Actualitatea creștină, nr. 7/2021 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 07/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„VENIŢI VOI SINGURI, ÎNTR-UN LOC RETRAS, ŞI ODIHNIŢI-VĂ PUŢIN” (Mc 6,31) Evanghelia nu dă informații cu privire la timpul în care Maria și Iosif și Pruncul au rămas în Egipt. Însă cu siguranță au trebuit să mănânce, să găsească o casă, un loc de muncă. Nu este nevoie de multă imaginație pentru a umple tăcerea Evangheliei în această privință. Sfânta Familie a trebuit să înfrunte probleme concrete ca toate celelalte familii, ca mulți frați ai noștri migranți care și astăzi își riscă viața constrânși de nenorociri și de foame. În acest sens, cred că Sfântul Iosif este cu adevărat un patron special pentru toți cei care trebuie să părăsească țara lor din cauza războaielor, a urii, a persecuției și a mizeriei. (Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

25 iulie - Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă - indulgență plenară Retrospectiva Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae, Catedrala Sfântul Iosif, 23-30 mai Ite, festum est! Deo gratias!

Biserica este familie de familii, îmbogățită constant de viața tuturor Bisericilor familiale. De aceea, „în virtutea sacramentului Căsătoriei, fiecare familie devine în mod clar un bun pentru Biserică. În această perspectivă, va fi cu siguranță un dar prețios, pentru prezentul Bisericii, a lua în considerare și reciprocitatea dintre familie și Biserică: Biserica este un bun pentru familie, familia este un bun pentru Biserică. Păzirea darului sacramental al Domnului implică nu numai fiecare familie, ci însăși comunitatea creștină”. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 87)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 7/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”(Mc 6,31) Vacanțele şi concediile: timp de odihnă şi de har VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Semnificaţii liturgice Timpul de peste an 10 Eveniment Forum internațional 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Spiritualitate Sensul şi valoarea adoraţiei perpetue 16 Doctrină socială Mi-e sete! (Ioan 19, 28)

Suflet tânăr

17 Iubiți de dușmani Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Deschiderea Anului Familiei SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Pentru clipa când ajungi să spui: Nu mai pot 25 Minuni şi sfinţi Pr. Giustino Maria Russolillo 26 Biserica misionară Charles de Forbin-Janson (1785-1844) 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Paul Morand (1888-1976) retrospectivă

28 Retrospectiva Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae, Catedrala Sf. Iosif, 23-30 mai

3 CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Cantus Imperator 33 120 de ani de la consacrarea Bisericii Sfântul Anton de Padova din M. Kogălniceanu 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 7/2021

Mesajul redacției Numărul din iulie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă ne adresează următoarele cuvinte: „Veniți voi singuri, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin” (Mc 6, 31), cu referire la vacanțe și concedii ca „timp de odihnă și de har”. Acestea „nu pot fi o abandonare a obligațiilor noastre religioase, o letargie a relațiilor noastre cu Dumnezeu sau o fugă de la El, în care trebuie să găsim odihnă adevărată și autentică. Aceasta înseamnă că în relația noastră cu Dumnezeu nu poate exista vacanță”. Pagina 7 vorbește despre „Homo ludens” și „inefabila dorință de joc”. La paginile 8-9 aflăm informații despre timpul de peste an. Paginile 10-11 prezintă forumul internațional desfășurat pe zoom: „În ce stadiu ne aflăm cu Amoris laetitia? Strategii pentru aplicarea pastorală a exortaţiei Papei Francisc”. Paginile 14-15 au în centru „Sensul și valoarea adorației perpetue”. Pagina 16 pune în primplan „sora apă” pornind de la strigătul lui Isus de pe cruce: „Mi-e sete!” Pagina 17 ne arată că e posibil să fim iubiți de dușmani. Pagina 22 vorbește despre „Deschiderea Anului Familiei”. Pagina 23 ne îndeamnă „Să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu”. Pagina 24 ne dă sfaturi „Pentru clipa când ajungi să spui: Nu mai pot”. La pagina 27 facem cunoștință cu Paul Morand. Paginile 28-31 ne înfățișează „Retrospectiva Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae” desfășurat la Catedrala Sfântul Iosif între 23 și 30 mai. Pagina 33 ne vorbește despre o aniversare: „120 de ani de la consacrarea bisericii Sfântul Anton de Padova din M. Kogălniceanu”. Pagina 35 ne propune o pictură care îi aparține lui Jan van Eyck, „Madonna în biserică”.

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”(Mc 6,31) Vacanțele şi concediile: timp de odihnă şi de har

upă perioada de vârf a pandemiei de coronavirus, din anul trecut, când am fost nevoiți să renunțăm până şi la vacanțele şi concediile mult așteptate, în acest ultim an am continuat să trăim un timp marcat de puncte înalte şi joase, de speranțe şi de deziluzii, de așteptări şi de resemnări. Îmi vine în minte începutul unui document foarte important vechi de peste cincizeci de ani, Constituția pastorală despre Biserică în lumea contemporană Gaudium et Spes (1965): „Bucuria şi speranța, tristețea și angoasa oamenilor de azi, mai ales ale săracilor și ale tuturor celor care suferă, sunt și bucuria și speranța, tristețea și angoasa ucenicilor lui Cristos și nu există nimic cu adevărat omenesc care să nu aibă ecou în inimile lor” (nr. 1). Timpul pandemiei a fost o perioadă de mare încercare pentru mulți oameni şi continuăm să trăim consecințele ei, în ciuda faptului că a început să ne ofere ceva speranțe lumina care începe să se vadă la capătul tunelului, şi aceasta şi datorită campaniei de vaccinare, care sperăm că va stopa în cele din urmă „valurile” de pandemie. Cu toții dorim să revenim la „normalitate” sau mai bine zis să trăim perioada de regenerare după timpul de încercare la care ne-a obligat pandemia de Covid-19. Nu este vorba să

ne întoarcem la situația la care eram înainte: dimpotrivă, trebuie să fim diferiți, pentru că, schimbați după experiența tristă a pandemiei, dorim să revenim mai solidari, mai buni, mai respectuoși unii față de alţii, faţă de mediul înconjurător, mai atenți la semnele timpului. Avem nevoie tocmai de un timp de pace în care să trăim fără teamă şi fără tensiune, avem nevoie de regenerarea ființelor noastre puse la încercare în ultimele luni, avem nevoie şi de reîmprospătarea minții şi a spiritului, stresate de un eveniment cu adevărat epocal, care a făcut să se nască întrebări, îndoieli, nesiguranță care ne-au zdruncinat şi pus în dificultate. Fiecare dintre noi simte, mai mult ca oricând, nevoia să-şi ia câteva zile de adevărată vacanță, să găsească un timp şi locurile care să ne ajute să recuperăm „forma” noastră, ba chiar să ne dea un supliment de energie

care să ne ajute în următoarele luni să reluăm viața noastră normală, gata să primim şi să înfruntăm, în calitate de protagoniști, noutățile care ne așteaptă. Unii vor putea pleca într-o excursie în locuri turistice, alții vor fi mai mult acasă sau în locurile obișnuite de odihnă, la munte sau la mare. Pentru mulţi, mai ales pentru copii, vacanța şi concediul părinților vor fi ocazie de întoarcere la locurile de origine, pentru a rămâne câteva săptămâni, la bunici, la rude, prieteni etc. Sunt cu siguranță mulți care nu-şi pot permite un concediu propriu-zis, pentru că, din motive economice, nu-şi pot permite plecarea de acasă nici măcar pentru câteva zile. Mulți au început deja odihna de vară, chiar dacă primele zile nu sunt prea „prietenoase” din cauza ploilor şi a temperaturilor mai scăzute. Alții o vor face în august sau chiar septembrie. Este foarte probabil că IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

în ultimele săptămâni v-aţi gândit mult la cum și unde să petreceți concediul. Sigur ați consultat agențiile de turism pentru itinerare, cazare, prețuri și alte circumstanțe. A vă gândi la aceste aspecte este important, dar este mai important să ne gândim la ceea ce vom face, la modul în care ne vom distribui timpul și la ce fel de roade dorim să obținem din aceste zile de odihnă. Vă rog să-mi permiteți să fac o mică reflecție asupra unor lucruri pe care probabil nu le-aţi luat în considerație. Sunt unii care planifică o vacanță agitată și epuizantă, experimentând aceeași goană, aceleași zgomote și tensiuni similare care ne afectează pe tot parcursul anului. În acest fel, ei se întorc la ocupațiile lor obișnuite mai obosiți decât atunci când au plecat. Pentru a ne odihni și a ne recăpăta puterile, pentru a începe un nou an școlar, pastoral sau de lucru, trebuie să ne îndepărtăm de ocupațiile obișnuite și chiar de la locurile de reședință sau de muncă obișnuite. Cu toate acestea, pentru un creștin, concediile nu ar trebui să fie un timp pierdut și nici o paranteză în calea noastră de maturizare umană și spirituală. Mai degrabă, acestea sunt o perioadă necesară pentru odihnă fizică, psihologică și spirituală și un drept de care ar trebui să ne putem bucura cu toții. Concediile ne oferă ocazia de a crește, de a ne forma, de a ne reconstrui din interior, de a recâștiga seninătatea și liniștea pe care ni le „fură” frenezia apăsătoare a vieții obișnuite. Concediile nu pot fi o evadare pură, nici o renunțare la criterii morale sănătoase sau o fugă de sine sau de la atenția pe care o datorăm semenilor noștri. În multe ţări din Europa Occidentală, în fiecare an, sunt mulți tineri și chiar adulți care 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

profită de concediu pentru a face o experiență de slujire în favoarea celor mai săraci din lumea a treia sau chiar o experiență misionară. Apoi, mulți alți tineri vor participa ca animatori la diferite campusuri organizate de parohii, sau la „grest”-uri de vară, toate acestea, moduri magnifice de a trăi o vacanță profitabilă și de îmbogățire în apostolat sau în slujire frățească. Cu atât mai puțin, concediile şi vacanțele nu pot fi o abandonare a obligațiilor noastre religioase, o letargie a relațiilor noastre cu Dumnezeu sau o fugă de la El, în care trebuie să găsim odihnă adevărată și autentică. Aceasta înseamnă că în relația noastră cu Dumnezeu nu poate exista vacanță. Dimpotrivă. Având mai mult timp liber, trebuie să căutăm spații pentru suflet, tăcere, reflecție, rugăciune și relații senine, lungi și relaxate cu Domnul. Din acest motiv, sunt de lăudat acei creștini care profită de concedii sau vacanțe pentru a face exerciții spirituale, sau cel puțin câteva zile de reculegere, poate la o mănăstire, sau cei care doresc să facă un pelerinaj la un sanctuar în căutarea tăcerii și a „glasului” lui Dumnezeu care vorbește doar în tăcere, sau chiar contemplând minunile naturii: marea, munții, râurile, răsăritul și apusul soarelui, nopțile înstelate, animalele și plantele, toate ne vorbesc despre Dumnezeu și ne vestesc lucrările mâinilor sale (cf. Ps 18, 1-7). O altă modalitate de a folosi bine concediul este lectura cu calm, care oferă o odihnă plăcută minții noastre și, în același timp, este o sămânță rodnică de criterii sănătoase și pozitive, atât din perspectiva culturală, cât și din perspectiva formării creștine. Concediile sunt, în sfârșit, zile pentru întâlnire și a fi-împreună-cu-alţii,

pentru conversații pașnice, pentru a împărtăși împreună masa, pentru a ne bucura de prietenie și a întări relațiile de familie care, uneori, pe parcursul anului, sunt rare sau insuficiente ca urmare a muncii și a obligațiilor zilnice. Nu vreau să închei fără a spune un cuvânt plin de afecțiune solidară față de cei care nu vor avea vacanțe, pentru persoanele cu handicap sau persoanele în vârstă, bolnavi sau cu dificultăți economice generate de criza economică. Dragi cititori ai revistei Actualitatea creştină, vă doresc să vă găsiți odihna şi bucuria în Domnul și să puteți auzi de pe buzele lui aceste cuvinte mângâietoare: „Veniţi la mine, toți cei obosiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă” (Mt 1, 28). Tuturor celorlalți, vă doresc un concediu fericit, rodnic și creștinesc. Ca și în cazul discipolilor de la Emaus, Domnul ne va însoți întotdeauna în călătoria noastră (cf. Lc 24, 13-15). Şi încă ceva: Dumnezeu poate fi descoperit și în Euharistie, la care am putea foarte bine să participăm zilnic în aceste zile de odihnă. Îl putem descoperi și lângă noi pe plajă, la munte sau în locurile noastre de origine, la care mulți dintre noi ne vom întoarce în căutarea rădăcinilor noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă protejeze, să vă păstreze și să vă păzească în dragostea lui. Cu toţii sperăm că vă veţi putea întoarce din concediu cu mai multă dorință de a lucra și de a fi mai buni. Tuturor vă doresc o vară fericită şi vă însoțesc cu binecuvântarea arhierească! † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Răspunsul Evangheliei este milostivirea Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Să ne păstrăm privirea fixată pe fața strălucitoare a lui Dumnezeu, pe care o contemplăm în Cristos schimbat la față pe muntele Tabor.

Să recunoaștem în persoanele deplasate chipul lui Cristos flămând, însetat, gol, bolnav, străin și prizonier care ne interpelează.

Să ne rugăm ca să putem descoperi chipul lui Isus în cei care sunt constrânși să fugă din țara lor, din cauza atâtor nedreptăți care lovesc încă lumea.

Căutarea feței lui Dumnezeu este garanția succesului călătoriei noastre în lume, care este un exod către adevărata Țară Făgăduită, patria cerească. Fața lui Dumnezeu este scopul nostru, precum și steaua noastră polară, care ne îngăduie să nu pierdem drumul. Căutarea feței lui Dumnezeu este motivată de o dorință de întâlnire cu Domnul, întâlnire personală, întâlnire cu iubirea lui imensă, cu puterea lui care mântuiește. Cei doisprezece apostoli au avut harul de a-l întâlni în mod fizic în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Această întâlnire personală cu Isus Cristos este posibilă și pentru noi. În căutarea feței Domnului, îl putem recunoaște în chipul săracilor, bolnavilor, al celor abandonați și al străinilor pe care Dumnezeu îi așază pe drumul nostru. Și această întâlnire devine pentru noi un timp de har. (Omilia Papei, casa Sfânta Marta, 8 iulie 2020)

Revelația biblică încurajează primirea străinului, motivând-o prin certitudinea că acționând astfel deschidem porțile lui Dumnezeu însuși și că pe chipul celuilalt se manifestă trăsăturile lui Isus Cristos. Numeroase instituții, asociații, mișcări, grupuri angajate, organisme diecezane, naționale și internaționale fac experiența uimirii și a bucuriei sărbătorii întâlnirii, a schimbului și a solidarității. Au recunoscut glasul lui Isus Cristos: „Iată, eu stau la ușă și bat” (Ap 3, 20). Cum poate Biserica să acționeze, dacă nu inspirându-se din exemplul și din cuvintele lui Isus? Răspunsul Evangheliei este milostivirea. Aceasta este un dar al lui Dumnezeu Tatăl revelat în Fiul: milostivirea primită de la Dumnezeu suscită sentimente de gratitudine plină de bucurie. (Mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților, 17 ianuarie 2016)

Răspunzând mandatului lui Cristos „Mergeți, și faceți ucenici din toate neamurile”, Biserica este chemată să fie Poporul lui Dumnezeu care îmbrățișează toate neamurile și care duce tuturor popoarelor vestea Evangheliei, pentru că pe chipul oricărei persoane este imprimat chipul lui Cristos. Acolo se găsește rădăcina cea mai profundă a demnității ființei umane, care trebuie mereu respectată și ocrotită. Nu criteriile de eficacitate, de productivitate, de clasă socială, de apartenență etnică sau religioasă constituie demnitatea persoanei, ci faptul de a fi fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1, 26-27), și în plus faptul de a fi copii ai lui Dumnezeu; orice ființă umană este copilul lui Dumnezeu! Chipul lui Cristos este imprimat în ea! (Mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților, 5 august 2013) IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Fiecare familie este un bine

un nou nunțiu apostolic în Țara Sfântă

Dicasterul Laici, Familie și Viață în colaborare cu Vatican News propun niște instrumente, timp de 10 luni, cu ajutorul cărora este relecturată exortația apostolică Amoris laetitia.

Papa Francisc a numit pe 3 iunie un nou nunțiu apostolic în Israel și Cipru.

n fiecare lună, timp de 10 întâlniri, un video cu reflecțiile Papei Francisc și mărturii din partea unor familii din mai multe părți ale lumii – realizat de Dicasterul Laici, Familie și Viață în colaborare cu Vatican News – ajută la relecturarea exortației apostolice, cu contribuția unui material care se poate descărca pentru aprofundare personală și comunitară. Așa cum spune Papa Francisc, familia este întotdeauna „în principal o oportunitate”. În mesajul său pentru cea de-a treia întâlnire, Sfântul Părinte a

spus că prin sacramentul căsătoriei fiecare familie primește harul de a deveni o lumină în întunericul lumii. Suveranul Pontif a afirmat că fiecare căsătorie poate fi sacră, dacă soții au această dorință. Fiecare familie este un bine, o forță pentru Biserică! Frumusețea darului generat în sânul familiilor, bucuria pentru viața care se naște și atenția față de cei mici și față de bătrâni fac ca fiecare familie să fie de neînlocuit atât în Biserică, cât și în societate. De aceea, Biserica este o „familie de familii” îmbogățită prin contribuția fiecăruia.

ons. Adolfo Tito Yllana a fost numit nunțiu apostolic în Israel și în Cipru, precum și delegat apostolic la Ierusalim și în Palestina. Acesta era înainte nunțiu apostolic în Australia și a slujit diplomația pontificală pe patru continente. Diplomatul filipinez este o persoană cu experiență și cu o lungă carieră diplomatică. S-a născut la 6 februarie 1948 la Naga, în Filipine. A fost hirotonit preot la 19 martie 1972. În 1984 a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun, lucrând succesiv în reprezentanțele pontificale din Ghana, Sri Lanka, Turcia, Liban, Ungaria și Taiwan.

numire Papa Francisc l-a numit la 11 iunie pe Episcopul Lazarus You Heung-sik drept noul prefect al Congregației pentru Cler.

piscopul este primul coreean care conduce o congregație din Vatican. El îi succedă Cardinalului Beniamino Stella, care a condus începând din 2013 dicasterul Vaticanului. Mons. You este al doilea asiatic care conduce Congregația pentru Cler, după Cardinalul filipinez José Tomás Sánchez, în fruntea dicasterului din 1991 până în 1996. El este al doilea asiatic care conduce actualmente una dintre cele nouă congregații ale Vaticanului.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Homo ludens Inefabila dorinţă de joc L’Osservatore Romano, 3 iunie 2021, pag. 2-3

În paginile sale din luna iunie, L’Osservatore Romano prezintă o suită de articole despre joacă şi joc ca manifestare esenţială şi inevitabilă a omului. Iată mai jos câteva fragmente. ocul este, fără îndoială, una dintre cele mai bogate şi mai complexe noţiuni antropologice. Istoria religiilor, etnologia, sociologia îi arată funcţia pe care a avut-o în culturi străvechi, şi pe care încă o mai are pentru copilărie. Ca un concept general (joaca), precum şi sub formă de figuri concrete (jocurile), jocul nu ţine deci doar de trecutul nostru. Dacă cultura este un echilibru între necesitate şi libertate, jocul este superior şi anterior oricărei culturi. Omul a început prin a se juca, dedându-se iniţial unei activităţi gratuite, condusă nu de nevoie, ci de dorinţa de a ieşi învingător. (Guy Petitdemange) Magic şi periculos, jocul poate fi un spaţiu fermecat unde viaţa de zi cu zi şi regulile ei se suspendă; dar jocul poate ascunde şi o latură întunecată, tulburătoare, dezechilibrantă, deoarece riscă să anuleze relaţia cu realitatea şi să producă dependenţă. (Luca M. Possati) Acest caracter extrem de polar al jocului, care este circumscris într-un timp şi spaţiu limitat, şi care prosperă prin îmbinarea dintre participare şi competiţie, dintre reguli şi libertate, ne dezvăluie o bogăţie de semnificaţii şi pentru religie. Creatorul este mai presus de toate

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Economia de comuniune

cel care s-a pus cel dintâi în joc, creând. Mai exact, s-a pus în joc pentru că i-a acordat omului acea facultate fără de care nimeni nu poate juca: libertatea. Şi dacă am privi liturghia ca pe o înfăţişare simbolică a toate acestea? Romano Guardini regândeşte ritul liturgic tocmai pe laitmotivul jocului: ritul, mistica şi mitul ar putea reprezenta formele originale ale religiei, care ne permit să nu cedăm în faţa greutăţii jocului acestei lumi, cu tendinţa sa de a se închide în sine. Iată aşadar motivaţia studiului teologiei: aceea de a rămâne proaspeţi, vulnerabili, veseli şi jucăuşi, participând la o viaţă care nu pierde niciodată gustul aventurii şi al Dumnezeului trinitar, ca un spaţiu de perspective incomensurabile în care fiecare om, odată încheiat jocul, îşi va găsi casa. Traducere şi adaptare de Liana Gehl după Elmar Salmann şi Gianluca de Candia

cum 30 de ani, aterizând la São Paulo, Chiara Lubich era izbită de contrastul văzut de la fereastra avionului: zgârie-nori pe o parte, favele pe cealaltă. În acea clipă, Chiara şi-a dat seama că trebuia acţionat în plan economic, deşi fondatoarea Mişcării Focolarelor ştia prea puţin despre domeniu. Aşa s-a născut „economia de comuniune”, un experiment devenit imediat realitate şi consolidat în timp. Punându-i pe săraci în centru, intuiţia tinerei din Trentino îmbrăţişează azi întreaga lume, antrenând peste 1.000 de companii, 15 incubatoare de afaceri, 6 proiecte de dezvoltare integrală şi peste 400 de teze de studii. OR, 3 iunie 2021, pag. II IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS semnificații liturgice

umnezeule, prin înjosirea Fiului tău, tu ai ridicat omenirea căzută. Te rugăm, dăruieşte-le credincioşilor tăi bucuria sfântă că au fost eliberaţi din robia păcatului şi călăuzeşte-i la fericirea veşnică. Prin Domnul nostru Isus Cristos. (Rugăciunea zilei, Duminica a XIV-a d.p.a.)

Timpul de peste an Săptămânile care rămân în afara timpurilor forte ale Bisericii formează „Timpul de peste an”. Acest timp cuprinde 33 sau 34 de săptămâni care sunt aşezate între Botezul Domnului şi Miercurea Cenuşii şi între Rusalii şi Advent.

„T

impul de peste an” nu are ca obiect o celebrare deosebită a unui mister precis din viaţa lui Cristos, cum au celelalte timpuri, dar pentru aceasta nu este de o calitate inferioară. Dacă celelalte timpuri sunt numite „timpuri forte”, Timpul de peste an nu poate fi desemnat nicidecum ca un timp „slab” sau născut după celelalte timpuri pentru a umple golul dintre ele. Din contră, istoria ne învaţă că timpul „ordinar” s-a născut chiar mai înainte de sărbătoarea anuală a Paştelui, deci înaintea tuturor timpurilor „forte”. Aceasta deoarece înaintea celebrărilor elaborate ale Paştelui se celebra în mod obişnuit duminica. 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

Timpul de peste an celebrează misterul lui Cristos şi al Bisericii în globalitatea sa, în fiecare săptămână, în mod special duminica. Timpul de peste an de-a lungul istoriei Trebuie specificat din start că gruparea într-un timp unitar, denumit „Timp de peste an”, a tuturor duminicilor necuprinse în timpurile forte, aparține Conciliului al II-lea din Vatican. Înainte, aceste duminici erau numite „după Epifanie” şi „după Rusalii” şi părea că nu au o coeziune internă. În primele secole, numărul săptămânilor „ordinare” a scăzut încet-încet, în funcţie de evoluţia timpurilor

„forte”. Timpul de peste an s-a restrâns în mod notabil atunci când Postul Mare a trecut de la 3 la 5 (spre anul 530) sau 6 săptămâni (spre 604) sau chiar 7 săptămâni (Septuagesima – spre anul 650), apoi când Adventul a trecut pentru scurt timp de la 4 la 6 săptămâni (sec. al VI-lea). În Sacramentarul Gelasian găsim numai 16 liturghii atribuite duminicilor din timpul ordinar, cu titlul general de Per Dominicis diebus. Pentru a fixa titlurile acestor duminici şi numărul lor, s-a încercat ancorarea lor de puncte fixe. Astfel, spre exemplu, duminicile din Advent se calculau mergând înapoi de la Crăciun: Duminica a IV-a (sau a VI-a) înainte de Crăciun, până la Duminica I înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului. Pentru duminicile premergătoare Postului Mare s-a optat pentru numărarea după sărbătoarea Epifaniei: Duminica I după Epifanie… ş.a.m.d (pentru un total între 2 şi 6 duminici). Pentru duminicile dintre Rusalii şi Advent, de-a lungul istoriei au existat mai multe metode de împărţire. Sacramentarul Gregorian, ca şi

FOCUS

Comes-ul lui Alcuin, le distingeau după cum urmează: 5 săptămâni după Rusalii, 5 săptămâni după octava Sfinților Petru şi Paul, 5 săptămâni după Sfântul Laurenţiu, 9 săptămâni după Sfinții Îngeri. Missalul lui Pius al V-lea împărţea duminicile libere în 2 perioade: duminicile după Epifanie (între 3 şi 6) şi duminicile de după Rusalii (24, şi dacă era necesar se puteau relua rugăciunile din duminicile de după Epifanie care rămăseseră necelebrate). Noul Calendar Roman nu mai face această distincție şi numără duminicile din timpul de peste an de la I la XXXIV, fiind întrerupte de Postul Mare şi reluându-se de unde au rămas după Timpul Pascal. Zilele feriale (celelalte zile obişnuite din săptămână în afară de duminică) Faptul că în nicio carte liturgică înaintea Conciliului Vatican al II-lea nu avem lecturi sau rugăciuni pentru celebrările din zilele feriale ne-ar putea duce cu gândul că în aceste zile nu se celebra Liturghia şi că ele nu suscitau niciun interes pentru comunitate. Aceasta în teorie, deoarece în practică, chiar şi în zilele din timpul săptămânii se celebra Liturghia. Atestări avem încă din primele secole de la Tertulian, Sfântul Ciprian şi Sfântul Augustin. Primele zile în afara duminicii în care au existat celebrări au fost cele când se comemorau martirii. Apoi, existau celebrări în zilele de post, adică miercurea şi vinerea, după cum atestă documentele din sec. al IV-lea. Chiar dacă în celelalte zile nu exista o celebrare publică, fixă, ea totuşi avea loc, chiar şi în grupuri restrânse. În Africa, celebrarea cotidiană, deschisă tuturor credincioşilor, e atestată de Sfântul Augustin. În Evul Mediu, odată cu înmulțirea Liturghiilor votive (în cinstea unui

anumit sfânt al locului sau în cinstea Sfintei Fecioare Maria), celebrările liturgice devin tot mai dese şi se stabileşte un program fix pentru celebrări. Reforma propusă de Conciliul al II-lea din Vatican nu prevede formulare eucologice (rugăciunile prezidenţiale: Colecta, Rugăciunea asupra darurilor şi Rugăciunea de după împărtăşanie) specifice pentru fiecare zi ferială, cum există în timpurile forte. Preotul, când celebrează Liturghia în cursul săptămânii, se foloseşte de Colecta, Rugăciunea asupra darurilor şi Rugăciunea de după Împărtăşanie ale duminicii cu care a început săptămâna, afară de cazul când este o sărbătoare sau o comemorare obligatorie cu texte eucologice proprii (sfinţi, martiri, comunul Sfintei Fecioare Maria). În schimb, lecturile sunt unice pentru fiecare zi şi se alternează pe 2 ani (I şi II), aşa încât să fie citită Sfânta Scriptură în proporţie de 90%. Lecţionarul Lectura Sfintei Scripturi a însoţit dintotdeauna absolut fiecare celebrare euharistică, ca primă parte. În mod general, se crede că Biblia se citea la Sfânta Liturghie în decursul unui an în mod continuu (lectio continua), adică textul se relua la următoarea celebrare de unde fusese întrerupt. Mărturii din secolul al III-lea atestă că existau celebrări care aveau lecturi proprii, adică o lectio selecta, şi că nu se citea toată Biblia. Se citea de fapt doar o mică parte din Biblie. Atestări elocvente în această privinţă avem în primele lecţionare şi evangheliare cunoscute nouă, ce provin din sec. al VIII-lea. Lecționarele se numeau Comes (sau liber comicus în liturgia mozarabică = „însoţitori” în limba latină), iar evangheliarele, Capitularia (texte de căpătâi). Aici erau consemnate începuturile (incipit) şi sfârşiturile (explicit) lecturilor

şi ale evangheliilor care trebuiau citite la diferite sărbători sau în diferite zile obişnuite. Cele mai vechi astfel de cărţi liturgice sunt Lecţionarul şi Evangheliarul din Würzburg, alături de Lecţionarul de Murbach, care aveau doar câteva pagini. Odată cu reforma liturgică a Papei Inocenţiu al III-lea (1198-1216), apare ceea ce se cheamă Missale plenum, liturghierul deplin. Alături de rugăciunile de la liturghie, în liturghier au intrat şi lecturile complete, din motive de practicitate. Liturghierul tridentin al lui Pius al V-lea (1570) a preluat acest sistem de a pune împreună în liturghier rugăciunile de la Liturghie cu lecturile proprii. Însă nu erau prea multe lecturile scripturistice, deoarece în afară de Postul Mare, doar duminicile aveau formularele eucologice alături de lecturile proprii. Noutatea adusă de Conciliul al IIlea din Vatican a fost Ordo Lectionum Missae, cu 5 lecționare, specifice fiecărui timp. Lecturile au fost împărţite în 3 ani (A, B, C) pentru duminici şi 2 ani (I şi II) pentru zilele feriale. Concluzie Prima duminică din Timpul de peste an este substituită de Botezul Domnului. Alte duminici sunt înlocuite de solemnităţile Domnului: Preasfânta Treime (imediat după Rusalii), Cristos, Regele Universului. Alte solemnităţi ale Domnului sau ale Sfintei Fecioare (de exemplu, 6 august, 15 august) pot înlocui duminicile din timpul de peste an. Acest lucru ne sugerează că Timpului de peste an nu i s-a acordat o importanţă teologică de sine stătătoare, cum au celelalte timpuri. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că Timpul de peste an, cu duminica în centru, a reprezentat fundamentul şi punctul de plecare pentru toate celelalte timpuri. Text: Pr. Gabriel Anghel IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS eveniment

ăsătoria, ca şi Preoţia, are „o finalitate directă de construire şi dilatare a poporului lui Dumnezeu” şi conferă soţilor o misiune deosebită în edificarea Bisericii. Familia este „Biserică familială”, loc în care acţionează prezenţa sacramentală a lui Cristos între soţi şi între părinţi şi copii.

Forum internațional Între 9 și 12 iunie, pe platforma Zoom, a avut loc forumul „În ce punct ne aflăm cu Amoris laetitia? Strategii pentru aplicarea pastorală a exortaţiei Papei Francisc”. Cu această ocazie Papa a transmis un mesaj video.

orumul a fost organizat de către Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă din Vatican. Au participat responsabilii pentru pastoraţia familiei din cadrul Conferinţelor episcopale (episcopi, preoţi şi soţi), precum şi responsabili internaţionali de asociaţii şi mişcări ecleziale implicaţi în acest domeniu pastoral. Conferinţa Episcopală din România a fost reprezentată de către PS Iózsef Csaba Pál, Episcop de Timişoara şi responsabil cu pastoraţia familiilor în cadrul conferinţei, alături de care au fost prezenţi Mons. Cesare Lodeserto, vicar general la Chişinău, 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

şi Pr. Felician Tiba, director al Oficiului pentru Pastoraţia Familiei, în Dieceza de Iaşi. Prima zi a fost moderată de către Pr. Alexandre Awi Mello. În deschidere, Cardinalul Kevin Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, i-a salutat pe participanţi dorindu-le o întâlnire cât mai fructuoasă şi benefică, amintindu-le de dorinţa Sfântului Părinte Papa Francisc, ca Amoris laetitia să ajungă în cât mai multe familii, să fie aprofundată şi pusă în practică, „fiind un instrument profetic pe care familiile îl au la îndemână în zilele noastre”.

A urmat mesajul video al Papei Francisc, prin intermediul căruia i-a felicitat pe participanţi, îndemnându-i să continue munca începută de către părinţii sinodali, cu ocazia celor două sinoade dedicate familiei, celebrate la Roma în anii 2014 şi 2015. În mesajul său, Sfântul Părinte a spus: „Mă adresez vouă cu ocazia forumului organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, la cinci ani de la promulgarea exortaţiei apostolice Amoris laetitia. Mulţumesc dicasterului pentru că a luat iniţiativa, în pofida dificultăţilor practice datorate pandemiei. Şi vă sunt recunoscător vouă tuturor pentru că aţi răspuns la invitaţie: delegaţii oficiilor pentru familie din peste 60 de conferinţe episcopale şi din peste 30 de mişcări internaţionale sunt astăzi aici, conectaţi pentru această întâlnire. În panorama iniţiativelor mai importante din Anul «Familia Amoris laetitia», forumul reprezintă un moment esenţial de dialog între Sfântul Scaun, conferinţele

FOCUS

episcopale, mişcările şi asociaţiile familiale. Duhul Sfânt să-l facă un moment de rodnicie pentru Biserică, păstori şi laici împreună, pentru a asculta necesităţile concrete ale familiilor şi a ne ajuta reciproc în demararea proceselor necesare pentru a reînnoi vestirea Bisericii. Întrebarea pe care v-o puneţi – «La ce punct ne aflăm cu aplicarea exortației Amoris laetitia?» – vrea să stimuleze la realizarea unui rodnic discernământ eclezial cu privire la stilul şi la finalităţile pastoraţiei familiei în perspectiva noii evanghelizări. Exortaţia apostolică Amoris laetitia este rodul unei reflecţii sinodale aprofundate despre căsătorie şi familie şi, ca atare, cere o muncă răbdătoare de aplicare şi o convertire misionară. Acest forum este în continuitate cu drumul sinodal, care trebuie să se poată concretiza în Bisericile locale şi care cere cooperare, împărtăşire de responsabilitate, capacitate de discernământ şi disponibilitate de apropiere de familii. Căsătoria, ca şi Preoţia, are «o finalitate directă de construire şi dilatare a poporului lui Dumnezeu» şi conferă soţilor o misiune deosebită în edificarea Bisericii. Familia este «Biserică familială», loc în care acţionează prezenţa sacramentală a lui Cristos între soţi şi între părinţi şi copii. În acest sens, «iubirea trăită în familii este o forţă permanentă pentru viaţa Bisericii», îmbogăţită constant de viaţa tuturor Bisericilor familiale. De aceea, în virtutea sacramentului Căsătoriei, fiecare familie devine în toate privinţele un bun pentru Biserică. Aşadar, vă invit să luaţi din nou în mână Amoris laetitia pentru a găsi, printre priorităţile pastorale care sunt indicate în ea, pe acelea care corespund mai mult exigenţelor concrete ale fiecărei Biserici locale

şi să le urmărească cu creativitate şi elan misionar. În timpul pandemiei Domnul ne-a dat oportunitatea pentru a regândi nu numai nevoile şi priorităţile, ci şi stilul şi modul în care se proiectează şi se realizează angajarea noastră pastorală. Pe urma valorii programatice din Evangelii gaudium şi a programului pastoral concret trasat de Amoris laetitia pentru pastoraţia familiei, «sper ca toate comunităţile să facă în aşa fel încât să pună în aplicare mijloacele necesare pentru a înainta pe drumul unei convertiri pastorale şi misionare, care nu poate lăsa lucrurile aşa cum sunt». Aşadar, doresc ca aceste zile de lucru să fie o bună ocazie pentru a împărtăşi idei şi experienţe pastorale; precum şi pentru a crea o reţea care, în complementaritatea vocaţiilor şi a stărilor de viaţă, în spirit de colaborare şi comuniune eclezială, să poată vesti evanghelia familiei în manieră mai eficace, răspunzând la semnele timpurilor.” În prima zi a evenimentului, au conferenţiat sau au dat mărturie: Pr. Alexandre Awi Mello („În ce punct am ajuns cu Amoris laetitia?”), Gabriella Gambino („Catehumenatul matrimonial”), Francisco Albalá şi Toñi Caro („Tinerii în drumul lor spre căsătorie”). În ziua a doua, care a fost moderată de către Linda Ghisoni, au conferenţiat sau au dat mărturie: Davide şi Nicoletta Oreglia Musso („Formarea formatorilor”), Ryan şi Mary Rose („Martorii iubirii”), Christian şi Beate Glöggler („Pregătirea pentru căsătorie şi familie”), Luis şi Pilar Jensen („Educaţia copiilor”), Miguel Ángel Lara Villanueva şi María José Aroco Illán („Şcoala familiei”), Antonio Crespo şi Verónica Fernández („Frumuseţea iubirii”). În ziua a treia, moderată de Gabriella Gambino, au conferenţiat

sau au dat mărturie: Pr. Renzo Bonetti („Spiritualitatea conjugală”), Carlos E. Empke Vianna şi Andréa C. Gonçalves Vianna („Întâlnirea cuplurilor cu Cristos”), Daniel şi Shelley EE („Despre întâlnirea familiilor la nivel mondial”), Marie Gabrielle şi Emanuel Ménager („Misiunea familiei”), Fernando şi Alicia Martinez („Proiectul «Familia misionară»”), Benoît şi Véronique Rabourdin („Soţii în misiune. Iubire şi adevăr”). În ultima zi, moderată de către Pr. Alexandre Awi Mello, au conferenţiat sau au dat mărturie: Mons. Victor Fernandez („A însoţi, a discerne şi a integra fragilitatea”), Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă („Prezentarea Anului Amoris laetitia”). La final, Cardinalul Kevin Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, a făcut o sinteză a celor spuse, afirmând necesitatea ca familiile să descopere că, împreună cu sacramentul Căsătoriei, au primit și o misiune: să conlucreze cu preoții în pastorația familiilor; de asemenea, că este nevoie de o formare adecvată și prioritară a preoților, a diaconilor, a persoanelor consacrate, a cateheților și a altor operatori pastorali; apoi, că soții formați pot fi, la rândul lor, implicați în însoțirea altor familii și să ajungă la toate persoanele în mediul în care trăiesc; precum și faptul că o atenție deosebită trebuie acordată familiilor în criză, în dificultate, celor separați, divorțați, abandonați, copiilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilități, celor care sunt departe de Biserică. O rețea de lucru comună, idee vehiculată și în dezbaterea concluzivă, va permite împărtășirea de idei, proiecte, pentru o eficiență sporită în strădania de a ajunge la cât mai multe familii din lume. (sursa: www.ercis.ro;www.arcb.ro; www.laityfamilylife.va) IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

CHITILA

Ora de rugăciune Miercuri, 9 iunie, Parohia Fericitul Ieremia Valahul din Chitila a găzduit ora lunară de rugăciune a preoților din București. În cadrul momentului de rugăciune, Pr. Antonio a prezentat activitatea Operei Don Guanella, care are în rezidență la Chitila doi preoți și doi aspiranți. BUCUREȘTI

Festivitate Pe 3 iunie, la Biserica Sfânta Tereza a avut loc festivitatea de absolvire a elevilor Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif. Liturghia de deschidere a fost prezidată în premieră de ÎPS Aurel Percă. ARCB

Colectă ÎPS Aurel Percă a instituit, la nivelul întregii Arhidieceze, o colectă anuală în prima duminică a lunii iunie pentru susținerea parohiilor misionare din Dieceza de Marsabit (Kenya), de care se ocupă trei preoți misionari ai Arhidiecezei. Anul acesta, prima colectă pentru misiuni a avut loc pe 6 iunie.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

Procesiune După întreruperea cauzată de pandemie, duminică, 6 iunie a avut loc procesiunea cu Preasfântul Sacrament.

u ocazia sărbătorii Preasfântului Trup și Sânge al lui Cristos are loc o procesiune solemnă cu Preasfântul Sacrament pe străzile Bucureștiului, de la Biserica Italiană până la Catedrala Sfântul Iosif. Anul acesta, după o pauză de un an, s-a reluat această tradiție. Procesiunea a început la ora 15.00 și s-a încheiat cu o Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif, prezidată de ÎPS Aurel Percă. Alături de ÎPS Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, numeroși preoți, persoane consacrate și credincioși romano-catolici și greco-catolici au însoțit cu bucurie Preasfântul Sacrament pe străzile din centrul Capitalei, cu imnuri euharistice. (Sursă: arcb.ro)

Festivalul Tinereții, după o pauză îndelungată

După amânări din pricina pandemiei, Festivalul Tinereții a avut loc pe 5 iunie.

upă amânări din pricina pandemiei, Festivalul Tinereții a avut loc sâmbătă, pe 5 iunie. La cea de-a 13-a ediție au participat grupuri de la parohiile Bucureștii Noi, Adormirea Maicii Domnului București, PopeștiLeordeni, Cioplea, Ploiești, Sfânta Tereza și Catedrala Sfântul Iosif. Evenimentul s-a desfășurat sub formă de concurs, fiind oferite trei premii de către Asociația Signis România: Cel mai bun moment artistic, câștigat de tinerii de la AMD, Cea mai bună interpretare artistică, câștigat de grupul Parohiei Sfânta Tereza, și Cel mai original moment artistic, câștigat de tinerii Parohiei Cioplea. Sursă: arcb.ro

Luna iunie, o lună a hramurilor În Arhiepiscopia de București, nu mai puțin de 17 parohii își sărbătoresc hramul în luna iunie.

pt parohii au hramul în ziua Sfântului Anton de Padova: București, Brezoi, Câmpina, Constanța, Măcin, Mihail Kogălniceanu, Râmnicu Vâlcea și Urziceni. Biserica Italiană din București și-a sărbătorit hramul de Joia Verde, parohiile din Sinaia, Slobozia și Biserica Franceză din București, în sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, cele din Caracal și Romanu, cu ocazia sărbătorii Inimii Neprihănite a Mariei, și, de Sfinții Petru și Paul, cele din București, Chirnogeni, Lumina și Pitești.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Consacrarea altarului și sfințirea bisericii Duminică, 13 iunie, a fost sfințită Biserica Sf. Anton de Padova din Iași; PS Iosif Păuleț și PS Petru Gherghel i-au consacrat altarul.

eveniment Pe 13 iunie a avut loc Prima Sfântă Împărtășanie în comunitatea de romi a cartierului Barbu Lăutaru din Blaj.

e 13 iunie a fost sfinţită Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași (ale cărei lucrări de construcție au început în urmă cu 30 de ani), iar altarul ei a fost consacrat. Liturghia a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iaşi, alături de PS Petru Gherghel, Episcop emerit. La sărbătoare au participat credincioşi din comunitatea parohiei, oaspeți, persoane consacrate, Pr. Paul Budău, decan de Iaşi, preoţi originari, vicari şi colaboratori care au activat la parohie şi Părintele paroh, Alois Farţadi. La cuvântul de învăţătură PS Iosif a vorbit despre viaţa Sfântului Anton de Padova, cunoscut de toţi ca fiind iubitor de Sfânta Scriptură. După

e 13 iunie, la Biserica Sfântul Andrei și Fericitul Ioan Suciu din Blaj, a avut loc Prima Sfântă Împărtășanie a 13 copii. PS Cristian, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a vorbit despre semnificația acestui moment, amintind de prezența Sfântului Părinte în comunitatea din Barbu Lăutaru în 2019. Au participat credincioși, precum și reprezentanți ai autorităților civile județene și locale, iar copiii au primit câte o binecuvântare apostolică nominală, transmisă în numele Papei Francisc de Nunțiul Apostolic în România. Sursă: bisericaromanaunita.ro

omilie a urmat momentul consacrării altarului. În masa altarului au fost aşezate relicvele Sfântului Anton de Padova şi ale Fericiților Anton Durcovici, Vladimir Ghika şi Veronica Antal. După acest moment a urmat ungerea altarului şi a stâlpilor bisericii cu Sfânta Crismă. Sursă: ercis.ro

SPANIA

ISRAEL

UNGARIA

Campania „O săptămână pentru viață”

„Ziua păcii pentru Orient”

Imnul Congresului Euharistic

În anticiparea intrării în vigoare a legii de eutanasiere în Spania, un grup de tineri din Madrid a lansat o campanie națională de post și rugăciune pentru sfârșirea eutanasierii în lume, convertirea sufletelor și răspândirea culturii vieții, intitulată „O săptămână pentru viață”; aceasta s-a desfășurat în premieră în perioada 18-25 iunie. Tinerii protagoniști au subliniat faptul că această lege încalcă dreptul inerent la viață, care este asigurat și de constituția țării.

Pe 27 iunie, liderii catolici din Orientul Mijlociu au lansat o nouă inițiativă de rugăciune și dialog: „Ziua păcii pentru Orient”. La Liturghia anuală a inițiativei, care anul acesta a fost celebrată la Nazaret, se face actul de consacrare a Orientului Mijlociu la Sfânta Familie. S-a binecuvântat și o icoană a Sfintei Familii, care va fi dusă în pelerinaj în țările Orientului Mijlociu și va ajunge la Roma pe 8 decembrie pentru încheierea Anului dedicat Sfântului Iosif.

Pe 14 iunie, Card. Péter Erdő, Arhiepiscopul de Esztergom-Budapesta, a prezentat imnul celui de-al 52-lea Congres Internațional Euharistic, ce se va desfășura între 5 și 12 septembrie 2021 la Budapesta, cu participarea Sfântului Părinte, care va prezida Liturghia de încheiere a Congresului. Card. Erdő a explicat că textul este o variantă actualizată a imnului Congresului din 1938 („Binecuvântează pământul cu pace și onoare, adu-ne pe toți în binecuvântata ta adunare”). IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate SPIRITUALITATE

Sensul şi valoarea adoraţiei perpetue

upă o absenţă de 20 de ani, o fiică a Arhidiecezei, Sora Maria Annunziata a lui Isus Euharistie, a revenit în ţară. Cu un proiect precis. O lăsăm să se prezinte şi să ne spună despre ce este vorba. Sr. A.: Mă numesc Sora Annunziata şi aparţin Ordinului Adoratoarelor Perpetue ale Preasfântului Sacrament. Ordinul nostru are misiunea de a-l adora pe Isus zi şi noapte, fără întrerupere, şi de-a răspândi cultul euharistic în rândul credincioşilor. Astăzi sunt aici pentru că m-am simţit îndemnată în inima mea să vin şi să caut persoane doritoare de a face adoraţie perpetuă şi la Bucureşti. Dorinţa mea s-a întâlnit cu dorinţa păstorilor noştri (şi nu numai a lor); ei m-au încurajat să vin şi să vedem împreună cum am putea să avem şi în capitală o capelă de adoraţie. Adoraţia perpetuă este prezentă în toată lumea şi implică milioane de persoane. În Franţa, de 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

exemplu, în Bazilica Sacré Cœur din Paris, adoraţia se desfăşoară neîntrerupt de peste 120 de ani... Rep.: Soră Annunziata, de ce este atât de importantă adoraţia perpetuă? Ce are ea specific faţă de alte forme de rugăciune? Sr. A.: Ca răspuns, ajunge să amintim cuvintele câtorva papi. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, care făcea zilnic o oră de adoraţie, ne îndeamnă „să fim generoşi cu timpul nostru pentru a merge să-l întâlnim (pe Isus) în adoraţie şi contemplare, plini de credinţă şi gata să reparăm marile greşeli şi crime ale lumii” (Dominicae cenae, 3). Iar în 1981, cu ocazia începerii adoraţiei perpetue în Bazilica Sfântul Petru, tot el spunea: „Cel mai sigur şi mai eficient mod de a stabili o pace durabilă pe faţa pământului este prin marea putere a adorării perpetue a Preasfântului Sacrament.” La rândul său, în îndemnul apostolic postsinodal Sacramentum caritatis,

Papa Benedict al XVI-lea scrie: „Actul de adoraţie în afara Sfintei Liturghii prelungeşte şi intensifică ceea ce s-a făcut în celebrarea liturgică însăşi. De fapt, numai în adoraţie se poate maturiza o primire profundă şi adevărată. Tocmai în acest act personal de întâlnire cu Domnul se maturizează apoi şi misiunea socială care este cuprinsă în Euharistie şi care vrea să rupă barierele nu numai între Domnul şi noi, ci mai ales barierele care ne despart pe unii de alţii... În limita posibilului, mai ales în centrele mai populate, va fi bine de găsit biserici sau oratorii care să fie rezervate anume pentru adoraţia perpetuă” (SC 66-67). Iar Papa Francisc, în Joia Verde din 2018, spunea: „Euharistia este un aliment simplu, precum pâinea, dar este unicul care satură, pentru că nu există iubire mai mare... Când îl adori pe Isus în Preasfântul Sacrament, îl primeşti de la El pe Duhul Sfânt şi găseşti pace şi bucurie. Dragi fraţi şi surori, să alegem această hrană a vieţii: să punem pe primul loc Sfânta Liturghie, să redescoperim adoraţia în comunităţile noastre!” Rep.: Dar dacă este atât de important, ce înseamnă, de fapt, a adora? Sr. A.: În Cartea întâi a Regilor, cap. 19, îl vedem pe profetul Ilie în momentul cel mai critic din viaţa lui. După ce se luptase cu idolatria şi cultele păgâne, după ce-i ucisese pe toţi profeţii lui Baal, ameninţat de regina Izabela, iată-l că fuge în pustiu ca să-şi scape viaţa. Dorind să restabilească puritatea credinţei şi să salveze alianţa, după ce merge 40 de zile şi 40 de nopţi, ajunge la muntele Horeb, sau Sinai, acolo unde adevăratul Dumnezeu i se revelase lui Moise şi încheiase alianţa cu poporul Său. Intră într-o peşteră să petreacă noaptea, dar Domnul îi spune: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului.” Adoraţia – pe scurt, asta înseamnă:

Biserică și societate

să ieşi din preocupările tale şi să stai în faţa Domnului. Uneori poate eşti prea obosit, ori prea copleşit ca să mai poţi spune sau gândi ceva – dar ceea ce contează, tocmai în aceste clipe, e să stai în faţa Domnului. Vedeţi, tendinţa omului, când e noapte, e să intre în peşteră, să se adăpostească. Epidemia ne-a închis pe toţi în casă, aducând cu ea frica, descurajarea, deziluzia. Suntem închişi ca într-o peşteră şi-aşteptăm să treacă această noapte. Dar ea va trece numai când vom ieşi, căci afară e deja ziuă, este ziua veşnică a lui Dumnezeu, care străluceşte prin lumina credinţei. Rep.: Foarte interesant că şi Platon în Republica foloseşte alegoria peşterii atunci când vrea să justifice locul filosofului în societate. Platon consideră că numai filosoful, contemplativul este vrednic a fi rege, pentru că doar contemplând omul reuşeşte să rupă lanţurile şi să privească în faţă realitatea lucrurilor, soarele din afara peşterii... Sr. A.: Da, este de remarcat că deja Platon foloseşte această imagine a peşterii pentru a ne avertiza asupra tendinţei omului de a se închide într-o lume a lui. Platon aseamănă existenţa umană cu un grup de oameni înlănţuiţi într-o peşteră unde nu pot vedea decât umbre proiectate pe perete, pe care ei le iau drept unica realitate. Contemplaţia, spune Platon, este singura în măsură să ne scoată afară din această peşteră a iluziilor şi a spaimelor noastre. Mergând pe urmele lui, să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim cum ar arăta lumea noastră dacă, în fiecare săptămână, cei care o conduc ar face o oră de adoraţie... Rep.: Poate deci adoraţia să răspundă problemelor lumii actuale? Sr. A.: Vedeţi, în multe ţări din lume criza demografică a ajuns la extrem. Riscăm ca omul să fie pe cale

de dispariţie. Dar nu numai ca fiinţă biologică, ci mai ales ca fiinţă spirituală. Trăim într-o epocă tehnologică şi tehnologizantă. Suntem capabili să anihilăm omul spiritual, suprimând legătura cu Creatorul... Da, omul a devenit foarte puternic; dar câţi, în ziua de astăzi, mai sunt capabili să fie oameni? Vocaţia omului se realizează pe deplin atunci când stă în faţa Domnului, a Omului adevărat. Rep.: Concret vorbind, ce presupune o capelă de adoraţie perpetuă? Sr. A.: Capela este animată în primul rând de credincioşii laici care, cu rândul, fac adoraţie zi şi noapte. Nu e ceva ce ţine de o mişcare anume, ci este o acţiune a întregii Biserici, cerută şi recomandată de Sfinţii Părinţi, şi toate realităţile ecleziale iau parte la ea. Adoratorii sunt invitaţi să se angajeze pentru o oră de adoraţie pe săptămână. Datorită angajamentului lor continuu, Capela de Adoraţie rămâne deschisă oricui şi oricând, chiar şi atunci când bisericile sunt închise. Rep.: Pot exista anumite temeri sau reticenţe în ceea ce priveşte adoraţia, şi mai ales adoraţia nocturnă? Sr. A.: În primul rând, avem teama că nu vom putea acoperi toate cele 24 de ore, zi de zi. Despre aceasta vom vorbi mai jos. Apoi, avem reticenţa faţă de adoraţia pe timp de noapte. Dar noaptea este foarte specială. Şi Domnul nostru petrecea nopţile în rugăciune. Noaptea este un timp privilegiat de reculegere, propice pentru naşterea a ceva nou. Iar binefacerile... nu le vom putea măsura niciodată. Rep.: Care ar fi roadele adoraţiei? Avem şi mărturii de eliberare, de vindecare? Sr. A.: Părintele Ghislain Roy, preot canadian, după ce a trăit el însuşi experienţa darului adoraţiei euharistice, astăzi străbate lumea ca să le propună tuturor celor care suferă, trupeşte şi sufleteşte, să îngenuncheze

în faţa Euharistiei. „S-a constatat că acolo unde sunt capele de adoraţie perpetuă – spune el – rata criminalităţii scade, sinuciderile se răresc, răul se retrage: unde Isus este prezent, lumina distruge întunericul.” Nu există exorcism mai bun pentru un oraş decât să aibă o capelă de adoraţie perpetuă. Rep.: Practic, ce se face pentru a deschide o capelă? Pentru deschiderea unei capele, organizatorii fac cunoscut acest proiect căutând voluntari care să ofere o oră pe săptămână, adică 168 de persoane. În acelaşi timp, din rândul lor se caută şi 29 de voluntari pentru echipa de coordonatori. Cei care doresc să participe sunt rugaţi să completeze o invitaţie, pentru a şti câţi credincioşi se oferă în total. Mulţi, când se propune deschiderea unei capele pentru adoraţie perpetuă, oscilează între dorinţă şi frică, zicând: este imposibil, aici nu poate să funcţioneze, este un loc dificil, nu va veni nimeni. Începe o luptă spirituală, care e greu de înţeles dacă nu suntem conştienţi de măreţia acestui dar de vindecare şi de eliberare care e Euharistia... De aceea, concret, la îndemnul Înalt Preasfinţitului Aurel, voi merge să vorbesc despre acest proiect în parohii, iar când se va întruni numărul suficient de oferte vom ţine o întâlnire cu toţi cei care s-au înscris ca adoratori şi vom furniza toate informaţiile necesare privind organizarea. Rep.: Cum vă pot contacta cei care au aflat despre iniţiativă din revista Actualitatea creştină? Sr. A.: Ne dorim ca în viitor să avem şi un site, dar până atunci puteţi scrie pe adresa revistei, care ne va redirecţiona mesajele. Rep.: Vă mulţumim. Domnul să binecuvânteze lucrarea pe care aţi început-o! Sr. A.: Şi eu vă mulţumesc. IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate doctrină socială

„O

menirea are obligația de a proteja această comoară, creația, darul incomensurabil al lui Dumnezeu făcut omenirii, și totodată să se angajeze împotriva unei folosiri fără discernământ a bunurilor pământului.” (Papa Benedict XVI, 27.9.2008)

Mi-e sete! (Ioan 19, 28) Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

i-e sete! Așa se lamentează un om. Domnul nostru este Creatorul oceanelor și al apelor cerului. Mâna Sa închide sau deschide fântâna cerului și trimite ploaie peste oamenii buni și peste oamenii răi. Lui Îi aparține marea, El a făcut-o... și totuși Îi este sete. De ce? Pentru că de prea multe ori ne comportăm ca niște administratori iresponsabili fără a fi conștienți de faptul că toți facem parte din „darul Creației” (cf. Papa Francisc, Discurs cu ocazia relansării Deceniului Națiunilor Unite pentru refacerea ecosistemelor, 4 mai 2021). Epuizarea resurselor naturale reprezintă cu siguranță o chestiune de importanță primară. Apa potabilă și curată, pentru că este indispensabilă pentru viața umană și pentru a susține ecosistemele 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

terestre și acvatice, poate fi pusă în topul acestor probleme. Sărăcia de apă publică există în special în Africa, unde mari sectoare ale populației nu au acces la apa potabilă sigură sau îndură secete care fac dificilă producția de hrană. În unele țări există regiuni cu abundență de apă, în timp ce altele îndură o gravă carență (Laudato si’, 28). Dar, pe lângă absența apei, o mare problemă este aceea a calității apei disponibile pentru cei săraci, care provoacă multe decese în fiecare zi. Printre cei săraci sunt frecvente bolile legate de apă, inclusiv cele cauzate de microorganisme și de substanțe chimice. Dizenteria și holera, cauzate de igiena precară și de surse de apă necorespunzătoare, sunt un factor semnificativ de suferință și de mortalitate infantilă. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, profitându-se de carența apei sau a

calității sale, în unele locuri înaintează tendința de a privatiza această resursă scăzută, transformată în marfă supusă legilor pieței. Dar „accesul la apa potabilă și sigură este un drept uman esențial, fundamental și universal, pentru că determină supraviețuirea persoanelor, și pentru aceasta este condiție pentru exercitarea celorlalte drepturi umane” (Laudato si’, 30). „Pentru noi, credincioşii, «sora apă» nu este o marfă: este un simbol universal şi este izvor de viaţă şi de sănătate. Prea mulți fraţi, atâţia, atâţia fraţi şi surori au acces la puţină apă şi eventual poluată! Este necesar să se asigure pentru toţi apă potabilă şi servicii igienice” (Papa Francisc, Angelus, 21 martie 2021). Să revenim la imaginea lui Cristos pe cruce. S-a coborât la noi și a strigat: „Mi-e sete!” El este Domnul izvoarelor și al apelor adânci, dar pe cruce fiind nu I s-a dat nici măcar un pahar de apă rece. Dacă ar fi strigat îngerilor Săi: „Mi-e sete!”, atunci cu certitudine aceștia s-ar fi luat la întrecere în a-L servi. Și astăzi Domnul strigă „Mi-e sete!” prin vocea atâtor însetați. Îl servim?

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Iubiți de dușmani

ste posibil așa ceva? Tu ce crezi? Printre credințele sale, Platon o avea și pe aceasta: „mulți oameni sunt iubiți de dușmani și urâți de prieteni”. M-am oprit puțin și am început să mă gândesc la prietenii mei, dacă aceștia m-ar urî din spatele prieteniei pe care mi-o arată. Și, din fericire, am constatat că nu... în proporție de 90%. Dar m-am dus apoi cu gândul la posibilii „dușmani”. Știi ce am constatat? Că nu sunt chiar dușmani, sunt cel mult persoane despre care aș putea avea impresia că nu mă simpatizează prea mult. Cine poate avea doar admiratori? Am putea vorbi de dușmani dacă ne gândim la opozanții lui Isus, cărturarii, fariseii, unii din grupul sacerdotal, cărora Isus le cam încurca liniștitul „stil de lucru” și care au ajuns să se coalizeze pentru a-l da la moarte. Sper ca nici tu, nici eu să nu avem parte de asemenea persoane. Știi ce mi se pare interesant? E faptul că proiectăm asupra unor persoane titlul de dușman, dar poate ne pripim cam mult. Poate îl

considerăm dușman pe colegul de la muncă cu care ne punem într-o amăgitoare competiție. Sau poate unul dintre părinți, care nu îmi satisface o dorință, sau poate rivalul care dorește aceeași persoană pe care o placi și tu, sau chiar cel care aleargă spre același singur loc liber din autobuz. Oare el se simte dușmanul tău sau te vede la fel? Poate ar trebui revizuite „setările” în această privință. Culmea! O asemenea persoană ne poate fi de folos: ne determină la reflecție, căci conceptul de „oponent” este o alegere proprie; dacă suntem în competiție cu ea, ne poate ajuta ca, dorind să o depășim, să ne extindem limitele; dacă te ofensează, vei învăța să devii indiferent la asemenea vorbe; poți avea ocazia să o evaluezi și astfel să o cunoști mai bine – vei constata că nu sunt diferențe mari între voi; Nietzsche avea și el o vorbă: ceea ce nu te doboară te face mai puternic. Chiar crezi că ai dușmani? Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Duhul Sfânt ne învață să privim pe toată lumea cu ochii lui Dumnezeu și să-i tratăm pe frații noștri cu blândețea inimii sale. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum crezi tu că va fi judecata universală?

m încredere că atunci când ne vom înfăţişa în faţa judecăţii din urmă vom primi multă milostivire. Papa Francisc spune: „Dacă ar trebui să-mi înfăţişez judecata îmi vine în minte… o îmbrăţişare. Domnul mă va strânge în braţe şi îmi va spune: aici ai fost credincios, aici nu prea; vino însă, să sărbătorim, pentru că ai sosit. (…) El este «bolnav» de milostivire, nu poate să nu ierte. Nu aş îndrăzni să-l privesc înainte de a mă fi îmbrăţişat.” Ca să creştem în această încredere că milostivirea lui Dumnezeu este nemărginită, avem nevoie să cerem asta cu stăruinţă în rugăciune. Şi acest lucru nu este mereu simplu. Uneori nu ştim ce să cerem în rugăciune sau ne este mai uşor să rămânem cu această stare de vinovăţie, păcătoşenie, nevrednicie, decât să privim chipul Milostivirii şi să acceptăm că suntem păcătoşi iubiţi. Să cerem harul să ne lăsăm atinşi de Cristos în rănile noastre adânci, pentru a înţelege cu inima că vindecarea noastră înseamnă să primim tandreţea milostivirii Lui cât mai mult. Sr. Gabriela Lungu FCJ

IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR reportaje

„Christus vivit”, o nouă reușită a trupei Verità

ântată pentru prima dată la Deschiderea Noului An Pastoral (10 octombrie 2020) în Catedrala Sfântul Iosif, de către trupa Verità, melodia „Christus vivit” a avut parte de o nouă lansare, de această dată într-un videoclip, în cadrul Festivalului Tinereții, desfășurat la Teatrul de animație Țăndărică (5 iunie 2021). Această reușită face parte dintr-un proiect mai amplu al Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului – București, care dorește să faciliteze accesul tinerilor la exortația apostolică postsinodală a Papei Francisc, Christus vivit. Având ca sursă de inspirație publicația menționată, Sr. Andreea Mihoc din Congregația „Surorile slujitoare ale săracilor” a compus textul melodiei. „Un imn al tinerilor! Un mesaj al Bisericii pentru tineri! Un rezumat al exortației Papei Francisc adresate tinerilor! S-a născut în fața Preasfântului Sacrament, în prezența Duhului Sfânt cel creativ și surprinzător, care ne-a «mișcat» pe toți cei implicați în acest proiect! Practic, în realizarea acestui proiect, fiecare din cei implicați «și-a pus talanții la

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

bătaie» cu mult drag și bucurie, iar rezultatul este unul pe măsură!” Odată realizat textul, tinerii trupei au fost receptivi și au animat-o melodic. Cătălina Moise, solistă, ne relatează: „Pr. Marian ne-a propus să compunem un imn pornind de la cuvintele Papei Francisc din exortația Christus vivit. Am fost foarte încântați de idee, gândindu-ne că va fi prima piesă din albumul pe care intenționăm să-l lansăm. Așa că ne-am pus pe treabă. După multe întâlniri și ore petrecute la repetiții am reușit să obținem forma finală a piesei, pe care am înregistrat-o la studioul nostru. Pentru realizarea videoclipului am colaborat cu un tânăr, prieten al trupei, care a turnat secvențele video, și cu Frații Carmelitani de la Mănăstirea din Ciofliceni, unde am petrecut o zi întreagă pentru filmări. Sr. Andreea și un grup de dansatori au conceput mica coregrafie, iar montajul a fost regizat de Răzvan Pîrlog (toboșar) și Cătălin Galu (percuționist).”* Reacțiile publicului nu au întârziat să apară: „Mă bucur că am putut să ajut și să fac parte din acest proiect, dar mai

ales mă încântă faptul că cei din trupă au vrut ca și noi (din Echipa diecezană) să facem parte din inițiativă. La filmări am avut parte de sentimentul puternic de unitate care ne leagă și m-am simțit parte dintr-un întreg, din întregul CDPT.” (Silvia, dansatoare) „Videoclipul imnului «Christus vivit» reprezintă mărturia vie de credință a tinerilor catolici din Arhidieceza de București. Sper ca acest imn de laudă să ajungă la cât mai mulți tineri și să le dea curajul de a spune da lui Dumnezeu, de a vesti cuvântul Său fără teamă, în orice timp!” (Mădălina Ș.) „Atmosfera și versurile melodiei mă inspiră în viața de zi cu zi. Mi-au plăcut mult cadrele realizate cu drona.” (Thomas L.) „Pentru mine, noul videoclip a fost ca un nou impuls de a trăi cu entuziasm și dăruire tinerețea și vocația mea.” (Sr. Tereza N.) „Cristos este viața noastră. A fost și centrul acestui cântec. Mă bucur că există astfel de inițiative în care talentele tinerilor sunt puse împreună pentru a prezenta celorlalți tineri și lumii întregi care este centrul vieții noastre.” (Pr. Iosif G.) * Sursa: https://arcb.ro/website/2021/ 06/08/christus-vivit-prima-piesa-dinviitorul-album-al-trupei-verita/

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

n luna iulie este foarte posibil ca, alături de prietenii noștri, să avem parte de multă distracție și aventură nouă. Însă, deși ne bucurăm că trăim aceste clipe, în această fantezie, să nu uităm cumva de Isus și de faptul că El ne

cheamă să ne „distrăm” alături de El într-o altfel de fantezie, a faptelor bune, atenți la nevoile celor din jur. Fericirea va apărea în ambele cazuri, însă în cel de-al doilea va fi mai consistentă. Andreea Lazăr

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fericitul Pier Giorgio Frassati (4 iulie)

Știai că:

Reflexie

A venit vara

venit vacanța, au venit concediile. Merităm această pauză. Doar am muncit atât de mult, desigur că avem dreptul de a face un repaus de la efortul din ultimul timp. Toate, ca un premiu pentru rezultatele fabuloase pe care le-am obținut. În multe dintre parohiile noastre a fost Prima Sfântă Împărtășanie. Copiii din comunitățile noastre au învățat Micul Catehism, au fost introduși în misterele credinței noastre și apoi, într-un cadru festiv, s-au împărtășit pentru prima dată. După aceea, au sărbătorit împreună cu părinții și au intrat în vacanță. Or, vacanța aceasta de vară este meritată. Merită și părinții, împreună cu cei mici, să ia o pauză. Doar că e foarte obositor să te trezești

în fiecare duminică și să mergi la biserică. Nu cred că se supără nimeni dacă lipsești de la liturghie câteva săptămâni. Cred că oricine are ochi poate să observe diferențele din multe parohii, de la Liturghia copiilor, dintre martie și iulie. Măcar dacă vacanța s-ar termina în septembrie, dar aceasta continuă până la Mir și apoi devine perpetuă în prea multe dintre cazuri. Oare nu ar trebui să tratăm participarea la liturghie ca pe un maraton, în loc de a o privi ca pe un sprint? Oare acest maraton nu ar trebui să îl continuăm până ajungem la patria noastră cerească? Dacă nu vom face asta, va fi ca un somn în timpul zilei. Cred că este evident faptul că celui care doarme prea mult în timpul zilei îi vine mai greu să se odihnească când vine noaptea. Rafael Ropotă

• acesta a trăit doar 24 de ani, murind de poliomielită? • s-a născut în Torino, în Italia, în perioada regimului fascist, fiind un opozant activ al fascismului? • s-a alăturat Acțiunii Catolice și Societății Sfântului Vincențiu de Paul, dedicându-și timpul liber ajutorării celor în nevoie? • a fost un iubitor de sport (alpinism, schi, înot, fotbal, drumeții, scrimă, canotaj, echitație)? • le-a vorbit tinerilor despre adevărata fericire, zicându-le: „Pentru că adevărata fericire, dragi tineri, nu constă în plăcerile acestei lumi și în lucrurile pământești, ci în pacea conștiinței pe care o putem avea numai dacă suntem curați cu inima și mintea...”? • a fost beatificat în 1990, de către Papa Ioan Paul al II-lea? Alexandra Corina Iacoban

IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Campus la munte pentru animatorii parohiali

n perioada 1-4 iulie a.c. se desfășoară la Pârâul Rece campusul formativ pentru animatorii parohiali. Întrucât cursul de formare organizat la Ciofliceni (Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, 7-9 mai) de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului din București, a avut reacții nesperat de pozitive*, s-a considerat că este oportun să prelungim experiența participanților de la această ediție, dar să facem loc și altor doritori de a cunoaște tainele vieții de animator. Astfel, în perioada mai sus amintită, și într-un loc aparte cum este Mănăstirea franciscană Sfânta Treime de la Pârâul Rece, actuali și viitori adolescenți și tineri animatori din comunitățile Arhidiecezei de București, călăuziți de către tinerii din Echipa diecezană, dar și invitați

iulie 2021 1-5 iulie – Campus pentru animatorii parohiali

surpriză, vor fi împreună pentru un timp de comuniune și formare. Formatorii vor avea în vedere să îmbine utilul cu plăcutul: aplicații practice, dezbateri, jocuri, momente recreative, momente spirituale, dar și drumeție în natură; acestea sunt doar câteva din ingredientele pentru o nouă experiență reușită de care vor avea parte participanții la acest campus. (CDPT)

Cluj

Invitație pentru liceeni

Drumeție la Feleac

În perioada 11-24 iulie, liceenii sunt invitați la școala de vară TEOSPOR, organizată de Universitatea „A. I. Cuza” din Iași. Școala de vară este un program-punte în două domenii: educație fizică şi sport și teologie romano-catolică. Programul propune elevilor de liceu cursuri interactive și ateliere de lucru, consiliere și orientare în carieră etc. Costurile sunt acoperite, participarea fiind gratuită. Informații suplimentare la: www.ftrc.uaic. ro sau iulian.faraoanu@uaic.ro.

ASTRU Cluj a adresat membrilor ASTRU din întreaga țară invitația la o drumeție în Feleac, pe 19 iunie. Inițiativa s-a înscris în Săptămâna Spiritualității, din perioada 14-20 iunie, cu tema „Întoarce-ți privirea spre Creație!”. Însuși Papa Francisc a subliniat că suntem parte a Creației și avem o răspundere față de habitatul nostru. Drumeția a sărbătorit comuniunea noastră cu natura și s-a încheiat printr-un moment de rugăciune și recunoștință la Mănăstirea Stavroanastasis. (Flavia Dobre)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă! Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

* A se vedea reportajul Theodorei Bratu din revista Actualitatea creștină, numărul 6/2021, pagina 18.

Iași

Activitatea CDPT

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

A cincea și a șasea plagă (Ex 9,1-12)

omnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească! Căci dacă tu refuzi să-l laşi să plece şi dacă te întărești împotriva lui, iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale care sunt pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor şi asupra oilor, şi va fi o molimă cumplită! Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele egiptenilor şi nu va muri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israel.”» Domnul a hotărât un timp şi a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în ţară.»”

Toate turmele egiptenilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israel n-a murit niciun animal. Faraon a trimis să vadă, şi iată că niciun animal din turmele lui Israel nu pierise! Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat poporul să plece. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ,,Umpleţi-vă mâinile cu funingine din cuptor şi Moise s-o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraon! Se va face pulbere peste toată ţara Egiptului şi vor fi bube supurânde care produc băşici pe oameni şi pe animale în toată ţara Egiptului.” Ei au luat funingine din cuptor şi au stat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer şi ea s-a făcut bube, băşici

Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat poporul să plece (Ex 9, 7) supurânde pe oameni şi pe animale. Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi şi pe toţi egiptenii. Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.

De colorat:

De ce să vă împietriţi inima cum şi-au împietrit inima egiptenii şi Faraon? (1Sam 6, 6)

IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Deschiderea Anului Familiei Sâmbătă, 17 iulie, la Mănăstirea carmelitană de la Ciofliceni are loc deschiderea Anului Pastoral „Familia Amoris Laetitia” la nivel diecezan. ÎPS Aurel ne cheamă să-i încredinţăm Domnului familiile care alcătuiesc parohiile noastre. Text: Pr. Fabian Măriuţ

erioada pandemiei ne-a restrâns mult posibilitatea de a ne mişca, de a ne vizita unii pe alţii, de a merge în pelerinaj. A sosit timpul „să mergem împreună” aşa cum ne îndemna Papa Francisc cu ocazia vizitei sale în România. E sugestiv că la data de 31 mai 2019, în Catedrala Sfântul Iosif, Sfântul Părinte a predicat despre Vizita Sfintei Fecioare Maria la vara sa Elisabeta. Atunci ne-a vorbit despre cultura întâlnirii şi despre bucurie. Cele două femei, Maria şi Elisabeta, fac parte din două generaţii diferite, care se succedă şi se împletesc. Întâlnirea lor simplă şi umilă este un semn al fraternităţii care aduce bucurie, este model al comuniunii care trece de la inimă la inimă. Ca popor al lui Dumnezeu, pe 17 iulie avem ocazia

să ne întâlnim cu Păstorul diecezei pentru a trăi în mod vizibil şi tainic comuniunea şi bucuria de a fi fraţi în Cristos, de a fi familia de familii a Bisericii. Locul în care are loc deschiderea Anului Familiei este semnificativ: sanctuarul diecezan al Maicii Domnului. Codul de Drept Canonic defineşte astfel sanctuarul: „o biserică sau un alt loc sacru unde credincioşii se duc în număr mare în pelerinaj, dintr-un motiv special de evlavie (...)” (nr. 1230). Locul sacru unde slujesc fraţii carmelitani este cuceritor prin graţia arhitectonică, prin spaţiile amenajate, care sunt o grădină dăruitoare de frumuseţe şi pace, dar mai ales prin biserica atât de primitoare în care Isus este înfăţişat ca Mire, iar Biserica, poporul lui Dumnezeu,

La sanctuar „credincioşii se duc în număr mare în pelerinaj”. Vizita la sanctuar încurajează evlavia, adică acea sensibilitate faţă de prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în suflet.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

reprezentată de Fecioara Maria şi de sfinţi, ca mireasă. Imaginea votivă ne aminteşte astfel de Nunta Mielului din Cartea Apocalipsului. Şi cum nunta se află mereu sub semnul belşugului şi al bucuriei, aş preciza că la celebrarea sacramentului Căsătoriei soţilor li se aminteşte că Domnul Cristos binecuvântează din belşug dragostea lor conjugală. La aceasta ar putea cugeta soţii creştini, dar şi fiecare credincios în parte. „În sanctuare să se ofere mai din belşug credincioşilor mijloacele de mântuire, vestindu-se cu zel cuvântul lui Dumnezeu, favorizându-se în mod adecvat viaţa liturgică, mai ales prin celebrarea Euharistiei şi a Pocăinţei şi cultivându-se practicile de pietate populară aprobate” (Codul de Drept Canonic, nr. 1234).

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu În Faptele Apostolilor, Luca insistă asupra semnelor și a minunilor care însoțesc cuvântul apostolilor și asupra grijii față de bolnavi. În capitolul 5 din Fapte, Biserica pare un „spital de campanie”, care îi primește pe bolnavi.

Bolnavii sunt cei privilegiați pentru Biserică, pentru inima sacerdotală, pentru toți credincioșii.

Text: Iulia Cojocariu

ateheza Papei Francisc din data de 28 august 2019 a fost centrată asupra figurii Apostolului Petru „care domină grupul apostolic datorită primatului (cf. Mt 16,18) și misiunii pe care le-a primit de la Cel Înviat (cf. In 21, 15-17)”. Petru inaugurează predicarea kerygmei în ziua Rusaliilor (cf. Fap 2, 14-41), iar în timpul conciliului de la Ierusalim va îndeplini o funcție de conducere (cf. Fap 15 și Gal 2, 1-10). Bolnavii sunt destinatarii privilegiați ai veștii celei bune a Împărăției, sunt frați în care Cristos este prezent în mod deosebit. Petru trece printre bolnavi, așa cum făcuse și Isus, luând asupra lui infirmitățile și bolile. Petru trece, dar lasă ca un Altul să se manifeste, și anume Cristos viu și activ! Martor este acela care îl manifestă pe Cristos, atât prin cuvinte, cât și prin prezența corporală, care îi permite să stabilească relații și să fie o prelungire a Cuvântului făcut trup în istorie. Petru împlinește lucrările Învățătorului (cf. In 14, 12). Plin de Duhul Domnului său, Petru trece, și fără să facă nimic, umbra lui devine „mângâiere”, vindecătoare, comunicatoare de sănătate, efuziune

de tandrețe a Celui Înviat care se apleacă asupra bolnavilor și care redă viața, salvarea, demnitatea. În felul acesta, Dumnezeu își manifestă apropierea și face din rănile copiilor săi „locul teologic al tandreții sale”. În rănile bolnavilor, în bolile care împiedică înaintarea în viață, există mereu prezența lui Isus, a rănii lui Isus. Isus cheamă pe fiecare dintre noi să avem grijă de ei, să-i susținem, să-i vindecăm. Acțiunea vindecătoare a lui Petru produce ura și invidia saduceilor, care îi închid pe apostoli și, uluiți de eliberarea lor misterioasă, le interzic să mai predice. Acești oameni vedeau minunile pe care le făceau apostolii nu prin magie, ci în numele lui Isus; dar nu vor să accepte și îi pun în închisoare, îi bat. Sunt eliberați în mod miraculos, dar inima saduceilor era atât de dură, încât nu voiau să creadă ceea ce vedeau. Atunci, Petru răspunde oferindu-le o cheie a vieții creștine: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni” (Fap 5, 29), pentru că ei – saduceii – spun: „Nu trebuie să continuați aceste lucruri, nu trebuie să vindecați” – „Ascult de Dumnezeu înainte de a asculta de oameni.” Acesta este marele răspuns creștin. Aceasta înseamnă a asculta

de Dumnezeu fără rezervă, fără calcul; a adera la El pentru a fi în măsură să stabilești un legământ cu El și cu cei pe care îi întâlnești pe cale. Să cerem Duhului Sfânt puterea de a nu avea frică înaintea celor care ne poruncesc să tăcem sau care ne insultă sau care merg până la a atenta la viața noastră. Să-i cerem să ne întărească înlăuntrul nostru pentru a fi siguri de prezența iubitoare a Domnului alături de noi. IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Pentru clipa când ajungi să spui: Nu mai pot

Cel drept va înflori ca un palmier, / va crește ca un cedru din Liban. / Cei plantați în casa Domnului / vor înflori în curțile Dumnezeului nostru. / Ei aduc roade și la bătrânețe, / își păstrează seva și prospețimea, / ca să vestească: / „Domnul, stânca mea, este drept, / în el nu este nedreptate.” (Ps 92, 13-16)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

„A

m ajuns la capătul puterilor. Colegii m-au înșelat. Între ei, un foarte vechi prieten. Mi-au făcut mult rău atunci când nu mă așteptam. La niciun apropiat nu am găsit sprijin. Mi se întâmplă ca nici la cei din familie să nu aflu înțelegere. Ce mă fac? Cine mi-ar putea oferi un sprijin, un cuvânt de alinare? Cine m-ar putea înțelege?” Auzim cu toții astfel de cuvinte. Poate că noi înșine am trecut prin astfel de momente de dezamăgire, de descurajare, de depresie. În astfel de situații, unii dintre noi aleargă la un psihoterapeut, alții „se lasă în voia sorții”, alții în schimb îngenunchează în rugăciune și își încredințează întreaga viață lui Dumnezeu. Nu de puține ori răspunsul Domnului a fost dincolo 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

de orice așteptare, iar cel care a simțit lucrarea salvatoare a lui Dumnezeu nu poate decât să exclame în strigăte de bucurie și de recunoștință. Așa ceva i s-a întâmplat autorului Psalmului 92 care, după îndelungi șicane, răutăți și lovituri venite din partea unor dușmani, merge la Templu, în ziua Domnului, ca să-i mulțumească pentru intervenția Lui salvatoare. El spune: Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul, să cântăm numele tău, Preaînalte, să vestim de dimineață îndurarea ta și noaptea fidelitatea ta. Pentru că mă faci să mă bucur, Doamne. Cât de mari sunt lucrările Tale... Chiar dacă păcătoșii vor crește ca iarba și făcătorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciți pentru totdeauna. Tu înalți fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru... și urechile mele aud

lucruri uimitoare despre cei ce se ridică împotriva mea. Din experiența dureroasă pe care a trăit-o, psalmistul a desprins și o învățătură pe care vrea să o împărtășească și altora. El spune: Cel drept va înflori ca un palmier, va crește ca un cedru din Liban. Cei plantați în casa Domnului vor înflori în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe, își păstrează seva și prospețimea, ca să vestească: „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. În fond, duminica, la Sfânta Liturghie, ne încredințăm Domnului viețile și problemele noastre, îi arătăm recunoștința pentru lumina și ajutorul pe care ni le oferă și ne întărim convingerea că doar El este Stânca de neclintit a celui drept.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Pr. Giustino Maria Russolillo

BIOGRAFIE

va fi canonizat după vindecarea unui frate

F Sfântul Giustino Maria Russolillo Canonizare: urmează Beatificare: 07.05.2011 Venerabil: 18.12.1997 Procesul: 15.12.1977 Moartea: 02.08.1955 Nașterea: 18.01.1891

ratele Emile Rasolofo, nativ din Madagascar, din Congregația fondată de Fericitul Preot Giustino Maria Russolillo, fusese internat în stare de comă la spitalul din Pozzuoli (Italia). Acesta suferea, conform diagnosticului, de „crize tonico-clonice generalizate și prelungite, boli epileptice, rabdomioliză foarte gravă, pneumonie și insuficiență respiratorie acută”. Prognosticul a fost rezervat quoad vitam și quoad valetudinem, în ciuda relevanței tratamentelor. Având în vedere gravitatea cazului, întreaga Congregație Vocaționistă a început un lanț de rugăciuni către Fericitul Giustino – Iustin, dacă ar fi să traducem numele fondatorului. În dimineața zilei de 21 aprilie 2016, bolnavul a deschis brusc ochii, a vorbit, și-a mișcat membrele și după câteva ore a început să slujească și altora. Ancheta asupra presupusului miracol a fost efectuată la Pozzuoli în 2017-2018 și au fost ascultați 18 martori. Majoritatea experților din consiliul medical reunit în data de 5 martie 2020 au recunoscut că recuperarea a fost „rapidă, completă și durabilă și nu poate fi explicată științific”. Sfântul Părinte Francisc, la 27 octombrie 2020, a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul despre acest miracol. Astfel că urmează ca Giustino Maria Russolillo să fie proclamat oficial sfânt și să fie înscris în calendarele din întreaga Biserică Catolică.

info * Existența omului pe pământ are sens cu condiția să își asume un răspuns ferm la chemarea universală a lui Dumnezeu de a fi sfânt. Sfințirea este darul lui Dumnezeu pe care îl primim ca pe o chemare la care răspundem și în care ne angajăm. Forma de viață în care răspundem poate fi cea de familie sau cea de consacrare. Aceasta din urmă este o vocație specială la care, pentru a răspunde, oamenii au nevoie de ajutor – de aici importanța promovării vocațiilor.

Un preot inspirat să promoveze cu toate forțele vocațiile* la viața sacerdotală și mănăstirească

iustino s-a născut în Pianura (Italia), fiind al treilea din cei zece copii ai lui Luigi Russolillo și ai Giuseppinei Simpatia. A fost botezat și instruit în credința creștină, primind Prima Sfântă Împărtășanie în 1896. În data de 20 septembrie 1913 a fost hirotonit preot, ocazie cu care a făcut un vot de a lucra pentru a promova vocațiile* la preoție și viața consacrată. În acest sens, în 1920 a fondat Congregația Părinților Vocaționiști, respectiv în 1921 pe cea a Surorilor Vocaționiste. Aceste congregații au fost recunoscute la nivel diecezan în 1927 și la nivel pontifical în 1947, respectiv în 1948. În primăvara anului 1955 a fost diagnosticat cu leucemie și a decedat din acest motiv. Frații și surorile din congregațiile fondate de el au dus mai departe idealul lui în multe țări de pe toate continentele.

IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Charles de Forbin-Janson (1785-1844) Text: Pr. Ștefan Lenghen

Nu-i opriţi să vină la mine. (Mt 19,14)

pera Copilăriei Misionare Pontificale nu rămâne un vis, ci devine realitate prin participarea tuturor celor implicați la împlinirea visului episcopului francez Charles de Forbin-Janson. Acesta s-a născut la Paris, în 1785, într-o familie catolică nobilă, și este fondatorul Operei Copilăriei Misionare Pontificale. Învățăturile primite de-a lungul vieții de la părinți și Biserică îi creează o educație modelată de credința în Dumnezeu și fidelitatea față de Papa și Biserică. De mic a fost atent la nevoile semenilor săi. La 18 ani intră în Academia Militară și apoi își continuă studiile la Paris. Este nominalizat de 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

împăratul Napoleon Bonaparte pentru rolul de membru al Consiliului de Stat. Însă Charles renunță la această onoare pentru a se pune în slujba lui Dumnezeu în Biserică, în special pentru a restabili credința în propria țară anticlericală și pentru a evangheliza întreaga lume. În perioada seminarului, Charles merge la capela Misiunilor Străine din Paris, începe să asculte poveștile misionarilor despre munca lor în China și despre miile de copii pe care preoții și călugărițele îi primesc, îi îngrijesc, îi educă, îi botează și îi învață să trăiască după valorile creștine. În timpul liber, Charles îi învață pe copiii din parohia sa catehismul și cum să se roage. El le

spune: „Gândiți-vă neîncetat la acei copii săraci care nu pot crește în frumusețea credinței, la mulți copii din China care nu au pe cineva care să-i învețe cine este Dumnezeu.” În anul 1811 este hirotonit preot, iar la vârsta de 38 de ani, în 1823, este consacrat episcop de Nancy. Trăiește o viață modestă și își donează averea pentru a susține vestirea Evangheliei. Excelența Sa i-a încurajat continuu pe preoți și credincioși să sprijine misiunile prin activitatea începută de Opera pentru Propagarea Credinței. După discuția purtată cu venerabila Pauline Marie Jaricot, episcopul înființează pe 19 mai 1843 Opera Misionară a Sfintei Copilării, pe care o încredințează ocrotirii pruncului Isus. Activitatea operei dorește să cultive o inimă misionară încă din copilărie. La 8 decembrie 1843, după ce a văzut răspândirea operei și în Belgia, Charles trimite o scrisoare către unsprezece episcopi misionari, asigurându-i de sprijin. Aceasta în special pentru botezul copiilor și educația creștină, subliniind că ajutorul este de la copii pentru copii. „Cea mai mare bucurie a mea este să îi fac pe ceilalți fericiți”: acesta a fost gândul sub care a acționat întreaga viață, gând care continuă și acum prin copiii care fac parte din această operă pe care Charles de Forbin-Janson a înființat-o. (Va urma)

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Paul Morand (1888-1976), omul grăbit Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

a, Morand era așa, grăbit; este de altfel titlul unuia dintre romanele sale, publicat în 19411. În literatură este considerat a fi unul dintre cei care au întinerit arta romanescă, descotorosind-o de descrierile lungi devenite inutile în epoca cinematografului, caracterizând personajele sale cu o trăsătură bine simțită, pe scurt, dând viteză lecturii, intrigii... cu riscul, poate, al superficialității. Căci, da, a fost fără îndoială superficial, plăcându-i bineînțeles mașinile mari, călătoriile, exotismul, lucrurile frumoase, femeile frumoase... De altfel, o femeie ne face să vorbim despre el aici, o româncă, bogată, foarte bogată chiar, o femeie de care se îndrăgostește și cu care se căsătorește într-o bună zi din 1927 la Paris, Elena Chrissoveloni (1879-1975), născută într-o familie de bancheri. Dar iată că nu numai că această femeie era ortodoxă, ci, în plus, tocmai divorțase de primul ei soț, Dimitrie Suțu (18701943), cu care avea o fiică, Georgeta (1905-1932), numită Papillon, care s-a căsătorit cu Eric de Broglie, văr primar cu laureatul Nobel în fizică Louis de Broglie.

A doua zi după căsătoria civilă, cuplul s-a căsătorit religios în biserica greacă ortodoxă din Paris. În acest fel Paul Morand a trăit mai mulți ani departe de sacramentele Bisericii Catolice, nu pentru a se fi căsătorit cu o ortodoxă, lucru permis, cel puțin prin obținerea unei dispense, ci pentru a se fi căsătorit cu o femeie divorțată, spre marele regret al familiei sale, mai ales al mătușii sale, călugăriță în mănăstirea în care a murit Bernadeta Soubirous în 1879. Diplomat, conservator, antisemit, Paul Morand avea tot ce trebuie pentru a fi bine văzut de autoritățile franceze în vremurile triste ale celui de-al Doilea Război Mondial. A fost astfel numit ambasador al Franței acolo unde dorea: la București2. Acolo îl va întâlni pe Vladimir Ghika, pe care îl cunoștea deja, colaborând cu el pentru publicarea nuvelelor scrise de leproșii din Pavilionul de Malta la Paris în 1939. Cât despre Elena Chrissoveloni, pe ea o cunoștea de la balurile mondene pe care era obligat să le frecventeze în tinerețea sa... Moartea prințului Suțu, primul soț al Elenei Morand, la 19

Paul Morand (1888-1976)

decembrie 1943, îi permite lui Vladimir Ghika să-l reconcilieze pe Paul Morand cu Biserica Catolică, pentru că de acum soția sa nu mai era divorțată, ci văduvă. Cu permisiunea așa cum se cere din partea Arhiepiscopiei de Paris, Mons. Ghika a putut să-i căsătorească pe bătrânii amanți (în ochii Bisericii) în ritul greco-catolic, în cadrul unui mic grup, discret, la Ambasada Franței din București, la 24 februarie 1944. Și vor rămâne uniți până la moarte, ea decedând în 1975 și el un an mai târziu, în 1976. Ceremonia funebră a scriitorului francez a avut loc acolo unde s-a căsătorit prima dată, la biserica greacă ortodoxă din Paris. Părintele lazarist Georges Schorung, care a fost martor la căsătoria religioasă din 1944, a ținut să fie prezent, în sutană, la oficiul funebru ortodox, pentru a marca bine faptul că Paul Morand nu abjurase niciodată de la credința catolică.

1 L’Homme pressé, Gallimard, Paris, 1941. 2 Amintim că Paul Morand a publicat, la Gallimard, în 1935, o cărțulie intitulată simplu, București, și că aceeași Editură Gallimard tocmai i-a publicat în întregime Jurnalul de război. Londra – Paris – Vichy (1939-1943). Așteptăm cu nerăbdare continuarea care va vorbi despre România. IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ 27

Retrospectiva Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae Ite, festum est! Deo gratias! Text: Eduard Antal

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

RETROSPECTIVĂ

n perioada 23-30 mai 2021, în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din București a avut loc prima ediție a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae. Festivalul a fost organizat de Oficiul pentru Bunuri Culturale Ecleziastice și Patrimoniu din cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de București, împreună cu Asociația Culturală Enarmonia, în parteneriat cu Universitatea Națională de Muzică București și Asociaţia Culturală Pro Contemporania. Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae a fost o premieră pentru spațiul cultural bucureștean, de aceea este potrivit să subliniem unicitatea conceptului festivalului, actualitatea și chiar necesitatea acestei muzici care oferă stabilitate și coerență într-o societate care este înclinată mai degrabă spre entertaiment decât spre cultură. Așadar, unul din scopurile festivalului a fost și acela de a arăta că muzica gregoriană, trecută prin filtrul literaturii organistice, rezonează și în omul modern. Totodată, festivalul a avut ca scop motivarea tinerilor organiști, studenți ai instituțiilor de profil din țară, să-și însușească în repertoriul propriu lucrări de inspirație gregoriană și, de asemenea, încurajarea acestora de a promova această muzică și în alte concerte. Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae a prezentat publicului larg frumusețea muzicii de orgă izvorâtă

din imaginația diverșilor compozitori ce au avut ca sursă de inspirație teme ale muzicii gregoriene. Cu unele excepţii, numele celor care au scris pentru orgă sunt mai puţin cunoscute, ceea ce nu face ca muzica lor să fie mai puţin impresionantă. În România, orga clasică cu tuburi este, în general, prea puţin cunoscută, iar în contextul unei culturi muzicale organistice destul de fragile, o astfel de iniţiativă, deschisă unui public potenţial numeros îşi propune tocmai popularizarea muzicii pentru acest instrument. Evenimentul a avut în centru repertoriul organistic inspirat din muzica gregoriană, structura festivalului fiind fundamentată pe doi piloni principali: pe de o parte concertele, iar de cealaltă parte conferințele. Astfel, programul festivalului a propus, în cele opt zile

de evenimente, cinci concerte și trei conferințe, prezentate alternativ. Soliştii concertelor au fost profesori și studenți ai claselor de orgă din instituțiile muzicale de învățământ superior din țară: Universitatea Națională de Muzică din București, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și Universitatea Transilvania din Brașov. Pe lângă aceștia au mai concertat Eduard Antal, organistul Catedralei Sfântul Iosif, care a dat tonul festivalului, și Alexandru Catău, invitatul special din Paris, care a încheiat seria evenimentelor. Conferențiarii au fost profesori specializaţi în interpretare muzicală și muzică sacră. Festivalul de Orgă Cantus Ecclesiae a debutat pe 23 mai 2021, în solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, iar concertul de deschidere, IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

RETROSPECTIVĂ

susținut de Eduard Antal, a stat sub genericul Veni, Creator Spiritus. De aceea, în cheie simbolică, a fost propus un program construit în jurul a trei teme gregoriene ce au inspirat 7 compozitori din perioade și stiluri muzicale diferite. Pe 25 mai, concertul de orgă a fost susținut de clasa conf. univ. dr. Erich Türk, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca. Au interpretat: lect. univ. dr. Amalia Erdős, conf. univ. dr. Erich Türk, Szintia Kulcsár – anul I, Cosmina Barna – anul II, Sámuel Sógor – anul II, Róland Réman – anul IV, Szilvia Szabo – master I. Pe 27 mai 2021, concertul a fost oferit de clasa prof. dr. Steffen Schlandt, Universitatea Transilvania din Brașov. Au interpretat: Steffen Schlandt (profesor), Iulia Reitu (anul IV), Geanina Sălăgean (master II), Török Orsolya (mezzosoprană). Pe 30 mai, concertul a fost oferit de clasa conf. univ. dr. Dan Racoveanu, Universitatea Națională de Muzică din București. Au interpretat: conf. univ. dr. Dan Racoveanu (profesor), Maria Luisa Andrici (anul III), Daniel Ciobanu (anul I). Festivalul s-a încheiat cu regalul muzical oferit de Alexandru Catău, pe 30 mai, prin concertul de orgă Hommage à Marcel Dupré – 50 de ani de la moarte. Anul acesta, lumea muzicală organistică internațională îl omagiază pe cel care a fost interpretul, improvizatorul, compozitorul și pedagogul Marcel Dupré, iar peste tot în lume se organizează diverse evenimente ce au în centru imaginea acestui organist de geniu, al cărui portret a fost creionat muzical de Alexandru Catău. În cele cinci concerte ale Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae a putut fi ascultată muzică de Daniel Croner (1656-1740), Matthias Weckmann (1616-1674), 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

Louis Marchand (1669-1732), Nicolas de Grigny (1672-1703), Dieterich Buxtehude (1637-1680), Johann Sebastian Bach (1685-1750), Max Reger (1873-1916), Edward Elgar (1857-1934), Gabriel Pierné (18631937), Louis Vierne (1870-1937), Marcel Dupré (1886-1971), Jeanne Denisseux (1921-1968), Charles Tournemire (1870-1939), Jehan Alein (1911-1940), Maurice Duruflé (19021986), Jean Langlais (1907-1991), Olivier Messiaen (1908-1992), Hans Peter Türk (1940*), Thierry Escaich (1965*). Pe lângă tematica repertorială de care s-a amintit, festivalul a particularizat relația maestru-discipol, desăvârșind parteneriatul artistic dintre profesor și studenți. Studenții au nevoie de contexte în care să se poată maturiza muzical, iar această încredere de sine, atât de necesară acestei vocații de a fi artist, crește și în această formulă de parteneriat, în care maestrul și discipolul împart aceeași scenă. Studenții au avut privilegiul de a cânta alături de mentorii lor, această șansă conducând la o responsabilitate artistică individuală, care a garantat un înalt nivel profesional. Pentru a putea înțelege mai bine piesele interpretate în concertele festivalului, s-a avut în vedere și dimensiunea teoretică a cântului gregorian, având posibilitatea de a învăța de la oamenii cei mai bine pregătiți în domeniul muzicii gregoriene. Astfel că prima conferință, „Cântul gregorian: forța expresivă a Cuvântului Sacru”, a fost sustinută de Părintele Matteo Ferraldeschi, profesor de muzică gregoriană la Institutul Pontifical de Muzică Sacră din Roma, care a atins punctele istorice și teoretice ale cântului gregorian, exemplificând aspecte particulare ale acestei muzici.

În a doua conferință, „Capela muzicală a Bazilicii Sfântul Francisc de Assisi: spiritualitate, tradiție și cultură”, Părintele Giuseppe Magrino a prezentat, din propria experiență, aplicabilitatea acestui tip de muzică în cadrul Capelei muzicale a Bazilicii Papale Sfântul Francisc din Assisi, un lăcaș cu o tradiție muzicală de peste 700 de ani. Moderatorul acestor două conferințe a fost Părintele Emanuel Chiricheș, organistul principal al Bazilicii Sfântul Francisc din Assisi. Iar în ultima conferință, mai bine spus o masă rotundă cu tema „Muzica sacră acum și aici”, am descoperit realitatea muzicii sacre de la noi din țară. De aceea, invitații au fost patru membri ai comisiei de muzică sacră a Episcopiei Romano-Catolice de Iași: Părintele Ciprian Antălucă, Părintele Cristian Dumea, Părintele Eduard Soare și Părintele Robert Râtan, moderatorul acestei întâlniri fiind Alin Costea, care a apărut în cadrul festivalului în dublă ipostază – atât de moderator, cât și de solist vocal, el fiind cel care a intonat temele gregoriene ce au stat la baza pieselor din programul concertelor. La finalul primei ediții a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae, aducem mulțumiri organizatorilor: Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, prin Oficiul pentru Bunuri Culturale Ecleziastice și Patrimoniu, Asociația Enarmonia; partenerilor: Universitatea Națională de Muzică București, Asociația Pro Contemporania; sponsorului – Centrul Sfinții Petru și Andrei – și tuturor binefăcătorilor care au contribuit la susținerea acestui festival. Mulțumim Excelenței Sale Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, pentru binecuvântare, susținere și încurajare; Părintelui

RETROSPECTIVĂ

Eugen Răchiteanu, doamnei rector Diana Moș și Consiliului de administrație al Universității Naționale de Muzică din București pentru implicare, iar doamnei Oltea Șerban Pârâu îi mulțumim pentru promovare. Cu siguranță, festivalul nu ar fi avut aceeași căldură și candoare dacă nu ar fi existat gazda concertelor, carismaticul prezentator Bogdan Chenciu, căruia îi mulțumim pe această cale. Mulțumim Părintelui Ioan Ciobanu, parohul Catedralei Sfântul Iosif din București, pentru că ne-a găzduit pentru cele cinci concerte. Mulțumim conferențiarilor: Pr. Matteo Feraldeschi, OFM – Roma, Pr. Giuseppe Magrino, OFMConv – Assisi, Pr. Ciprian Antălucă, Pr. Cristian Dumea, Pr. Robert Râtan, Pr. Eduard Soare; mulțumim moderatorilor: Pr. Emanuel Chiricheș, OFMConv – Assisi, Alin Costea – Iași; le mulțumim traducătorilor conferințelor: Teofil Cernică, Alexandru Duma SJ și Eduard Mărtinaș SJ, care ne-au ajutat să înțelegem conținutul discuțiilor. Mulțumim profesorilor: lect. univ. dr. Amalia Erdős, conf. univ. dr. Erich Türk, conf. univ. dr. Dan Racoveanu, dr. Steffen Markus Schlandt și

invitatului de la Paris, Alexandru Catău. Mulțumim studenților Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca: Szintia Kulcsár – anul I, Cosmina Barna – anul II, Sámuel Sógor – anul II, Róland Réman – anul IV, Szilvia Szabo – master I; studenților Universității Naționale de Muzică din București: Maria Luisa Andrici – anul III, Daniel Ciobanu – anul I; studenților Universității Transilvania din Brașov: Iulia Reitu – anul IV, Geanina Sălăgean – master II. Mulțumim artiștilor lirici: Török Orsolya – mezzosoprană și Alin Costea – bariton. Mulțumim registranților: Maria Luisa Andrici și Ioan Paul Păuleț. Mulțumirile și aprecierile noastre se îndreaptă și către partenerii media: Signis România și casa de producție Symphonie 9 Production. Mulțumim, de asemenea, membrilor echipelor tehnice: Adriana Răcășan, Maria Pușcaș, Pr. Francisc Ungureanu, Toni Stoian, Narcis Cozmiuc, Cristian Panaitescu. Timpul nu va reuși să aștearnă uitarea peste aceste clipe minunate petrecute împreună, deoarece fotograful Zvasile Adrian a reușit să surprindă în fotografiile sale esența

frumuseții festivalului. Îți mulțumim, Zvasile Adrian! Primirea călduroasă a invitaților este meritul responsabilei de protocol, Doina Florescu, căreia îi mulțumim pentru ospitalitate. Mulțumim voluntarilor: Georgiana Nechita, Larisa Zelenin, Ilinca Banciu; ele au vegheat la buna desfășurare a concertelor. Mulțumim doamnei Cristina Stoica de la Radio România pentru interviurile pe care le-a realizat cu artiștii Erich Türk și Steffen Markus Schlandt. Nu în ultimul rând, vă mulțumim dumneavoastră, publicul nostru drag, care ați fost alături de noi în aceste zile intense pline de activități culturale. Au fost opt zile intense, pline de conținut cultural. Ne-am putut bucura împreună de muzica celor cinci concerte și ne-am îmbogățit cunoștințele cu ajutorul celor trei conferințe. Nu suntem perfecți, ne recunoaștem limitele, învățăm și creștem împreună și ne cerem scuze dacă au fost și momente de sincopă, când nu am răspuns așteptărilor dumneavoastră. Festivalul de orgă Cantus Ecclesiae continuă, rămâneți aproape, pregătim ediția a II-a. IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Cantus Imperator

mpunătoarea cupolă a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din București a găzduit duminică, 23 mai, de la orele 20, concertul inaugural al primei ediții a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae. Protagoniștii serii au fost organistul Eduard Antal și baritonul Alin Costea. Din program au făcut parte lucrări sacre de Nicolas de Grigny, Johann Sebastian Bach, Marcel Dupré, Jeanne Denisseux, Charles Tournemire, Jehan Alein și Maurice Duruflé. Bogdan Chenciu a prezentat structura festivalului, ce cuprinde concerte și conferințe pe teme legate de muzica gregoriană, și a menționat faptul că la finalul festivalului, organistul Alexandru Catău va susține un recital în memoria compozitorului francez Marcel Dupré, iar apoi l-a invitat pe ÎPS Aurel Percă pentru a oferi binecuvântarea. Concertul s-a deschis cu lucrarea Veni, Creator Spiritus de Nicolas de Grigny, în cinci părți: Veni, Creator in taille à 5, Fugue à 5, Duo, Récit 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

de cromorne și Dialogue sur le grandes jeux. În prima parte, orga umple spațiul sonor cu armonice bogate și note frumos ornamentate, păstrând o notă pozitivă pe tot parcursul acesteia. În Duo, sonoritatea amplă se „sparge” în mici triluri care ne răpesc pentru o clipă atenția de la impozanța instrumentului ce le emite, totul stingându-se în surdină. Distingem apoi două planuri sonore autonome care se ating doar atunci când armonia cere o susținere mai solidă. Eduard Antal reușește să imprime orgii o sonoritate cristalină, deschisă, în timp ce registrele mediu și acut se împletesc în jocuri plăcute. Întreaga atmosferă se transformă într-o sonoritate aproape celestă, ancestrală, ce pare să fi sălășluit acolo de la începuturile timpului. Baritonul Alin Costea a ales să cânte în fața altarului, la o distanță considerabilă față de orgă, în veșminte de călugăr, pentru a recrea o atmosferă cât mai apropiată de cea în care se intonează imnurile gregoriene. A cântat simplu și lejer,

în consonanță cu spiritul muzicii, și a avut o pronunție clară în limba latină. Lucrarea Komm, Gott, Schöpfer, heiliger Geist BWV 667 de Johann Sebastian Bach a început măreț, cu schimbări rapide de armonii și un registru grav, răsunător, peste care s-au împletit linii șerpuitoare. În Komm, Gott, Schöpfer nr. 46 de Marcel Dupré, salturile conduc spre o puternică acumulare de tensiune, iar sonoritatea creată ulterior poartă ascultătorul într-o atmosferă romantică, dulceața orgii fiind exploatată într-un mod în care nu aș fi crezut că acest instrument poate suna. Toccata pe tema „Veni, Creator Spiritus” de Jeanne Denisseux se concretizează într-un amalgam de nuanțe și timbruri, iar Fantezia de coral din L’Orgue Mistique op. 56 nr. 5 de Charles Tournemire ne poartă într-o dimensiune translucidă, sub semnul sonorității celeste și al contrastelor, prin zbuciumul creat în registrul acut. Variațiunile pe tema „Lucis Creator” de Jehan Alein s-au constituit în dantelării fine, țesute în registrul acut și acompaniate de un bas străveziu, în surdină. Concertul s-a încheiat cu Preludiu, coral și variațiuni pe tema „Veni, Creator Spiritus” de Maurice Duruflé, purtându-ne în sonorități când sumbre, când calme, lejere și strălucitoare, asemenea unui xilofon. Publicul prezent în sală a părăsit lăcașul de cult cu o seninătate aparte, fermecat de forța și totodată gingășia instrumentului pe care l-a ascultat. Concertul s-a desfășurat cu respectarea tuturor normelor epidemiologice și a putut fi vizionat și online, pe pagina de Facebook a Festivalului de orgă Cantus Ecclesiae. Teodora Constantinescu

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

O fleșă gotică străpunge cerul Dobrogei 120 de ani de la consacrarea bisericii „Sfântul Anton de Padova” din M. Kogălniceanu Text: Mons. Ieronim Iacob

ână la Războiul de Independență (1877-1878), creștinii din Dobrogea – parte a provinciei otomane Rumelia – nu aveau voie să-și construiască biserici cu turn. Puținele lăcașuri creștine nu se deosebeau prea mult de locuințele „ghiaurilor iflaklari” (numele comun dat creștinilor valahi!). Germanii veniți în Dobrogea din sudul Basarabiei, începând cu 1840, de confesiune romano-catolică sau evanghelică, și-au construit la început simple capele sau case de rugăciune. După alipirea la România, cerul Dobrogei a început să fie străpuns de fleșele bisericilor „nemțești”, cea mai frumoasă fiind, fără îndoială, biserica din Cara-Murat/Caramurat, (din 1930 Ferdinand I, respectiv M. Kogălniceanu începând cu 1949). În 1875, mai multe familii de germani catolici s-au așezat în apropierea lacului Tașaul, spre Năvodari. Între anii 1876-1880, aceștia se vor muta de la Tașaul la Caramurat, unde în 1880 trăiau circa 120 de suflete și se gândeau să-și organizeze viața bisericească. Erau îngrijiți sufletește de călugării catolici capucini din Trapezunt, care rezidau la Constanța încă din 1860. În noua lor așezare, și-au croit drumuri largi, curți încăpătoare, case și acareturi trainice, dar mai întâi de toate și-au construit o capelă și o școală pentru educația copiilor. După discuții îndelungate, la începutul anului 1897, cu un fond inițial de 12.000 de lei, catolicii din Caramurat

Caramurat 1897

au decis să înceapă lucrările la noua biserică. Pentru aceasta, arhiepiscopul l-a trimis la Caramurat, încă din 10 octombrie 1896, pe Pr. Emanoil Mierzowski. Enoriașii s-au angajat să aducă piatra și să confecționeze cărămida, să procure nisipul, pietrișul și să asigure arderea varului. Arhitectul Matia Surber din București, cel care a făcut planurile bisericii, era de părere se va putea ajunge „la roșu” cu suma de 20.000 lei. Lucrările au început în aprilie 1897, pe 25 ale lunii respective Arhiepiscopul Hornstein putând binecuvânta piatra de temelie. Șantierul a înaintat cu greu din cauza ploilor care au stricat circa 30.000 de cărămizi și au îngreunat mult transportul. Cu toate acestea, la 1 noiembrie 1897 (sărbătoarea Tuturor Sfinților), comunitatea parohială îi aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru că biserica este ridicată, fiind gata și acoperișul, și turnul. În anul 1898 se fac mari eforturi pentru finisarea și mobilarea bisericii. Regele Carol I, romano-catolic, dăruiește 1.000 de lei, iar Arhiepiscopia de București, un împrumut de 3.000 de lei. Până în toamnă lucrările înaintează foarte bine, astfel încât canonicul Mierzowski, delegat al Arhiepiscopului Hornstein, binecuvântează biserica (o binecuvântare simplă!) în ziua de 6 octombrie 1898, oferind-o cultului în cinstea Sfântului Anton de Padova. Biserica are lungimea 30,80 de m, la interior; lățimea de 10 m; înălțimea de

Biserica „Sf. Anton de Padova” din M. Kogălniceanu, 2018

9,50 m; înălțimea turlei este de 27,30 m. Altarul mare este împodobit cu sculpturi în lemn marca Stuflesser, la fel ca și Calea Sfintei Cruci, altarele laterale, amvonul și cristelnița. Deși se hotărâse consacrarea solemnă a noii bisericii pentru anul 1899, o secetă cumplită a adus mizeria în casele dobrogenilor. Criza economică a cuprins întreaga țară și s-a prelungit până în 1900, sfințirea solemnă a noii biserici fiind amânată. „În final, pe 16 mai 1901, Arhiepiscopul Hornstein a consacrat solemn altarul principal și biserica, această podoabă a catolicilor din Dobrogea, monument al credinței enoriașilor din Caramurat” (Ep. Schubert, fost paroh de Caramurat). IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Ferdinand I. Regele cel loial al României Mari, Adrian Cioroianu, Andrei Radu, Editura Curtea Veche, 2020. Seria Regii și Reginele noastre cuprinde povestea lui Ferdinand, principele german devenit „bun român”.

carte

Îngerii în viaţa şi scrierile sfintei Gemma Galgani, Pr. Tito Paolo Zecca, Editura Pauline, București, 2021, 296 p. Cartea tratează despre îngeri, în mod particular despre îngerul păzitor în viaţa şi scrierile Sfintei Gemma Galgani, o tânără mistică din Lucca, Italia.

Un informatician în Rai. Biografia Fericitului Carlo Acutis Editura ARCB, Bucureşti 2021

eatificarea, la data de 10 octombrie 2020, a tânărului Carlo Acutis (3 mai 1991 - 12 octombrie 2006) a reprezentat o nouă invitaţie din partea Bisericii, adresată în special tinerilor celui de-al treilea mileniu, de a înţelege că sfinţenia nu este un ideal învechit sau nepotrivit pentru „zilele noastre”, ci rămâne mai departe un ţel posibil chiar şi pentru anul 2021. Chipul luminos al tânărului Carlo Acutis continuă să fascineze din ce în ce mai mulţi tineri şi să readucă „chestiunea sfinţeniei” pe tărâmul credibilităţii. Carlo şi-a ghidat viaţa după această afirmaţie a sa: „Euharistia este autostrada mea către Cer.” În limba română, graţie traducerii realizate de Claudia Stan, apare această biografie scrisă de Nicola Gori, redactor la cotidianul Sfântului Scaun, L’Osservatore

Format: 14x21 cm, 216 pagini

Romano. Prin eforturile şi pasiunea sa, Nicola Gori a realizat una dintre cele mai bune biografii ale acestui tânăr al lui Dumnezeu, prin care ne arată că sfinţenia este posibilă şi în anii epocii noastre, în care Dumnezeu pare să fie trecut pe un loc secund în preocupările tinerilor. Cartea de faţă ne invită să ne apropiem de această fântână şi să ne potolim şi noi setea de Dumnezeu din inimă. Pr. Andrei Dumitrescu

teatru

„Revolta Poveștilor”, un spectacol pentru copii, în regia lui Tony Adam, cu Marian Sas Petrică și Alexandru Ivănoiu, desfășurat la Teatrul Stela Popescu, pe 4 iulie, de la ora 10. „Revolta Poveștilor” este o poveste terapeutică de văzut cu inima și de meditat asupra mesajului. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

Teatru

pectacolul „Luminile ghetoului”, în regia lui Andrei Munteanu și avându-i în distribuție pe Dorina Păunescu și Geni Brenda Vexler, este pus în scenă la Teatrul Evreiesc de Stat, pe 6 iulie, de la ora 19. Spectacolul este o călătorie inițiatică inspirată din muzica scrisă de supraviețuitorii Holocaustului în acele momente de grea încercare, precum și texte care reflectă cea mai mare crimă a secolului XX.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Madonna în biserică Text: Pr. Andrei Dumitrescu

„M Madonna în biserică (cca 1438-1440) de Jan van Eyck Panou în ulei pe lemn de stejar. Dimensiune: 31×14 cm Tabloul se află în Gemäldegalerie („Galeria din pictură”) din Berlin (Germania).

adonna în biserică”, cunoscută şi sub numele de „Fecioara din biserică”, este o lucrare de mici dimensiuni executată de pictorul olandez Jan van Eyck. Realizată probabil între anii 1438 și 1440, pictura o înfățișează pe Fecioara Maria ținându-l pe Pruncul Isus, într-o catedrală gotică. Maria este prezentată ca Regină, purtând o coroană cu bijuterii, în timp ce ţine în braţe pe copilul Isus, care o priveşte cu cea mai mare nevinovăţie și prinde partea superioară a rochiei sale roșii, într-un mod care amintește de tradiția bizantină din secolul al XIII-lea a icoanei Eleusa („Fecioara tandreții”). Poarta care încadrează arcada din spatele navei centrale a catedralei gotice conține sculpturi din lemn care descriu episoade din viața Mariei, în timp ce o sculptură din lemn într-o nișă din partea stângă a picturii o arată ținând copilul într-o poziție similară. Van Eyck descrie o Marie monumentală, impunătoare, care contrastează cu toate celelalte personaje din pictură şi cu cadrul care constituie fundalul acesteia. Panoul conține grinzi de lumină observate îndeaproape, care pătrund prin vitraliile catedralei. Acestea luminează interiorul edificiului sacru, coborând tainic pe podea, unde creează două forme geometrice luminoase. Lumina capătă un simbolism puternic, făcând aluzie simultană la maternitatea

feciorelnică a Mariei și la prezența eterică a lui Dumnezeu în Pruncul pe care ea îl ţine în braţe. Majoritatea istoricilor de artă afirmă că acest tablou, considerat pierdut până în anul 1851, ar fi fost aripa stângă a unui diptic demontat; probabil aripa sa opusă era un portret votiv. Această lucrare, impresionantă prin profunzimea spirituală pe care o emană, a fost „remodelată” în jurul anului 1499 de către un tablou omonim și printr-o lucrare similară realizată de Jan Gossaert. Ambele picturi au adus modificări semnificative compoziției lui Van Eyck, care, deşi au adus pictura iniţială într-o formă grafică armonizată cu stilurile picturale dominante la sfârşitul secolului al XV-lea, au fost descrise ca fiind spiritual, dacă nu estetic, dezastruoase pentru conceptul original dorit de van Eyck.

Jan van Eyck

artist flamand de seamă al Evului Mediu târziu

an van Eyck (1390-1441) a fost un pictor flamand din perioada târzie a Evului Mediu. A jucat un rol inovator în istoria picturii europene, fiind considerat artistul care a revoluţionat pictura în ulei, începând cu anul 1410. S-a bucurat de un real succes în Italia, fiind unul dintre puţinii artişti neitalieni apreciaţi în acel timp în această ţară.

Jan van Eyck (autoportret)

IULIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

CENTRUL DE RESURSE „Sfânta Faustina

in 22 iunie 2021, Asociaţia Caritas Bucureşti, în parteneriat cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi Asociaţia Mişcarea Creştină a Lucrătorilor, deschide porţile Centrului de resurse Sfânta Faustina. Centrul işi propune să contribuie la redescoperirea, valorizarea şi legarea reţelelor formale și informale, stimularea folosirii resurselor instituţionale şi a celor umane care sunt deja prezente în teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti. Centrul de resurse Sfânta Faustina contribuie la răspândirea unei culturi a solidarităţii, trăind subsidiaritatea prin sensibilizarea comunităţii creştine, dar și a societăţii civile, astfel încât problemele să se cunoască şi să obţină un răspuns responsabil în sprijinul celor care au mai mare nevoie. Este deschis tuturor parohiilor și ONG-urilor de inspiraţie creştină, catolică din Arhidieceza de Bucureşti. În cadrul centrului este promovat voluntariatul realizat de către specialişti (avocaţi, juriști, medici, psihiatri, preoţi, asistenţi sociali, consultanţi financiari etc.). Centrul are 4 mari direcţii: • Serviciul de asistenţă comunitară – serviciu social destinat tuturor membrilor comunităţilor parohiale (consiliere socială, juridică, medicală, mediere locuri de muncă); • Proiectul „Network” – grup de suport pentru ONG-urile și parohiile din Arhidieceza de București; • Proiectul „Acasă”, proiect pentru susținerea întoarcerii acasă asistate a românilor aflaţi în Marea Britanie şi care suportă efectele pandemiei și ale Brexitului; • Proiectul „Dreptul la pensie” pentru susţinerea persoanelor în accesarea instituţiilor de resort din ţară și străinătate pentru obţinerea drepturilor băneşti rezultate în urma contractelor de muncă avute în ultimii ani pe teritoriul Italiei.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

eveniment

u ocazia celebrării Zilei Mondiale a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă se va acorda indulgență plenară, în condițiile obișnuite (spovadă sacramentală, împărtășanie euharistică și rugăciune după intențiile Suveranului Pontif), bunicilor, persoanelor în vârstă și tuturor credincioșilor care vor participa pe 25 iulie la celebrările pe care Sfântul Părinte le va prezida în Bazilica papală din Vatican sau la diferitele acțiuni care se vor ține în lumea întreagă, precum și credincioșilor care vor vizita, în mod real sau virtual, persoanele în vârstă. Citiți mesajul Sfântului Părinte cu ocazia Primei Zile Mondiale a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă pe www.magisteriu.ro.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2021

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 07/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Actualitatea creștină, nr. 7/2021

Articles inside

Retrospectiva Festivalului

Anunțuri

Iubiți de duşmani Reportaje Știri/Anunțuri