la TVR Iaşi. (sursa: www.ercis.ro)

Italia

Polonia

Amazonia

Celebrări la Pompei fără credincioși

Sr. Wanda Boniszewska

Forumul Social Panamazonian

La 13 noiembrie s-au împlinit 145 de ani de la sosirea icoanei Maicii Domnului a Rozariului. Din cauza pandemiei de coronavirus, celebrările programate pentru data de 13 noiembrie s-au desfășurat fără prezența fizică a credincioșilor locali și a pelerinilor. Programul celebrărilor a cuprins și rugăciuni pentru sfârșitul pandemiei și recitarea rugăciunii speciale către Regina Sfântului Rozariu, numită „Implorare”, rugăciune compusă de Fericitul Bartolo Longo.

La 9 noiembrie a fost deschisă cauza de beatificare pentru o călugăriță poloneză care a fost torturată de poliția secretă stalinistă și care se pare că a avut stigmatele Domnului. Cardinalul Kazimierz Nycz a inaugurat faza diecezană a cauzei Sr. Wanda Boniszewska, în capela Casei Arhiepiscopale din Varșovia. Boniszewska, care a murit în 2003, la vârsta de 96 de ani, era membră a Congregației Surorilor Îngerilor, o comunitate religioasă poloneză fondată în 1889.

Cu participarea a mai mult de 1.300 de persoane, mai multe comunități și organizații provenind din Columbia, Brazilia, Ecuador, Peru, Venezuela, Bolivia, Surinam, Guyana și Guyana Franceză – cele 9 țări din bazinul Amazonului – și din alte teritorii s-a desfășurat în mod virtual între 12 și 15 noiembrie a IX-a Întâlnire a Forumului Social Panamazonian (Fospa). Obiectivul acestei întâlniri a fost convergența propunerilor pentru apărarea vieții și supraviețuirea în Amazonia.

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate SOCIAL

Regăsind speranța și solidaritatea Mesaj al președinților Conferințelor Episcopale din UE către instituțiile UE și statele membre

P

reședinții Conferințelor Episcopale ale tuturor statelor membre UE au adresat miercuri, 18 noiembrie, un mesaj de speranță și un apel la solidaritate către instituțiile UE și statele membre în acest moment istoric dureros și incert marcat de pandemia Covid-19. Conferințele Episcopale ale UE afirmă: „Ne străduim să construim o fraternitate universală care să nu lase pe nimeni exclus.”

Papa Francisc a adresat Cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat, o scrisoare, datată 22 octombrie. Scrisoarea, care are ca subiect Europa, amintește la început mai multe aniversări semnificative: 40 de ani de la crearea Comisiei Episcopatelor din Uniunea Europeană (COMECE), 50 de ani de la constituirea Comisiei pentru 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

stabilirea raporturilor diplomatice dintre Sfântul Scaun și Uniunea Europeană, 50 de ani de prezență a Sfântului Scaun la Consiliul Europei în calitate de observator permanent, 70 de ani de la Declarația Schuman, „un eveniment de o importanță capitală care a inspirat integrarea continentului, permițând depășirea ostilităților produse prin cele două conflicte mondiale”. Prin această scrisoare Suveranul Pontif dorea să împărtășească „câteva reflecții despre viitorul acestui continent care îmi este în mod deosebit drag, nu doar datorită originilor familiale, dar și pentru rolul central pe care l-a avut și pe care cred că trebuie să-l aibă în continuare, chiar dacă cu accente diferite, în istoria umanității”. În scrisoarea Papei Francisc se mai spune: „Acest rol devine și mai important în contextul pandemiei

pe care o traversăm. Proiectul european apare, într-adevăr, ca o voință de a pune capăt diviziunilor din trecut. Se naște din conștiința că împreună și uniți suntem mai puternici, că «unitatea este superioară conflictului» și că solidaritatea poate fi «o modalitate de a face istorie, un domeniu vital în care conflictele, tensiunile și opozițiile pot atinge o unitate multiformă, unitate care produce o viață nouă»”.

Pornind de la această scrisoare, mesajul „Regăsind speranța și solidaritatea” scris de președinții Conferințelor Episcopale ale Uniunii Europene abordează în principal lupta împotriva Covid-19 și eforturile comune pe care toți suntem chemați să le facem pentru a asigura o recuperare corectă, justă și centrată pe persoană. „Biserica Catolică din Uniunea Europeană, reprezentată de președinții Conferințelor Episcopale din statele membre, dorește să adreseze un mesaj de speranţă şi un apel la solidaritate instituțiilor europene şi țărilor membre în această criză care ne-a copleşit”, se spune la începutul mesajului. Și se continuă: „Un mesaj în care reafirmăm angajarea noastră pentru construirea Europei, care a adus pace şi prosperitate continentului nostru şi valorilor sale fundamentale de solidaritate, libertate, inviolabilitate a demnității umane, democrație, stat de drept, egalitate şi apărare şi promovare a drepturilor umane.” Având la bază credința în Domnul înviat, apare speranţa că „Dumnezeu poate să îndrepte spre bine tot ceea ce se întâmplă, chiar şi ceea ce nu înţelegem şi ceea ce poate să pară rău, şi această credinţă este fundamentul ultim al speranţei noastre şi al fraternității universale”. Biserica Catolică din Uniunea Europeană împreună cu

Biserică și societate

celelalte Biserici şi comunităţi ecleziale surori dau mărturie „despre această credinţă, şi împreună cu membrii din alte tradiții religioase şi persoane de bunăvoință ne străduim să construim o fraternitate universală care să nu lase pe nimeni exclus”.

Vorbind despre pandemia din ultimele luni, care „a zdruncinat multe din siguranțele noastre şi a revelat vulnerabilitatea noastră şi interdependența noastră”, mesajul subliniază că „bătrânii şi săracii din toată lumea au suferit cel mai rău”.

Văzând în această criză o „oportunitate spirituală de convertire”, episcopii declară că „viitorul Uniunii Europene nu depinde numai de economie şi de finanțe, ci şi de un spirit comun şi de o nouă mentalitate”. De aceea, „nu trebuie pur şi simplu să dedicăm toate eforturile noastre întoarcerii la «vechea normalitate», ci să profităm de această criză pentru a realiza o schimbare radicală în mai bine.

Acest moment ne constrânge să regândim şi să restructurăm actualul model de globalizare, pentru a garanta respectarea mediului, deschiderea la viaţă, atenţia dată familiei, egalitatea socială, demnitatea muncitorilor şi drepturile generațiilor viitoare”.

De asemenea sunt propuse „principiile doctrinei sociale a Bisericii – precum demnitatea umană, solidaritatea, precum şi opțiunea preferențială faţă de cei săraci şi sustenabilitatea – [care] pot să fie un ghid pentru a construi un model diferit de economie şi societate după pandemie”. Între aceste principii ale doctrinei sociale a Bisericii se află solidaritatea, care „este în centrul procesului de integrare europeană” și trebuie „înţeleasă sub forma de «a acționa

împreună» şi «a fi deschiși la integrarea tuturor», în special a celor care sunt marginalizați”. Referindu-se la Robert Schuman, mesajul afirmă în continuare că acesta „a explicat că națiunile, departe de a fi autosuficiente, ar trebui să se susțină reciproc, şi că solidaritatea este convingerea că adevăratul interes al fiecăruia este de a recunoaște şi de a accepta în practică interdependența tuturor. Pentru el, o Europă unită prefigurează solidaritatea universală a întregii lumi, fără deosebire sau excludere. Pentru acest motiv, Declarația Schuman a subliniat responsabilitatea deosebită a Europei pentru dezvoltarea Africii. În linie cu aceste intenții, cerem mai multe ajutoare umanitare şi de cooperare la dezvoltare şi reorientarea cheltuielilor militare spre serviciile sanitare şi sociale”.

Legat de solidaritatea europeană, episcopii mai declară că aceasta „ar trebui să se extindă de urgență la refugiații care trăiesc în condiții inumane în lagărele de primire şi care sunt amenințați serios de virus. Solidaritatea faţă de refugiaţi nu înseamnă numai finanţări, ci şi deschiderea granițelor Uniunii Europene în manieră proporţională, din partea fiecărui stat membru”.

Mai este recomandată stabilirea unei politici europene comune şi drepte în materie de migrație şi azil.

Biserica consideră „că există unele principii, valori şi obligații legale internaționale care trebuie respectate mereu, independent de condițiile persoanelor implicate. Aceste principii de acțiune şi valori sunt la baza identităţii Europei şi au originea lor în rădăcinile sale creştine. În afară de aceasta, recomandăm să fie facilitate parcursuri sigure şi legale pentru migranţi şi coridoare umanitare pentru refugiaţi, care să le permită

să ajungă în Europa în siguranță şi să fie primiți, protejați, susținuți şi integraţi. În acest sens, este oportun să se colaboreze cu instituții ale Bisericii şi asociații private care acţionează deja în acest domeniu.

Europa nu poate şi nu trebuie să întoarcă spatele celor care provin din zone de război sau din locuri în care îndură discriminare sau nu pot trăi o viaţă demnă”.

Vorbind despre libertatea de religie a credincioșilor, episcopii exprimă „bunăvoinţa noastră de a menține dialogul dintre autoritățile statale şi cele ecleziastice, pentru a găsi cel mai bun mod de a concilia respectarea măsurilor necesare şi libertatea de religie şi de cult”. În încheierea mesajului, președinții îi asigură „pe toţi cei care conduc și muncesc în instituţiile europene şi statele membre că Biserica este alături de voi în angajarea noastră comună pentru a construi un viitor mai bun pentru continentul nostru şi pentru lume.

Toate inițiativele care promovează valorile autentice ale Europei vor fi susținute de noi. Ne dorim să putem ieşi din această criză mai puternici, mai înțelepți, mai uniţi, mai solidari, mai atenți faţă de casa noastră comună, pentru a fi un continent care stimulează lumea spre o mai mare fraternitate, dreptate, pace şi egalitate”.

Declarația a fost elaborată la inițiativa Comisiei Conferințelor Episcopale a Uniunii Europene (COMECE), pornind de la ședința convocată la 30 septembrie, care i-a adunat pentru prima dată pe toți președinții episcopatelor UE.

Sursa: www.bisericacatolica.ro DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială - docat

D

umnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există așa ceva.

C.S. Lewis

Pacea – drum spre Dumnezeu și oameni Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

S

ituația noastră lipsită de pace este un semn al rupturii legăturii de unitate dintre Dumnezeu și oameni. Și totuși, noi aspirăm spre Dumnezeu, chiar dacă în tăcere, de fiecare dată când privirea ne este îndreptată spre pace – atributul de nedespărțit al lui Dumnezeu.

De aceea ea rămâne o obligație cu valabilitate universală, o valoare ce poate dăinui numai dacă atât creștinii, cât și necreștinii recunosc faptul că sunt responsabili pentru o stare de conviețuire reconciliantă, dreaptă și binefăcătoare (cf.

DOCAT 270, 273).

Biserica însăși vine cu oferta sa de pace, dar una care se unește cu pacea lui Cristos și se deosebește de alte strategii de rezolvare a conflictelor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea” (In 14, 27).

16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

Concret, ce face Biserica pentru pace? Înaintea oricărei acțiuni practice, Biserica se roagă pentru pace, ea nu încetează să se roage și să îi îndemne pe credincioși în acest sens. „Cea mai mare rugăciune umană nu este victoria, ci pacea” (Dag Hammarskjöld). Ziua Mondială pentru Pace, celebrată pe data de 1 ianuarie a fiecărui an, evenimente particulare, ca Ziua Tineretului, încearcă să creeze o atmosferă de pace și de iubire.

La nivel politic, Biserica, reprezentată diplomatic de Sfântul Scaun, încearcă totul pentru realizarea păcii. Biserica intervine pentru drepturile fundamentale ale omului, îndeamnă la dezarmare și cere o dezvoltare economică și socială în vederea unei conviețuiri pașnice.

Biserica, din punct de vedere socio-politic, folosește mediatori și

este „doar” observator permanent în diferite organizații internaționale ca NATO, UNESCO sau Consiliul Europei pentru că se vede obligată în favoarea unei neutralități politice necondiționate. Statutul de membru deplin ar implica-o într-un mod nemijlocit în afaceri politice, militare și economice (DOCAT 280-281). Într-o dimensiune mai particulară, noi creștinii ce ar trebui să facem pentru pace? Toți putem cădea de acord că realizarea păcii nu începe la masa tratativelor, dar pacea care vine de sus începe în inima fiecărui om în parte și tot de acolo se răspândește mai departe.

Creștinul găsește pacea în și cu sine însuși în rugăciune și în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu.

Importante sunt și sacramentele, mai ales Spovada – un adevărat sacrament al păcii. Dacă lucrăm zilnic la aceasta arătăm că noi credem într-o civilizație a iubirii și a păcii și că această civilizație este posibilă nu numai teoretic, ci și concret. Dacă creștinii urmează Evanghelia, ei constituie cea mai mare mișcare pentru pace din lume.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Online cu sfinții

T

e salut cu drag, tânăr cititor! Cum te mai descurci?

Faci față provocărilor timpului actual? Sper că da!

Este o perioadă provocatoare pentru toți, însă sper să îți găsești optimismul specific tinereții și să mergi înainte. Grijă atentă ca situația provocată de pandemie (puțin exagerată și de mass-media) să nu te acapareze și să te închidă într-o lume proprie, paralelă; nu permite ca teama, care este diferită de prudență, să te influențeze negativ. Păstrează legătura cu prietenii, cu grupul de tineri parohial, cu cei dragi și menține-te într-un spirit optimist. Fii cu adevărat tânăr în aceste vremuri provocatoare. Un tânăr adevărat este optimist, nu pesimist, prudent, nu fricos etc.

Cred că mai ai puțin și ajungi la saturație și cu modalitatea de a învăța/lucra online. Luna aceasta îți propun alternativ și o altfel de conexiune: Online cu sfinții. Stai liniștit! Nu te vei întâlni online cu nimeni de pe lumea cealaltă. Este vorba despre cea mai nouă apariție

în materie de publicații pentru tineret. Fac referire la o carte care prezintă mai mult decât viața sfinților (o sinteză chiar cuprinzătoare). Cu ce este aceasta mai deosebită decât altele cu același subiect? Abordarea fiecărui sfânt aduce la pachet și răspunsul la o întrebare de actualitate. Sunt prezentați nu mai puțin de 158 de sfinți, în 118 zile comemorative. Sfinții aparțin calendarelor romano- și greco-catolic. Autorii acestei cărți au publicat și renumita carte Tweeting cu Dumnezeu, de aceea de multe ori se face trimitere la subiecte abordate în cartea amintită. Interesantă este și împărțirea sfinților pe categorii, cum ar fi sfințenie și vocație cotidiană (creație, multimedia, modă etc.) și relația cu Dumnezeu și cu aproapele (îndoiala, singurătatea, iertarea etc). Mie personal îmi place. De aceea mi-am introdus în programul spiritual propriu o categorie nouă: „Sfântul zilei”.

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Fiecare sfânt este un mesaj pe care Duhul Sfânt îl ia din bogăția lui Isus Cristos și îl oferă poporului său.

(Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum să cresc echilibrat?

E

chilibrul este un proces care se învaţă treptat. Este necesar să ne cunoaştem ca să ştim ce nevoi avem în termeni de muncă, relaţii şi timp de relaxare. Aşa cum pentru o alimentaţie sănătoasă ştiu că am nevoie de fructe, legume, proteine, dulciuri, pâine şi din toate să consum câte un pic, aşa este şi cu o viaţă echilibrată. Am nevoie să ştiu care este timpul necesar pentru somn, în ce fel găsesc un moment de linişte, cine sunt oamenii pe care mă pot baza şi care mă iubesc, cum mă rog, ce fel de sport fac sau cât fac mişcare mergând pe jos, cât muncesc în afara programului şi dacă îmi place jobul, cum mă relaxez, pe cine ajut sau pentru cine fac un gen de voluntariat. Aceşti indicatori mă ajută să văd unde mă situez. Desigur, se întâmplă să facem şi excese într-o parte sau alta. Important este să le conştientizăm, să vorbim despre ele şi să cerem sprijin acolo unde avem nevoie.

Echilibrul este diferit pentru fiecare, el ne ajută să rămânem sănătoşi fizic şi psihic.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Tineri sensibili

C

ontinuăm, în acest număr, să observăm realitatea dificilă cu care se confruntă tinerii în anumite momente ale vieții, dar și sensibilitatea care îi animă (Christus vivit, art.

81-85). „Tinerii recunosc că trupul şi sexualitatea sunt esenţiale pentru viaţa lor şi pentru creşterea identităţii lor. Totuşi, într-o lume care accentuează exclusiv sexualitatea, este greu a menţine o relaţie bună cu propriul trup şi a trăi cu seninătate relaţiile afective. Pentru acesta

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

şi pentru alte motive, morala sexuală este adesea «cauză de neînţelegere şi de îndepărtare de Biserică, deoarece este percepută ca un spaţiu de judecare şi de condamnare». În acelaşi timp, tinerii exprimă «o dorinţă explicită de confruntare cu privire la problemele referitoare la diferenţa dintre identitatea masculină şi feminină, la reciprocitatea între bărbaţi şi femei, la homosexualitate» (Document final al celei de-a XV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, 34). În timpul nostru, progresele ştiinţei şi ale tehnologiilor biomedicale au incidenţă puternică asupra percepţiei corpului, inducând ideea că este modificabil fără limite.

Capacitatea de a interveni asupra ADN-ului, posibilitatea de a insera elemente artificiale în organism (cyborg) şi dezvoltarea neuroştiinţelor constituie o mare resursă, dar în acelaşi timp ridică întrebări antropologice şi etice. Ne pot face să uităm că viaţa este un dar, că suntem fiinţe create şi limitate, că putem fi instrumentalizaţi cu uşurinţă de cel care deţine puterea tehnologică. (...) În tineri găsim, imprimate în suflet, şi loviturile primite, eşecurile, amintirile triste. De multe ori, «sunt rănile înfrângerilor din propria istorie, ale dorinţelor frustrate, ale discriminărilor şi nedreptăţilor îndurate, ale faptului de a nu se simţi iubiţi sau recunoscuţi». «Apoi sunt rănile morale, povara propriilor greşeli, sentimentele de vinovăţie pentru că au greşit» (Laudato si’, 67). Isus devine prezent în aceste cruci ale tinerilor, pentru a le oferi

prietenia sa, alinarea sa, compania sa vindecătoare, iar Biserica vrea să fie instrumentul său în acest parcurs spre vindecarea interioară şi pacea inimii. În unii tineri recunoaştem o dorinţă de Dumnezeu, chiar dacă nu cu toate amănuntele Dumnezeului revelat. În alţii putem întrevedea un vis de fraternitate, care nu este puţin lucru. În mulţi poate să fie o reală dorinţă de a dezvolta capacităţile cu care sunt înzestraţi pentru a oferi ceva lumii. În unii vedem o sensibilitate artistică deosebită sau o căutare de armonie cu natura. În alţii poate să fie o mare nevoie de comunicare. În mulţi dintre ei vom găsi o profundă dorinţă de o viaţă diferită. Sunt autentice puncte de plecare, energii interioare care aşteaptă cu deschidere un cuvânt de stimulare, de lumină şi de încurajare.”

Redacția „Suflet tânăr”

SUFLET TÂNĂR

Încrederea, sursă a fericirii!

D

acă pornim de la definiția acestui cuvânt, am putea spune că încrederea este un sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva. Însă, ca să ajungi la această stare, ai nevoie să cunoști câteva elemente, cum ar fi mai întâi să te cunoști pe tine și cât ești dispus să dăruiești și să ierți. Pentru că, da, ai nevoie de iertare, dar și de o înțelegere corectă a situațiilor.

Baza încrederii este cea a adevărului și autenticității prin comunicare, gesturi. În relațiile de afaceri încrederea înseamnă predictibilitate,

termene îndeplinite, loialitate. În relațiile de prietenie, dar și mai acut în relațiile de iubire, încrederea înseamnă fidelitate, sinceritate, ascultare.

Să nu uităm că încrederea nu se comunică doar prin cuvinte. Ne vorbim prin strângeri de mână, zâmbete, priviri și prin multe alte gesturi, care pot spune multe despre noi și caracterul nostru. Atunci când știm să dăruim, dar și atunci când ceilalți ne dăruiesc încrederea lor, se formează legături trainice și acestea contribuie la starea noastră de bine, respectiv la fericirea noastră. (Georgiana Nechita)

Reflexie

Libertate sau siguranță

T

uturor ne plac filmele despre oameni care luptă împotriva unor forțe superioare pentru libertatea lor. După ce vedem Braveheart, admirația noastră pentru William Wallace crește.

Dacă ne uităm la 1984, simțim singurătatea lui Winston Smith. În timp ce urmărim Darkest Hour, îl vedem pe Winston Churchill ca pe un erou gata de orice sacrificiu pentru a apăra lucrurile care dau culoare vieții noastre. Un film ca Schindler’s List ne face să ne imaginăm cum noi, dacă trăiam acele vremuri întunecate, am fi procedat cum a procedat și Oskar Schindler spre finalul filmului.

Din păcate, modul în care ne raportăm la filme este diferit de acela în care ne raportăm la viața de zi cu zi. Un motiv este extrem de evident, acela că atunci când urmărim un film suntem într-o

deplină siguranță, apărați de conflictul prezentat de un ecran care ne izolează complet de posibilele consecințe. În societate tindem să alegem strategia de a minimaliza riscurile. Și de ce am proceda altfel?

Consecințele deciziilor noastre ne pot afecta și schimba radical viața.

Nu putem da înapoi timpul și să schimbăm ceea ce am făcut, nu putem să citim un scenariu care să ne garanteze un anumit rezultat, nu avem nicio asigurare că ceea ce facem este corect.

Dacă noi, în loc să apreciem și să luptăm pentru libertate, am ales confortul siguranței, pregătiți fiind să o sacrificăm pentru a nu ne expune niciunui risc, în cel mai bun caz suntem un personaj din decor. În cel mai rău caz devenim personajul negativ.

Rafael Ropotă

CINEMATECA

Angels in the snow (2015)

C

ând nimic nu pare că ar mai putea readuce o familie împreună, un miracol de Crăciun are loc.

Sinteza: Familia Montgomery, formată din cei doi părinți și cei trei copii, decide să petreacă un Crăciun diferit, la o cabană izolată de restul lumii, sub pretextul de a putea repara legăturile dintre membri, însă scopul real îl reprezintă afacerile tatălui, care pune mereu pe primul loc munca.

Despre film: Povestea prezintă experiența unei familii ce stă să se dezbine din cauza faptului că tatăl lucrează excesiv și nu are niciodată timp pentru soția și copiii lui, învățând să aprecieze ceea ce are atunci când realizează că poate pierde totul.

Recomandare: Filmul, ce prezintă povestea pierderii și a regăsirii unei familii, a fost nominalizat la premiile Young Artist Award.

Alexandra Iacoban

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Christus natus est – online

C

oncertul de colinde Christus natus est a devenit, în timp, un eveniment fără de care pregătirea pentru sărbătorile de Crăciun ar fi mai săracă.

De aceea, Centrul Diecezan a considerat oportun să nu anuleze evenimentul, dar să îl adapteze noilor condiții.

Anul acesta s-a dovedit a nu fi prudent a se cere grupurilor de tineri să se întâlnească în parohii pentru a pregăti colindele.

Totodată, nici în Catedrala Sfântul Iosif, gazda ultimelor ediții, nu este posibil ca spectatorii, iubitori de colinde, să se adune în număr atât de mare. Prin urmare, mai prudent este ca evenimentul să se desfășoare online. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 19 decembrie. Se vor anunța din timp ora și canalul online pe care va fi difuzat întregul eveniment.

Cum se va desfășura evenimentul? Doi moderatori tineri, din echipa diecezană, vor introduce grupurile parohiale care totuși vor concerta. Se va folosi cea mai bună reprezentație a fiecărui cor din edițiile trecute, care au fost filmate.

Dorim astfel să ducem mai departe o tradiție construită în timp și care a creat atâta bucurie, dar și o dorință tot mai entuziastă pentru trăirea sărbătorii Nașterii Pruncușorului.

Redacția „Suflet tânăr”

Barcelona, spania

Eveniment online

Beatificare nouă: Fer. Ioan, martir la 19 ani

„ECONOMIA LUI FRANCISC”

Un tânăr laic, Juan Roig y Diggle, ucis din ură față de credință în 1936, a fost ridicat la cinstea altarelor sâmbătă, 7 noiembrie, în Bazilica Sagrada Familia din Barcelona. Fericitul Ioan a fost răpus în 1936 de violența Războiului Civil spaniol pe când avea doar 19 ani.

Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare au fost prezidate de reprezentantul Papei, Arhiepiscopul Mitropolit al Barcelonei, Cardinalul Juan José Omella.

În perioada 19-21 noiembrie s-a desfăşurat evenimentul online The Economy of Francesco. Au participat peste 2.000 de tineri din 120 de ţări.

Timp de trei zile, tineri economişti şi antreprenori au participat la diverse ateliere şi conferinţe, cu scopul de a dezvolta împreună o nouă economie. Printre experţii de renume invitaţi s-au aflat Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Kate Raworth, Jeffrey Sachs, Vandana Shiva, Stefano Zamagni, Mauro Magatti etc. (Bianca Bîlha)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

Activitatea CDPT 19 decembrie –

Concertul de colinde Christus natus est (online) Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Chemarea lui Moise (Ex 2, 23 – 3, 10)

D

upă multe zile, regele Egiptului a murit.

Fiii lui Israel gemeau sub povara sclaviei şi strigau, iar strigătele lor de sub povara sclaviei au urcat până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit geamătul lor. Dumnezeu şi-a adus aminte de alianța sa cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob.

Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel şi a luat Dumnezeu cunoştinţă de ei.

Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian.

A condus turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului.

El s-a uitat şi, iată, rugul ardea

cu foc, dar rugul nu se mistuia.

Moise a zis: „Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul!” Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!”

Iar el a răspuns: „Iată-mă!”

El i-a zis: „Nu te apropia aici!

Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu.

Domnul a zis: „Am văzut necazul poporului meu şi am auzit strigătele lor din cauza

„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.”

(Ex 3, 6) asupritorilor. Îi cunosc durerea.

Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere. Acum mergi, te trimit la Faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!”

De colorat:

După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinai, în flacăra unui tufiş care ardea.

(Fap 7, 30)

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Darul preoţiei comune Deşi o ştim, din predici şi de la cateheză, mai ales de la Conciliul Vatican II încoace, odată cu botezul fiecare a primit darul preoţiei comune, care ne leagă în chip tainic de Preoţia miniştrilor hirotoniţi şi de Sfânta Euharistie.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

D

in luna martie, odată cu impunerea măsurilor de siguranţă sanitară, mersul vieţii ni s-a schimbat destul de mult. S-a modificat şi ritmul vieţii pastorale. În mod neaşteptat am sărbătorit Învierea Domnului asemenea anahoreţilor din pustiu, departe de lume, însă deopotrivă preoţi şi credincioşi luminaţi de credinţă. Singurătatea a cuprins şi casele, familia, deoarece celebrarea Paştelui fără mersul la biserică a fost mai săracă.

Din mărturiile multora ştim totuşi că v-aţi rugat acasă cu multă ardoare şi mai mult ca în alte vremuri. În case şi apartamente s-a aprins cu o putere nebănuită flacăra credinţei. A fost timpul de a redescoperi şi mai mult dimensiunea domestică a Bisericii şi cum rugăciunea rămâne mereu

o poartă larg deschisă spre taina lui Cristos, spre mântuire. Sfântul Ioan Paul al II-lea ne învăţa că „preoţia Botezului primită de toţi creştinii, preoţie trăită în căsătoria-sacrament, constituie pentru soţi şi pentru familie baza vocaţiei şi a misiunii preoţeşti” (Familiaris Consortio, 59).

Vremurile ne-au zorit să devenim mai conştienţi de valoarea preoţiei comune. Ca să pun şi mai bine în evidenţă acest lucru doresc să vă aduc înaintea ochilor altăraşele cu Răstignitul, cu lumânarea aprinsă şi cu iconiţe pe care le alcătuiţi la sfinţirea caselor. E semnul că în inima casei doriţi să-l puneţi pe Cristos şi jertfa Sa, dar şi modelul de viaţă al sfinţilor. Preoţia comună ne ajută să ducem în adâncul inimii jertfa Mântuitorului şi chipul sfinţeniei.

Iar timpul de faţă este o oportunitate

Darul preoţiei comune nu poate rămâne ascuns. După carantina încheiată la mijlocul lunii mai ne-am reîntors la biserică, la Sfânta Liturghie. Mi-a fost dat să văd multe lacrimi de bucurie. Izvorau din inimi atinse de dorul adânc de a lua parte nemijlocit, fizic, la Jertfa Euharistică.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

providenţială de a purifica inimile în tăcere, rugăciune, răbdare şi fapte bune. Ar putea fi acestea ingredientele unui Advent rodnic. Înalt Preasfinţitul Aurel ne-a şi adresat o frumoasă provocare la data de 11 octombrie, odată cu deschiderea noului an pastoral 2020-2021, anume de a aprofunda taina Sfintei Liturghii. Sunt atât de grăitoare îndemnurile sale: „Nu putem trăi fără ospăţul euharistic”, „Nu putem trăi fără comunitatea creştină”, „Nu putem trăi fără casa Domnului”, „Nu putem trăi fără ziua Domnului”. Preoţia comună, care este de fapt a taţilor, a mamelor, a copiilor, a bunicilor, a naşilor, a fiecărui membru al Poporului lui Dumnezeu, izvorăşte din Euharistie şi se alimentează din ea.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Rugăciunea cu încredere filială După exemplul lui Isus, creștinul învață să i se adreseze lui Dumnezeu numindu-l „Tată”. Dar are nevoie de curaj pentru aceasta. În Evanghelii găsim multe rugăciuni ale lui Isus care au elemente comune cu rugăciunea „Tatăl nostru”.

Text: Iulia Cojocariu

C

ateheza din 22 mai 2019 a fost cea care a încheiat ciclul de cateheze despre rugăciunea „Tatăl nostru”.

Rugăciunea creștină se naște din îndrăzneala de a-l numi pe Dumnezeu cu numele de „Tată”. Aceasta este rădăcina rugăciunii creștine: a spune „Tată” lui Dumnezeu. Nu este vorba atât de o formulă, cât mai degrabă de o intimitate filială în care suntem introduși prin har: Isus este revelatorul Tatălui și face din noi apropiații săi. „Isus nu ne lasă o formulă pe care să o repetăm în mod automat. Ca pentru orice rugăciune vocală, cel care îi învață pe fiii lui Dumnezeu să se roage Tatălui lor este Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2766). Isus a folosit

diferite expresii pentru a se ruga Tatălui. Dacă citim cu atenție Evangheliile, descoperim că aceste expresii de rugăciune care se conturează pe buzele lui Isus fac trimitere la rugăciunea „Tatăl nostru”. În noaptea de la Gethsemani, Isus se roagă în acest fel: „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu” (Mc 14, 36). Găsim în această rugăciune o urmă din „Tatăl nostru”. În mijlocul tenebrelor, Isus îl invocă pe Dumnezeu cu numele de „Tată”, cu încredere filială și, cu toate că simte frica și angoasa, cere ca voința Lui să se facă. În alte pasaje din Evanghelie, Isus insistă ca ucenicii săi să cultive un duh de rugăciune. Rugăciunea

Pentru a ne ruga trebuie să ne facem mici, pentru ca Duhul Sfânt să vină în noi și să ne ghideze în rugăciune.

trebuie să fie insistentă, și mai ales trebuie să conțină amintirea fraților noștri, mai ales când trăim raporturi dificile cu ei. Isus spune: „Iar când staţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre!” (Mc 11, 25). Recunoaștem în aceste expresii asonanța cu „Tatăl nostru”. În scrierile Sfântului Paul, nu găsim textul rugăciunii „Tatăl nostru”, dar prezența sa apare în sinteza unui singur cuvânt: „Abba!” În Evanghelia după Luca, Isus răspunde cererii ucenicilor care, văzându-l adesea izolându-se și cufundându-se în rugăciune, se hotărăsc într-o zi să-i ceară: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum și Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!”

(11, 1). Și atunci Învățătorul îi învață rugăciunea către Tatăl.

Considerând Noul Testament în ansamblul său, vedem clar că protagonistul fiecărei rugăciuni este Duhul Sfânt. El este cel care se roagă în noi și care ne face să ne rugăm bine. Duhul ne face capabili să ne rugăm ca niște copii ai lui Dumnezeu, așa cum suntem prin botez.

Creștinul poate recita toate rugăciunile care sunt în Biblie, psalmii în mod deosebit; dar se poate ruga și cu numeroasele expresii care au izvorât din inima oamenilor. Și să nu încetăm niciodată să ne rugăm Tatălui pentru frații și surorile noastre.

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Adventul – timpul când încolțește speranța

Doamne, tu ai fost binevoitor cu ţara ta, / i-ai adus înapoi pe cei captivi ai lui Iacob. / Ai iertat nelegiuirea poporului tău, / i-ai acoperit toate păcatele; / ţi-ai potolit toată furia / şi te-ai întors de la mânia ta aprinsă. / Întoarcene, Dumnezeul mântuirii noastre, / şi îndepărtează indignarea ta de la noi!

(Ps 85,2-5)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

D

e curând am intrat în timpul Adventului, acel timp care cultivă în sufletele și viețile noastre cufundate în beznă și durere speranța luminii eliberatoare a lui Mesia. Mai devreme sau mai târziu simțim cu toții cât de copleșitoare sunt încercările vieții.

Cum să le depășim? Ce-ar trebui să facem ca să ne redobândim pacea și bucuria de a trăi?

Omul de rând pe care îl pomenește Sfânta Scriptură a simțit din plin tot ce înseamnă și nedreptatea, și minciuna, și exploatarea, și trădarea, și boala, și moartea și tot ceea ce îl secătuiește de seva vieții. Așadar, când asupra lui se abăteau nenorocirile, iar suferința îl pătrundea până în rărunchi, atunci își îndrepta privirea și mâinile spre cer, implorând 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

de la Dumnezeu eliberarea și ajutorul. Dar, mai înainte de a-i spune lui Dumnezeu durerea sufletului său, el își aducea aminte de faptele minunate înfăptuite în vremurile de restriște pentru poporul Său. Doar bazat pe o astfel de convingere îndrăznea să-i ceară lui Dumnezeu un ajutor, asemănător celui trimis cândva poporului Său. Autorul Psalmului 85, într-un moment de grea încercare pentru el și pentru poporul său, își înalță glasul către Dumnezeu spunându-i: Doamne, tu ai fost binevoitor cu ţara ta, i-ai adus înapoi pe cei deportați ai lui Iacob. Ai iertat nelegiuirea poporului tău, i-ai acoperit toate păcatele... Nu vei veni oare să ne dai viață, pentru ca poporul tău să se bucure în tine? Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta.

Mai apoi, conștient că o viață împlinită nu poate fi decât aceea orânduită după voința lui Dumnezeu, psalmistul trezește în sufletul său speranța că va fi ascultat. Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu: El vesteşte pacea poporului său şi celor sfinţi ai săi şi celor care se întorc la el din toată inima. Mântuirea este aproape de cei care se tem de el şi slava lui va locui pe pământul nostru.

Mila şi adevărul se vor întâlni, dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa; adevărul va răsări din pământ şi dreptatea va coborî din ceruri. Domnul îşi va revărsa binecuvântarea şi pământul îşi va aduce roadele sale. Dreptatea va merge înaintea lui şi-i va călăuzi paşii pe cale.

Timpul acela este foarte aproape. El începe odată cu întoarcerea inimii noastre spre Cel care ne poate reda viața.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Charles de Foucauld

BIOGRAFIE

salvează de la moarte un tânăr necreștin

Î

Sfântul Charles de Foucauld Canonizare: 26.12.2020 Beatificare: 13.11.2005 Venerabil: 24.04.2001 Procesul: 1927 Moartea: 1.12.1916 Nașterea: 15.09.1858

n ziua de 30 noiembrie 2016, o echipă de muncitori lucra la capela școlii Saint-Louis din Saumur (Franța). Printre tâmplari în acea zi era și Charles, în vârstă de 21 de ani. Acesta s-a aventurat dincolo de calea sigură pregătită pentru muncitori și a mers pe bolta capelei. Sub greutatea sa, bolta s-a prăbușit.

Charles a căzut cincizeci de metri pe o strană a bisericii și un stâlp de lemn i-a găurit abdomenul.

Aflând de acest teribil accident, François Asselin, șeful companiei în care lucra tânărul Charles, a avut o singură reacție: trebuie să ne rugăm. Împreună cu soția sa, precum și cu parohia sa din Saumur, care îl avea ca patron pe Fericitul Charles de Foucauld, se roagă acestuia pentru a mijloci vindecarea lui Charles. A doua zi, 1 decembrie 2016, era aniversarea a 100 de ani de la moartea lui Charles de Foucauld. Rețelele de rugăciune pentru canonizarea Fericitului patron erau active și imediat sute de oameni l-au rugat pe Charles de Foucauld să mijlocească pentru sănătatea tânărului Charles, grav accidentat.

Operația chirurgicală pentru îndepărtarea bucății de lemn a avut succes. Niciun organ vital nu părea să fie afectat. Două luni mai târziu, Charles s-a întors deja la muncă și nu s-au constatat efecte secundare în urma accidentului.

Tânărul tâmplar, necreștin, a fost bucuros să contribuie pasiv cu vindecarea sa la canonizarea binefăcătorului său*.

mic dicționar al acestei pagini * Participare pasivă / acordul beneficiarilor: Este întotdeauna nevoie de acordul celor care au primit semnul miraculos pentru a se face un proces. „Recunoașterea miracolului a fost posibilă doar pentru că a acceptat din start că se poate vorbi despre el și că se poate avea acces la dosarele sale medicale. El nu vorbește despre un miracol, dar simte că a fost susținut de ceva care este dincolo de el”, explică părintele Vincent Artarit, parohul din Saumur.

Un trapist misionar cu formare militară în Algerul saharian

C

harles Eugène de Foucauld s-a născut într-o familie nobilă la Strasbourg.

La 6 ani rămâne orfan de ambii părinți și este încredințat bunicului. Va urma școala militară și va servi din 1880 în Algeria. Părăsind armata, merge în expediții geografice în Maroc, unde învață araba și ebraica. În 1890, redescoperindu-și credința, intră într-o mănăstire trapistă și este hirotonit preot în 1901. A trăit ca eremit în Sahara algeriană, predicând prin exemplu credința creștină printre populațiile necreștine până la moarte.

Părintele Vincent Artarit, parohul din Saumur, va spune: „Cunoscând viața lui Charles de Foucauld, este uimitor că miracolul care i se atribuie privește pe cineva care nu are credință creștină ... Aceasta reflectă dorința sa de a merge și de a evangheliza pe cei care nu sunt în Biserică.”

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Iată-mă fericit!

Text: Pr. Ștefan Lenghen

Strigaţi de bucurie (Is 52,9)

Î

n fiecare zi avem ocazia de a răspunde Domnului la întrebarea: Pe cine voi trimite?

Iată-mă, trimite-mă pe mine!

(Is 6,8). Acest răspuns al profetului este unul plin de fericire și de dăruire pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Într-un an plin de evenimente care a adus mai multe întrebări decât răspunsuri, omenirea are nevoie de misionari plini de viață. Persoane care să ofere celor deznădăjduiți motive de speranță.

Aceste cuvinte ale profetului Isaia răsună mereu în inima noastră. Un exemplu de dăruire, pentru noi toți, sunt copiii misionari, care nu se tem să răspundă Domnului.

Ei vestesc tuturor oamenilor, mai ales în această perioadă de pandemie, că fericirea există și devine 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

vizibilă în viața noastră prin trăirea credinței. Bucuria lor izvorăște din rugăciunea comunitară. Veghea misionară și Ziua Copilăriei Misionare din acest an au fost pentru copii momente de comuniune fraternă.

Participarea lor activă la acțiunile Bisericii ne prezintă tuturor fericirea pe care o trăiesc micii misionari în această perioadă dificilă pentru întreaga lume. În dialogul zilnic pe care-l poartă cu bunul Dumnezeu, ei nu uită să îi ceară Creatorului să-i vindece pe cei care suferă, credința noastră să fie mereu într-o continuă creștere și să trăim mereu în prezența Lui. De asemenea, o dorință profundă pe care o trăiesc copiii misionari este aceea de a reînnoi lumea prin acțiunile lor de credință. Pentru

pregătirea Zilei CMP din acest an, copiii și-au dăruit din timpul lor pentru a participa la un concurs de pictură, în care micii artiști au împărtășit tuturor noi idei de însuflețire a lumii. Exemplul trăirii credinței lor i-a motivat și pe alți copii, din parohiile Arhidiecezei, să depună adeziunea lor la CMP: București, Pantelimonul de Sus (CT), Craiova, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea și Ploiești.

Vocea lor plină de speranță răsună fără încetare în Biserica lui Cristos. Aceste glasuri care aduc lumii fericire prin rugăciunile, cântecele și vestirea lor sunt auzite mereu de cei însetați de liniște interioară. Cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor din 18 octombrie, cu o zi înainte, împreună cu ÎPS Aurel Percă și PS Cornel Damian, s-au rugat Sfântul Rozariu și au participat la Veghea misionară din Catedrala Sfântul Iosif, reamintind întregii comunități mesajul pe care Domnul ni-l adresează: Pe cine voi trimite? Iată-mă, trimite-mă pe mine! (Is 6,8).

Să vestesc iubirea Ta este modul meu de a spune: Iată-mă fericit, Doamne!

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Blanche Lasternas (1882-1966) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

„Î

ntr-o dimineață de decembrie din anul 1914, o fată săracă, pe punctul de a fi mamă, scotocea cu cârligul său în tomberoanele așezate pe un trotuar din cartierul Étoile [la Paris]. Dra Lasternas a întrebat-o: «Și tatăl? Unde e?

- A plecat fiindcă este război.

- Ai mulți copii?

- Crește din ce în ce numărul lor.

- V-ați gândit la o nașă pentru cel care va veni?

- Pentru asta, nu! Și apoi cine ar voi să vină în căscioara noastră?»1 Am promis că o voi vizita. În ziua stabilită, descopăr «bojdeuca cu plăci de ipsos» construită cu bidoane sparte, cu tablă ondulată, adunate de ici și colo, și denumită în mod pompos Palatul ciocârliilor.”2 Iar Blanche Lasternas s-a întors acolo de mai multe ori, ceea ce face că, în 1921, a înființat o operă de ajutorare a „Micilor orfani din Zonă”.

Dar copiii care trebuie salvați sunt numeroși, chiar foarte numeroși, și aceasta costă bani, mulți bani, căci Blanche Lasternas îi duce pe acești copii în internat și îi urmărește pe timpul școlarității lor și adesea chiar după majorat.

Așa se face că auzind despre implicarea Mons. Vladimir Ghika la Villejuif, într-o altă parte a periferiei sărace a Parisului, Blanche Lasternas i se adresează. Are nevoie de el, nu atât ca donator direct, ci pentru relațiile sale în mediile catolice unde se găsesc potențiali donatori (în calitatea sa de „influențator” cum s-ar spune astăzi).

Căci, pentru a face ca fundația ei să funcționeze, dra Lasternas organizează vânzări și concerte de caritate. Se înțelege că Blanche Lasternas obține un sprijin deplin de la Vladimir Ghika, chiar dacă acesta, deja foarte ocupat cu propriile sale opere, nu are timp să se ocupe direct de micii protejați, care, în noiembrie 1935, sunt în număr de 104.

Este interesant să constatăm că primul dar în bani al lui Vladimir Ghika este îndreptat de dra Lasternas către un cuplu tânăr: „Am împărțit imediat (acest dar) între doi tineri gunoieri, un băiat foarte sărac și o fată foarte sărmană, care – logodiți – nu puteau să achite cheltuielile pentru diferitele acte înregistrate la respectivele lor primării. Datorită dumneavoastră, Monseniore, vor putea să se căsătorească și, bine pregătiți, vor face toate în regulă la

Notre-Dame de la Route.”3 Aceasta este o biserică fondată de Pr. Paul Doncœur, capelan al cercetașilor în Île-de-France, la graniță cu Asnières, Colombes și Gennevilliers, sub patronajul Cardinalului Verdier, Arhiepiscop de Paris, care a inaugurat-o în 1933.

Să remarcăm în trecere că ilustrația pe care o prezentăm aici (nu am găsit portretul lui Blanche Lasternas) este semnată de Raymond Moritz (1891-1950), ilustrator în special al romanelor lui Georges Simenon.

Căsătorit, nu a avut copil biologic, ci a adoptat două mici orfane, fiicele unui prieten mort în mod prematur.

Nu trebuie să uităm că Primul Război Mondial a produs un număr foarte mare de orfani. Era o problemă importantă în această epocă și Vladimir Ghika, la pânda tuturor mizeriilor lumii, nu putea să nu se confrunte cu ea. De altfel, încă înainte de război, la București, la Cioplea, mai precis, cu ajutorul Sorei Pucci și al Fiicelor Carității, nu crease un mic orfelinat pentru fete?

1 Raport al lui André Bellessort la Academia Franceză pentru atribuirea Premiului Virtuții, 1938.

2 Yvonne Isambard, „Les Petits Orphelins de la Zone”, L’Écho de Paris, 17.11.1935.

3 Scrisoare de la Blanche Lasternas către Vladimir Ghika din 18.02.1935.

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Anul Liturgiei Text: Pr. Gabriel Anghel

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

LITURGIE

A

nul pastoral pe care l-am inaugurat pe 10 octombrie este dedicat redescoperirii şi înţelegerii liturgiei. Scopul nu este o mai bună cunoaştere teoretică, ca şi cum am examina din exterior o carcasă a unui artefact misterios. Nu vrem să devenim experţi în liturgie, ci oameni care se hrănesc cu adevărat din misterul pe care îl celebrează. Pentru aceasta, ne sunt propuse 9 cateheze: 4 pentru duminicile Adventului şi 5 pentru duminicile Postului Mare, care ne vor călăuzi prin bogăţia izvoarelor şi a documentelor Bisericii pentru a ajunge la o mai profundă participare la viaţa noastră de credinţă.

Temele propuse pentru timpul Adventului sunt următoarele:

1. Ce este liturgia? Întrucât în limba noastră termenii sunt foarte asemănători, pentru a evita orice confuzie, se cuvine încă de la început să facem distincţie între: - Liturgie, termen care în sens larg desemnează actele de cult public ale Bisericii şi ale comunităţii, prezidate de un ministru sacru – diacon, preot, episcop, papă – pentru a spori viața de credinţă, prin rituri şi prin rugăciuni. În sens strict, Sacrosanctum Concilium individualizează ca liturgie: Sfânta

Liturghie, sacramentele, Cuvântul lui Dumnezeu, Breviarul (liturgia orelor, întrucât este celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu prin psalmi şi lecturi), binecuvântările şi tot ce are carte aprobată de Sfântul Scaun; - Liturghie (Sfânta Liturghie), care este o parte din cult, din liturgie, dar partea predilectă.

1. Perspectiva teologică asupra liturgiei Ce este aşadar liturgia? OPERA LUI CRISTOS ÎN PRIMUL RÂND, şi doar într-un al doilea moment şi opera omului. Este cultul pe care însuşi Cristos îl aduce Tatălui prin Duhul Sfânt, la care ne asociază şi pe noi. Cultul omului este posibil întrucât face parte din trupul mistic al lui Cristos. Dacă Isus nu s-ar fi jertfit Tatălui, noi nu am fi avut ce oferi. Cristos asociază jertfele noastre jertfei sale, şi astfel unite le prezintă Tatălui. Aşadar, noi aducem cult prin asociere la misterul pascal al lui Cristos, iar garanţia autenticităţii cultului nostru o dă apartenenţa la trupul său mistic, Biserica.

2. Liturgia şi exerciţiile de pietate populară, devoţiunile Deşi liturgia este culmea spre care tinde acțiunea Bisericii și izvorul din care emană toată puterea ei (SC 10), ea nu epuizează toată viaţa de credinţă a Bisericii (SC 9). Pe lângă liturgie (Sfânta Liturghie, sacramentele, Cuvântul lui Dumnezeu,

Breviarul, binecuvântările), care este forma cea mai înaltă de a-i aduce cult lui Dumnezeu, mai sunt și devoţiunile şi pietatea populară (Rozariul, Calea Crucii, Îngerul Domnului etc.), rugăciunile personale sau grupuri de rugăciune şi alte forme prin care poporul creştin îşi arată şi creşte în viaţa de credinţă (procesiuni, pelerinaje).

Aşadar, devoţiunile şi pietatea populară trebuie să conducă la liturgie, nu să o substituie. În plus, trebuie să existe o distincţie foarte clară între liturgie și pietate populară, devoţiune. De ce? Răspunsul ni-l dă nr. 13 din Directoriul pentru pietatea populară şi liturgie (Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, 2002): pentru că rup unitatea de limbaj, ritm şi conţinut teologic a liturgiei.

Pentru a evita orice confuzie şi pentru a păstra puritatea liturgiei, este aşadar de evitat orice imixtiune între celebrarea liturgiei şi devoţiunea populară. De exemplu, devoţiunile la sfinţi, prohodul – e corect să înceapă după semnul sfintei cruci de la sfârşitul Sf. Liturghii; Rozariul cu Angelus, înainte de Sf. Liturghie.

Angajare şi reflecţie: - Ştiu care este diferența dintre liturgie şi Liturghie?

- Îmi dau seama că doar prin Cristos şi prin mijloacele puse la dispoziţie de către Cristos Trupului său mistic, Biserica, pot să îi aduc cult eficace Tatălui?

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

LITURGIE

2. Participarea activă Dacă citim Constituţia despre Liturgie a Conciliului Vatican II, Sacrosanctum Concilium, vom găsi un refren care se repetă de la numărul 14 până aproape de ultimul număr al documentului (124 din 130): participarea activă (actuosa participatio) a credincioşilor la liturgie. Şi totuşi, nu există dar şi drept reoferit nouă de către Conciliu care să fie mai neglijat şi mai slab înţeles. Participarea activă a credincioşilor a fost dorinţa cea mai aprinsă a Conciliului.

Participarea activă e însuşi scopul Conciliului. Însăşi natura liturgiei (divină şi umană) cere ca pe lângă opera lui Cristos in primis, ea să fie şi opera poporului (laos ergon). Participarea activă este aşadar o consecinţă logică a naturii liturgiei. Şi pentru a ajuta credinciosul să se simtă şi mai bine integrat şi angrenat, liturgia asumă un caracter public şi comunitar, tocmai pentru a urma natura socială a omului care are nevoie să se exprime, să se întâlnească, care este legat de comunicare, de comuniune, de gesturi. Dacă golim liturgia de toate acestea, atunci ea nu mai este nici umană, nici a omului.

Participarea activă este o participare inteligentă. Liturgia se adresează nu doar simţurilor omului, ci şi inteligenţei (fides quaerens intellectum). Liturgia nu tratează omul ca pe un comatos sau ca pe o legumă. Încurajează gândirea, observaţia. Îi oferă rituri şi rugăciuni care îl ajută să înţeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Riturile şi rugăciunile, pe lângă rolul salvific, au şi rol catehetic. Ele vorbesc despre istoria mântuirii, despre modul de a lucra al lui Dumnezeu în lume, aşa încât cineva care şi-a dat câtuşi de puţin interesul 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

să asculte şi să înţeleagă nu se va simţi un străin în necunoscut. Mai mult, noua rânduială încurajează la a ne exercita darul vorbirii, iar ceea ce repetă buzele se imprimă în minte şi în inimă. Participând activ în acest fel, prin înţelegere şi comunicare, dispar reticenţa şi distanţa dintre credincios şi Dumnezeu şi se instalează familiaritatea. În concluzie, participăm activ după capacitatea şi misiunea noastră în Biserică: aclamații, răspunsuri, cântece, precum și prin acțiunile, gesturile și atitudinile noastre corporale (a sta în picioare, în genunchi, şezând, mergând), prin tăcere (care este moment liturgic), ca şi prin diferitele slujiri: ministranţi, lectori, cor, organist, cei care aduc daruri la ofertoriu etc.

Participarea activă prin excelenţă rămâne însă, după cum ne spune Papa Ratzinger, a lua parte la masa Domnului, a ne împărtăşi.

Angajare şi reflecţie: - Sunt conştient că prin Botez fac parte din Trupul lui Cristos şi că este dreptul meu (nu doar obligaţia) să particip la Liturghie, expresia cea mai înaltă a liturgiei?

- Îmi dau seama că participarea mea activă nu înseamnă doar a face ceva la Liturghie, ci a asculta şi a înțelege ce se întâmplă, şi vârful, piscul, a frecventa sacramentele, în special Euharistia, sacramentul unităţii?

3. Arta de a-i sluji Domnului Am văzut că participarea noastră activă se realizează şi prin anumite gesturi şi poziţii ale corpului.

Aceste mişcări rituale ale noastre de la Sfânta Liturghie nu sunt aleatorii şi

nici lipsite de sens. Ele sunt răspunsul natural al omului la momentul care se desfăşoară (de exemplu, cădem în genunchi în faţa manifestării prezenţei maiestăţii divine la Prefacere sau la adoraţie. Totuşi, chiar dacă e gestul cel mai profund, ar părea fals să stăm în genunchi la Gloria sau la Crez). De aceea, ele trebuie să fie armonioase şi frumoase. Această slujire a gesturilor noastre am putea-o numi artă.

Iar arta cere reguli, cere simetrie, cere proporţii, cere estetică, cere cunoaştere. Aceasta ar fi motivaţia externă.

Dar există şi o motivaţie internă, spirituală: fiind un singur trup mistic al lui Cristos când celebrăm, în momentul celebrator trebuie să transpară unitatea şi coeziunea trupului şi să acţionăm toţi ca unul (cf. IGMR 42).

Altcumva, trupul este strâmb.

Prezentarea gesturilor Primul pas înspre o slujire conştientă şi frumoasă este cunoaşterea gesturilor liturgice şi a semnificaţiei lor.

1. A sta în picioare, a se ridica A sta în picioare este atitudinea potrivită a orantului, cel care stă în faţa lui Dumnezeu ca fiinţă plină de viaţă, şi reuneşte o serie de semnificaţii: în picioare manifestăm respectul şi atenţia faţă de o persoană importantă; e atitudinea care indică cel mai bine promptitudinea, disponibilitatea, tensiunea înspre împlinirea imediată a unei acţiuni; e un gest legat de veghere în aşteptarea revenirii Domnului.

2. A sta aşezat Este o atitudine care exprimă înainte de toate receptivitatea şi ascultarea. E atitudinea discipolului faţă de maestru.

Atitudinea de a sta aşezaţi favorizează: ascultarea pentru reflecţie şi interiorizare; o atitudine de pace şi detensionare; poziţia cea

LITURGIE

mai propice pentru concentrare şi meditare.

3. A sta în genunchi Acest gest puternic este unul dintre semnele cele mai marcante ale identităţii noastre catolice.

Actul de a îngenunchea simbolizează: credinţa în prezenţa lui Dumnezeu; smerenia, faptul că ne recunoaştem mici şi păcătoşi; venerarea Misterului, adoraţia, mijlocirea, cererea stăruitoare; pocăinţa.

Concluzie: Papa Benedict al XVI-lea, la numărul 35 din Exortația apostolică Sacramentum Caritatis, ne vorbeşte despre liturgie ca legătură profundă între frumuseţe şi sacru: „Liturgia, ca de altfel toată Revelaţia, are o legătură intrinsecă cu frumuseţea: e veritatis splendor… Acest atribut nu este simplu estetism exterior, ci modalitate prin care adevărul iubirii lui Dumnezeu în Cristos ne atinge, ne fascinează şi ne răpeşte, făcându-ne să ieşim din noi înşine…” „Riturile să strălucească printr-o nobilă simplitate”, ne spune SC 34, adică să fie frumoase şi strălucitoare, vorbindu-ne în acest fel despre însuşi modul de a fi al lui Dumnezeu, simplu şi în acelaşi timp maiestuos.

Angajare şi reflecţie: - Sunt conştient că trebuie să contribui şi eu la frumuseţea şi la armonia riturilor Liturghiei prin gesturile mele?

- Pentru aceasta, ştiu care sunt gesturile cuvenite la diferitele momente ale Liturghiei?

4. Cuvântul lui Dumnezeu şi liturgia „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1,14)

Cuvântul lui Dumnezeu în liturgie Printre normele generale din Sacrosanctum Concilium care trebuie să ghideze reforma liturgiei, găsim un paragraf special dedicat legăturii intime dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi liturgie: Sfânta Scriptură are o foarte mare importanță în celebrarea liturgică.

Din ea se citesc lecturile și se explică în omilie, din ea se cântă psalmii; sub inspirația și din spiritul ei au izvorât rugăciunile și imnurile liturgice, și din ea își primesc semnificația acțiunile și semnele liturgice. De aceea, pentru a promova reforma, progresul și adaptarea liturgiei, trebuie să se favorizeze acea cunoaștere gustată și vie a sfintei Scripturi despre care dă mărturie tradiția venerabilă a riturilor atât orientale, cât și occidentale (SC 24).

Sacrosanctum Concilium ne vorbeşte mai departe despre necesitatea unei mai variate lecturi a Sfintei Scripturi pentru îmbogăţirea spirituală a poporului lui Dumnezeu: Ca să apară clar că în liturgie ritul și cuvântul sunt strâns unite: În celebrările sacre lectura din sfânta Scriptură să fie mai abundentă, mai variată și mai bine adaptată (SC 35).

Pentru a oferi din belșug credincioșilor hrana cuvântului lui Dumnezeu, se vor deschide mai larg comorile biblice, în așa fel încât, într-un număr determinat de ani, să se citească poporului tot ce este mai important din sfânta Scriptură (SC 51).

Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa Bisericii Pe lângă constituţia despre liturgie, găsim ample consideraţii despre legătura dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi liturgie şi în Constituţia dogmatică Dei Verbum. În zilele noastre, importanţa Mesei Cuvântului în acţiunea liturgică e

atât de relevantă, încât nu se poate concepe nicio celebrare fără liturgia cuvântului. Fără a subestima lectura privată şi studiul Sfintei Scripturi, proclamarea liturgică rămâne locul privilegiat de unde credincioşii pot scoate „bogățiile nesecate ale cuvântului dumnezeiesc” (DV 25). În acest scop, omilia este recomandată ca un instrument bivalent, ca şi cei care oferă poporului lui Dumnezeu mângâierea cuvântului să fie hrăniţi de sublima cunoaştere a lui Isus Cristos (Fil 3,8), ca nu cumva cineva să devină „predicator deșert al cuvântului lui Dumnezeu în afară, fără a fi ascultătorul lui înăuntru” (DV 25).

Concluzie: Cristos este prezent în Cuvânt la fel de real ca în Euharistie. Cine nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unuia care lasă Ostia consacrată să cadă în noroi, spunea Sfântul Cezar de Arles.

Să privim cât de frumos ne vorbeşte liturgia despre convingerea că Isus este prezent atât în Cuvânt, cât şi în Euharistie: Pâinea şi Cuvântul primesc aceeaşi veneraţie; în procesiune este purtat atât Evangheliarul, cât şi Sfânta Taină; cartea sfântă este tămâiată când se citeşte Evanghelia la fel ca Trupul şi Sângele Domnului la Prefacere. Pentru creştin, ambele sunt hrană şi ne vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră ca să ne salveze.

Angajare şi reflecţie: - Îmi dau seama de importanța Cuvântului lui Dumnezeu şi îl las să mă hrănească?

- Sunt atent când se citesc lecturile şi Evanghelia la fel ca la Prefacere?

Citiți catehezele integral pe site-ul www.actualitatea-crestina.ro.

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Editura ARCB la Târgul de Carte Gaudeamus

Î

n cadrul Târgului Internațional de carte Gaudeamus, desfășurat anul acesta în format exclusiv digital, în perioada 16-22 noiembrie, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București a organizat trei evenimente online, care au fost transmise pe Radio România Gaudeamus și pe www.gaudeamus.ro, ca de altfel toate evenimentele târgului.

Primul eveniment al Editurii ARCB a avut loc pe 18 noiembrie și a prezentat colecția intitulată Universul Bibliei, în cadrul căreia au apărut până acum patru cărți. Cele patru cărți care au fost prezentate în cadrul evenimentului sunt: Comisia Biblică Pontificală, Interpretarea Bibliei în Biserică; Comisia Biblică Pontificală, Poporul evreu și Sfintele sale Scripturi în Biblia creștină; Tarciziu-Hristofor Șerban, Iluzie și libertate (Romani 1-8); Cristina Mareș, Tarciziu-Hristofor Șerban, Profetul Slujitorului (Isaia 40-55). Pentru 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

a discuta despre aceste volume au luat cuvântul Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, care au vorbit despre începuturile editurii și despre publicarea cărților cu un conținut biblic; Pr. Tarciziu-Șerban Hristofor, care a prezentat importanța Epistolei către Romani, văzută ca „o frescă teologico-socială” care arată „cum se întrupează mesajul evanghelic într-un alt context decât cel în care s-a născut”; Sr. Cristina Mareș, care a subliniat faptul că traducerea unui text încearcă să ofere „o înțelegere cât mai apropiată de ceea ce voia să spună autorul”. În încheiere s-a afirmat că aceste lucrări prezentate denotă toate „dragoste și respect față de cuvântul Bibliei”.

Al doilea eveniment a fost difuzat în 19 noiembrie, s-a intitulat „Păstori în vremuri grele” și a prezentat volumele: Dănuț Doboș, Alexandru Theodor Cisar – Arhiepiscop martir; Mihai Frățilă, Un Paște memorabil: cum deschide Dumnezeu

fereastra atunci când o ușă se închide.

Invitați pentru a vorbi despre aceste două cărți au fost ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și PS Mihai Frățilă, Episcop grecocatolic de București. Mons. Aurel Percă a vorbit despre Arhiepiscopul Alexandru Cisar, arătând că acesta este „o personalitate deosebită a Bisericii noastre locale, a Bisericii Romano-Catolice”. PS Mihai Frățilă a precizat că volumul său „exprimă în primul rând un dialog care nu s-a întrerupt nici în acele săptămâni, în acele trei luni, când fiecare dintre noi, rămânând acasă, a trebuit să trăiască un alt fel de legătură cu Dumnezeu și cu semenii”.

Cel de-al treilea eveniment, difuzat tot pe 19 noiembrie, a constat în prezentarea volumului: Un secol de relații diplomatice între România și Sfântul Scaun. 1920-2020. Cartea, editată de Conferința Episcopilor din România, a apărut simultan în italiană şi română în coediţie cu Libreria Editrice Vaticana. Volumul reunește cinci studii ale unor specialiști în domeniu: Măriuca Vădan, „Începuturile relațiilor diplomatice între România și Sfântul Scaun”; Mons. Cornel Damian, „Concordatul dintre Sfântul Scaun și România. Elaborarea și Acordul din 1932”; Cosmin Oprea, „Nunțiatura Apostolică în România (1945-1950); Ovidiu Bozgan, „Sfântul Scaun și România comunistă – o cursă cu prea multe obstacole”; Bogdan Tătaru-Cazaban, „Un timp al speranței (1990-2020)”. Studiile sunt precedate de o prezentare realizată de E.S. Miguel Maury Buendía. La prezentarea cărții au contribuit invitații: E.S. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România; PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București; prof. Ovidiu Bozgan; E.S. Bogdan Tătaru-Cazaban, fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

150 de ani de la întemeierea Seminarului Romano-Catolic din București (2) Grija Arhiepiscopului Al. Th. Cisar pentru Seminar și „Pâinea Seminarului” Text: Mons. Ieronim Iacob

I

nstalat în Scaunul arhiepiscopal de București (22 martie 1925), ÎPS Alexandru Theodor Cisar pune activitatea Seminarului arhidiecezan în fruntea priorităților pastorale. În circulara către cler și popor din 9 aprilie 1927, el afirmă: „Bunul mers și dezvoltarea oricărei instituții sociale depinde nu numai de cei prezenți (...), ci mai vârtos de întărirea cu forțe noi și tinere (...). Nu-i de mirare că Noi părem a fi preocupați de o singură mare grijă de când am preluat păstorirea Arhidiecezei RomanoCatolice de București, adică de grija Seminarului Nostru, în care creștem în frica Domnului vlăstare tinere ce vor intra peste câțiva ani în rândul confraților.”

Arhiepiscopul Cisar va trimite clerului și credincioșilor, în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, o scrisoare circulară în care se oglindesc grijile și speranțele Seminarului. În aceste informări/ dări de seamă Păstorul vorbește despre lipsa de preoți, care face ca unele parohii să fie vacante, iar altele să nu poată fi înființate; aduce mulțumiri binefăcătorilor instituției seminariale; îndeamnă la rugăciune pentru vocații autentice la preoție etc. Întemeietorul Seminarului, Arhiepiscopul Ignazio Paoli (1870), „înzestrase instituția cu fonduri imobile,

care însă de la război încoace nu produc niciun excedent din cauza legii excepționale pentru ocrotirea chiriașilor” (Mons. Cisar, circulara din 13 martie 1926). Ca urmare, arhiepiscopul face apel insistent la caritatea publică, „apel îndatinat de peste o jumătate de veac către toți credincioșii din Eparhie, rugându-i să contribuie din răsputeri, fie la discul din Duminica Paștilor (colecta din biserici – n.n.), fie în mod spontan și particular, la susținerea seminarului nostru”.

Pe 25 martie 1928, în obișnuita circulară cu privire la Seminar, Arhiepiscopul Cisar relatează și aduce elogii inițiativei numită „Pâinea Seminarului”: „În 1925, Prea Cucernicia Sa Părintele Enric Overbeck, Cooperatorul Catedralei (preot vicar – n.n.) avu ideea genială

de a ne propune înființarea operei «Pâinea Seminarului» văzându-Ne strâmtorați în procurarea mijloacelor materiale și îngrijorați pentru dezvoltarea Seminarului arhidiecezan. Această operă are ca scop să adune de la binevoitori cotizații libere, regulate sau ocazionale, pentru cumpărarea pâinii zilnice: în schimb, seminariștii se roagă zilnic, după citirea numelui dăruitorului, pentru binefăcătorul lor, se aplică intenția la împărtășania zilnică, se spune o dată pe lună o sfântă liturghie și o dată pe an o liturghie specială pentru binefăcătorii decedați. (...)” În scrisoarea din 2 aprilie 1935, Arhiepiscopul Mitropolit Cisar vorbește de bucuria primului „seceriș spiritual” abundent: „Mulți au asistat în 24 iunie trecut la sfințirea celor unsprezece Preoți. Au fost mișcate sufletele spectatorilor când candidații la sfânta preoție s-au așternut la pământ în semn de jertfă supremă, și mai ales când la finele liturghiei pontificale cei hirotoniți au suit treptele altarului și cu mâinile întinse asupra poporului au dat prima lor binecuvântare solemnă celor de față. Ne-am bucurat cu toții de acest seceriș spiritual, de prima recoltă abundentă a Seminarului Nostru.”

Stema Arhiepiscopului Mitropolit de București Alexandru Th. Cisar (1924-1954) DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Colț Alb, de Jack London, Colecția „Bibliografie școlară. Hai să citim”, Editura Corint, București, 2019, 224 p.

Romanul Colț Alb a apărut în anul 1906 și s-a născut din experiența tânărului Jack London în Alaska.

carte

Preotul Ştefan Erdeş – Un harnic lucrător în via Domnului, Pr. Fabian Doboș (coord.), Editura Presa Bună, Iași, 2020, 124 p.

Cartea cuprinde mărturii ale unor persoane care l-au cunoscut pe Pr. Ștefan Erdeș, precum și predica ÎPS Ioan Robu de la înmormântarea părintelui.

Biruinţa asupra patimilor și păcatelor Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş 2020

U

na dintre cele mai recente apariţii în colecţia „Symbolon” care propune lucrări de introducere în înţelegerea credinţei, editată de Editura Galaxia Gutenberg, este şi cartea de faţă, scrisă de Venerabilul Fulton Sheen (18951979) şi „îmbrăcată” în grai românesc prin traducerea Annei-Maria Botnaru. Avem mereu nevoie de ajutoare pentru a înainta pe calea desăvârşirii, iar lupta cu noi înşine şi cu tentaţiile celui rău nu încetează niciodată. Această luptă se poartă cu ajutorul Domnului „având în vedere că toate cele șapte păcate capitale i-au determinat pe dușmanii lui Cristos să-l țintuiască pe Cruce”, iar figura Mântuitorului ocupă un loc central în carte. „Zi de zi, creștinii se luptă pentru a face binele, pentru a ocoli răul și pentru a-și purta cu răbdare și iubire crucile care amenință să-i

Format: 13x20 cm, 136 de pagini

zdrobească.” Pentru aceşti creştini, precum şi pentru cei care vor să înţeleagă mai bine realitatea păcatului şi valoarea virtuţilor, autorul scrie aceste pagini destinate omului contemporan, cu un limbaj direct, uşor de înţeles, dorit de societatea zilelor noastre. Nu ne rămâne decât să urmăm acest îndemn: „Dacă respecți sfatul sfânt al acestor pagini, vei dobândi virtuți trainice, mai mult – propria ta victorie îndelung căutată asupra patimilor.”

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

A fi şi a rămâne „doar” OM: reconcilierea cu propria umanitate, Pr. Bogdan-Emilian Balaşcă, OFMConv., Colecția de psihologie, Editura Serafica, Roman, 2020, 240 p.

Cartea pune accent pe acele caracteristici care ne fac oameni, trasând şi un drum spiritual prin care le putem valorifica.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

„Atelierul lui Brâncuși” văzut prin ochii copiilor

M

uzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și Genesis College prezintă expoziția virtuală „«Atelierul lui Brâncuși» văzut prin ochii copiilor”. Până pe 31 decembrie poate fi vizionată această expoziție online realizată de elevii Genesis College cu sprijinul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Sunt expuse lucrări ale elevilor Genesis, de la nivel preșcolar, primar, gimnazial și până la cel liceal. Expoziția poate fi accesată la adresa: https://muzeul-satului.ro/events/atelierul-lui-brancusi-vazut-prin-ochii-copiilor/.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Ambroziu Text: Pr. Andrei Dumitrescu

P Sfântul Ambroziu (cca 1626) de Francisco de Zurbarán Tablou în ulei pe pânză Dimensiune: 205x98 cm Tabloul se află în Museo de Bellas Artes din Sevilla (Spania).

ăstor energic, gânditor creştin şi Părinte al Bisericii, unul din sfinţii onoraţi cu titlul de „Învăţător al Bisericii”, Sfântul Ambroziu (cca 339-397) a fost o figură luminoasă a secolului al IV-lea în oraşul Mediolanum (Milano de astăzi), care în acea vreme era capitala a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Roman. A făcut studii literare și juridice și a început să cerceteze învățătura creștină. În anul 374 a fost ales episcop al acestui oraş, deşi încă nu era botezat. La 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop, iar de atunci a avut nu doar o activitate culturală şi pastorală rodnică, ci a căutat şi o relaţionare corectă cu lumea politică a timpului. Astfel, a câștigat respectul împăraților Grațian, Valentinian al II-lea şi Teodosiu I, cărora le era părinte spiritual. Nu a ezitat să-l oprească pe Teodosiu I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic din anul 381, până când nu a făcut pocăință publică. Sf. Ambroziu este cunoscut îndeosebi pentru rolul deosebit pe care l-a avut în convertirea viitorului Sfânt Augustin (354-430), care avea să devină unul din cei mai mari sfinţi ai creştinismului.

Tabloul lui Francisco de Zurbarán ne prezintă portretul impunător al acestui prelat, iar fundalul întunecat scoate în evidenţă

personalitatea energică a episcopului. Este îmbrăcat cu veşmintele liturgice specifice perioadei în care a trăit artistul, marcată de expansiunea Reformei catolice (Contrareforma).

Privirea hotărâtă, atitudinea fermă şi evidenţierea cârjei pastorale ne prezintă un model ideal al episcopului, chemat să vegheze asupra poporului lui Dumnezeu pe care îl păstoreşte. Sfântul Ambroziu spunea despre cârja episcopală că „trebuie să fie la un capăt ascuțită pentru a pinteni, pentru a-i îmboldi pe cei leneși, la mijloc dreaptă pentru a conduce pe cei slabi, în partea superioară curbată pentru a aduna pe cei rătăciți”.

Zurbarán

reprezentant al „Secolului de aur spaniol”

F

rancisco de Zurbarán (1598-1664) s-a remarcat prin activitatea sa strălucită de la Sevilla, fiind un creator de opere cu teme religioase, în care arta sa demonstrează o mare forță vizuală și un profund misticism. A fost supranumit „Caravaggio al Spaniei”.

Francisco de Zurbarán (autoportret)

DECEMBRIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Noua dată a Zilei Mondiale a Tineretului la nivel diecezan

L

a Sfânta Liturghie de duminică, 22 noiembrie, Papa Francisc a anunțat modificarea datei în care se marchează la nivel diecezan Ziua Mondială a Tineretului (ZMT). De obicei, această întâlnire diecezană a tinerilor se desfășura în Duminica Floriilor. Începând cu anul 2021, ediția diecezană a ZMT se va desfășura în ultima duminică a anului liturgic, în solemnitatea Cristos, Regele Universului.

Admissio la ITRC Iași

P

e 22 noiembrie, în solemnitatea Cristos, Regele Universului, studenţii anului III ai Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Iaşi și-au exprimat în mod public dorinţa de a-l sluji pe Dumnezeu pe calea Sfintei Preoţii, prin ritul Admiterii (Admissio), îmbrăcând în mod oficial semnele vizibile ale hotărârii lor de a-l urma pe Cristos, reverenda şi colarul. Printre cei 11 studenți se numără seminaristul Mihai Seminaristul Mihai Ispas Ispas, din Popești-Leordeni.

Ceremonia a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în capela Seminarului de către Părintele vicar general Egidiu Condac, la care au luat parte Părintele rector Mons. Benone Farcaş, Părinţii formatori, spirituali şi profesori din cadrul Seminarului, anul acesta nefiind posibilă participarea familiilor şi a oaspeţilor din cauza pandemiei.

Ziua de Admissio a fost precedată de o zi de exerciţii spirituale la care au participat toți seminariștii, ţinută la seminar de către Pr. Iosif Iacob. În după-amiaza zilei de Cristos Rege, începând cu ora 14.00, seminariştii nou-admişi au animat adoraţia euharistică de la Catedrala din Iaşi.

Sursa: www.ercis.ro

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2020

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu decupaje și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

La sfârșit ne vom întâlni față în față cu frumusețea infinită a lui Dumnezeu (cf. 1Cor 13,12) și vom putea citi cu admirație bucuroasă misterul universului, care va fi părtaș împreună cu noi de plinătatea fără de sfârșit.

(Enciclica Laudato si’, cap. VI, nr. 243)

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

Nr. 12/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

MARANATHA!

Vino, Doamne Isuse!

Anul Liturgiei Grija Arhiepiscopului Cisar pentru Seminar și „Pâinea Seminarului”

Dragi tineri, efectele acțiunilor și deciziilor noastre vă afectează personal.

Prin urmare, nu puteți Legendă rămâneimagine: în afara locurilor care modelează prezentul și viitorul. desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată Ori sunteți parte din ele, ori istoria va trece pe lângă voi. (manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 21 noiembrie 2020) Statuie reprezentând un înger purtând în brațe oîncoloană, Ponte Sant’Angelo, Roma Prezența lui Dumnezeu înseamnă același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro